Planul mântuirii – Partea I (Concepţii diferite) Benjamin B. Warfield

Pagina Pastorală

Subiectul spre care ne vom îndrepta atenţia în aceste serii de lecturi este discutat în mod norma ca fiind „Planul mântuirii”. Denumirea sa mai tehnică este „Ordinea de decrete”, iar această denumire are avantajul faţă de cel popular, de definire mai clară a scopului materiei de subiect. Acesta nu este de obicei limitat de procesul mântuirii în sine, însă este făcut în mod general pentru a include întregul curs de tratare divină a omului care se încheie la mântuirea sa. Creaţia nu este înţeleasă în ea în mod neobişnuit, precum şi cursul decăderii şi condiţia omului produsă de cădere. Despre această materie de subiect poate fi privită, cu anumite proprietăţi, mai degrabă ca natura unei presupuneri, decât ca o parte independentă a materiei de subiect în sine; şi nu am produce nici un rău dacă rămânem la denumirea mai populară. Fundamentul său îi oferă acestuia un avantaj care nu ar trebui să fie socotit ca fiind mic; şi mai presus de orice acesta are meritul accentului mare pus pe această materie, mântuirea. Seriile activităţilor divine care sunt luate în considerare sunt în fiecare eveniment presupuse a se încercui şi să aibă ca ţel apropiat mântuirea omului păcătos. Atunci când sunt luate în considerare implicaţiile acesteia nu s-ar părea să necesit prea multe argumente pe a justifica denumirea întregului prin termenul de „Plan al Mântuirii”. Dacă sunteţi interesaţi să ne sugeraţi subiecte de studiu, o puteţi face pe adresa misiunii. Orice comentariu poate fi trimis la adresa: apologetics@voxdeibaptist.org Planul Mântuirii

Planul mântuirii – Partea I (Concepţii diferite)
Benjamin B. Warfield

Subiectul spre care ne vom îndrepta atenţia în aceste serii de lecturi este discutat în mod norma ca fiind „Planul mântuirii”. Denumirea sa mai tehnică este „Ordinea de decrete”, iar această denumire are avantajul faţă de cel popular, de definire mai clară a scopului materiei de subiect. Acesta nu este de obicei limitat de procesul mântuirii în sine, însă este făcut în mod general pentru a include întregul curs de tratare divină a omului care se încheie la mântuirea sa. Creaţia nu este înţeleasă în ea în mod neobişnuit, precum şi cursul decăderii şi condiţia omului produsă de cădere. Despre această materie de subiect poate fi privită, cu anumite proprietăţi, mai degrabă ca natura unei presupuneri, decât ca o parte independentă a materiei de subiect în sine; şi nu am produce nici un rău dacă rămânem la denumirea mai populară. Fundamentul său îi oferă acestuia un avantaj care nu ar trebui să fie socotit ca fiind mic; şi mai presus de orice acesta are meritul accentului mare pus pe această materie, mântuirea. Seriile activităţilor divine care sunt luate în considerare sunt în fiecare eveniment presupuse a se încercui şi să aibă ca ţel apropiat mântuirea omului păcătos. Atunci când sunt luate în considerare implicaţiile acesteia nu s-ar părea să necesit prea multe argumente pe a justifica denumirea întregului prin termenul de „Plan al Mântuirii”.

Nu se pare necesar să facem o pauză pentru a discuta întrebarea anterioară referitor la faptul dacă Dumnezeu, în activităţile sale de mântuire, acţionează asupra unui plan. Acel Dumnezeu acţionează asupra unui plan în toate activităţile Sale, care este deja oferit în cadrul Teismului. În ceea ce priveşte stabilirea unui Dumnezeu personal, această întrebare este încheiată. Pentru o persoană scopul reprezintă următoarele: în mod precis, ceea ce distinge pe o persoană de un lucru este că modurile sale de acţiune sunt intenţionate, că tot ceea ce face este direcţionat spre un final şi purcede prin alegerea mijloacelor spre acel final. Chiar şi Deistul, prin urmare trebuie să admită că Dumnezeu are un plan. Fără îndoială că noi ne-am imagina o formă extremă de Deism, în care să fie presupus că lui Dumnezeu nu îi pasă deloc de ceea ce se întâmplă în universul Său; că, odată ce l-a creat, El se depărtează de la acesta şi îl lasă în cursul său spre orice final ar avea acesta, fără să se mai gândească asupra acestuia. Nu mai este nevoie să spune că, totuşi, nu ar exista o astfel de formă extremă de Deism, deşi, straniu fiind a spune, există unii, aşa cum vom avea ocazia să observăm, care par să gândească asupra faptului că în materia specifică a mântuirii omului Dumnezeu acţionează cam la fel cu acest mod iresponsabil.

Ceea ce susţine de fapt Deistul este legea. El concepe faptul că Dumnezeu îşi încredinţează universul Său nu unui capriciu neprevăzut şi nepregătiţi, ci legii, acea lege pe care Dumnezeu a imprimat-o universului Său sub a cărei călăuzire a lăsat El universul. Aceasta este ca şi cum am spune că şi Deistul concepe că Dumnezeu ar avea un plan, unul care îmbrăţişează tot ceea ce se întâmplă în univers. El diferă de Teist doar prin modurile de activitate prin care el concepe pe Dumnezeu ca ducându-şi la îndeplinire acest plan. Deismul implică o concepţie mecanică a universului. Dumnezeu a făcut o maşinărie şi doar pentru că ea e bună El o poate lăsa să sfârşească nu capetele ei, ci cele stabilite de El. Deci El poate face un ceas şi apoi, doar pentru că e un ceas bun, să-l lase să-şi scurgă secundele şi să arate minutele, să anunţe orele şi să marcheze ziua lunii, să indice fazele lunii şi fluxurile aferente; şi dacă alegem, putem pune şi o cometă care să apară în viaţa ceasului, nu în mod extravagant, ci unde şi când şi cum am aranjat ca aceasta să apară. Ceasul nu merge în felul lui; el merge în felul nostru, felul în care l-am aranjat noi să meargă; şi ceasul lui Dumnezeu, universul, nu merge în felul său, ci al lui Dumnezeu, aşa cum a rânduit Acesta, eliminând evenimentele inevitabile cu precizie mecanică.

Aceasta este o mare concepţie, concepţia Deistă despre lege, care ne eliberează de şansă; însă o face numai pentru a ne arunca în dinţii ascuţiţi ai unei maşinării. Aceasta nu este, prin urmare, ce mai mare concepţie. Cea mai mare concepţie este cea a Teismului, care ne eliberează chiar şi de lege şi ne plasează în mâinile imediate ale unei persoane. E un mare lucru să fi eliberat de tărâmul necumpătat al şansei fără ţintă. Zeiţa Tyche, Fortuna, a fost una dintre cele mai teribile divinităţi ale lumii vechi, la fel de teribilă şi de greu de distins de Soartă. E un mare lucru să fi sub controlul scopului inteligent, însă întrece orice diferenţă dacă scopul este executat de simpla lege, dacă acţionează automat, sau prin controlul atotprezent personal al persoanei în sine. Nu există nimic mai ordinat decât controlul unei persoane, ale cărei acţiuni sunt guvernate de teluri inteligente, direcţionate spre un final.

Dacă credem într-un Dumnezeu personal, atunci, fiind teişti, credem în controlul imediat al acestui Dumnezeu personal a lumii pe care a făcut-o, trebuie să credem într-un plan care se află sub tot ceea ce face Dumnezeu, şi prin urmare şi într-un plan al mântuirii. Singura întrebare care se ridică se referă nu la realitatea ci la natura acestui plan. Cât despre natura sa, totuşi, trebuie să admitem că s-au susţinut multe opinii diferite. Într-adevăr că aproape oricare opinie posibilă a fost anunţată la o vreme sau alta, într-un timp sau altul. Chiar dacă lăsăm la o parte toate opiniile extra-creştine, trebuie neapărat să modificăm această afirmaţie. Liniile de divizare au fost atrase către Biserică; s-au stabilit partide împotriva altor partide şi diferite tipuri de credinţă au fost dezvoltate care nu echivalează cu mai puţin decât sistemele diferite de religii, care sunt cu puţin mai mult decât simplul nume de creştin, revendicat de toate acestea.

Este scopul meu în cadrul acestei prelegeri să aduc înaintea noastră într-o trecere rapidă în revistă a câtorva din aceste perspective variate care au fost susţinute de marile partide din Biserică, pentru a forma o anumită concepţie din rangului şi relaţiile lor. Aceasta se poate face cel mai convenabil prin observarea, în cea dintâi instanţă, doar a marilor puncte de diferenţă care le separă. Le voi enumera în ordinea semnificaţiei, începând de la cele mai profunde şi mai depărtate diferenţe care îi divizează pe creştini în acea grupare cu efect mai puţin radical.

1. Cea mai mare fisură care îi separă pe creştinii ce se numesc creştini în concepţiile lor despre planul mântuirii este ceea ce divizează ceea ce am putea numi perspectivele Naturaliste şi Supranaturaliste. Linia de divizare de aici are de a face cu motivul dacă, în cadrul mântuirii omului, Dumnezeu a planificat pur şi simplu să-i lase pe oameni, cu o întregime mai mare sau mai mică, să-i salveze, sau dacă El a planificat să intervină şi să-i salveze. Problema dintre naturalist şi supranaturalist este prin urmare una simplă dar chiar absolută: Se salvează omul pe sine sau îl salvează Dumnezeu?

Schema naturalist consistentă este cunoscută în cadrul istoriei doctrinei sub numele de Pelagianism. Pelagianismul, în puritatea sa, afirmă că toată puterea exercitată în salvarea omului este nativă însăşi lui. Însă Pelagianismul nu este doar ceva de ordin istoric, şi acesta nu există întotdeauna în puritatea sa. După cum şi săracii în cele pământeşti sunt cu noi întotdeauna, la fel şi cei săraci în cele spirituale sunt întotdeauna cu noi. Se poate crede într-adevăr că nu a fost niciodată vreo perioadă din cadrul istoriei Bisericii în care concepţiile naturaliste despre procesul de mântuire să fie mai adânc răspândite sau mai radicale decât cele din prezent. Un pelagianist care îl pelagianizează pe însăşi Pelagus în întregimea naturalismului său se află de fapt în momentul intens zugrăvit de lideri auto-constituiţi ai gândirii creştine. Şi pretutindeni, în toate comuniunile asemănătoare, există concepţii care îi atribuie omului, în cadrul folosirii sale a puterilor native proprii cel puţin activitatea decisivă din cadrul salvării sufletului, adică să putem spune, cea care presupune că Dumnezeu a planificat ca să fie mântuiţi aceia care, în punctul decisiv, într-un fel sau altul se mântuiesc pe ei înşişi.

Aceste aşa zise perspective intermediate sunt în mod evident, în principiu, perspective naturaliste, din moment ce (oricare parte îi dau ei voie lui Dumnezeu să le joace în circumstanţele mântuirii) atunci când ei ajung la punctul crucial al mântuirii ei îl aruncă pe om înapoi la puterile sale native. Făcând astfel ei se separă pe sine în mod definitiv de perspectiva supranaturalistă despre planul mântuirii şi, odată cu aceasta, formează mărturia unită a întregii Biserici organizate. Căci, oricât de mult ar fi avansat părerile naturaliste printre membrii bisericii, întreaga Biserică organizată – Ortodoxă Greacă, Romano Catolică Latină şi Protestantă în toate marile ei forme istorice, Luterană şi Reformată, Calvinistă şi Arminiană – îşi acordă consimţământul în mod ferm şi autoritar mărturiei faţă de concepţia supranaturalistă despre mântuire. Ar trebui să călătorim spre perifericele Creştinismului, spre acele secte care stau în îndoială în trupul Creştin, precum Unitarienii, pentru a găsi un trup organizat de creştini cu nimic altceva decât o mărturisire supranaturalistă.

Această confesiune, fiind direct opusă naturalismului, declară cu un mare accent că Dumnezeu este Domnul şi nu omul care salvează sufletul; şi că nu poate fi făcută nici o greşeală, aceasta nu se depărtează de la declaraţia completă şi afirmă, cu o deplină înţelegere a problemei, că întreaga putere exercitată în cadrul mântuirii sufletului este în mod precis de la Dumnezeu. Aici este de fapt muchia care desparte cele două partide. Supranaturalistul nu este mulţumit să spună că vreo putere care este exercitată în cadrul mântuirii sufletului, sau că majoritatea puterii care este exercitată în acest proces, este de la Dumnezeu. El declară că întreaga putere este de la Dumnezeu, că oricare parte ar juca omul în procesul de mântuire este subsidiar, este de fapt în sine efectul operării divine şi că Dumnezeu şi numai Dumnezeu este acela care mântuieşte sufletul. Supranaturalistul în acest sens este întreaga Biserică organizată în cadrul deplinei extinderi a mărturiei sale oficiale.

2. Există, fără îndoială, diferenţe între supranaturalişti care nu sunt mici sau neimportante. Cea mai profundă dintre acestea separă pe Sacerdoţi de Evanghelici. Atât sacerdoţii cât şi evanghelicii sunt supranaturalişti. Adică, ei cred că întreaga putere exercitată în mântuirea sufletului este de la Dumnezeu. Ei diferă în concepţia lor despre maniera în care puterea lui Dumnezeu, prin care este lucrată mântuirea, este pusă în favoarea sufletului. Punctul exact al diferenţei dintre ei dă naştere la întrebarea dacă Dumnezeu, prin a cărui putere s-a lucrat mântuirea, îi salvează pe oameni prin a se ocupa cu ei imediat ca indivizi, sau doar prin stabilirea intermediilor supranaturale oferite lumii prin a căror mijloace oamenii pot fi salvaţi. Această problemă are de a face cu urgenţa operaţiilor de salvare a lui Dumnezeu: mântuieşte Dumnezeu prin operaţii directe a harului Său asupra sufletelor lor, sau acţionează asupra lor doar prin mediul intermediilor stabilite pentru acel scop?

Forma tipică de sacerdotalism este oferită de învăţătura Bisericii din Roma. În cadrul acesteia biserica este considerată a fi instituţia mântuirii, şi că doar prin ea se poate transmite mântuirea oamenilor. În afara bisericii şi a decretelor sale nu se poate găsi mântuirea; harul este transmis prin şi doar de către slujitorii bisericii, altfel nu. Cele două maxime sunt aplicate: Acolo unde este Biserica, acolo este Duhul; în afara bisericii nu este mântuire. Principiul sacerdot este prezent, totuşi, ori de câte ori intermediile, prin care harul salvator este adus sufletului, sunt făcute indispensabile mântuirii şi este un lucru dominant dacă această obligativitate este făcută absolută. Astfel, la acele lucruri care sunt numite Mijloace de Har li se acordă „necesitatea de mijloace”, şi sunt făcute în sensul strict nu doar sine quibius non, ci quibus al mântuirii.

Fiind împotriva perspectivei evanghelice, căutând să conserve ceea ce concepe aceasta a fi singurul supranaturalism consistent, elimină în întregime orice intermediar dintre suflet şi Dumnezeu său şi lasă sufletul într-o stare de dependenţă spre mântuire doar de Dumnezeu, operând asupra acesteia prin harul Său iminent. Evanghelicul se simte dependent pentru mântuirea sa doar de Dumnezeu şi nu de mijloacele harului; el priveşte mai degrabă la Dumnezeu decât la mijloacele harului pentru a găsi har; apoi el îl proclamă pe Duhul Sfânt ca fiind nu numai capabil să acţioneze şi mai degrabă fiind operativ acolo unde şi când vrea El. Biserica şi decretele sale el le concepe mai degrabă ca instrumente pe care Duhul le foloseşte decât agenţi care să-l implice pe Duhul Sfânt în înfăptuirea mântuirii. Într-o opoziţie directă faţă de maximele consistente sacerdote, el îşi ia ca moto-uri ale lui următoarele: Acolo unde este Duhul, este biserica; în afara trupului de sfinţi nu este mântuire.

Descriind astfel evanghelismul, nu ne va scăpa din vedere că îi descriem şi Protestantismul. Întregul trup de Protestantism Confesional este evanghelic în perspectiva sa despre planul mântuirii, referitor la ramurile sale Luterane şi Reformate, Calviniste şi Arminiene. Protestantismul şi evanghelismul coincid reciproc, dacă nu s-ar fi dat sinonime exacte. Aşa cum întregul Creştinism este clar şi autoritar în confesiunea sa a unui supranaturalism pur, la fel şi Protestantismul este egal de clar şi autoritar în confesiunea sa a evanghelismului. În acest fel evanghelismul vine înaintea noastră în calitate de concepţie Protestantă a planului mântuirii, şi probabil că nu este straniu faptul că, în imediata sa contradicţie a sacerdotalismului, contrazicerea cea mai profundă faţă de naturalism care se formează în mod egal şi primar, este ceva care s-a pierdut din vedere. Evanghelismul nu încetează să fie din punct de vedere fundamental antinaturalişti, totuşi, în a deveni antisacerdoţi, protestul său primar continuă să fie împotriva naturalismului, iar în opunerea faţă de sacerdotalism, acesta este simplul ‚supranaturalism consistent’ care refuză să admită orice alţi intermediari dintre suflet şi Dumnezeu, ca singură sursă a mântuirii. Doar acela este adevăratul evanghelism, prin urmare, în care se aude clar dubla mărturie că toată puterea exercitată în mântuirea sufletului este de la Dumnezeu şi că Dumnezeu în operaţiile Sale de mântuire acţionează direct asupra sufletului.

3. Cu toate acestea, rămân diferenţe multe şi adânci, care îi divizează pe evanghelici. Toţi evanghelicii sunt de acord cu faptul că toată puterea exercitată în mântuirea este de la Dumnezeu şi că Dumnezeu lucrează direct asupra sufletului în operaţiile de salvare. Însă în ceea ce priveşte metodele exacte folosite de Dumnezeu în aducerea pe mulţi fii la slavă, ei diferă mult unul de altui. Unii evanghelici şi-au atins poziţia pe care o au printr-un proces de modificare, în calea corectării, aplicat unui fundament sacerdot, din care şi-au câştigat poziţia respectivă din Evanghelism. Elementele naturale ale acestui sacertodalism accentuat au rămas întipărite în construirea lor, care le colorează întregul lor mod de concepere a evanghelismului. Sunt alţi evanghelici a căror concepţii sunt în mod similar colorate de un naturalism accentuat, din care ei şi-au format confesiunea lor mai bună printr-un proces asemănător de modificare şi corectare. Primul dintre aceste partide este reprezentat de Luteranii evanghelici care, se încântă în a vorbi despre sine ca aderenţi al unei „Reforme conservative”; aceasta e ca şi cum s-ar spune că şi-au format evanghelismul lor pe baza sacerdotalismului Bisericii din Roma, din care şi-au dedus, poate în mod dureros, dar nu întotdeauna perfect, propria lor cale. Cealaltă partidă este reprezentată de arminienii evanghelici, a căror evanghelism este o corecţie în interesul sentimentului evanghelic al semi-pelagianismului accentuat al Remonstranţilor Olandezi. Împotriva tuturor acestor forme mai există şi alţi evanghelici al căror evanghelism este mai degrabă expresia pură a principiului evanghelic fundamental, necolorat de elementele intruse din afară.

În mijlocul acestei varietăţi de tipuri nu este uşor să stabileşti un principiu de calificare care să ne permită să facem discriminarea între formele principale pe care evanghelicii le adoptă printr-o linie clară de demarcare. Un astfel de principiu, totuşi, pare a fi oferit de opoziţia dintre ceea ce am putea numi conceptele Universaliste şi Particulariste ale planului de mântuire. Toţi evanghelicii sunt de acord cu faptul că toată puterea exercitată în mântuirea sufletului este de la Dumnezeu şi că această putere este exercitată imediat asupra sufletului. Însă ei diferă în ceea ce priveşte ideea dacă Dumnezeu îşi exercită această putere salvatoare în mod egal, sau cel puţin fără discriminare, asupra tuturor oamenilor, fie că aceştia sunt sau nu mântuiţi, sau doar peste anumiţi oameni, mai cu seama pe cei care sunt de fapt mântuiţi. Punctul de divizie de aici este dacă Dumnezeu este de acord să se fi planificat pe Sine să salveze pe oameni prin harul său atotputernic şi cu siguranţă eficace, sau doar să îşi reverse harul Său peste oameni pentru a le permite acestora să fie mântuiţi, fără ca de fapt să asigure, cu toate acestea, ca într-un caz particular ei să fie mântuiţi.

Argumentul specific al acelora despre care am vorbit ca sunt universalişti este că, în timp ce toată puterea exercitată în salvarea sufletului este de la Dumnezeu, şi că aceasta are impact imediat asupra sufletului, cu toate acestea, ceea ce face Dumnezeu, privind la mântuirea oamenilor, este pentru toţi şi către toţi oamenii, fără discriminare. În faţa acestui lucru se pare că ar trebui să rezulte o doctrină a mântuirii universale. Dacă Dumnezeu este Domnul care salvează sufletul, şi nu omul pe sine, şi dacă Dumnezeu Domnul salvează sufletul prin a lucra în mod direct asupra acestuia în harul Său salvator; dacă Dumnezeu Domnul lucrează în mod egal în harul Său salvator asupra sufletelor, s-ar părea a fi inevitabil să deducem că prin urmare toţi sunt mântuiţi. În consecinţă, au apărut adesea evanghelici sinceri care au argumentat în mod viguros şi precis asupra acestor fundamente că toţi oamenii sunt salvaţi: mântuirea este în întregime de la Dumnezeu, şi Dumnezeu este atotputernic, şi după cum Dumnezeu lucrează mântuirea prin harul Său atotputernic în toţi oamenii, toţi oameni sunt mântuiţi. Din acest universalism consistent, totuşi, marea masă a universaliştilor evanghelici s-au retras întotdeauna, constrânşi fiind de claritatea şi de accentul declaraţiei Scripturale că, de fapt, nu toţi oamenii sunt mântuiţi. Ei s-au descoperit pe ei înşişi înaintea unei mari probleme, şi s-au făcut eforturi variate de ei pentru a traduce activităţile lui Dumnezeu privind la mântuire ca fiind în întregime universalistă, precum şi chestiunea particularismului, în timp ce în principiul evanghelic fundamental este prevăzut că doar harul lui Dumnezeu salvează sufletele. Aceste eforturi ne-au dat în special două mari scheme ale evanghelismului Luteran şi ale celui Arminianist, argumentul caracteristic al ambelor este că întreaga mântuire este doar în mâinile lui Dumnezeu, şi că tot ceea ce face Dumnezeu, referitor la mântuire, este direcţionat fără discriminare tuturor oamenilor, însă nu toţi ci doar unii sunt mântuiţi.

Fiind împotriva acestui universalism inconsistent, alţi evanghelici au argumentat faptul că particularismul care se ataşează de chestiunea procesului de mântuire, trebuie, doar pentru că doar Dumnezeu este cel ce mântuieşte, să aparţină şi de proces în sine. În interesul evanghelismului lor comun precum şi cele ale accentuatului supranaturalism faţă de toţi creştinii, nici una dintre ele nu vine la locul potrivit – şi nici în interesele religiei – ei pledează faptul că Dumnezeu se ocupă de întregul proces al mântuiri nu cu oamenii din masă ci cu oamenii individuali unul câte unul, peste care El revarsă harul Său, şi pe care El îi aduce prin harul Său la mântuire. Aşa cum este cel ce salvează pe oameni, şi aşa cum îi salvează prin operaţiile imediate ale inimii, şi aşa cum harul Său salvator este puterea Sa atotputernică care efectuează mântuirea, oamenii datorează propria lor mântuire în fiecare caz, nu numai oportunităţii lor generale de a fi mântuiţi, Acestuia. Şi prin urmare Lui şi numai Lui îi aparţin în fiecare instanţă toată slava, pe care nimeni nu o poate împărtăşi cu El. Astfel, ei argumentează, pentru ca atributul evanghelic, Soli Deo gloria, să fie adevărat şi să nu sufere nici o diminuare în mijloc sau în forţă, că este necesar să înţelegem că datorită lui Dumnezeu fiecare dintre noi care este mântuit are tot ceea ce intră în mântuirea şi, cel mai important, că el însuşi este cel ce intră în mântuire. Chestiunea precisă care îi divizează pe universalişti şi pe particularişti este, prin urmare, ce salvează de fapt harul mântuitor al lui Dumnezeu, în care doar din El este mântuire. Oare înseamnă prezenţa sa mântuirea, sau se poate a fi prezentată, şi totuşi mântuirea să eşueze?

4. Chiar şi Particulariştii, totuşi, au diferenţele lor. Cele mai importante divizează pe aceia care susţin că Dumnezeu are în perspectivă nu pe toţi oamenii, ci mai precis pe aceia care sunt de fapt mântuiţi, în toate operaţiile Sale referitor la mântuirea oamenilor; iar aceia care vor să facă discriminare între operaţiile lui Dumnezeu din această materie şi să atribuie doar la câţiva un particularism pe care îl atribuie altora ca referinţă universalistă. Ultima perspectivă este, de sigur, o încercare de a media între conceptele particulariste şi cele universaliste, menţinând particularismul atât în procese cât şi în chestiunea legată de mântuire destul de suficient pentru a lega mântuirea doar de harul lui Dumnezeu şi să-i acorde Lui toată slava mântuirii actuale; în timp ce se cedează în faţa universalismului o mare partea a procesului de mântuire aşa cum cred aderenţii săi pot să fie făcuţi cu toţi consistenţi cu acest particularism fundamental.

Una din operaţiile de mântuirea care au renunţat aceştia în favoarea universalismului este răscumpărarea păcătosului de către Hristos. Acesta ar trebui să fie în planul lui Dumnezeu, nu ca un lucru absolut, ci ca o referinţă ipotetică faţă de toţi oamenii. Toţi oamenii sunt răscumpăraţi de Hristos – adică dacă cred în El. Însă încrederea lor în El depinde de lucrare credinţei din inimile lor a lui Dumnezeu, a Duhului Sfânt, în operaţiile Sale de mântuire desemnate de a da efect răscumpărării lui Hristos. Schema este astfel cunoscută nu doar după numele autorului, adică Amyraldianismul, ci mult mai descriptiv, ca Răscumpărarea Ipotetică, sau mai comun, ca Universalismul Ipotetic. Acesta transferă întrebarea care divizează pe particularist şi pe universalist despre planul de mântuire ca întreg, spre întrebarea mult mai specifică a referinţei despre lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos. Punctul precis al acestei chestiuni pare a fi dacă lucrarea de răscumpărare a lui Hristos salvează de fapt pe aceia pentru care s-a înfăptuit aceasta, sau doar le deschide acestora o posibilitate de mântuire. Universalistul ipotetic, care susţine că referinţa ei este faţă de toţi oamenii în mod indiferent şi că nu toţi oamenii sunt mântuiţi, nu poate atribui acestuia o operaţie specifică de mântuire şi prin urmare să fie obişnuit să vorbească despre ea ca oferind mântuire tuturor, ca deschiderea uşii de mântuire pentru oameni, ca înlăturarea obstacolelor spre mântuirea lor, sau în alt fel similar. Pe de altă parte, particularistul consistent este în stare să privească la răscumpărarea produsă de Hristos ca fiind de fapt ceea ce este, şi insistă că ea este în sine un act salvator care mantie, asigurând mântuirea acelora pentru care s-a înfăptuit aceasta.

Argumentul acesta vine în favoarea naturii lucrării de răscumpărare a lui Hristos; particulariştii sunt capabil să clarifice că orice s-ar adăuga la aceasta mod extensiv se preia în mod intensiv. Cu alte cuvinte, problema de aici rămâne aceeaşi ca în argumentul cu universalismul general al Luteranului şi al Arminianului, adică, dacă operaţiile lui Dumnezeu de salvare mântuiesc de fapt, deşi chestiunea de aici este concentrată doar pe una din operaţiile de mântuire. Dacă operaţiile de mântuire a lui Dumnezeu mântuiesc de fapt, atunci toţi asupra cărora El lucrează sunt mântuiţi, şi particularismul este oferit chiar în natura cazului, doar dacă nu cumva suntem pregătiţi să mergem întregul drum cu universalismul şi să declarăm că toţi oamenii sunt mântuiţi. În cadrul intereselor postulatului supranaturalist fundamental prin care toată creştinătatea se separă pe sine de simplul naturalism, că toată puterea exercitată în mântuirea sufletului este de la Dumnezeu – şi despre marele atribut evanghelic despre Soli Deo gloria – că particularistul consistent afirmă că răscumpărarea lui Hristos nu poate fi extinsă dincolo de trupul acelora care sunt de fapt mântuiţi, ci că trebuie susţinut a fi doar una dintre operaţiile prin care Dumnezeu îi salvează pe cei ce îi salvează, şi nu ei pe sine însuşi. Ei nu numai că afirmă că noi trebuie să dăm loc particularismului în cadrul procesului precum şi în chestiunea mântuirii, ci trebuie revendicat un lor pentru acesta în toate procesele de mântuire asemănătoare. Este Dumnezeu Domnul cel care mântuieşte, şi în toate operaţiile prin care El lucrează mântuirea în mod asemănător, El operează pentru şi peste, nu toţi oamenii în mod indiferent, ci doar câţiva oameni, mai precis pe aceia pe care El îi mântuieşte. Astfel îi putem atribui numai Lui slava Sa şi Lui şi numai lui să punem în seama Lui lucrarea mântuirii.

5. Diferenţele care au fost enumerate evacuează posibilităţile diferenţelor de momente lungi din cadrul limitelor planului de mântuire. Oamenii trebuie să fie ori Naturalişti ori Supernaturalişti; Supernaturalişti Sacerdoţi sau Evanghelici; Evanghelici Universalişti sau Particularişti; Particulariştii trebuie să fie particularişti în orice privinţă sau referitor la operaţiile de mântuire a lui Dumnezeu. Dar particulariştii consistenţi se descoperă a fi încă posibil să difere între ei, nu neapărat în termenii planului de mântuire în sine, faţă de care toţi sunt una, cin în regiunea presupunerilor acelui plan; şi de dragul completării enumerării este de dorit ca şi această diferenţă să fie enunţată aici. Acesta nu se preocupă de ceea ce a făcut Dumnezeu în cursul operaţiilor Lui de salvare, ci lasă în urmă materia mântuirii, se întreabă de felul cu a tratat Dumnezeu în general rasa umană, ca rasă, referitor la destinul ei. Cele două partide sunt cunoscute aici în cadrul istoriei gândirii prin numele contrastante de Supralapsarienii şi Sublaspsarienii sau Infralaspsarienii. Punctul de diferenţă dintre ei este dacă Dumnezeu, în preocupare Sa cu oameni în ceea ce priveşte destinul lor, îi desparte în două clase doar de simpli oameni sau de păcătoşi. Aceasta este cu alte cuvinte, dacă decretul lui Dumnezeu de alegere şi de pierzanie îi preocupă pe oameni consideraţi doar ca oameni, sau consideraţi ca fiind deja oameni păcătoşi, un massa corrupta.

Punerea acestei întrebări pare a aduce cu sine şi răspunsul ei. În ceea ce priveşte tratarea oamenilor care este pusă în discuţie, este cu referire la ambele clase asemănătoare, acei aleşi şi acei lăsaţi, condiţionat de păcat: nu putem vorbi mai mult de mântuire decât despre dezaprobare fără a susţine păcatul. Păcatul este în mod necesar precedent în gândire, nu în ceea ce priveşte ideea abstractă de discriminare, ci instanţa concretă de discriminare care este pusă în discuţie, una care se referă la un destin care implică ori mântuirea ori pierzania. Nu putem vorbi despre un decret de discriminare dintre oameni cu referire la mântuire şi pedeapsă, deci, fără a susţine contemplaţia oamenilor în calitate de păcătoşi ca fiind prisma sa logică.

Greşeala diviziunii de opinie pusă în discuţie acum este că aceasta căută să ridice întrebarea despre discriminarea din partea lui Dumnezeu dintre oameni, prin care ei sunt împărţiţi în două clase, una care îi face destinatari ai favorului Său nemeritat, iar cealaltă care îi face obiectele neplăcerii Lui, din regiunea realităţii, astfel pierzându-se pe sine în simple abstracţii. Când o readucem pe pământ descoperim că întrebarea care este ridicată seamănă cu următoarea: dacă Dumnezeu face discriminare între oameni pentru ca El să salveze pe unii, sau dacă El îi salvează pe unii pentru a putea să facă discriminare între oameni. Este oare motivul proxim care îl determină la o dorinţă abstractă de discriminare, o dorinţă de a avea o varietate în preocupările Sale cu oamenii; şi că prin urmare El determină să facă din anumite obiecte ale favorii Sale infailibile şi să se ocupe de alţii într-o concordanţă strictă cu pustiile lor personale, ca în acest fel să-şi exercite El toate aptitudinile Sale? Sau este oare motivul proxim cel care Îl determină la o nedorinţă ca toţi să piară în păcatele lor; şi, prin urmare, pentru a gratifica imboldurile compasiunii Sale, El intervine pentru a-i salva de la ruina şi mizeria lor o mulţime pe care nimeni nu o poate număra – atât de mulţi încât sub presiunea sensului Său de dreptate El să poată obţine consensul întregii Sale naturi pentru a uşura de la dreapta pedeapsă a păcatului lor – printr-un expedient în care dreptatea şi mila Sa se întâlnesc şi se sărută reciproc? Orice am spune despre prima întrebare, cu siguranţă că ultima este cea care este orientată corect cu referire la realităţile grozave ale existenţei umane.

Unul dintre motivele principale din formarea schemei supralapsariene este dorinţa de a menţine principiul particularist în toate preocupările lui Dumnezeu cu oameni; nu doar referitor la mântuirea omului, ci prin întregul curs al acţiunii divine referitoare la oameni. Încă de la creaţie Dumnezeu, se spune, că se ocupă cu oamenii concepuţi ca divizaţi în două clase, primitorii favorului Său nemeritat şi a condamnării Sale bine meritate. În consecinţă, unii supralapsarieni pun pe prim loc de gândire decretul de discriminare, precedent chiar şi decretului creaţiei. Toate acestea le pun în ordinea gândirii precedent faţă de decretul căderii. Se potriveşte dar să arătăm că această încercare de a particulariza faptul că întreaga preocupare a lui Dumnezeu cu omul nu este de fapt parcursă, şi că într-adevăr nu poate fi parcursă în natura cazului. Decretul de a-l crea pe om, şi mai particular decretul de a-i permite acestuia a cărui creare este contemplată de căderea în păcat, sunt din necesitate universaliste. Nu doar câţiva oameni sunt creaţi, şi nici câţiva dintre cei creaţi diferă de ceilalţi, ci toată omenirea este creată în primul ei cap, şi la fel şi toată omenirea. Nu doar la câţiva oameni li se permite să cadă, ci tuturor şi toţi sunt asemenea. Încercarea de a împinge particularismul în afara sferei planului de mântuire, unde chestiunea aceasta este diversă (pentru că prim mărturisire unii oameni sunt mântuiţi), înspre sfera creaţiei sau a căderii, unde chestiune aceasta este comună (căci toţi oamenii sunt creaţi şi toţi sun decăzuţi), îl lipseşte necesitatea cazului. Particularismul poate ajunge în discuţie doar acolo un de chestiunile diverse fac apel la postulatul preocupărilor diverse referitoare la chestiunile care diferă. Aceasta nu poate fi împinsă în regiunea preocupărilor divine cu omul anterior nevoii omului de mântuire şi de preocupările lui Dumnezeu cu el referitor la o mântuire care nu este comună tuturor. Supralapsarianismul greşeşte deci pe cât de serios pe de-o parte precum o face universalismul pe de altă parte. Infralapsarianismul oferă singura schemă care este ori auto-consistentă sau consistentă cu faptele.

Nu ar fi scăpat din observaţie faptul că anumite concepţii a naturii planului de mântuire pe care le-am revizui nu stau pur şi simplu una lângă alta ca concepţii variate a acelui plan, fiecare făcându-şi apelul ei în opoziţie cu restul. Ele sunt relatate între ele mai degrabă în calitate de serii progresive de corecţii a unei greşeli primare, realizând din ce în ce mai multă consistenţă în cadrul întruchipării singurei idei fundamentale despre mântuire. Prin urmare, dacă am dori să ne găsim cale printre acestea aceasta nu trebuie să fie prin a-i compătimii în mod lipsit de discriminare împotriva unuia sau a altuia, ci prin tratarea lor regulată în serie. Supranaturalismul trebuie mai întâi validat ca fiind împotriva Naturalismului, apoi Evanghelismul împotriva Sacerdotalismului; Particularismul împotriva Universalismului, şi astfel vom ajunge la lungimea concepţiei planului de mântuire care face dreptate deplină caracterului ei specific. Asupra acestui studiu ne vom îndrepta atenţia în discursurile ce vor urma.

Diagrama următoare va expune într-o perspectivă sinoptică cele câteva concepţii care au fost enumerate în aceste discurs şi pot facilita priceperea relaţiilor lor mutuale.

http://www.voxdeibaptist.org/plan_salvation_warfield01_trd.htm

ÎNĂLŢAREA LA CER Fapte. 1:1-11

……………………………………………………………….

2). ÎNĂLŢAREA LA CER [1] A fost momentul de glorificare a lui Isus Hristos v.1 Teofile, în cea dintîi carte a mea, am vorbit despre tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni,  v.2  dela început pînă în ziua în care S’a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfînt, dăduse poruncile Sale apostolilor, pe cari-i alesese. “Cea dintâi carte a mea” este Evanghelia după Luca, care este adresată tot lui Teofil, al cărui nume înseamnă “iubit de Dumnezeu”. Este clar că Luca a cunoscut pe cineva cu acest nume şi acestei persoane îi adresează cuvintele de început ale cărţii. Evanghelia după Luca a fost “tot ce a început Isus să facă şi să înveţe pe oameni” şi în cartea Faptele Apostolilor, el continuă să facă şi să înveţe. El mai lucrează şi astăzi în acest sens, dacă-mi este permisă această exprimare. El va continua cu acest program până când îi va lua pe ai Săi din lume.  Această propoziţie: “Până în ziua în care S-a înălţat la cer, după ce, prin Duhul Sfânt…” arată clar că Domnul Isus nu încetase să lucreze şi să-i înveţe pe oameni o dată ce Se înălţase la cer.  v.3  După patima Lui, li S’a înfăţişat viu, prin multe dovezi, arătîndu-li-Se deseori timp de patruzeci de zile, şi vorbind cu ei despre lucrurile privitoare la Împărăţia lui Dumnezeu. El li S-a înfăţişat viu prin multe dovezi infailibile, după moartea şi suferinţa Sa. Sunt înregistrate zece apariţii ale lui Isus după învierea Sa. Lucrarea Lui de după înviere, aşa cum este revelată în apariţiile Sale, are un efect mult mai important asupra vieţilor creştinilor de astăzi decât lucrarea de trei ani consemnată în Evanghelii.  Problema necredinciosului de astăzi, nu stă în fapte care trebuie demonstrate, ci în propria necredinţă. Faptele sunt la dispoziţia lui.  Problema se află în inima necredincioasă a omului. Există în om o tendinţă firească de a fugi de Dumnezeu, aşa cum a făcut Adam. Astăzi omul Îi întoarce spatele lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos a spus: “Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii” (Ioan 12:32). Motivul pentru care nu sunt atraşi la Hristos foarte mulţi oameni este acela că nu este predicat Hristos cel înviat. Cartea Faptele Apostolilor pune cu adevărat accentul pe învierea lui Isus Hristos! v.4  Pe cînd Se afla cu ei, le-a poruncit să nu se depărteze de Ierusalim, ci să aştepte acolo făgăduinţa Tatălui, ,,pe care,„ le-a zis El, ,,aţi auzit-o dela Mine. Acesta este sfârşitul frazei şi aceste patru versete alcătuiesc o singură frază! Apostolii trebuie să aştepte venirea   Este foarte important de subliniat faptul că aici nu este vorba despre botezul cu apă, care este botezul ritual. Acesta este botezul Duhului Sfânt. Botezul Duhului Sfânt este adevăratul botez. Acest botez al Duhului Sfânt îl pune pe cel credincios în trupul credincioşilor pe care noi îl numim biserica. v.5  Căci Ioan a botezat cu apă, dar voi, nu după multe zile, veţi fi botezaţi cu Duhul Sfînt.``, în care este descrisă venirea Duhului Sfânt în ziua Cincizecimii, vom afla că ucenicii erau plini de Duhul Sfânt. Umplerea a fost necesară pentru ca ei să poată sluji. Faptul că ei au fost umpluţi cu Duhul Sfânt pentru slujire arată că celelalte lucrări ale Duhului Sfânt fuseseră împlinite. v.6  Deci apostolii, pe cînd erau strînşi laolaltă, L-au întrebat: ,,Doamne, în vremea aceasta ai de gînd să aşezi din nou Împărăţia lui Israel?`` Apostolii erau crescuţi şi instruiţi în învăţătura Vechiului Testament. Ei aşteptaseră venirea lui Mesia. Ei înţelegeau că Mesia este Cel care întemeia Împărăţia pe acest pământ. Aceasta era nădejdea lor. Aceasta continuă să fie nădejdea pentru acest pământ.  Dumnezeu nu a încheiat socotelile cu planeta noastră, El nu are de gând să ascundă sub covor această adunătură de ţărână, deşi pământul este destul de mic pentru aşa ceva. Dumnezeu are un scop veşnic cu privire la pământ. v.7  El le-a răspuns: ,,Nu este treaba voastră să ştiţi vremurile sau soroacele; pe acestea Tatăl le-a păstrat supt stăpînirea Sa. Domnul le spune ucenicilor că Împărăţia nu va fi întemeiată în vremea aceea. Mai degrabă, El va chema un popor pentru Numele Său, care va fi biserica Sa. La aceasta lucrează Dumnezeu astăzi. El merge la Neamuri pentru a alege din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. Adică, Dumnezeu îi cheamă din lume pe oamenii care se vor încrede în Hristos, iar Duhul Sfânt îi botează în trupul celor credincioşi, biserica. Astfel, când apostolii L-au întrebat pe Isus dacă va restabili Împărăţia în vremea aceasta, răspunsul Lui a fost că acesta nu era un subiect de discuţie pentru momentul acela.  Observaţi încă o dată că Domnul nu i-a mustrat pe apostoli. În loc de aceasta, El le-a arătat că avea altceva în plan. Nu este treaba noastră să ştim vremurile sau soroacele – Tatăl le-a păstrat în puterea Sa – dar iată care este sarcina noastră: v.8  Ci voi veţi primi o putere, cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori în Ierusalim, în toată Iudea, în Samaria, şi pînă la marginile pămîntului.`` Aceasta este însărcinarea noastră astăzi. A rămas aceeaşi de atunci până acum. Aceasta nu este o însărcinare care priveşte trupul celor credincioşi, ca întreg, ci este una individuală, care priveşte pe fiecare credincios în parte. Această poruncă a fost dată acestor bărbaţi chiar înainte de pogorârea Duhului Sfânt, înainte de formarea bisericii. Este o poruncă directă pentru mine şi pentru fiecare dintre voi. Treaba noastră este să răspândim Cuvântul lui Dumnezeu în lume. Cea mai importantă întrebare este dacă voi răspândiţi Cuvântul lui Dumnezeu în lume. Aţi mers până la marginile pământului cu mărturia Evangheliei? Sau sprijiniţi un misionar sau un program radio care face această lucrare? Sunteţi implicaţi personal? Foarte mulţi oameni vor să vorbească astăzi despre vremuri şi soroace, despre data venirii Domnului, fără să dorească să fie implicaţi în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu. Dar aceasta este sarcina încredinţată de Domnul  nu numai apostolilor ci fiecăruia dintre noi. El vrea ca oamenii să fie mântuiţi. Aceasta este însărcinarea noastră. ver 9  După ce a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălţat la cer, şi un nor L-a ascuns din ochii lor. Sa întâmplat după 40 de zile, către un loc anume, şi anume Cerul. El  a primit confirmarea îndepliniri misiunii Lui. Plecarea  Sa la cer o prefigurează pe a noastră. Hristos  a pregătit un Loc.  Exista o necesitatea înălţării:  datorită natura corpului înviat, şi  locul lui Isus era în cer. S-a întrupat într-un mod unic şi pleacă glorios. Ucenicii au avut un răspuns pentru lume, Isus Cristos a înviat şi s-a înălţat. Isus Cristos trebuia să meargă la Tatăl. Direcţia înălţării  era spre cer nu spre pământ. El a demonstrat că este stăpân pe soarta Sa şi dovedeşte că există o lume mai bună ca a noastră. De asemenea şi-a luat locul de Căpetenie  şi a demonstrat superioritatea spiritului asupra materiei. Lucrarea Lui urma să fie continuată de Duhul Sfânt Natura înălţării a fost fizică şi corporală, şi în prezenţa ucenicilor. Ea a fost vizibilă, transcendentă, dincolo de legile naturii  şi s-a aşezat la dreapta măririi lui Dumnezeu. Rezultatul înălţării este că ne asigură accesul la Tatăl, ne învie, şi  ne înalţă.  De asemenea ne asigură nemurirea, şi Hristos devine Cap al bisericii.  Înălţarea confirmă divinitatea lui Isus Cristos……..

https://ardeleanlogos.wordpress.com/predici/inaltarea-la-cer/

FRAGMENTE DIN LUCRAREA PIERDUTĂ A LUI IUSTIN DESPRE ÎNVIERE

CAPITOLUL I – PUTEREA ADEVĂRULUI DE A SE EVIDENŢIA

Cuvântul adevărului este liber şi duce cu sine propria autoritate, respingând cu dispreţ capcanele oricărui argument meşteşugit şi nesupunându-se cercetării logice a ascultătorilor săi. Dar el va fi crezut din pricina nobleţei sale şi a încrederii datorate Celui care îl trimite. Cuvântul adevărului este trimis de la Dumnezeu; de aceea, libertatea pe care adevărul o pretinde nu este arogantă. Dat fiind faptul că adevărul a fost trimis cu autoritate, nu se cade să i se ceară să dovedească cele afirmate, cu atât mai mult cu cât nu există nici o dovadă dincolo de el, adică dincolo de Dumnezeu. Orice dovadă este mai puternică şi mai demnă de crezare decât faptul pe care îl dovedeşte, căci un fapt care nu este crezut până când se aduc dovezi, devine demn de crezare când este demonstrat şi se recunoaşte ceea ce era pus sub semnul întrebării înainte de aducerea dovezilor. Dar nimic nu este mai puternic sau mai demn de încredere decât adevărul, aşadar, cel care pretinde ca adevărul să fie dovedit este asemenea celui care doreşte să i se dovedească de ce percepe lucrurile de care ia cunoştinţă prin intermediul simţurilor. Căci testul acelor lucruri care sunt percepute prin intermediul raţiunii sunt simţurile. Dar, în ce priveşte simţurile, nu există nici o dovadă dincolo de ele. După cum lucrurile pe care le caută raţiunea le aducem în faţa simţurilor şi pe baza lor judecăm ce fel de lucruri sunt, dacă sunt adevărate sau nu, şi nu mai stăm să cumpănim, ci ne încredem în decizia simţurilor, la fel raportăm tot ce se spune despre oameni şi lume la adevăr şi pe baza lui judecăm dacă aceste lucruri sunt sau nu de valoare. Însă lucrurile spuse de adevăr nu le mai judecăm pe baza unui test separat, ci ne încredem pe deplin în acesta. Iar Dumnezeu, Tatăl universului, care reprezintă inteligenţa desăvârşită, este adevărul, iar Cuvântul, care este Fiul Său, a venit la noi, întrupându-Se, revelându-Se pe Sine şi pe Tatăl şi dându-ne, în El, învierea din morţi şi apoi viaţa veşnică. Acesta este Isus Cristos, Mântuitorul şi Domnul nostru. De aceea, cei care Îl urmează, care Îl cunosc şi a căror dovadă este credinţa în El, se vor odihni în El. Dar pentru că adversarul nu încetează să se împotrivească multora şi foloseşte căi multe şi diverse pentru a-i ademeni, ca să-i îndepărteze pe cei credincioşi de credinţa lor şi ca să-i împiedice pe cei necredincioşi să creadă, socotesc că este necesar ca şi noi, fiind înarmaţi cu învăţăturile invulnerabile ale credinţei, să luptăm împotriva lui în numele celor slabi.

CAPITOLUL II – OBIECŢII CU PRIVIRE LA ÎNVIEREA TRUPULUI

Cei care susţin o părere greşită spun că nu există o înviere a trupului, aducând ca argument faptul că este imposibil ca ceea ce este deteriorat şi putrezit să fie adus în starea dinainte. Pe lângă această imposibilitate, ei spun că mântuirea trupului nu este de folos; ei abuzează de trupurile lor şi menţionează infirmităţile acestora, declarând că trupul este pricina păcatelor noastre; aşadar, spun ei, dacă trupul învie, şi neputinţele noastre vor învia o dată cu el. Ei elaborează o serie de argumente sofiste, precum sunt următoarele: dacă trupul învie, fie va învia în întregime, format din toate părţile sale, fie va fi imperfect. O înviere imperfectă ar însemna lipsă de putere din partea lui Dumnezeu, dacă numai unele părţi ar putea fi salvate şi altele nu. Dar dacă toate părţile trupului sunt salvate, evident, acesta va fi compus din toate mădularele sale. Dar nu este absurd să spunem că, după înviere, vor exista toate părţile trupului, din moment ce Mântuitorul a spus: „Nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în cer?” Iar îngerii, spun ei, nu au trup, nici nu mănâncă, nici nu întreţin relaţii sexuale. Prin urmare, nu va exista o înviere a trupului. Prin aceste argumente şi prin altele asemănătoare, ei încearcă să îi distragă pe oameni de la credinţă. Sunt unii care susţin că până şi Isus S-a arătat numai în spirit, nu în trup şi că avea numai aparenţa unui trup: aceşti oameni caută să lipsească trupul de promisiunea care i-a fost făcută. Mai întâi, să rezolvăm acele lucruri care par fără soluţie, apoi, într-o manieră ordonată, vom prezenta demonstraţia cu privire la trup, dovedind că acesta beneficiază de mântuire.

CAPITOLUL III – DACĂ MĂDULARELE ÎNVIE, VOR AVEA ACELEAŞI FUNCŢII CA ŞI ACUM?

Ei spun deci, că, dacă trupul va învia în întregime şi dispunând de toate mădularele sale, aceasta ar însemna ca şi funcţiile mădularelor să fie exercitate: pântecele femeilor să poarte sarcina, bărbaţii să îşi exercite, de asemenea, funcţia de reproducere, iar celelalte mădulare să funcţioneze şi ele. Acest argument va rămâne în picioare sau se va prăbuşi prin următoarea afirmaţie. Dacă el se va dovedi fals, întreaga lor obiecţie va fi îndepărtată. Este evident că membrele care îndeplinesc o anumită funcţie acţionează aşa cum vedem noi acum, în această viaţă, dar aceasta nu înseamnă că, în mod obligatoriu, ele îndeplinesc aceleaşi funcţii dintotdeauna. Ca să vedem mai limpede acest fapt, să ne gândim la următoarele: funcţia uterului este de a rămâne însărcinat, iar a mădularului masculin de a produce sarcina. Deşi aceste mădulare sunt destinate îndeplinirii unor astfel de funcţii, nu înseamnă că este obligatoriu ca ele să funcţioneze aşa dintotdeauna (căci vedem multe femei care, deşi au uter, nu rămân însărcinate, cum sunt cele sterpe); astfel, sarcina nu este consecinţa necesară şi imediată a faptului că o femeie are uter; la fel se întâmplă şi cu cele care nu sunt sterpe, dar care se abţin de la relaţii sexuale, unele fiind virgine de la început, iar altele numai de la un timp anume. Vedem că sunt şi bărbaţi care se păstrează caşti, unii de la început şi alţii de la o anumită vreme. Astfel, prin felul lor de viaţă, aceştia dau deoparte căsătoria, considerând-o nelegiuită din pricina poftei. Vedem că şi unele animale, deşi au uter, nu zămislesc, precum este catârul, iar masculii nu dau naştere unor animale de aceeaşi rasă. Deci, atât în cazul oamenilor, cât şi în cel al animalelor fără raţiune, vedem cazuri în care relaţiile sexuale sunt desfiinţate şi aceasta are loc înainte să vină lumea viitoare. Şi Domnul nostru, Isus Cristos, S-a născut dintr-o fecioară nu pentru alt motiv decât pentru cel de a nimici zămislirea produsă de dorinţa neînfrânată şi pentru a arăta că omul poate fi conceput de Dumnezeu fără intervenţia umană. Când El S-a născut şi S-a supus celorlalte condiţii ale trupului – adică mâncarea, băutura, îmbrăcămintea – nu S-a supus acestei condiţii – de exercitare a funcţiei sexuale. În ce priveşte dorinţele trupului, El le-a acceptat pe cele ce erau necesare, dar nu S-a supus celor care nu erau necesare. Dacă trupul ar fi lipsit de hrană, de băutură sau de îmbrăcăminte, ar pieri, dar dacă este privat de dorinţa nestăpânită nu suferă nici un rău. El ne-a spus, deopotrivă, că în lumea viitoare relaţiile sexuale nu vor mai exista, după cum arată cuvintele Lui: „Copiii acestei lumi se însoară şi se mărită, dar copiii lumii ce va veni nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci vor fi ca îngerii în cer”. Deci, cei neîncrezători să nu se mire dacă, în lumea care va veni, El va pune capăt acelor acte ale mădularelor noastre trupeşti care sunt desfiinţate chiar în lumea aceasta.

CAPITOLUL IV – CEI CU DIFORMITĂŢI VOR ÎNVIA ÎN ACEASTĂ STARE?

Aceşti oameni spun că, dacă trupul învie, trebuie să se ridice la viaţă în aceeaşi stare în care era când a murit. Astfel, dacă a murit având un singur ochi, trebuie să învie cu un singur ochi, dacă a murit olog, va învia aşa, dacă are vreo deficienţă într-o anumită parte a corpului, va învia în această stare. Cât de orbi sunt ochii inimii acestor oameni! Ei nu au văzut pe pământ orbi care şi-au căpătat vederea şi ologi care au mers la cuvântul Lui. Toate lucrurile pe care le-a făcut Mântuitorul au fost îndeplinite mai întâi pentru ca cele spuse cu privire la El în profeţi să se împlinească, „pentru ca cel orb să-şi capete vederea şi cel surd să audă” şi aşa mai departe, dar şi pentru a sădi credinţa că trupul va fi întreg la înviere. Căci dacă El a vindecat bolile trupului pe pământ, făcând trupul întreg, cu mult mai mult va face acest lucru la înviere, pentru ca trupul să se ridice desăvârşit şi întreg. Deci, în acest fel vor fi tămăduite acele deficienţe de temut ale trupului.

CAPITOLUL V – ÎNVIEREA TRUPULUI NU ESTE IMPOSIBILĂ

Iarăşi, unii din cei care susţin că trupul nu va învia, afirmă că acest fapt este imposibil; alţii, gândindu-se cât de netrebnic şi de vrednic de dispreţ este trupul, cred că nu este potrivit ca Dumnezeu să îl învie, iar alţii cred că, de la bun început, trupul nu a primit promisiunea învierii. Deci, mai întâi, în ce îi priveşte pe cei care spun că este cu neputinţă ca Dumnezeu să-l învie, cred că ar trebui să arăt că sunt ignoranţi, afirmând doar cu vorba că sunt credincioşi, dar dovedind prin faptele lor că sunt necredincioşi, chiar mai necredincioşi decât necredincioşii. În condiţiile în care toţi păgânii cred în idolii lor şi sunt convinşi că toate lucrurile le sunt cu putinţă acestora (după cum spune chiar poetul lor, Homer: „Zeii pot face toate lucrurile, cu uşurinţă încă”; el a adăugat cuvântul „cu uşurinţă” ca să evidenţieze măreţia puterii zeilor), mulţi par să fie mai necredincioşi decât aceştia. Căci dacă păgânii cred că zeii lor, care sunt idoli („care au urechi, dar nu aud, au ochi, dar nu văd”), pot face toate lucrurile, deşi ei nu sunt decât diavoli, aşa cum spune Scriptura: „Dumnezeii popoarelor sunt demoni”, cu mult mai mult s-ar cuveni ca noi, care avem credinţa cea bună, corectă şi adevărată, să credem în Dumnezeul nostru, căci avem şi dovezi [ale puterii Lui], mai întâi prin crearea primului om, care a fost făcut de Dumnezeu din ţărână; există suficiente dovezi ale puterii lui Dumnezeu şi cei care studiază lucrurile pot vedea că oamenii se nasc unii din alţii şi se pot minuna chiar mai mult de felul în care, dintr-un mic strop de lichid, se formează o făptură vie atât de mare. Dacă aceste lucruri ar fi fost consemnate numai ca o promisiune şi nu ar fi fost văzute împlinindu-se, naşterea ar fi mai greu de crezut decât învierea, dar ea devine credibilă prin îndeplinirea ei. Dar chiar şi în cazul învierii, Mântuitorul ne-a arătat împlinirea ei, despre care vom vorbi puţin. Însă acum demonstrăm că învierea trupului este posibilă, cerând iertare fiilor Bisericii dacă aducem argumente care par laice şi fizice, mai întâi pentru că înaintea lui Dumnezeu nimic nu este laic, nici măcar lumea însăşi, căci ea este lucrarea mâinilor Lui şi în al doilea rând, pentru că folosim astfel de argumente pentru a veni în întâmpinarea necredincioşilor. Dacă am fi avut o dispută cu cei credincioşi, ar fi fost suficient să spunem că noi credem, însă acum trebuie să trecem la demonstraţie. Dovezile de mai sus sunt, într-adevăr, suficiente pentru a demonstra posibilitatea învierii trupului. Dar dat fiind faptul că aceşti oameni sunt din cale-afară de necredincioşi, vom aduce în continuare un argument şi mai convingător – un argument care nu se întemeiază pe credinţă, căci ei nu se află în sfera ei, ci pe sursa necredinţei lor – adică, desigur, pe raţiuni fizice. Dacă le dovedim prin astfel de argumente că învierea trupului este posibilă, cu siguranţă sunt vrednici de mare ocară dacă nu pot fi convinşi nici prin declaraţia credinţei, nici prin argumentele cuvântului.

CAPITOLUL VI – ÎNVIEREA ESTE ÎN CONCORDANŢĂ CU OPINIILE FILOZOFILOR

Unii dintre cei ce sunt numiţi filozofi, precum Platon, spun că universul este format din materie şi Dumnezeu; alţii, precum Epicur, că este format din atomi şi din vid, în vreme ce alţii, cum sunt stoicii, că este format din acestea patru: foc, apă, aer şi pământ. Ajunge să menţionăm opiniile predominante. Platon spune că toate lucrurile sunt create de Dumnezeu din materie, potrivit planului Său, dar Epicur şi urmaşii lui spun că toate lucrurile sunt create din atomi şi din vid, de către un fel de acţiune auto-controlată a mişcării naturale a corpurilor. Stoicii considerau că toate sunt create din cele patru elemente, umplute cu Dumnezeu. În vreme ce există o asemenea discrepanţă între ei, există unele învăţături recunoscute de toţi. Una dintre ele spune că nimic nu poate fi produs din ceva ce nu există, nimic nu poate fi nimicit sau dizolvat în ceva ce nu există şi elementele din care au fost create toate lucrurile sunt indestructibile. Întrucât aşa stau lucrurile, potrivit acestor filozofi, regenerarea trupului este posibilă. Dacă, potrivit lui Platon, există materia şi Dumnezeu, ambele sunt indestructibile şi Dumnezeu are rolul unui meşteşugar, adică al unui olar, iar materia are rolul lutului, al cerii sau al unui astfel de material. Apoi, ceea ce este format din materie, fie că este un chip sau o statuie, este destructibil, dar materia în sine este indestructibilă, la fel ca lutul, ceara sau vreun alt fel de material. Astfel, artistul conturează în lut sau ceară şi face forma unui animal viu. Iar dacă lucrarea lui este distrusă, nu este imposibil pentru el să modeleze aceeaşi formă, folosind acelaşi material şi să o facă din nou. Astfel, potrivit lui Platon, nu va fi cu neputinţă pentru Dumnezeu, care este indestructibil şi care are la îndemână material indestructibil, ca şi după ce a fost distrus lucrul format întâi din el, să îl facă din nou, având aceeaşi formă ca înainte. Chiar şi potrivit stoicilor, dat fiind faptul că trupul este format prin amestecul celor patru substanţe elementare, atunci când el este dizolvat în cele patru elemente, care rămân indestructibile, este posibil ca acestea să fie formate pentru a doua oară din aceeaşi fuziune şi compoziţie, datorită lui Dumnezeu, care le pătrunde şi să re-creeze astfel trupul pe care îl formaseră înainte. La fel se întâmplă cu un om care face o compoziţie din aur, argint, aramă şi cositor şi apoi doreşte să o topească din nou, pentru ca fiecare element să existe separat; după aceea poate să le amestece iarăşi, dacă vrea, şi să facă aceeaşi compoziţie pe care o avusese înainte. Din nou, potrivit lui Epicur, întrucât atomii şi vidul sunt indestructibile, printr-o aranjare şi o ordonare precisă a atomilor care se unesc, iau naştere deopotrivă toate lucrurile şi trupul însuşi. În cursul timpului, acesta se descompune din nou în acei atomi din care s-a şi format. Iar cum aceştia rămân indestructibili, nu este deloc imposibil ca, venind împreună din nou şi primind aceeaşi aranjare şi poziţie, să formeze un trup de aceeaşi natură cu cel produs înainte din ei. Asemenea unui bijutier care ar face un mozaic în forma unui animal şi pietrele ar fi împrăştiate de trecerea timpului sau chiar de cel care le-a aranjat, având acele pietre împrăştiate, el le poate aduna laolaltă şi le poate aşeza în acelaşi fel, făcând aceeaşi formă de animal. Şi nu va fi Dumnezeu în stare să adune din nou împreună mădularele descompuse ale trupului şi să facă acelaşi trup pe care îl întocmise înainte?

CAPITOLUL VII – TRUPUL ARE VALOARE ÎN OCHII LUI DUMNEZEU

Am dovedit îndeajuns, ca răspuns adresat oamenilor din lume, că învierea trupului este posibilă. Iar dacă învierea trupului nu este imposibilă chiar pe baza principiilor necredincioşilor, cu cât mai mult este ea în concordanţă cu înţelegerea credincioşilor! Urmând ordinea noastră, trebuie să vorbim acum despre cei care socotesc că trupul este rău şi că nu este vrednic de înviere sau de ordinea cerească, mai întâi pentru că este creat din pământ şi apoi pentru că este plin de toată răutatea, aşa încât sileşte sufletul să păcătuiască împreună cu el. Dar aceste persoane par a fi ignorante în ce priveşte întreaga lucrare a lui Dumnezeu, atât în legătură cu geneza şi formarea omului, mai întâi, şi apoi cu privire la motivul pentru care au fost create lucrurile din lume. Căci nu spune cuvântul: „Să facem om după chipul şi după asemănarea noastră?” Ce fel de om? Evident că este vorba de un om trupesc, căci cuvintele spun: „Şi Dumnezeu a luat ţărână din pământ şi l-a făcut pe om”. Este limpede, deci, că omul creat după chipul lui Dumnezeu avea un trup. Atunci nu este absurd să spunem că trupul făcut de Dumnezeu după propriul chip este vrednic de dispreţ şi că nu valorează nimic? Dar faptul că trupul este un bun de preţ pentru Dumnezeu reiese mai întâi din crearea lui de către Dumnezeu, căci cel puţin imaginea este valoroasă pentru cel ce a creat-o şi pentru un artist şi, apoi, valoarea trupului se vede din crearea restului lumii, căci, dintre toate lucrurile create, el este cel mai preţios pentru creator.

CAPITOLUL VIII – TRUPUL DETERMINĂ SUFLETUL SĂ PĂCĂTUIASCĂ?

Acest fapt este adevărat, spun ei, căci trupul este păcătos şi sileşte sufletul să păcătuiască împreună cu el. Astfel, ei acuză zadarnic trupul şi pun pe seama lui păcatele amândurora. Dar în ce cazuri poate trupul să păcătuiască de unul singur, dacă sufletul nu merge înaintea lui, incitându-l? Ca şi în cazul unui jug de boi, dacă unul sau altul este dezlegat din jug, nici unul nu poate ara singur; la fel, nici trupul sau sufletul nu pot face nimic singure, dacă ies din jugul comuniunii lor. Iar dacă trupul este cel păcătos, atunci numai din pricina lui a venit Mântuitorul, după cum spune El: „Nu am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi”. Aşadar, dacă s-a dovedit că trupul este preţios în ochii lui Dumnezeu şi slăvit mai presus de toate lucrările Sale, atunci pe drept va fi mântuit de El.

Prin urmare, trebuie să îi înfruntăm pe cei care spun că, deşi trupul este lucrarea specială a lui Dumnezeu şi preţuită de El mai presus de toate, nu reiese automat că trupul beneficiază de promisiunea învierii. Însă nu este absurd ca ceea ce a fost creat în asemenea împrejurări şi care este mai valoros decât toate lucrurile, să fie neglijat de Creatorul său în aşa fel încât să treacă în non-eternitate? Aceasta ar însemna ca sculptorul şi pictorul care vor ca lucrările lor să dureze, ca să le aducă glorie, să le înnoiască atunci când încep să se deterioreze, iar prin contrast, Dumnezeu să Îşi neglijeze proprietatea şi lucrarea în aşa măsură încât ea să ajungă să fie anihilată şi să nu mai existe. Nu ar trebui să spunem că această muncă este zadarnică? Dacă un om ar construi o casă şi ar distruge-o imediat sau ar neglija-o, deşi vede că se deteriorează şi o poate repara – l-am învinui că a lucrat în zadar. Nu L-am învinui la fel şi pe Dumnezeu? Însă cel Nepieritor nu este astfel şi Înţelepciunea universului nu este nesăbuită. Cei necredincioşi să-şi închidă gura, chiar dacă ei înşişi nu cred.

Dar, într-adevăr, El a chemat trupul la nemurire şi îi promite viaţa veşnică. Atunci când promite că va mântui omul, El face această promisiune şi pentru trup. Căci ce este omul dacă nu un animal raţional, format din trup şi suflet? Formează numai sufletul singur omul? Nu, ci el este sufletul omului. Este trupul numit om? Nu, ci e numit trupul omului. Deci, dacă nici unul din acestea nu reprezintă omul prin sine însuşi, ci ceea ce se formează din cele două poartă numele de om, iar Dumnezeu a chemat omul la viaţă şi la înviere, El nu a chemat numai o parte, ci întregul, adică sufletul şi trupul. Atunci, nu ar fi fără îndoială absurd ca, în vreme ce acestea două constituie aceeaşi fiinţă şi sunt supuse aceleiaşi legi, una să fie mântuită şi cealaltă nu? Iar dacă nu este imposibil ca trupul să fie regenerat, aşa cum am dovedit deja, pe baza cărei distincţii sufletul ar fi mântuit şi trupul nu? Îl consideră ei pe Dumnezeu ca fiind ranchiunos? Dar El este bun şi doreşte ca toţi să fie mântuiţi. Prin Dumnezeu şi prin proclamaţia Lui, nu numai sufletul a auzit şi a crezut în Isus Cristos, şi împreună cu el şi trupul, dar amândouă au fost spălate şi au săvârşit neprihănirea. Ei îl fac pe Dumnezeu ingrat şi nedrept dacă, deşi ambele cred în El, El doreşte să mântuiască numai pe una, nu şi pe cealaltă. Ei bine, ei spun că sufletul este nepieritor, o parte din Dumnezeu şi inspirat de El şi, de aceea, El doreşte să mântuiască ceea ce în mod special este al Lui şi înrudit cu Sine; dar trupul este pieritor şi nu vine de la El, ca şi sufletul. Atunci, ce mulţumiri I se mai datorează şi ce manifestare a puterii şi a bunătăţii Lui este aceasta, dacă El intenţionează să mântuiască ceea ce, prin natura sa, este mântuit şi există ca parte a lui Dumnezeu? Căci el avea mântuirea prin sine şi, în ce priveşte salvarea sufletului, Dumnezeu nu face un lucru deosebit, căci mântuirea sufletului era destinul său firesc, dat fiind faptul că el este o parte a lui Dumnezeu, fiind inspirat de El. Însă celui care salvează ce îi aparţine nu i se datorează mulţumiri, căci prin aceasta, el se salvează pe sine. Cel care salvează o parte din sine, se salvează pe el însuşi prin propriile mijloace, ca să nu ajungă deficitar cu privire la acea parte, iar aceasta nu poate fi socotită acţiunea unui om bun. Căci nici atunci când un om face bine copiilor şi urmaşilor săi nu este numit un om bun, întrucât şi cele mai sălbatice fiare fac la fel şi, într-adevăr, suferă moartea, dacă e nevoie, de dragul puilor lor. Dar dacă un om ar săvârşi aceleaşi fapte pentru sclavii săi, acel om ar fi numit pe drept un om bun. De aceea, Mântuitorul ne-a învăţat să ne iubim vrăjmaşii, căci, spune El, ce răsplată vom avea? Aşadar, El ne-a arătat că este o faptă bună să îi iubim nu doar pe cei născuţi din El, ci şi pe cei care sunt fără Dumnezeu. Iar lucrurile pe care ni le porunceşte nouă, le îndeplineşte mai întâi El Însuşi.

CAPITOLUL IX – ÎNVIEREA LUI CRISTOS DOVEDEŞTE CĂ TRUPUL SE RIDICĂ LA VIAŢĂ

Dacă El nu avea nevoie de trup, de ce l-a vindecat? Iar faptul cel mai convingător este acela că El i-a înviat pe morţi. De ce? Nu ca să arate cum va fi învierea? Cum a înviat El atunci morţii? A înviat sufletele sau trupurile lor? Evident că pe amândouă. Dacă învierea ar fi fost numai spirituală, ar fi trebuit ca El, când i-a înviat pe morţi, să înfăţişeze trupul zăcând deoparte, singur, şi sufletul viu, separat de trup. Însă El nu a făcut aşa, ci a înviat trupul, confirmând astfel promisiunea vieţii. De ce a înviat El în trupul în care suferise dacă nu ca să arate învierea trupului? Dorind să confirme acest fapt, atunci când ucenicilor Lui nu le venea să creadă că a înviat în trup cu adevărat şi Îl priveau cu îndoială, El le-a zis: „Tot nu aveţi credinţă; Eu sunt”, i-a lăsat să Îl atingă şi le-a arătat semnul cuielor din palmele Lui. Când ei s-au convins prin toate aceste dovezi că era El, în trup, i-au cerut să mănânce cu ei, ca să se lămurească mai clar că El înviase într-adevăr în trup; iar El a mâncat fagure de miere şi peşte. Când le-a arătat astfel că există cu adevărat o înviere a trupului, dorind să le arate că era posibilă şi înălţarea acestuia la cer (după cum spusese El că locuinţa noastră este în cer), „El S-a înălţat la cer pe când ei priveau”, aşa cum era în trup. După tot ce s-a spus, dacă cineva mai pretinde dovezi ale învierii, nu se deosebeşte cu nimic de Saduchei, căci învierea trupului stă în puterea lui Dumnezeu şi, fiind mai presus de orice înţelegere, e stabilită prin credinţă şi se vede prin fapte.

CAPITOLUL X – TRUPUL ESTE MÂNTUIT, DE ACEEA VA ÎNVIA

Învierea este o înviere a trupului care a murit, căci duhul nu moare; sufletul se află în trup şi fără el, trupul nu poate trăi. Trupul nu mai este atunci când sufletul îl părăseşte, căci trupul este casa sufletului şi sufletul este casa duhului. Toate aceste trei elemente ale celor care nutresc o nădejde sinceră şi o credinţă neclintită în Dumnezeu vor fi mântuite. Având în vedere chiar argumentele lumii acesteia şi faptul că şi potrivit lor nu este imposibil ca trupul să fie regenerat, precum şi faptul că, pe lângă aceste dovezi, în întreaga Evanghelie Mântuitorul ne arată că există o mântuire a trupului, de ce mai ascultăm acele argumente periculoase şi necredincioase, fără să vedem că decădem atunci când plecăm urechea la un astfel de argument: că sufletul este nemuritor, dar trupul este muritor şi că nu poate fi readus la viaţă? Asemenea lucruri auzeam de la Pitagora şi de la Platon, înainte să aflăm adevărul. Dacă Mânuitorul ar fi spus acest lucru şi ar fi proclamat numai salvarea sufletului, ce lucru nou, care le întrecea pe cele auzite de la Pitagora, Platon şi cei de felul lor, ne-a adus El? Dar El a venit acum proclamând vestea cea bună a unei nădejdi noi şi necunoscute oamenilor. Într-adevăr, era un lucru nou şi neobişnuit ca Dumnezeu să promită că nu va ţine neputrezirea în neputrezire, ci că va transforma putrezirea în neputrezire. Dar pentru că prinţul răutăţii nu putea corupe în nici un alt fel adevărul, i-a trimis pe apostolii lui (oameni răi care au adus învăţături dăunătoare), alegându-i dintre cei care L-au răstignit pe Mântuitorul nostru. Aceşti oameni au purtat numele Mântuitorului, dar au făcut faptele celui care i-a trimis şi din pricina lor acest nume a fost vorbit de rău. Dar dacă trupul nu învie, de ce îl păzim astfel şi nu îi îngăduim mai degrabă să se complacă în plăcerile lui? De ce nu îi imităm şi noi pe doctori, care se spune că, atunci când au pacienţi fără speranţă, care nu mai pot fi vindecaţi, le permit să se dedea la toate plăcerile lor? Ei ştiu că aceşti oameni sunt pe moarte; la fel fac şi cei care urăsc trupul, scoţându-l afară din moştenirea lui în măsura în care pot. Acesta este şi motivul pentru care ei îl dispreţuiesc, pentru că în scurt timp va ajunge un cadavru. Dar dacă medicul nostru, Cristos, Dumnezeu, care ne-a izbăvit din poftele noastre, supune trupul nostru legilor Sale înţelepte şi cumpătate, este limpede că îl păzeşte de păcate pentru că el are nădejdea salvării, la fel cum medicii nu îngăduie oamenilor pe care speră să îi salveze să se dedea la orice fel de plăceri.

http://www.voxdeibaptist.org/justin_invierea.htm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologie/fragmente-din-lucrarea-pierduta-a-lui-iustin-despre-inviere/

Provocarea homosexualității…

Ori de câte ori este menţionată în Biblie homosexualitatea are o conotaţie negativă. Niciodată nu veţi găsi în Scriptură homosexualitatea având o conotaţie neutră sau pozitivă, ci întotdeauna negativă. Și totuși homosexualitatea nu este văzută mai rău decât alte păcate, ci e văzută la fel de rău ca toate celălalte păcate. Toate referinţele biblice condamnă comportamentul homosexual în mod clar împreună cu idolatria, hoţia, adulterul, minciuna, crima şi alte păcate. Sunt două întrebări provocatoare care, mai ales acum, necesită un răspuns.

1. Cum poate fi prevenită homosexualitatea?

În nici un caz doar prin marşuri de protest sau comunicări ştiinţifice, deşi acestea îşi au rostul mai ales dacă nu instigă la ură, ci la compasiune, la rugăciune şi la implicare pentru salvarea celor robiţi de păcatul acesta. Cu siguranţă nu poate fi combătută nici prin lecturi frumoase și nici măcar prin predici, deşi acestea sunt foarte importante şi este datoria noastră ca şi creştini să afirmăm cu orice risc:“Aşa vorbeşte Domnul!” Iar în cazul homosexualităţii Sfânta Scriptură spune că homosexualitatea este păcat, iar “plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică prin Isus Cristos, Domnul nostru” (Romani 6:23). Şi totuşi cum poate fi prevenită homosexualitatea?

Prin edificarea unui mediu familial sănătos. Deoarece homosexualitatea este generată frecvent prin relaţiile incorecte şi nesănătoase dintre părinți şi copii, dar şi datorită relaţiilor nesănătoase dintre cei doi părinţi, prevenirea homosexualităţii trebuie să înceapă în familie. Nici un copil nu va deveni homosexual dacă se bucură de căldură şi de o relaţie emoţională sănătoasă cu ambii părinţi. Biserica trebuie să susţină modelul biblic fundamental al familiei în care tatăl şi mama au roluri definite foarte clar. Biserica nu trebuie să se teamă să spună că tatăl este liderul familiei, copiii trebuie să fie respectaţi, dar și disciplinaţi. În același timp părinţii trebuie să aibă o relaţie reciprocă satisfăcătoare. Familiile stabile şi sănătoase ajută copiii la a-şi dezvolta o gândire sexuală normală.

Prin informarea corectă asupra homosexualităţii. Este cât se poate de clar că problema homosexualităţii trebuie discutată în Biserică şi nu negată. Apoi trebuie să ne ferim atât de atitudinea homofobă de condamnare, cât şi de atitudinea liberală de negare a păcătoşeniei actelor şi comportamentelor homosexuale. Atitudinea noastră ca şi creştini este aceea de a arăta ce spune Biblia despre controlul sexualităţii, despre dragoste, despre prietenie, despre sexualitate în general, inclusiv despre homosexualitate.

Prin dezvoltarea unei concepţii şi a unei imagini de sine sănătoase. Unii dintre cei care au căzut în păcatul acesta al homosexualităţii au ajuns acolo şi datorită unei imagini de sine extrem de proaste. Părinții trebuie să aibă grijă ce imagine de sine proiectează în copiii lor. Fiecare trebuie ajutat să-și înțeleagă valoareaextraordinară în ochii lui Dumnezeu.

2. Care ar trebui să fie atitudinea noastră ca şi creştini în mijlocul acestei controverse create de către susţinătorii homosexualităţii?

Să nu acceptăm niciodată să vorbim despre sexualitate fără să vorbim despre căsătorie. De ce este importantă această abordare? Pentru că Biblia aşează căsătoria în centrul existenţei umane. După ce Dumnezeu i-a făcut parte bărbătească şi parte femeiască şi i-a adus împreună,le-a spus: creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul şi stăpâniţi-l. Pentru că fiecare căsătorie, fiecare familie trebuie să fie o imagine a Împărăţiei lui Dumnezeu, pentru că noi am învăţat din Scriptură că relaţiile sexuale au sens numai în contextul căsătoriei, orice altceva este perversiune, este păcat. De aceea, spune Geneza 2:24: “va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi cei doi vor fi un singur trup.” Orice este în afara a ceea ce spune Dumnezeu, în Cuvântul Său, este păcat.

Ar trebui să fim atât de fascinaţi de căsătoria heterosexuală încât să refuzăm să acceptăm până şi posibilitatea căsătoriei homosexuale. Este foarte posibil ca în următorii ani sau zeci de ani Biserica să fie ultima comunitate de pe pământ care să ştie cu adevărat ce este căsătoria. Tot mai mult astăzi se redefineşte ce înseamnă căsătoria, ce înseamnă familia. Biblia a spus deja demult ce este şi biserica are mesajul acesta. De aceea trebuie să înţelegem că relaţiile noastre de căsnicie sunt adevăratele teste ale uceniciei noastre creştine şi o puternică armă misionară. Noi putem să câştigăm toate bătăliile politice (din păcate nu se întâmplă așa) cu cei care susţin homosexualitatea, putem să câştigăm la vot împotriva rezoluţiilor lor, dar dacă pierdem în familie, nu avem nici un mesaj de transmis şi am pierdut deja bătălia. Noi trebuie să ne învăţăm copiii să admire căsătoria atât prin exemplul nostru personal, cât şi prin relaţiile dintre noi şi să-i facem pe copiii noştri să înţeleagă că noi suntem cei mai fericiţi oameni de pe pământ. Nu vor dori copiii noştri să întemeieze familii dacă noi nu-i vom convinge că nu există ceva mai extraordinar în universul acesta, aici pe pământul acesta unde ne-a lăsat Dumnezeu, decât o familie formată dintr-o mamă, un tată şi copiii adunaţi lângă ei.

Ar trebui să îi iubim pe homosexuali mai mult decât iubesc homosexualii homosexualitatea. Orice păcătos îşi iubeste păcatul, dar Biserica trebuie să-i iubească pe păcătoşi mai mult decât iubesc păcătoşii păcătoşenia. Aşa ne-a iubit Cristos pe noi şi noi trebuie să ne iubim unii pe alţii şi să iubim pe alţi păcătoşi aşa cum ne-a iubit Cristos pe noi. Cu cât mizeria morală este mai mare cu atât va trebui să ne păstrăm calmul şi să arătăm tot mai mult dragostea lui Dumnezeu.

Samy Tuțac

Postări asemănătoare

CE SPUNE BIBLIA DESPRE HOMOSEXUALITATE ȘI CUM POATE FI PREVENITĂ…

PROVOCAREA HOMOSEXUALITĂȚII

IUBEȘTE-L PE HOMOSEXUAL CA PE TINE ÎNSUȚI…

20 ianuarie – Biruitorul

Provocarea homosexualității…

Predica(torul) de pe Munte – Mat. 5-7

 

Alături de pilda celor zece fecioare, Predica este de pe Munte  este unul din cele două cele mai dificile texte din Evanghelii. Multitudinea de interpretări ilustrează mirarea, perplexitatea cu care o citim. Ea ne surprinde cu expresii ca acestea:

,,Să nu credeţi că am venit să stric Legea
… câtă vreme nu vor trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile
… dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a fariseilor, cu niciun chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor
… Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Să nu ucizi; oricine va ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii’. Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său va cădea sub pedeapsa judecăţii; şi oricine va zice fratelui său: ‘Prostule!’ va cădea sub pedeapsa soborului; iar oricine-i va zice: ‘Nebunule’ va cădea sub pedeapsa focului gheenei.
… Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l  … Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapădă-o de la tine.
… Dar Eu vă spun … oricui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.
… Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.

Unii au spus că această predică este doar o chemare către un ideal imposibil de atins în viața aceasta, dar necesar așa cum este necesară alergarea după stelele cerului. Pentru aceștia, predica de pe munte este doar un fel de busolă care ne arată un Nord imposibil.

Alții au spus că Predica de pe Munte nu este pentru creștinii din Biserică, ci doar pentru cei ce vor trăi în viitoarea Împărăție Milenară. Conform acestei interpretări, predica anunță doar Constituția Împărăției pe care o va instaura Domnul Isus pe pământ la cea de a doua Sa venire. El ar fi instaurat această Împărăție dacă evreii L-ar fi primit. Cum n-au făcut-o, predica își așteaptă răbdătoare împlinirea, iar noi o citim doar ca pe o curiozitate.

În sfârșit, alții au spus că această predică ea este practică și trebuie aplicată întocmai, cu toate consecințele stranii pe care le implică. Astfel, cei ce păcătuiesc cu mâna sau cu ochii ar trebui să fie ciungi și chiori, iar cei ce pronunță insulte ca ,,prostule“ sau ,,nebunule“ trebuie aruncați în temniță. O astfel de interpretare a dus și duce pe alocuri la tot felul de ,,comune“ creștine care ies din lume și se izolează de societate. Tot din această interpretare s-a născut și ,,autoflagelarea“ și mutilarea trupului. Dacă această predică trebuie impusă de Biserică, ea duce iremediabil la o nouă și constantă ,,Inchiziție“.

Cheia impasului aparent

Este clar că niciuna din interpretările de mai sus nu stă în picioare. Atunci care este interpretarea cea bună? Ce-a vrut să spună atunci Domnul Isus în fața unora din cele mai pestrițe, mai declasate și mai decăzute mulțimi care L-a ascultat vreodată? Pentru că nu trebuie să uităm că ea n-a fost rostită în aula unei Universități creștine ca o teză de doctorat și nici în fața unei audiențe ilustre de sfinți teologi!

,,Isus străbătea toată Galileea, învăţând pe norod în sinagogi, propovăduind Evanghelia Împărăţiei şi tămăduind orice boală şi orice neputinţă care erau în norod. I s-a dus vestea în toată Siria; şi aduceau la El pe toţi cei ce sufereau de felurite boli şi chinuri: pe cei îndrăciţi, pe cei lunatici şi pe cei slăbănogi, şi El îi vindeca. După El au mers multe noroade din Galileea, din Decapole, din Ierusalim, din Iudeea şi de dincolo de Iordan. Când a văzut Isus noroadele, S-a suit pe munte şi, după ce a şezut jos, ucenicii Lui s-au apropiat de El. Apoi a început să vorbească şi să-i înveţe astfel: …“ (Mat. 4:23 – 5:2a).

Ca să găsesc înțelesul adevărat al Predicii de pe Munte,  mi-au trebui ani de zile de cercetări în care am consulat ce au spus alții despre ea.  Răspunsul mi-a venit într-o singură clipă însă, printr-o străfulgerare divină.

Mi-am dat seama dintr-o dată că nu pricepeam pentru că mă uitam acolo unde nu trebuie. Nu trebuia să măuit nici la predica de pe munte și nici la ascultătorii de pe munte, ci trebuie să mă uit țintă doar la Predicatorul de pe Munte.

,,De ce a rostit Isus Christos această predică? Care a fost intenția Lui cu ea?

Nu cred că Persoana de pe munte s-a vrut un al doilea Moise, venit ca să ne dea o nouă ediție, îmbunătățită și revizuită, a celor Zece Porunci. Nu cred că, după experiența milenară cu evreii, Dumnezeu s-a gândit că ar fi nimerit să ridice cele Zece Porunci la un palier și mai înalt, și mai inaccesibil. Este adevărat că poruncile de pe Sinai au fost tot zece, ca și fericirile din Predica de pe Munte, dar aici se termină orice asemănare dintre cele două seturi. Cele zece fericiri nu sunt sinonime cu cele zece porunci.

Părerea aceasta este bazată pe hotărârea Consiliului de la Ierusalim care au acceptat punctul de vedere al lui Petru:

,,Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise. După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru şi le-a zis:

„Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei şi să creadă. Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei şi le-a dat Duhul Sfânt ca şi nouă. N-a făcut nicio deosebire între noi şi ei, întrucât le-a curăţit inimile prin credinţă. Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta? Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus” (Fapte 15:5-11).

În fața acestor evidențe, eu am ajuns să cred din toată inima că Predica de pe Munte n-a fost rostită ca să fie împlinită de oameni. Dumnezeu știa încă de la Sinai că evreii nu vor putea să țină Cele Zece Porunci! N-ar fi avut nici un rost să vină în Persoana Fiului Său ca să pună pe umerii noștri un jug și mai aspru. Ar fi fost cu totul inutil și total lipsit de dragoste. Dacă ar fi doar o ediție revăzută și îmbunătățită a Legii lui Moise, Dumnezeu ar fi putut-o da evreilor printr-un profet ca Ilie sau Maleahi, n-ar fi trebuit să vină El însuși să ne-o spună!

Repet, trebuie să ne schimbăm privirea de la Predica de pe Munte la Predicatorul de pe Munte. El nu ne oferă doar o nouă listă de pretenții divine, ci se oferă pe Sine ca Singurul care poate ridica omenirea decăzută la standardele amețitoare ale împărăției copiilor lui Dumnezeu.

Eu cred că Predica de pe Munte conține o ofertă divină făcută de Dumnezeu prin Isus Christos. Ea este un fel de ,,Iată ce nu veți putea face voi niciodată, dar ce voi putea face Eu prin voi, dacă-mi dați ocazia, dacă Mă lăsați să trăiesc în voi. Acesta este scopul cu care M-am coborât acum printre voi“. Predica de pe Munte ne spune deci câteva lucruri:

Ne spune că standardele împărăției lui Dumnezeu nu se schimbă, fiind chiar mai înalte decât ne-am putea închipui noi din ceea ce cunoșteam deja prin Legea lui Moise!

Predica ne mai spune că Dumnezeu nu este dispus să coboare standardele Lui la decadența noastră, ci vrea să ne ridice pe noi la standardele Lui. Predica culminează cu un apel extraordinar:

,,Voi fiţi dar desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit“ (Matei 5:48).

cel mai important lucru pe care ni-l spune însă Predica de pe Munte este  că Predicatorul de pe Munte poate să ne ridice la viața nouă zidind în noi o natură dumnezeiască! El n-a venit ca să mai adauge o povară la nevrednicia noastră, ci S-a coborât pe pământ ca să ne facă asemenea Tatălui nostru care este în ceruri! El a venit ca să moară pentru păcatele noastre, iar apoi să se nască în fiecare inimă de credincios, să ia chip și să crească ,,până vom ajunge toți la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos“ (Gal. 4:19; Efes. 4:13).

Privită prin prisma Persoanei care o rostește, predica de pe Munte devine dintr-o dată nu numai posibilă sau probabilă, ci obligatorie. Ea nu ne spune ce să facem noi, ci ceea ce este gata să facă El în noi și prin noi, dacă-i dăm voie. Predica de pe Munte nu este doar o busolă, ci o foaie de parcurs pentru cei aflați în drum spre împărăția cea eternă și desăvârșită a Celui care a rostit-o.

Caracterul Lui este ceea ce vom deveni prin rodirea Duhului lui Dumnezeu în noi. Așa trebuie să înțelegem cele zece virtuți ale ,,Fericirilor“ din debutul predicii de pe Munte. Isus Christos este singura ilustrați desăvârșită a acestor virtuți, iar programul Lui de ,,salvare“ a celor căzuți în robia păcatului este duplicarea acestor virtuți în fiecare din frații și surorile Sale. ,,Fericirile“ ne arată cum este El și cum vrea El să ne facă pe voi.

Iată cum Îl arată fericirile pe Isus Christos însuși.

Ferice de cei săraci în duh, căci a lor este Împărăția lui Dumnezeu – Mat 5:3
El a fost sărac în duhul – Măcar că avea chipul lui Dumnezeu, totuși n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci s-a dezbrăcat de hainele Lui cerești și a luat zdrențele umanității, a luat chip de rob, făcându-se asemenea oamenilor (Filip. 2:6-7). A făcut-o ca să ne salveze și ca să ne arate ce înseamnă cu adevărat să fi om.

Ferice de cei ce plâng, căci ei vor fi mângâiaţi! – Mat. 5:4
El a plâns – Așa cu L-a anunțat mai dinainte Isaia, Isus Christos a fost ,,om al durerii și obișnuit cu suferința. A plâns la mormântul lui Lazăr. A plâns pentru cetatea Ierusalim. Obrajii lui au fost scăldați în râuri de lacrimi, izvorâte de sub sprâncenele încruntate ca să umbrească ochii aprinși de inimaginabila Lui durere.

Ferice de cei blânzi, căci ei vor moşteni pământul! – Mat. 5:5
El a fost blând – Deși este Atotputernic, a intrat în Ierusalim călare pe mânzul unei măgărițe. Deși este sfânt, și-a frecat coatele în părtășia cu cei declasați și alungați din societatea celor respectabili. El i-a luat apărarea femeii prinse în preacurvie și, deși Îi stăteau la dispoziție legiuni de îngeri, a preferat să se lase prins de dușmani, a acceptat să fie schingiuit și și-a sfârșit viața atârnat pe o cruce a infamiei.

Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi! – Mat. 5:6
El a fost flămând și însetat – Isus Christos a refuzat să mănânce pâinea oferită de Satan în pustie și, pe cruce, a refuzat să bea din buretele oferit de soldatul roman. A ales să aștepte pe Tatăl Său să-i dea pâine și apă, chiar dacă asta a însemnat să stea 40 de zile de post în pustie și șase ore de arșiță pe cruce. De fapt, mâncarea Lui a fost să facă voia Tatălui Său, iar băutura Lui a fost să bea paharul care i s-a dat în Ghețimane.

Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă! – Mat. 5:7
El a fost milostiv – Inima Lui a fost mișcată la vederea mulțimilor de oameni rătăciți ca niște oi fără păstor. Mâinile Lui, înainte să fie întinse pe cruce, au fost întinse mereu spre ei, ca să le fac bine, ca să-i vindece, ca să-i hrănească, ca să-i aducă aproape de inima Sa.

Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu!  – Mat. 5:8
El a avut inima curată – Cineva a spus că puritatea este consistență în neprihănire. Inima Lui a fost dintr-o singură bucată, neîntinată de alte pasiuni, imposibil de amestecat cu alte lucruri oferite ispititor de Satan ca să-L despartă de Tatăl.

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemaţi fii ai lui Dumnezeu! – Mat. 5:9
El a fost un împăciuitor – Lucrarea Lui a fost să vină din cer ca să întoarcă o umanitate rătăcită la inima iubitoare a Tatălui. Trupul Lui schimonosit pe cruce a fost puntea pe care ne-a oferit-o ca să putem trece prăpastia care ne desparte.

Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii, căci a lor este Împărăţia cerurilor! – Mat. 5:10
El a fost prigonit – Așa l-a prezentat Isaia: ,,Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.“

Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, vă vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră! – Mat. 5:11
El a fost ocărât – L-au învinuit că hulește, că lucrează cu puterea lui Belzebul, că are drac. „Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine au căzut peste Mine”.

Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri. – Mat. 5:12
El este bucuros și răsplătit – Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu (Evrei 12:2).

Puterea Predicii de pe Munte este Persoana predicatorului care a rostit-o. Împlinirea ei nu se poate face prin strădaniile noastre neputincioase, ci prin oferta Lui binevoitoare. El a venit să-Și trăiască în noi viața Lui biruitoare.

Ziua a 30-a: Oferind ospitalitate | #Pray30Days

30 zile de rugăciune, Interne, Rugăciune

Pe podea, în jurul unei tăvi pline cu friptură de miel, curmale, legume şi pâine, s-a aşezat un grup pestriţ de oameni. Ne-am strâns toţi împreună pentru a sărbători dragostea cerească care ni s-a arătat. Oaspeţii erau un grup divers de localnici care cunoşteau Dragostea divină, dar prieteni de ai lor din alte ţări. Trei limbi se vorbeau la masă şi toţi se simţeau bineveniţi.

Gazda explică: „Deoarece această sărbătoare este atât de importantă pentru noi, am vrut ca voi, prietenii noştri, să vă alăturaţi nouă.” şi a continuat să ne împărtăşească povestea din spatele sărbătorii „Dragostea este cu noi”. Ne-a explicat faptul că deşi pentru masa noastră de azi s-a sacrificat un miel, noi nu mai trebuie să facem acest sacrificiu, pentru că Iubirea a devenit Mielul şi S-a jertfit pentru a reface ceea ce era frânt.

„Vrem ca anul acesta”, a continuat el, „să sărbătorim Iubirea prin a ne spune unii altora cum Aceasta ne-a schimbat viaţa fiecăruia.” După ce ne-am povestitit fiecare experienţele, masa delicioasă a fost savurată cu entuziasm, după care ne-am amuzat cu nişte jocuri distractive. Înainte de a pleca, fiecare a primit în dar o lanternă având scrise pe ea cuvintele spuse cu multă iubire: „Eu sunt lumina lumii. Cine mă urmează pe Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.”

Această sărbătorire care a avut loc în Africa de Vest este un bun exemplu pentru felul în care ucenicii lui Hristos pot sărbători într-o atmosferă ospitalieră împreună cu prietenii musulmani. După încheierea acestei seri, unul dintre musafiri i-a spus gazdei: „Ştii, noi am crescut fiind învăţaţi că oamenii ca tine sunt îngrozitori, dar nu am avut niciodată şansa să auzim ce credeţi direct din gura unuia dintre voi. Timpul petrecut în casa ta a fost o oportunitate excelentă.”

Motive de rugăciune:

Cere-i lui Dumnezeu inspiraţie cu privire la modul în care poţi fi ospitalier cu musulmanii din jurul tău.

Rugaţi-vă pentru lucrătorii din zonele musulmane care organizează sărbătoriri ale Iubirii lui Dumnezeu în aceste comunităţi.

Roagă-te pornind de la textul din Ioan 2:1-11.

https://www.stiricrestine.ro/2019/06/04/ziua-a-30-a-oferind-ospitalitate-pray30days/?

Asociația „Învățătură din Cuvânt” organizează tabăra de muzică „Asaf”.

Vacanța de vară poate fi folosită cu mult succes pentru creșterea spirituală a copiilor dumneavoastră. Urmăriți în emisiune a Actual recomandări pentru vara 2019.

În premieră pentru Republica Moldova, Asociația „Învățătură din Cuvânt” organizează tabăra de muzică „Asaf”. Organizatorii își propun să contribuie la creșterea calității închinării în bisericile din țară. La tabără sunt invitați toți creștinii care sunt implicați în slujirea de laudă și închinare – vocaliști, instrumentaliști, dar și operatorii de sunet. Cine mai poate participa la tabără, de la ce vârstă, perioada taberei, costul dar și alte detallii aflați din video de mai jos.

Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos. O zi binecuvântată să aveți. Cu drag, Vitalie Marian. Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Școala Internațională de Misiune din Moldova

Ieri, profesorii de la Școala Internațională de Misiune din Moldova au avut o ședință de lucru, la care au discutat ultimele detalii ce țin de studiile din această vară (25 iunie-25 august). Sunt așteptați circa 48 de studenți din 14 țări la facultățile de Taekwon-Do, Fotbal, Fitness și Jurnalism. La noua facultate de Floorball, din Ucraina, s-au înscris deja 13 studenți. În video de mai jos directorul școlii, Vasile Filat, face îndemn la creștini, care au pe inimă misiunea, să se alăture în calitate de voluntari la taberele de zi pe care le vor desfășura studenții în perioada 8-13 iulie în mai multe localități din țară și în călătoriile misionare (fără bani, fără mâncare) din 9-11 august.

Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos. O zi binecuvântată să aveți. Cu drag, Vitalie Marian. Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Cum să scapi de ură? | Pastor Vasile Filat

Bună dimineața,

Deși cu toții înțelegem că ura nu vine de la Dumnezeu, totuși există situații, persoane pe care nu poți ierta, iar dorința de răzbunare depășește orice limită. Ce să faci atunci când nu poți scăpa de ură? Până unde te poate duce aceasta? Ce se întâmplă când nu poți ierta o persoană până acolo că vrei s-o omori? Află răspunsul în acest video.

Ieri, profesorii de la Școala Internațională de Misiune din Moldova au avut o ședință de lucru, la care au discutat ultimele detalii ce țin de studiile din această vară (25 iunie-25 august). Sunt așteptați circa 48 de studenți din 14 țări la facultățile de Taekwon-Do, Fotbal, Fitness și Jurnalism. La noua facultate de Floorball, din Ucraina, s-au înscris deja 13 studenți. În video de mai jos directorul școlii, Vasile Filat, face îndemn la creștini, care au pe inimă misiunea, să se alăture în calitate de voluntari la taberele de zi pe care le vor desfășura studenții în perioada 8-13 iulie în mai multe localități din țară și în călătoriile misionare (fără bani, fără mâncare) din 9-11 august.

Moldova Creștină TV

Publicat pe 4 iun. 2019

Deși cu toții înțelegem că ura nu vine de la Dumnezeu, totuși există situații, persoane pe care nu poți ierta, iar dorința de răzbunare depășește orice limită. Ce să faci atunci când nu poți scăpa de ură? Până unde te poate duce aceasta? Ce se întâmplă când nu poți ierta o persoană până acolo că vrei să-l omori? Află răspunsul în acest video. BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova Servicii Divine: Duminică, 14:00 – 16:00 Joi, 18:30 – 19:30 – ceasul de rugăciune tel. +373 (68) 060601 https://www.facebook.com/bunavestire…. PENTRU MANUALE ȘI ÎNSCRIERE LA GRUPELE DE STUDIU BIBLIC ONLINE CONTACTAȚI LA: info@precept.md +373(69)966779 #moldovacrestina #pastorvasilefilat #despreura

Categorie   Educație

Moldova Creștină TV

 

Cea mai nouă reclamă la Gillette stârnește din nou controverse. Tatăl îsi învață fiul transsexual cum să se radă pentru prima dată

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE   /   Publicat: Miercuri, 05 iunie 2019, 17:10  

După ce la începutul anului lansa un spot publicitar în care făcea referire la „masculinitatea toxică” , Gillette  revine cu un nouă reclamă, la fel de controversată datorită conținutului.  O reclamă prin care compania specializată în produse pentru bărbierit susține că dorește ca persoanele transsexuale care au făcut trecerea de la femei la bărbați, să știe că, odată ce hormonii își fac efectul, e nevoie să te bărbierești, scrie good.is.

lette, care Campania Gillette care încurajează mișcarea #MeToo, sexismul la locul de muncă și violența bărbaților, a stârnit furia multor clienți fideli, care, după spotul din ianuarie, anunțau că vor renunța la produsele de bărbierit marca Gillette.

Noul spot publicitar prezintă momentul în care un tată iubitor își educă fiul, transsexual, Samson Brown, cum să se radă pentru prima dată. „Am ajuns la momentul bărbăției mele în care sunt efectiv fericit. Nu trec doar eu prin procesul de transsexualizare, toată lumea din jurul meu trece prin transsexualizare”, spune Samson.

„Mulțumesc foarte mult Gillette”, a comentat Samson la anunțul publicitar de pe pagina de Facebook a companiei, adăugând: „Aștept cu nerăbdare lucrurile minunate pe care veți continua să le faceți, pentru a ne încuraja pe toți să fim cele mai bune persoane.”

„Mulțumim că ne-ai împărtășit povestea ta, Samson!” a răspuns Gillette, în ceea ce era cu siguranță un firesc și spontan schimb de mesaje în jurul noii campanii publicitare.

ARTICOLE RELAȚIONATE

Homosexuali, transsexuali și transgenderi, sus în aer! O companie aviatică lansează primul zbor LGBT

Într-o țară în care pedofilia atinge noi recorduri, statul olandez a alocat 2,8 milioane de euro pentru finanțarea implanturilor mamare ale transsexualilor

https://www.activenews.ro/externe/Cea-mai-noua-reclama-la-Gillette-starneste-din-nou-controverse.-Tatal-isi-invata-fiul-transsexual-cum-sa-se-rada-pentru-prima-data-156320

Pot femeile să dea învățătură în biserică?

Suntem destul de preocupați să evităm două erori cu privire la femei în lucrarea de slujire din biserici.Pe de-o parte, nu vrem să le încurajăm pe femei să facă ceea ce a interzis Dumnezeu. Pe de altă parte, nu trebuie să le descurajăm pe femei de la oportunitățile legitime pe care le-a deschis Dumnezeu acestora în cadrul Împărăției lui Dumnezeu.

În 1 Timotei 2:12 Apostolul Pavel poruncește faptul că unei femei i se interzice ”să învețe pe alții, sau să exercite autoritate peste un bărbat” în cadrul bisericii. Unii sugerează faptul că Pavel avea în vedere doar contextul imediat din vremea lui Timotei, pentru că femeile din Efes erau în particular indisciplinate. Numai că felul de raționalizare pe care-l folosește Pavel – că bărbatul a fost creat primul, apoi Eva, și că ea a fost prima înșelată, în timp ce bărbatul și-a exprimat în mod deschis rebeliunea – exclude o astfel de posibilitate. Pavel își bazează regula sa pentru biserica din care făcea parte și Timotei pe ordinea creației, ceea ce înseamnă că se aplică la toate bisericile.

Gramatica pe care o folosește Pavel indică faptul că el avea în minte două lucruri pe care dorea să le interzică, învățătura și autoritatea (pentru mai multe detalii, puteți consulta cartea ”Women in the Church: An Analysis and Application of 1 Timothy 2:9-15” – Femeile în biserică: O analiză și aplicație a 1 Timotei 2:9-15 – foto copertă alăturat, se poate comanda făcând click pe ea, sau pe titlul ei, scrisă de Andreas Kostenberger – profesor de Noul Testament și director al programului de Doctorat din cadrul seminarului Southeastern Baptist Theological Seminary din Wake Forest, North Carolina, unde predă din 1996. Cartea cuprinde o analiză gramaticală convingătoare a pasajului menționat mai sus). Cu alte cuvinte, Pavel nu doar spunea că o femeie nu poate conduce în calitate de supraveghetor, dar și că există un anumit fel de învățătură pe care ea nu trebuie să o facă în cadrul adunării sfinților din biserică.

Dar este clar, cu toate acestea, că femeilor li s-a dat darul și responsabilitatea de a învăța în împărăția lui Dumnezeu. Cu siguranță, după cum îi poruncește Pavel lui Tit, ele trebuie să învețe pe alte femei (Tit 2:3-5). Pe parcursul Bibliei, totuși, găsim femei care oferă instrucțiuni și îndemnuri la audiențe amestecate, și aceasta se întâmplă atât public cât și în particular.

În cadrul Vechiului Testament, Debora a prescris înțelepciune poporului Israel lângă copacul ei (Judecători 4:4) și cântecele lui Miriam și al Deborei au fost rostite în public pentru a instrui și a edifica Israelul (Exod 15 și Judecători 5).

În cadrul Noul Testament, Priscila, împreună cu soțul ei, ofereau instrucțiuni lui Apolo (Faptele Apostolilor 18:26). Femeile profețeau în mod public în cadrul bisericii din Noul Testament (Faptele Apostolilor 2:11, 17; 1 Corinteni 11:5; 14:26) și întreaga congregație, inclusiv bărbații care erau acolo prezenți, învățau din cadrul acestor profeții (1 Corinteni 14:31; Romani 15:14). În plus, Pavel poruncește congregației să se îndemne și să se învețe unul pe altul, iar aceste porunci de genul ”unul pe altul” sunt date fără a face vreo distincție de gen (Coloseni 3:16 – ”Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră” – versiunea VDCC din limba română, sublinierile din text îmi aparțin. Efeseni 5:19-20 – ”Vorbiți între voi cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, și cântați și aduceți din toată inima laudă Domnului. Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos” – versiunea VDCC din limba română, sublinierile din text îmi aparțin. În cadrul Efeseni 5 Pavel intră în una dintre cele mai clare explicații cu privire la distincția de gen din cadrul Bibliei; îndemnul său de a se adresa unul altuia este în versetele 19-20, citate mai sus, care vin înainte ca el să facă acea distincție. 1 Corinteni 14:28: ”Dacă însă nu este nimeni care să traducă, atunci să nu vorbească în biserică, ci să-și vorbească lui însuși și lui Dumnezeu”, citat din versiunea NTR din limba română, sublinierile din text îmi aparțin.)

Astfel, aproape toți complementarienii [1] admit faptul că femeile pot și ar trebui să ”învețe” în biserică, într-un fel sau altul – adică, dacă e vorba de ”a învăța” ca fiind definit prin explicarea conținutului evangheliei sau îndemnuri de a crede și de a asculta. Numai un anumit fel de învățătură este interzisă femeilor. De exemplu, John Piper, care este printre cei mai conservativi dintre complementarieni spune următoarele: ”În acest context (referindu-se la 1 Timotei 2:12: ”Nu dau voie femeii să învețe sau să aibă autoritate asupra bărbatului, ci să stea în tăcere”, citat din versiunea NTR din limba română) eu cred că înseamnă că femeile nu ar trebui să fie învățătoare autoritare ale bisericii, adică ele nu ar trebui să fie supraveghetoare”. Piper continuă prin a spune că femeile precum Beth Moore și Elisabeth Elliot ar trebui să fie libere să scrie, să vorbească și să învețe public și că bărbații pot și ar trebui să învețe de la ele – după cum și el însuși a făcut-o. Referindu-se la Elisabeth Elliot, pe care el o numește ”Beth Moore” a generației sale, el spune, ”O îndrăgesc! Dă-le-o din plin Elisabeth! Ea era atât de dârză cu privire la a-ți da viața și la a fi radical de ascultător și total dedicat”.

Alți complementarieni conservativi permit unei femei să dea o mărturie într-o biserică, chiar și în cadrul serviciilor de duminică, și chiar dacă adresarea ei este plină cu explicații ale evangheliei și îndemnuri de a asculta de acel conținut. Totuși, spunea un pastor recent, ea nu ar face-o în genul ”unui predici”. Femeile pot, și ar trebui, spunea el, să îndemne pe alții în cadrul bisericii, chiar și adresându-se bărbaților, să asculte (Romani 15:14: ”Dar eu însumi sunt convins cu privire la voi, frații mei, că și voi înșivă sunteți plini de bunătate, plini de toată cunoașterea, capabili să vă învățați unii pe alții”, citat din versiunea NTR din limba română, sublinierile din text îmi aparțin).

Ce fel de învățătură este rezervată doar pentru bărbați în cadrul bisericii?
Așadar, ce fel de învățătură este interzisă femeilor: Mai jos avem trei posibile răspunsuri:

Răspunsul 1: Orice învățătură publică în cadrul bisericii
În această perspectivă, femeile pot să dea învățătură în mod formal, așa cum făcea Priscila cu Apolo, sau în contextul discuțiilor de grup (de exemplu în grupele mici de studiu din cadrul bisericii). ”Învățătura” ei nu trebuie să se întâmple niciodată în cadrul formal al adunării sfinților sau în cadrul slujirii publice din biserică.

Problema cu acest răspuns este că Scriptura ne prezintă așa de multe femei care dau explicații în public, care oferă îndemnuri sau care edifică poporul lui Dumnezeu. Substanța a ceea ce au împărtășit ele poate fi numită doar ”învățătură”. Adresările publice au fost pline de explicații de conținut și de îndemnuri de a se pocăi și de a crede. De exemplu, atât Miriam cât și Debora au instruit prin intermediul limbajului profetic liric. Femeile din cadrul bisericii din Corint dădeau profeții, imnuri, lecții sau revelații în cadrul serviciilor de închinare de unde puteau să învețe și bărbații (1 Corinteni 11:4-5; 14:26-32).

Anumiți complementarieni (precum Wayne Grudem, teolog, profesor de seminar și autor protestant, foto alăturat) insistă asupra faptului că profețiile publice pe care le permite Pavel femeilor în public din 1 Corinteni 11 și 14 constau doar din revelații spontane. Permiterea lui Pavel, susține el, nu ar include pregătirea ei mai dinainte cu remarci din cadrul unui pasaj din Scriptură. În timp ce noi respectăm interpretarea lui Grudem și considerăm că exegeza lui este iluminatoare, noi credem că această perspectivă din privința profeției eșuează să relateze în mod adecvat plinătatea relatărilor de acest tip din cadrul Noului Testament. Evanghelicii au recunoscut de mult timp că ”profeția” include atât ”prezicerea” (cum a fost prezicerea lui Agab despre necazurile care aveau să aibă loc cu Pavel, Faptele Apostolilor 21:10) cât și ”declararea mai departe” (a declara faptele mărețe ale lui Dumnezeu, așa cum sunt practicate în mod clar în Faptele Apostolilor 2:11, 16). Al doilea termen include proclamarea a ceea ce a făcut Dumnezeu, explicând semnificația acestora și îndemnând pe ascultători să trăiască în mod diferit în lumina acestor lucruri.

În plus, nu doar rostirea profetică din cadrul bisericii din Corint apare să fie spontană. Pavel se așteaptă de la credincioși să vină la serviciul de închinare cu ”un imn, o lecție sau revelație”, indicând ceea ce poate a pus Dumnezeu pe inima lor în decursul săptămânii (1 Corinteni 14:26). În fiecare predică pe care o pregătesc eu, îi cer lui Dumnezeu să mă ajute să vorbesc ”profetic”, ceea ce include să mă încred în El în a-mi aduce idei spontane minții mele în timp ce rostesc predica, cât și să mă ghideze în timpul studiului meu spre cuvinte specifice și oportune de mărturie și aplicație pentru congregația noastră. Astfel, noi credem că 1 Corinteni 11 înseamnă că femeilor li se poate da ”cuvinte” de instruire și îndemn pentru biserică atât în cadrul studiului lor personal cât și în cadrul întâlnirii de la slujba de duminică. Și lor trebuie să li se ofere spațiu pentru a împărtăși aceste cuvinte cu trupul lui Hristos.

În aceiași privință credem că există o interdicție puternică asupra femeilor care învață în public, fapt ce trebuie să aibă o extindere și asupra grupelor mici de la clasele de Școală Duminicală. Aceste clase poate că nu sunt adunarea întregii biserici, însă sunt oficiale, adunări de instruire ale bisericii. Dacă intenția lui Pavel era de a nu permite femeilor învățătura publică, în cadrul bisericii, este dificil să vedem cum o astfel de interdicție nu s-ar extinde spre orice reuniune făcută în numele bisericii. Aceasta ar însemna că ele nu ar trebui să împărtășească îndemnuri din Scriptură sau să îndemne la ascultare în oricare adunare amestecată din cadrul bisericii.

Alte practici acceptate în mod general devin problematice în ceea ce privește acest punct. Dacă este adevărat că femeile nu ar trebui să învețe sau să predice bărbaților îi oricare capacitate publică din interiorul bisericii, atunci se deduce că un pastor nu ar trebui să recomande niciodată întregii biserici o carte ce a fost scrisă de o femeie. Și nici nu ar trebui să i se permită unei femei să dea o mărturie în biserică, prin care să includă explicații de conținut scriptural sau îndemnuri pe care să le asculte cei prezenți, dacă câțiva dintre ascultători sunt bărbați. Dacă ea vorbește despre faptele mărețe ale lui Dumnezeu (precum în Faptele Apostolilor 2), și pe parcurs ea explică în mod intenționat conținutul evangheliei, ea a păcătuit. Și nici nu ar trebui ca o femeie să conducă în cântare la biserică, din moment ce și versurile de cântece au atât capacitatea de învățătură cât și de îndemn.

În final, la această rubrică, este dificil să înțelegem de ce a folosit Dumnezeu cântecele anumitor femei (Miriam și Debora) spre a edifica public Israelul în timpul Exodului și vremea Judecătorilor. Chiar și în vremuri extraordinare, oare ar răsturna Dumnezeu ordinea Sa creată?

Răspunsul 2: ”Predica”
Anumiți complementarieni sunt confortabili cu o femeie care să explice și să îndemne la o adunare publică de biserică, atâta timp cât ”învățătura” ei nu are loc în timpul ”predicii”. Există o distincție clară, cred ei, între poruncile lui Pavel către Timotei de ”a predica Cuvântul” (2 Timotei 4:2) și ceea ce încurajează el pentru întreaga biserică, ”capabili să învețe unii pe alții” (Romani 15:14).

Provocarea de aici este că ”predica” de acest fel nu ne este definită niciodată în Biblie. Dacă este ceva, atunci 1 Corinteni 14:26-32 pare să implice un număr de vorbitori în cadrul unui serviciu de închinare nou-testamental, nu un individ oficial, o voce specifică la care i s-a permis să ocupe ultima jumătate din serviciu în care un bărbat dă învățătură dintr-un pasaj oferit. Cartea Faptele Apostolilor înregistrează câteva din mesajele apostolilor, însă nu ni se oferă niciodată un exemplu al unei persoane la care să i se fi dat spațiu în cadrul unei slujbe de închinare. În plus, nimic din cadrul contextului îndemnului lui Pavel către Timotei din 2 Timotei 4:2 nu sugerează că el are în minte doar o expunere de 30 de minute în ultima jumătate a serviciilor de închinare, sau că 2 Timotei 4:2 nu are nici o aplicație pentru femei.

Nu spunem acestea pentru a minimaliza importanța predicării din cadrul bisericii, sau să sugerăm că felul de învățătură pe care-l avea în minte Pavel în 1 Timotei 2:12 nu are loc cel mai natural în timpul a ceea ce noi numim ”predica”. Predica este punctul central al serviciilor noastre de închinare (din cadrul bisericii noastre) și o considerăm a fi cel mai crucial component în împlinirea îndemnului lui Isus de ”a învăța toate lucrurile ce le-a poruncit El” și al lui Pavel de ”a predica Cuvântul”. Suntem de acord cu John Piper că ”predicarea este inima conducerii bisericii”. Dar pentru că Biblia nu ne oferă niciodată o definiție adecvată a unei predici (sau chiar să folosească aceste cuvânt), sau să facă distincția în mod formal dintre ”predicare” și ”învățare” (adică, când îndemnarea, ceea ce pot să facă femeile, devine predicare, ceea ce ele nu pot?) noi credem că există o modalitate mai bună de a clasifica felul de învățătură pe care Pavel îl interzice femeilor. (De exemplu, dacă o femeie împărtășește o reflecție de cinci minute din Scriptură cu îndemnuri de a asculta și a lua aminte între cântecele de la timpul de închinare, ce ne reține de la a califica aceasta ca fiind ”predicare”? Dacă durează 50 de minute ar deveni ”predicare”?)

Așadar, a construi o distincție dură și rapidă între ”predicare” și ”învățare”, sau între o expunere de 30 de minute în ultima jumătate a serviciilor noastre de închinare și oricare altă explicare și momentul de îndemn din cadrul bisericii, înseamnă a impune a categorie asupra Scripturii care nu a fost introdusă de Scriptură.

Noi credem că este neînțelept să construim o regulă doar pe ceva care nu a fost niciodată definit de Scriptură. Prin urmare, avem nevoie de o clasificare mult mai consistentă și mai biblică a felului de învățătură care este interzis femeilor în biserică.

Răspunsul 3: ”Oficiul special” de învățător din cadrul bisericii
Prin intermediul acestei perspective, felul de învățătură pe care Pavel o avea în vedere în 1 Timotei 2:12, pe care el îl restrânge bărbaților, este cel oficial, poziția sau oficiul recunoscut în mod oficial de învățătură din cadrul bisericii, care poartă autoritatea bisericii și împlinește responsabilitatea oficială a bisericii de a păstra și de a transmite credința de la o generație la alta (Iuda 3).

John Frame și Vern Poytheress explică (foto alăturat cu John Frame, care este un filozof creștin și un teolog calvinist, renumit pentru lucrările sale în domeniile epistemologiei, apologetica presupozițională, teologie sistematică și etică; în prezent predă teologia sistematică și filozofia laReformed Theological Seminary din Orlando, Florida, SUA) faptul că bisericile Reformate au recunoscut de mult timp o distincție între învățătura ”generală” și cea ”specială” din cadrul bisericii. Învățătura generală este explicarea conținutului și îndemnuri de urmat, și ei cred că femeile pot – și ar trebui – să facă acest tip de învățare chiar și în cadrul serviciilor de închinare publice, sau cele formale, ori în cadrul audiențelor mixte din biserică (cum ar fi clasele de Școală Duminicală). Învățătura ”specială” este acea învățătură din cadrul unei biserici locale care poartă cu sine autoritatea bisericii, îndeplinește responsabilitatea sa de a păstra credința și față de care Dumnezeu le cere oamenilor să se supună sau să fie înlăturați din acea biserică (Evrei 3:7, 17).

Atunci când Pavel spune că femeile să nu învețe sau să aibă autoritate peste un bărbat în biserică (1 Timotei 2:12), sau că ele trebuie să tacă în cadrul serviciilor de închinare (1 Corinteni 14:34), se referea la această capacitate oficială de învățare ”specială”. El nu avea cum să vorbească despre capacitatea generală în privința dării de învățătură deoarece Scriptura încurajează – poruncește – femeilor în prea multe alte locuri să învețe în acele feluri.

În timp ce noi credem că ”a învăța” și ”a avea autoritate” sunt două idei separate pentru Pavel, contextul afirmației lui Pavel clarifică felul de învățătură pe care el o interzice și anume, învățătura care o acordă cel mai natural oficiul unui supraveghetor. Luați în considerare următoarele: Ce este mai exact ”autoritate” în biserică? Aceasta nu poate însemna alianța nepusă la îndoială a ceea ce este învățat, din moment ce Scriptura încurajează congregația să evalueze orice învățătură din cadrul bisericii, chiar și cea dată de supraveghetori, în lumina Scripturilor (Faptele Apostolilor 17:11 – ”Aceștia aveau o minte mai deschisă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvântul cu toată înflăcărarea și, în fiecare zi, studiau Scripturile, ca să vadă dacă lucrurile stăteau astfel”, citat din versiunea NTR din limba română). ”Învățarea autoritară” dintr-o biserică este (1) învățătură care este în strânsă legătură cu acea congregație particulară și (2) organul de învățătură care cuprinde îndeplinirea acelei biserici a responsabilității de a transmite mai departe credința către următoarea generație. Supraveghetorii au ”autoritatea” de a înlătura din cadrul comunității locale de legământ (sub consimțământul congregației ca întreg) pe aceia care resping această învățătură oficială a bisericii (Tit 3:10-11 – ”După primul și al doilea avertisment să nu mai ai nimic de-a face cu cel ce provoacă dezbinări, deoarece știi că un astfel de om este stricat și păcătuiește, fiind de la sine condamnat”, citat din versiunea NTR din limba română).

Acesta e motivul pentru care ”învățătura” și ”autoritatea” vin laolaltă, în cea mai mare parte formal, în cadrul oficiului de supraveghetor. Instrucțiunea lui Pavel cu privire la supraveghetori din 1 Timotei 3:1-7 este decursul natural al poruncii lui Pavel din 2:12 (în special dacă luăm în considerare că nu a exista nici o ”pauză de capitol” în scrisoarea originală a lui Pavel; aceste secțiuni au fost parte din aceiași unitate instructivă). Supraveghetorii poartă responsabilitatea de a prezerva integritatea credinței din cadrul congregației cât și să o propage în lume.

Femeile nu trebuie să ocupe acest rol special, autoritativ de învățător în biserică, fie că vorbim din punct de vedere formal sau funcțional. Acesta e motivul pentru care distincția lui Pavel despre ”învățătură” și ”autoritate” ca fiind două lucruri distincte în 1 Timotei 2:12 este semnificativă. El nu spune că femeile pot fi învățătorii primari din biserică, din moment ce ele fac aceasta în calitatea de ne-supraveghetori. El spune că ele nu ar trebui să dea învățătură precum supraveghetorii sau în modul dat de un supraveghetor. A da învățătură ca un supraveghetor, chiar dacă nu este în mod oficial un supraveghetor, înseamnă a merge împotriva duhului de ordine pe care Pavel îl expune în 1 Timotei 2:12-14.

În mod indiscutabil, ”a nu învăța într-un fel cum o fac supraveghetorii” crează o zonă gri. Însă, dacă suntem dedicați să nu mergem mai departe în restricțiile noastre decât o face Biblia, noi trebuie să dorim să insistăm asupra principiului și să permitem fiecărei congregații să determine cum să aplice cel mai bine acest aspect. Noi nu credem că îl onorează pe Dumnezeu faptul ca noi să ridicăm îngrădiri cu privire la lege, indiferent cât de bine intenționate ar fi aceste îngrădiri. Noi vrem să fim clari acolo unde Biblia este clară, și să lăsăm nedefinit ceea ce ea lasă ca nedefinit.

Noi credem (în cadrul The Summit Church, biserica pe care o conduce J.D. Greear, autorul acestui material, detalii despre el la finalul acestei postări; o mare parte din declarațiile din acest articol, cât și întrebările adresate aici sunt legate de biserica pe care o conduce el, iar autorul adresează acestea în acest context; eu am încercat să generalizez acest conținut și să-l fac aplicabil bisericii din care face parte fiecare persoană care citește acest material, având în vedere că nu se adresează unei biserici care aparține doar unei anumite denominații) că această rubrică este cea mai consistentă cu perspectiva biblică, și în particular, cu cea evanghelică și istorică. În decursul istoriei Dumnezeu a ridicat femei cu daruri incredibile de învățătură și dar profetic – în anii recenți, femei precum Elisabeth Elliot, Elyse Fitzpatrick și Beth Moore – care au contribuit mult la trupul lui Hristos. În timp ce aceste femei nu ar trebui să dea niciodată învățătură ca și supraveghetori sau în felul unui supraveghetor în cadrul unei biserici, lucrările lor publice ar trebui să fie încurajate.

Bazat pe această concluzie se ridică acum trei întrebări practice:

1. Poate o femeie să dea învățătură într-un cadru de biserică formal, cum ar fi o clasă mare de Școală Duminicală sau la un studiu biblic de seară?

Da, dar nu dacă ea o face într-ul fel care ”mimează” învățătura cu autoritate a unui supraveghetor. Percepțiile sunt importante și dacă unii din biserică încep să se uite la o femeie-învățător ca și liderul sau pastorul lor primordial, atât ea cât și ei, cei care o ascultă, au ajuns în eroare (am discutat despre acest aspect în articolul anterior, vezi partea unde este interviul cu John Piper, unde un tânăr adresează întrebarea dacă poate să o urmărească/asculte pe Beth Moore). Astfel, acolo unde grupele mici și clasele de Școală Duminicală mimează funcțiile pastorale ale bisericii (responsabilitatea pentru păstorire, stagiile începătoare de disciplină), noi credem că grupele amestecate (adică unde sunt prezenți și bărbați și femei) ar trebui să fie conduse (sau cel puțin co-conduse) de bărbați.

2. Poate o femeie să dea învățătură în cadrul timpului tradițional numit ”predică”, din timpul unuia din serviciile noastre din weekend?

Nu. După cum am spus, noi credem că o femeie nu ar trebui să învețe într-un fel care mimează autoritatea unui supraveghetor, și noi credem că în contextul nostru predica este văzută ca fiind platforma de învățătură primară și autoritativă a bisericii. Astfel, noi am ales să nu permitem femeii să ofere, doare ea singură, componenta de învățătură principală a serviciilor din weekend. Atunci când avem o femeie pe scenă ca să dea o mărturie, să prezinte niște îndemnuri, să rostească încurajare, noi suntem zeloși să ne asigurăm că acest lucru este făcut într-un fel care comunică faptul că ea nu poartă autoritatea oficială de învățătură a bisericii.

În contextul nostru, și poate în toate contextele, timpul de predică este în mod inextricabil asociat cu autoritatea supraveghetorului, așadar noi nu am permis unei femei să ocupe spațiul de predicare în cadrul serviciilor noastre de weekend (declară autorul în postarea sa, menționând de asemenea și un caz când Elyse Fitzpatrick a vizitat biserica lor, în care ea era pe scenă și răspundea la mai multe întrebări din parte publicului, explica anumite adevăruri creștine, și pe care biserica condusă de J.D. Greear le-a pus sub greutatea responsabilității de supraveghetori și au menționat și explicat adunării că ea nu dă învățătură ca un supraveghetor al bisericii respective).

3. Poate un bărbat să lucreze pentru o femeie în cadrul bisericii?

Da. Noi nu credem că interdicția lui Pavel le împiedică sau le oprește pe femei din a-i supraveghea pe bărbați în anumite departamente din biserica noastră. Astfel de departamente funcționează sub autoritatea supraveghetorilor, și supraveghetorii poartă responsabilități de autoritate pastorală în aceste departamente. Noi nu credem nici că instrucțiunile lui Pavel înseamnă că femeile trebuie să fie supuse tuturor bărbaților pretutindeni, sau că interdicția lui Pavel din 1 Timotei 2:12 le interzice femeilor să aibă autoritate asupra bărbaților la locul de muncă, în sălile de clasă din școli sau în pozițiile politice. Noi credem că admonestarea lui Pavel din 1 Timotei 2:12 se aplică doar bisericii. În timp ce există ordinea de creație în afara bisericii, noi trebuie să ne oprim acolo unde Scriptura se oprește.

Gânduri conclusive

Biserica The Summit Church este fără sfidare și fără compromisuri complementariană [1]. Noi afirmăm fără rezervă Declarația Danvers [2] cu privire la rolurile de gen din Împărăția lui Dumnezeu. Noi suntem preocupați să evităm două erori cu privire la rolul femeilor în slujire. Prima, noi nu dorim să încurajăm femeile să facă ceea ce Dumnezeu le-a interzis acestora (1 Timotei 2:15; Tit 2:3-6). A doua, noi nu trebuie să le descurajăm pe femei de la oportunitățile legitime pe care Dumnezeu le-a deschis față de acestea în Împărăția lui Dumnezeu. Muți complementarieni par să fie preocupați doar de prima. Ei vor să se asigure că femeile nu fac ceva ce nu trebuie să facă, însă nu par să fie preocupați cu a descuraja femeile de la ceea ce pot și ar trebui să facă.

După cum spune și Jen Wilkin, (foto alăturat, un articol excelent scris de ea apare și pe acest blog aici: Zece lucruri ca răspuns la atributele lui Dumnezeu, postat pe 19 august 2017) multe femei din cadrul biserici ”se luptă să fie văzute ca fiind necesare dincolo de lucrarea cu copiii și lucrarea cu femeile. Ele se luptă să contribuie mai mult decât ospitalitatea sau să fie o voce sublimă în echipa de laudă și închinare. Ele caută traiectorii de conducere pentru femeile din biserica locală și, în fond, nu găsesc nimic. Ele privesc la frații lor cum primesc susținere și se minunează de cine îi vor invita și îi vor echipa spre a conduce bine.” Din moment ce mai mult de jumătate dintre credincioșii practicanți sunt femei, noi vrem să le vedem pe acestea ca fiind declanșate și împuternicite să slujească în Împărăția lui Dumnezeu, în timp ce respectă o delimitare plină de dragoste și înțelepciune a lui Dumnezeu.

În final, noi vrem să apărăm importanța rolului pe care Dumnezeu l-a dat doar femeilor: acela de a fi mamă. Aceste femei pe care Dumnezeu le-a binecuvântat cu acest rol se descoperă a fi în însăși inima planului de răscumpărare a lui Dumnezeu, împlinind un rol pe care niciunui bărbat nu i s-a dat privilegiu să-l împărtășească, un rol cu un mai mare impact în Împărăția lui Dumnezeu decât oricine altcineva (1 Timotei 2:13). Mama mea, profesoară de biologie la colegiu, a ales să stea acasă cu sora mea în timpul anilor de școală primară și ea a fost factorul cel mai semnificativ în modelarea credinței mele încă din pruncie. Chiar și soția mea, care a absolvit cu onoruri de la Universitatea din Virginia, SUA, a ales să stea acasă cu cei patru copii ai noștri. Nu am regretat niciodată această decizie. Noi știm că prin lăudarea caracterului unei femei (maternitatea sa) și prin învățarea unei distincții de roluri ne punem pe noi înșine într-un contrast puternic cu cultura noastră, însă noi credem că Cuvântul lui Dumnezeu este adevărat, dat pentru binele nostru, care să fie încredințat fiecărei generații.

În calitatea de tată a trei fiice capabile, și în calitatea de pastor al unei biserici unde majoritatea sunt femei (și singura delimitare demografică cea mai mare este formată din femeile necăsătorite), personal tânjesc să văd femei crescute spre a sluji în trupul lui Hristos și să fie eliberate spre a merge în misiunea lui Dumnezeu în deplinul lor potențial. Noi credem că Dumnezeu dă femeilor orice dar spiritual, le înzestrează cu propria lor autoritate spirituală și le face parteneri egali în progresul misiunii lui Dumnezeu din lume.

Iar în privința tuturor lucrurilor, noi credem că există pusă în ordine o dispoziție de caritate față de cei care analizează aceste distincții în mod diferit decât o facem noi. În această privință, noi putem fi de acord asupra principiilor asupra cărora noi diferim în aplicație. Mai presus de toate, noi credem că Cuvântul lui Dumnezeu este bun și vrednic de încredere, și că proiectul pentru biserică va sta ferm în decursul timpului și va duce la prosperarea bisericii, acum și întotdeauna.

Materialul de mai sus este o adaptare/traducere a unui articol scris de J. D. Greear (foto alăturat), folosit și tradus cu permisiunea în scris din partea autorului. J. D. Greear este pastorul bisericii The Summit Church din Raleigh Durham, North Carolina, SUA. Este autorul a mai multe cărți care includ: Not God Enough: Why Your Small God Leads to Big Problems [Nu-i Dumnezeu destul: De ce dumnezeul tău mic duce la probleme mari], Gaining by Losing: Why the Future Belongs to Churches That Send (2015) [A câștiga prin a pierde: De ce viitorul aparține bisericilor care trimit misionari], Gospel: Recovering the Power that Made Christianity Revolutionary (2011) [Evanghelia: Recuperând puterea care i-a făcut pe creștini revoluționari], Stop Asking Jesus into Your Heart: How to Know for Sure You Are Saved (2013) [Oprește-te din a-l mai chema pe Isus în inima ta: Cum să știi cu siguranță că ești mântuit], și Jesus, Continued … Why the Spirit Inside You Is Better Than Jesus Beside You (2014) [Isus, Continuarea… De ce Duhul din tine e o variantă mai bună decât Isus lângă tine]. Pastorul J.D. Greear a absolvit cu titlul de Doctor în Teologie de la seminarul Southeastern Baptist Theological Seminary, scriind despre corelările dintre prezentările bisericii primare ale evangheliei și teologia islamică. A-i vedea pe musulmani că vin la credința în Hristos a fost de mult timp povara lui, ceea ce l-a determinat să slujească în Asia de Sud-Est cu cei de la International Mission Board(departamentul de misiune al Convenției Baptiste Sudice din SUA). Pastorul J.D. Greear slujește în calitatea de președinte al Convenției Baptiste Sudice din SUA, este căsătorit cu Veronica, are patru copii și locuiesc în Raleigh, Carolina de Nord, SUA.

Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, vă rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mai jos am lăsat 2 note de subsol care sunt adăugate de mine ca note explicative pentru cei care nu cunosc terminologiile sau anumite exprimări/declarații folosite de autor mai sus în materialul prezentat.

Note de subsol:

[1] Complementarianismul este o perspectivă teologică din Creștinism, Iudaism și Islam că bărbații și femeile au roluri diferite dar complementare, cât și responsabilități în cadrul căsniciei, a vieții de familie, în cadrul conducerii religioase și în altă parte. Cuvântul ”complementar”, precum și înrudirile sale (folosite în materialul de mai sus) sunt folosite spre a denota această perspectivă. Pentru creștinii a căror perspectivă complementariană este prescrisă biblic, aceste roluri separate le exclud pe femei din anumite funcții specifice de slujire în cadrul comunității (adică în cadrul bisericii). Deși femeile pot fi excluse din anumite roluri și/sau slujiri, ele sunt considerate a fi egale în valoare morală și de statut egal. Fraza utilizată pentru a descrie aceasta este ”Egale din punct de vedere ontologic, diferite din punct de vedere al funcționalității” (John Piper, în cadrul cărții sale ”Recovering Biblical Manhood and Womanhood”, publicat în 1991 de editura Crossway, Wheaton Illinois, p. 31-59) .

Complementarianismul desemnează rolul primar de conducere bărbaților și rolul de susținere femeilor – bazat pe interpretarea acestora a anumitor pasaje biblice. Unul dintre preceptele complementarianismului este că, în timp ce femeile pot asista la procesul de luare de decizii, autoritatea finală pentru decizie este de sfera bărbatului din cadrul căsniciei și în cadrul organizării statutare a bisericilor ce subscriu acestei perspective. – sursă definiție: Wikipedia, tradus de mine.

[2] Declarația Danvers este o declarație a creștinilor complementarieni cu privire la rolurile de gen. Aceasta nu este produsul unei anumite denominații creștine, ci a fost citată de seminarul Southwestern Baptist Seminary, Biserica Prezbiteriană din America și Conciliul Internațional pentru Studiile de Gen. Această declarație a fost publicată de Conciliul cu privire la Caracterul Biblic Bărbătesc și Femeiesc (CBMW – Council on Biblical Mannhod and Woomanhood) în Wheaton Illinois în noiembrie 1988. Această declarație și-a început lucrările încă din decembrie 1987 la o întâlnire a ”câtorva lideri evanghelici” CBMW în Danvers, Massachusetts. În 1989 a apărut o campanie de reclamă în numărul din 13 ianuarie din Christian Today, urmat de Declarația Danvers.

În februarie 1989, R.K. McGregor Wright a emis ”Un răspuns la Declarația Danvers”, o lucrare nepublicată ce a fost transmisă în cadrul Conferinței Creștinilor pentru Egalitate Biblică din St. Paul, care a fost ulterior revizuită și publicată. În 1990 organizația cu același nume, Christians for Biblical Equality a publicat o declarație cu titlul ”Bărbații, Femeile și Egalitatea Biblică” în Christian Today.

Rendall Balmer spune că Declarația a fost o încercare de a ”opri răspândirea feminismului biblic în cadrul cercurilor evanghelice„. Seth Dowland sugerează că autorii declarației ”și-au înrămat poziția lor ca fiind o citire clară și accesibilă a scripturii”. – sursă definiție: Wikipedia, tradus de mine. 

https://crestinismtrait.blogspot.com/2019/06/pot-femeile-sa-dea-invatatura-in.html

ADEVARUL TRIST DESPRE CORAN !

luni, 18 iulie 2011 ANONIM

         Dragi cititori,

Acest studiu nu este pentru a insulta pe cineva, ci doar pentru a atrage atenția asupra capcanelor întinse de aceasta carte, Coran-ul (Quran-ul), care nu are nimic de a face cu ceea ce a spus Dumnezeu prin prooroci, prin Iisus Hristos si prin apostoli.
Dumnezeu nu se schimba de la o perioada la alta, susținând o Cale Sfânta in Biblie, iar apoi să o schimbe cu alta in Coran.

PENTRU STUDIUL CORANULUI S-AU FOLOSIT MAI MULTE TRADUCERI DUPA CORAN (Quran) GASITE ONLINE PE INTERNET, (www.tanzil.net) INCLUSIV DIN LIMBA ENGLEZA, PENTRU O TRADUCERE CÂT MAI CORECTA A CESTEI CARTI.

DECI IATA DOAR CATEVA DIN CIUDATENIILE DIN CORAN CARE NU SE POTRIVESC DELOC CU INVATATURA LUI DUMNEZEU DATA PROOROCILOR, CU INVATATURA LUIIISUS CHRISTOS SI A APOSTOLILOR:

AU FOST PUNCTATE CELE MAI IMPORTANTE 40 DE CIUDATENII DIN CORAN (Quran):

1. CIUDĂȚENIE DIN CORAN:

ÎNDEMNURI LA LUPTĂ ȘI VIOLENȚĂ ÎN CORAN:

In Coran, Al-Baqara” Luptati întru calea lui Dumnezeu cu cei care lupta împotriva voastra. Nu fiti călcători de lege, căci Dumnezeu nu-i iubeste pe calcatorii de lege. (190) OMORÂȚI-I ORIUNDE-I ÎNTÂLNIȚI, izgoniti-i din locul de unde va vor fi izgonit. Ispita este mai apriga decat uciderea. Nu va razboiti cu ei In preajma Moscheei celei Sfinte, daca ei nu pornesc lupta cu voi acolo. Daca se lupta cu voi, omorati-i, caci aceasta este rasplata celor tagaduitori. (191) Daca ei se opresc, sa stiti atunci ca Dumnezeu este Iertator, Milostiv. (192) LUPTAȚI-VĂ CU EI PÂNĂ CÂND NU VA MAI FI NICI O ISPITA, CI VA FI DOAR LEGEA LUI ALAH. DACA SE OPRESC, NU-I VRAJMASITI DECAT PE CEI NEDREPTI. ” .

Deci arabii nu asteapta neaparat sa fie atacati de evrei sau americani ca sa riposteze, ci pur si simplu ataca oricand sunt indemnati de leaderii lor religiosi sa o faca pe motive ca lupta contra ”necredinciosilor”.

ALT INDEMN LA LUPTA IN Coran: ”LUPTA V-A FOST SCRISĂ, insa voua va este sila de ea. S-ar putea sa va fie sila de ceva, Insa sa fie un lucru bun pentru voi. S-ar putea sa iubiti ceva, si sa fie un lucru rau pentru voi. Dumnezeu stie, insa voi nu stiti. (216)  CÂND TE ÎNTREABĂ DESPRE LUPTA IN RĂSTIMPUL LUNII CELEI SFINTE, SPUNE-LE: “LUPTA IN ACEASTA LUNĂ ESTE O GROZAVIE.

Insa a-i indeparta pe oameni de calea lui Dumnezeu, a fi necredincios fata de El si fata de Moscheea cea Sfanta este cu mult mai groaznic Inaintea lui Dumnezeu. Ispita este mai groaznica decat lupta. Ei nu vor Inceta sa se lupte cu voi, pana ce nu va vor Intoarce de la Legea voastra, daca vor putea.”.

Si iarasi din Coran:,Tu esti Conducatorul nostru! Ajuta-ne noua Impotriva neamului celor tagaduitori „.

Sau, Al-Anfal, 6:”Cand Dumnezeu v-a fagaduit ca una dintre cele doua tabere va fi a voastra ati fi vrut ca cea fara arme sa fie a voastra, Insa Dumnezeu a vrut ca Adevarul sa se Implineasca prin cuvintele Sale si ca tagaduitorilor sa li se taie radacinile ”. … ”(11) Domnul tau a dezvaluit Ingerilor: “Eu sunt cu voi. Intariti-i pe cei care cred si Eu voi arunca groaza In inimile celor care tagaduiesc.

ZDROBITI-LE GRUMAZURILE, ZDROBITI-LE FIECE DEGET.” (12) Aceasta, caci s-au rupt de Dumnezeu si de trimisul Sau.”. (cand IISUS NE INVATA SA FIM BLANZI SI IERTATORI SI CU DUSMANII NOSTRII SI SA-I INVATAM CU BLANDETE CALEA DOMNULUI SI SA-I MUSTRAM CA PE NISTE FRATI PE CEI CE GRESESC. Iar cei care refuza, sa ne scuturam praful de pe picioare si sa parasim acel loc.), ”… Fata de cei care s-au rupt de Dumnezeu si de trimisul Sau, Dumnezeu este aprig la pedeapsa. (13) Acesta va este voua! Gustati-l! Tagaduitorii, de osanda Focului, vor avea parte. (14) O, voi cei ce credeti! Cand Ii Intalniti pe cei care tagaduiesc gata de lupta, nu le Intoarceti spatele, (15) caci cel care Intoarce spatele Intr-o asemenea zi — daca nu se duce la o alta batalie ori daca nu se alatura unei alte ostiri — acela va atrage mania lui Dumnezeu asupra sa si limanul sau va fi Gheena! ”.

Deci iata ura impotriva celor care refuza islamul, indemn la lupta si chiar , de fapt, impotriva celor care il tagaduiesc pe Dumnezeu si pe Trimisul Sau , Iisus.

In Al-Anfal, ”(38)   RĂZBOIȚI-VĂ CU EI PÂNĂ CĂND NU VOR MAI FI O ISPITA, ȘI PĂNĂ CE CREDINȚA VA FI INTRU TOTUL A LUI ALAH (D-zeu).Daca Inceteaza, Dumnezeu este Vazator a ceea ce faptuiesc. ”

Al-Anfal:, ”(71) CEI CARE CRED, PRIBEGESC, LUPTA PENTRU CALEA LUI ALAH CU BUNURILE SI FAPTURILE LOR, ADĂPOSTESC ȘI AJUTA, ACESTIA SUNT PRIETENI UNII ALTORA.

Voi nu sunteti Insa prietenii celor care cred si n-au plecat In pribegie, atata vreme cat nu vor pleca. Daca va cer ajutorul In numele credintei, trebuie sa-i ajutati, Insa nu Impotriva unui popor cu care ati facut un legamant. (72) Cei care tagaduiesc sunt prieteni unii altora. Daca voi nu veti face astfel, pe pamant se va Intinde o razvratire si o mare stricaciune. (73)

CEI CARE CRED, PRIBEGESC, LUPTĂ PENTRU CALEA LUI ALAH (D-ZEU), ADAPOSTESC SI AJUTA, ACESTIA SUNT CREDINCIOSII. EI VOR AVEA PARTE DE IERTARE SI RASPLATA IMBELSUGATA. (74) CEI CARE AU DEVENIT CREDINCIOSI, DUPA CE AU PRIBEGIT, SI AU LUPTAT ALATURI DE VOI, EI SUNT DE-AI VOSTRI..

Rudele de sange au grija unele de altele. Aceasta este In Cartea lui Dumnezeu. Dumnezeu este Atotstiutor! ”

Tot In Coran, At-Tawba, ”(23) Spune:   “DACĂ TAȚII VOȘTRI, FIII VOȘTRI, FRAȚII VOSTRI, SOTIILE VOASTRE, CLANUL VOSTRU, BUNURILE CE LE-ATI AGONISIT, UN NEGOT DE-A CARUI VESTEJIRE VA ESTE TEAMĂ, LOCUINTELE UNDE VA SIMȚITI BINE, VĂ SUNT MULT MAI DRAGI DECÂT DUMNEZEU SI TRIMISUL SĂU SI DECÂT RĂZBOIUL PENTRU CALEA LUI ALAH, AȘTEPTAȚI PÂNĂ VA VENI ALAH CU PORUNCA SA!” ”. …”RAZBOIȚI-VĂ CU CEI CARE NU CRED IN ALAH ȘI IN ZIUA DE APOI, cu cei care nu socot oprit ceea ce Dumnezeu si trimisul Sau au oprit, cu cei care nu tin Legea Adevarata dintre cei carora li s-a dat Cartea.

RĂZBOIȚI-VĂ CU EI PĂNĂ VOR PLĂTI TRIBUTUL CU MÂNA LOR DUPĂ CE AU FOST UMILIȚI. (29) Evreii au spus: “Uzair este fiul lui Dumnezeu!” Crestinii au spus: “Cristos este fiul lui Dumnezeu!” Aceasta este vorba din gura lor si ei repeta vorba celor care tagaduiau odinioara. Sa-i bata Dumnezeu! Cum de se Intorc! (30) 

Sau: in Al-Ankabut: ”Cine lupta, lupta pentru sufletul sau. Dumnezeu este prea Bogat si fara aceste lumi. (6) ”.

In At-Tawba ”(37) O, voi ce credeti! Ce-i cu voi? Cand vi s-a spus: “Porniti la lupta pentru calea lui Dumnezeu!”, v-ati lipit de pamant. … (38) DACĂ NU PORNIȚI LA LUPTĂ, ALAH VĂ VA OSÂNDI LA O DUREROASĂ OSÂNDĂ, apoi va va Inlocui cu alt popor si nu-L veti pagubi cu nimic. Dumnezeu asupra tuturor are putere. … 40. Usori ori grei, porniti la lupta. Luptati cu bunurile si fapturile voastre pentru calea lui Dumnezeu. Aceasta este bine pentru voi, daca ati sti! … (48) Unul dintre ei spuse: “Scuteste-ma de lupta, nu ma Impinge In ispita!” Oare nu sunt ei cazuti In ispita? Gheena Ii va Invalui pe tagaduitori. …(72), O, Profetule! Războiește-te cu tăgăduitorii si cu fățarnicii. Fii crunt cu ei! Limanul lor va fi Gheena! Urata devenire! … (80) Ei urasc sa lupte pentru calea lui Dumnezeu cu bunurile si fapturile lor. Ei spun: “Nu porniti la lupta pe arsita!” … “Credeti In Dumnezeu! Luptati alaturi de trimisul Sau!” … (87)Doar trimisul si cei care cred se razboiesc cu bunurile si fapturile lor, acestia vor avea cele mai bune lucruri. Acestia vor fi fericiti! (88) Dumnezeu le-a pregatit Gradini pe sub care curg rauri, unde vor vesnici. Aceasta este fericirea cea mare! … (92) Sa te ridici insa asupra celor care-ti cer ingaduinta sa nu lupte, caci ei sunt bogati si ar fi bucurosi sa ramana cu cei lasati In urma. ”

Sau, tot in Coran, sura lui Muhammad, spune asa: ”Atunci când vă intâlniți cu tăgăduitorii, loviți-le grumazurile si când le-ați nimicit forțele, legați-i cu tărie si dupa aceea: fie indurare, fie rascumparare, pana cand razboiul isi lasa jos poverile.si aceasta, caci daca Dumnezeu ar fi voit, ar fi scapat de ei, Insa El a vrut sa-i puna la Incercare pe unii prin altii. El nu va face desarte faptele celor ucisi pe calea lui Dumnezeu, (4) ”.

Sau in Al-Fath:”Spune-le acelora dintre beduinii care au ramas In urma: “Veți fi chemati impotriva unui popor cu o putere de temut. Ori va veti lupta cu ei, ori se vor supune. Daca dati ascultare, Dumnezeu va va da o frumoasa rasplata. Daca veti Intoarce spatele, precum l-ati Intors si mai Inainte, El va va osandi la o dureroasa osanda(16) Nici o stramtorare asupra orbului, nici o stramtorare asupra ologului, nici o stramtorare asupra bolnavului! Pe cel care da ascultare lui Dumnezeu si trimisului Sau (IISUS), El Il va lasa sa intre In Gradini pe sub care curg rauri, iar pe cel care Intoarce spatele, El Il va osandi la dureroasa osanda. (17)”.
Deci Coranul te invata sa asculti de Dumnezeu si de Iisus, dar invatatura Lor o neaga, inlocuind-o cu indemnuri la lupta si violenta.

Sau in Al-Fath:”Alah v-a făgăduit multă pradă si v-a grăbit spre ea. El a Indepartat de voi mainile oamenilor ca aceasta sa fie un semn credinciosilor si ca sa va calauzeasca pe o Cale Dreapta….Daca tagaduitorii s-ar fi luptat cu voi, ei ar fi Intors spatele si nu ar fi aflat nici aliat, nici aparator. (22) Acesta este obiceiul lui Dumnezeu acum si Intotdeauna. …(23).

Sau in Al-Hujurat :”Daca doua tabere de credinciosi se razboiesc, impacati-le. Daca una din ele s-a ridicat pe nedrept impotriva celeilalte, luptati Impotriva celei ce s-a ridicat, pana ce se va pleca Inaintea Poruncii lui Dumnezeu. …(9)”…. ”Credinciosii sunt numai cei care cred In Dumnezeu si In trimisul Sau si nu se Indoiesc mai apoi si se lupta pe calea lui Dumnezeu cu averile si fapturile lor. Acestia sunt cei sinceri.(15) ”.

Sau, in Adh-Dhariyat :”Să fie uciși bănuitorii, (10) ei, cei care sunt intr-o prăpastie si nu-și dau seama! (11) ”.

Sau, in Al-Hashr: ”Alah îi da toata prada trimisului Sau, caci voi nu i-ati sarit In ajutor pe cai si pe camile. ... (6) Ceea ce Dumnezeu a daruit trimisului Sau ca prada de la locuitorii cetatilor, este a lui Dumnezeu si a trimisului Sau,a rudelor sale, a orfanilor, a sarmanilor si a drumetului, Insa nu si celor dintre voi ce sunt bogati. Ceea ce va da trimisul, luati! Ceea ce va opreste, lasati! … (7) ”.

Sau, in Al-Mumtahina:”Daca vreuna dintre sotiile voastre fuge la tagaduitori, iar voi Ii veti pedepsi pe acestia, dati despagubire celor ale caror sotii au fugit pentru ceea ce au cheltuit. Temeti-va de Dumnezeu In care credeti! (11) ”.

Sau tot in Coran, in surele lui As-Saff :” Dumnezeu Ii iubeste pe cei care lupta pe calea Sa In randuri strânse de parcă ar fi o zidire turnată în plumb. (4) ”.

Sau, in As-Saff : ”Credeti In Dumnezeu si In trimisul Sau! Luptati-va pe calea lui Dumnezeu cu averile si fapturile voastre. Aceasta va fi bine pentru voi. O, daca ati sti! (11) Dumnezeu va va ierta voua pacatele voastre si va va lasa sa intrati In Gradinile pe sub care curg rauri, cu locuinte bune, In Gradinile Edenului. Aceasta este fericirea cea mare! (12) si va va da ceea ce va place: un ajutor de la Dumnezeu si o victorie grabnica. …(13).”.

Sau in At-Tahrim, spune asa: ”O, Profetule! Lupta-te cu tagaduitorii si cu fatarnicii! Fii aspru cu ei! … (9) ”.

Sau in Al-Muddathir, Dumnezeu ar spune despre un tagaduitor:”Să fie omorât precum a hotarat! (19) Da! Sa fie omorat precum a hotarat! (20) .

Sau in Abasa:”Să fie ucis omul! Cât este de tagaduitor! (17) ”.  Totusi Biblia spune sa-l inveti, sa-l mustrii sau sa-l lasi in pace daca nici cum nu vrea sa creada, caci il va pedepsi ulterior Dumnezeu. Si nu sa-l ucizi ca in coran !!! De aci cred ca apar crimele arabilor impotriva celor care nu cred in Coran sau vor sa paraseasca aceasta carte mincinoasa.

Alte indemnuri din Coran la lupta; In An-Nisa. ”(73) Să lupte pentru calea lui Dumnezeu cei care isi vând viața de acum pe viata de apoi! Celui care lupta pentru calea lui Alah, fie ca va fi ucis, fie ca va fi biruitor, îi vom da o mare răsplată. (74) De ce nu luptați pentru calea lui Alah (D-zeu) de vreme ce cei slabi dintre barbati, femeile si copiii spun: “Domnul nostru!Scoate-ne din aceasta cetate cu locuitori nedrepti. Da-ne noua un obladuitor de la Tine! Da-ne noua un ajutor de la Tine!” (75) Credinciosii lupta pentru calea lui Dumnezeu, tagaduitorii lupta pentru calea lui Taghut. Luptati-va cu prietenii Diavolului, caci capcanele Diavolului sunt slabe. … Cand lupta le sta scrisa, unii se tem de oameni ca de Dumnezeu ori chiar si mai tare. Ei spun: “Domnul nostru! De ce ne-ai scris noua lupta? De ce nu ai lasat-o mai tarziu pentru alt soroc? Spune-le: “Putina este bucuria Vietii de Acum, Viata de Apoi este mai buna pentru cel care se teme de Dumnezeu. Nu veti fi nedreptatiti nici cat un fitil (de opait).” (77) Oriunde ati fi, moartea vă va lovi, chiar de vă veti închide in turnuri intărite. ”

Sau :” Ati vrea sa-l calauziti pe cel pe care Dumnezeu Il rataceste? Nu veti afla nici o calauza pentru cel pe care Dumnezeu Il rataceste. (88) Lor le-ar placea sa va vada tagaduitori, precum sunt ei Insisi, si astfel sa fiti asemenea lor! Nu va luati nici un prieten dintre ei pana nu vor pribegi pe calea lui Dumnezeu. Dacă întorc însa spatele, prindeti-i si omorati-i oriunde îi veți afla. Nu va luati nici conducator, nici ajutor dintre ei, (89) In afara de cei aliati cu un popor cu care voi ati Incheiat un legamant, ori a celor care vin la voi cu inima stransa de-a lupta cu voi, ori de a lupta cu poporul lor. ” … ”(90) Veti afla alti oameni care doresc pace Intre voi si poporul lor. De fiecare dată când sunt împinsi la neascultare, sa fie zdrobiți.Daca nu se vor Indeparta de voi, daca nu va Imbie la pace, daca nu-si lasa mainile în jos, prindeți-i, omorâți-i, oriunde-i veți afla. Noi vă dăm împuternicire deslușită asupra lor! ‘‘. 

Sau: ”Credinciosii care se feresc sa lupte — In afara de cei oropsiti — si cei care lupta pentru calea lui Dumnezeu cu bunurile si fapturile lor nu sunt deopotriva. Alah le da întaietate celor care lupta cu bunurile si fapturile lor asupra celor care se feresc sa lupte. Dumnezeu a fagaduit tuturor bunătăți, însa Dumnezeu le da întâietate luptatorilor față de cei care stau degeaba si lor va da o mare rasplată. (95) El Ii ridica, la El, cu multe trepte daruindu-le iertare si milostenie. Dumnezeu este Iertator, Milostiv. ”.

Pai cum este milostiv Dumnezeu si iertator in mintea musulmanilor (desi este), cand mai sus indeamna la crima? Iar intaietate au luptatorii si fanaticii de islamisti, decat cei care refuza crimele? Ce inseamna la musulmani sa lupti pentru Dumnezeu? Nu inseamna sa lupti cu firea pacatoasa, ci sa lupti cu cei care refuza islamul. DUMNEZEU NE INVATA SA NE IUBIM SI SA FIM IERTATORI. IAR IISUS SA MERGEM IN LUME SI SA BOTEZAM CATI MAI MULTI IN NUMELE SAU SI SA PROPOVADUIM: ADEVARUL, IERTAREA, PACEA, DRAGOSTEA , MILA, EVLAVIA, CREDINTA, CUMPATAREA, IMPARATIA CERURILOR, MILOSTENIA SI ASTFEL DE FAPTE PLACUTE INAINTEA LUI DUMNEZEU. Si nicidecum sa ii ucidem pe aceia care refuza.

Sau O ALTA MINCIUNA INDREPTATA DESPRE CE AR SCRIE IN TORA SAU EVANGHELIE. Si anume in At-Tawba: ”(110) Dumnezeu a cumparat de la credinciosi sufletele si bunurile lor, dandu-le In schimb Raiul. Ei se razboiesc pentru calea lui Dumnezeu: ucid si sunt ucisi. Aceasta este o fagaduiala intru Adevar in Tora, Evanghelie si Coran. ”. – Asa ceva in Tora si Evangheie nu scrie. Deci cine a citit Tora si Evanghelia, poate realiza aici cu mare usurinta cat de mult minte Coranul.  

Doar in Tora care a fost inainte si avea specificul de a se apara evreii de invadatori sau sa-si ia tara in stapanire pe care Dumnezeu le-a dat-o de la paganii care L-au parasit pe Dumnezeu. Dar cum arabii nu citesc Biblia, ar crede ca asa ceva ar scrie in Biblie. 

Sau in Muhammad, Dumnezeu ar spune: ”Noi va vom pune la incercare ca sa-i cunoastem pe cei dintre voi ce sunt luptatori si rabdatori, dupa cum vom pune la incercare si vestile voastre. (31) …. Nu va Inmuiati si nu cereti pacea cand voi sunteti sus, caci Dumnezeu este cu voi si El nu va va amagi pentru faptele voastre. (35) ”.

2. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:  

UN RAMADAN, MAI MULT DAUNĂTOR DECÂT BENEFIC.

Si anume putem posti in luna Ramadan doar ziua? Noaptea poate fi la locul ei de cinste unde putem trai in desfrau si dezmat. Dar ziua nu, caci e pauza pentru a ne odihni, dupa atata mancare si bautura. Halal post.

Deci iata ce scrie in Al-Baqara , pag 29, versetul 186: ”Impreunarea cu femeile voastre va este îngaduita în noptile de post, caci ele va sunt voua vesmant, precum si voi le sunteti lor vesmant. Dumnezeu stie ca voi însiva v-ati trada si atunci El s-a Intors catre voi si v-a încuviintat. Impreunati-va acum cu ele si cereti ceea ce Dumnezeu v-a scris! Mâncati si beti până ce veti putea deosebi in zori un fir alb de un fir negru!Apoi postiti pana in noapte si nu va impreunati cu ele, ci stati si chibzuiti In locurile de rugaciune…. ”.

Deci dupa asa o noapte copioasa, ziua oricum o dormi si nu iti trebuie post, caci postesti singur de la sine. Adica si paganii fac la fel. Noaptea fac dragoste cu nevestele (iubitele), mananca si beau, iar cand se face dimineata, dorm pana dupa amiaza sa se refaca pentru continuarea dezmatului din noaptea urmatoare.
PAI SI ANIMALELE DE PRADA , PRECUM LEII, FAC LA FEL ! NOAPTEA DUPA CE AU VANAT SI AU MANCAT BINE, SE URCA UN PIC PE LEOAICA, IAR ZIUA STAU CU BURTA LA SOARE SI ”POSTESC” ! Exact ca la arabi in Ramadan ! Si atunci unde este diferenta intre postul islamic si ”postul” sau obiceiul unor animale?

MOISE A POSTIT (FARA SA MANANCE NIMIC SI FARA SA BEA NIMIC) 40 DE ZILE SI 40 DE NOPTI (SI INCA DE DOUA ORI) CAND DUMNEZEU I-A DAT CELE DOUA TABLE DE PIATRA CU CELE 10 PORUNCI SCRISE DE INSUSI DEGETUL LUI DUMNEZEU, SUS PE MUNTELE HOREB.

ȘI ILIE A POSTIT (FARA SA MANANCE NIMIC SI FARA SA BEA NIMIC) 40 DE ZILE SI 40 DE NOPT.

SI IISUS A POSTIT 40 DE ZILE SI 40 DE NOPTI IN PUSTIU, DUPA CARE A FLAMANZIT. DACA IISUS AR FI MANCAT NOAPTEA (CEEA CE NU PREA AVEA IN DESERT), NU AR FI FLAMANZIT DACA AR FI MANCAT NOAPTE DE NOAPTE CA IN RAMADAN. DECI POSTUL (TRUPESC) IMPUS DE ARABI E FARA LOGICA, ATATA TIMP CAT ITI PERMITE CA INTOATE NOPTILE ANULUI SA MANANCI, SA BEI SI SA FACI DRAGOSTE CAT VREI. .

IN PLUS, S-A DOVEDIT SI DIN PUNCT DE VEDERE MEDICAL CA NU ESTE BINE SA NU MANANCI SI SA NU BEI NIMIC TOATA ZIUA, IAR APOI SEARA SA RECUPEREZI TOTUL. CACI FLAMAND FIIND, VEI FI TENTAT SA MANANCI MULT. ASTFEL TE VEI INGRASA, GRASIMEA SE VA DEPUNE SI PE ARTERE, SOMNUL VA FI INGREUNAT ETC, ETC.

DAR INTELEG CUMVA ARABII CA  RAMADANUL LOR, NU LE ADUCE DELOC BENEFICII, CI DOAR PROBLEME DE SANATATE? IAR SPIRITUAL VORBIND, NICI MACAR O SMERENIE A SUFLETULUI SI A TRUPULUI NU ESTE IN FATA LUI DUMNEZEU.

3. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN::

In Ta-Ha, pag. 319, ”(112) Noi am pogorat astfel un Coran arab în care am pus și amenințări. Poate se vor teme ori poate le va fi împrospatata amintirea! ”.

Cum putea Dumnezeu sa trimita o alta carte si diferita oamenilor, când stia ca timp de 600 de ani dupa Yeșua Christos, oamenii au propovaduit o anumite Evanghelie. Astfel prin noua carte (Coranul), s-ar fi produs o dezbinare intre crestini si arabi. Credeti ca Dumnezeu vroia ca oamenii sa se iubeasca sau sa se dezbine? Eu cred ca Dumnezeu nu are interesul sa dezbine oamenii, nici să se urască, nici să se omoare intr ei, ci sa-i unească și să se iubească. 
Dar numai satana, despre care vorbeste Dumnezeu ca il va nega pe Iisus Christos ca fiul

Sau. ”Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Isus este Hristosul? Acela esteAnticristul, care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul.  Oricine tăgăduieşte pe Fiul n-are pe Tatăl. Oricine mărturiseşte pe Fiul are şi pe Tatăl.” (1 Ioan 2:22-23)

Deci iata cine este Antichristul cum spune Biblia, adica Mahomed, inventatorul Coranului, ca sa-si supuna hoardele sa le conduca intr-un asa zis ”razboi sfant” inspre islamizare si cucerire de teritorii sub pretext divin !!! ”Razboi sfant” ce continua si in zilele noastre.

Tot Biblia spune ca va trimite o alta carte inspre ratacirea celor care nu cred. In 2 Tes. 2:9-12. ‘‘Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu suflarea gurii Sale si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase. Si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca ei n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni, Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea.”.

4. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

CORANUL PROPOVĂDUIEȘTE CĂ IISUS ESTE TRIMISUL LUI DUMNEZEU, CĂ ÎNVĂȚĂTURA LUI IISUS ESTE DE LA DUMNEZEU, CĂ TREBUIE URMATĂ, DAR ISLAMIȘTII NEAGĂ ÎN SCHIMB ÎNVĂȚĂTURA LUI. 

Si anume in Coran, in An-Nisa, sura (versetul) 171, spune asa: ”Nu spuneti despre Dumnezeu decat Adevarul! Da, HRISTOS! IISUS, fiul Mariei, este Trimisul lui Dumnezeu, Cuvantul Lui pe care l-a aruncat Mariei, un Duh de la El. Credeti In Dumnezeu si in trimisii Sai!”.

Sau in An-Nur(55):” Savarsiti-va rugaciunea, dati milostenie, dati ascultare Trimisului (IISUS) ! Poate veti fi miluiti! ” .

Si atunci arabii de ce nu dau ascultare Trimisului lui Dumnezeu, IISUS?

Coranul vorbeste despre IISUS si sa te inchini Lui, dar nu si despre invatatura Lui, pe care o neaga cu desavarsire, sustinand mereu ca a fost modificata, fara a avea dovezi in acest sens.

Sau in Al-Hadid : ”Noi l-am trimis pe IISUS, fiul Mariei. Noi i-am dat lui Evanghelia si am pus în inimile celor care IL urmau blândețea și milostenia, însa calugaria pe care ei au întemeiat-o, Noi nu le-am scris-o decat pentru a cauta multumirea lui Dumnezeu. Ei nu au pazit-o însa asa cum se cuvenea s-o pazeasca. Cei care crezura, dintre ei, avura rasplata, Insa multi fura desfranati! (27) O, voi cei ce credeti! Temeti-va de Dumnezeu!Credeti In trimisul Sau (IISUS)pentru ca Dumnezeu sa va dea Indoit din milostivenia Sa si sa va daruiasca o lumina In care sa mergeti si sa va ierte voua. Dumnezeu este Iertator, Milostiv. (28) ”. DECI DACA RECUNOASTE CORANUL CA DUMNEZEU I-A DAT LUI IISUS EVANGHELIA SI A PUS PRIN EL CUVINTELE LUI DUMNEZEU IN INIMILE NOASTRE, ATUNCI DE CE OCOLESC ARABII ACEASTA EVANGHELIE?

In Al-Baqara , pag. 21, versetul 135, Dumnezeu ar spune arabilor sa le zica astfel evreilor:”Spuneti: “Credem In Dumnezeu si In ceea ce ne-a fost pogorat noua, In ceea ce a fost pogorat lui Abraham, lui Ismail, lui Isaac, lui Iacob, triburilor, In ceea ce i s-a dat lui Moise, lui IISUS, In ceea ce li s-a dat profetilor de la Domnul lor si nu facem nici o deosebire Intre ei, caci noi Lui Ii suntem supusi.”.

Sau …”Noi i-am pus pe unii trimisi Inaintea altora. Unora Dumnezeu le-a vorbit, pe altii Dumnezeu i-a ridicat pe trepte Inalte. Noi i-am dat lui IISUS, fiul Mariei, dovezi vadite si l-am Intarit cu duhul sfinteniei. Daca Dumnezeu ar fi voit, cei care au venit dupa EL nu s-ar mai fi omorat Intre ei, de vreme ce dovezi vadite le-au fost date. Ei nu au ajuns Insa la o Intelegere, caci unii dintre ei au crezut, iar altii au tagaduit. Daca Dumnezeu ar fi voit, ei nu s-ar fi omorat Intre ei, Insa Dumnezeu face ce voieste ”.

Sau in An-Nur:” Credinciosi sunt numai cei care cred în Dumnezeu si în Trimisul Sau (IISUS). Cand sunt cu el pentru o treaba ce i-a strans laolalta, ei nu vor pleca pana ce nu-i vor cere Ingaduinta. Cei care Iti cer Ingaduinta sunt cei care cred în Dumnezeu si în Trimisul Său (IISUS). Daca Iti cer Ingaduinta pentru vreo treaba de-a lor, Ingaduie celui ce voiesti dintre ei si cere iertare pentru ei lui Dumnezeu. Dumnezeu este Iertator, Milostiv. (62) ”.

Sau in Al-Fath,:”Noi te-am trimis martor, vestitor si predicator (8) pentru ca voi sa credeti In Dumnezeu si In trimisul Sau (IISUS), (9)”.

Sau:”Al-Furqan, (24) In Ziua cand cerul se va faramita în nori si Ingerii vor fi pogorati în graba, (25) In Ziua aceea, adevarata Imparatie va fi a Milostivului. Aceasta va fi o Zi grozava pentru tagaduitori. (26) In Ziua aceea cel nedrept Isi va musca mainile spunand: “Vai mie! Daca as fi urmat calea cu Trimisul (IISUS)! (27) ”. Apoi aici se mai adauga o minciuna, ca si cum Trimisul (Iisus) i-ar fi indemnat la citirea Coranului):”(29) Trimisul spuse: “O, Domnul meu! Poporul meu a luat acest Coran ca pe ceva de aruncat!” . Cred ca si cel care a inventat acest Coran stia ca va fi de aruncat si a incercat pe toate caile sa previna, pe cat posibil, ca falsificarea lui sa nu fie zadarnica.

Sau: In Al-Ahzab ”…Cine da ascultare lui Dumnezeu si trimisului Său va avea o fericire mare.(71)”.

Sau: Al-Ahzab , 22, ”Când credinciosii vad alianțele, ei spun: “Aceasta este ceea ce ne-au fagaduit Dumnezeu si trimisul Sau. Dumnezeu si trimisul Sau au spus adevarul.” …”.

Sau tot in Coran, Az-Zukhruf, 60 :”IISUS este spre stiinta Ceasului. Nu va Indoiti, ci urmati-ma! Aceasta este o Cale Dreapta! (61) satan sa nu va îndeparteze de ea, caci el va este voua vrajmas fatis. (62)Cand IISUS a adus dovezile vadite spuse: “Eu am venit cu Intelepciunea ca sa va deslusesc pentru ce va Invrajbeati. Temeti-va de Dumnezeu si dati-mi ascultare! (63)Dumnezeu este Domnul meu si Domnul vostru. Inchinati-va Lui! Aceasta este o Cale Dreapta!” (64)”.

Deci cum pot spune musulmanii ca ei cred in Iisus, dara daca le arati si ceea ce a spus Iisus in Biblie, ei neaga? Deci daca Dumnezeu ii indeamna pe arabi sa creada in Iisus si in profeti, de ce nu accepta Biblia, singura Carte care spune ce au invatat proorocii si insusi Iisus? De ce?

ALTE POMENIRI IN CORAN DESPRE AUTENTICITATEA PROFETILOR DIN BIBLIE: SOLOMON, DAVID, ZAHARIA ETC.

Sau : Al-Anbiya 78, ”Noi l-am facut pe Solomon sa Inteleaga. Noi le-am daruit amandurora Intelepciunea si stiinta. Noi am silit muntii si zburatoarele sa se alature lui David în a Ne preamari. Noi suntem Cei care au facut-o. ”…. 88 ”si Zaharia! El Il striga pe Domnul sau: “Domnul meu! Nu ma lasa singur! Tu esti prea bunul de mostenire Datator.” (89) Noi i-am raspuns. Asa i l-am daruit pe Ioan, dand sotiei lui putinta. ”. sau:”(104) Noi am scris Psalmii intru amintire: “Robii Mei cei drepti vor mosteni pamantul.” .

Tot in Coran , in Al-i-Imran, vers. 2 si 3, e recunoscuta Tora (Vechiul Testament, in special cele 4 carti ale lui Moise), Evanghelia (Noul testament din Biblie) si Legea (cele 10 porunci) in care ARABII TOT NU CRED. : ”2…El a pogorat asupra ta Cartea, intru Adevar, pentru a le intari pe cele dinaintea ei. De asemenea, El a pogorat Tora si Evanghelia (3) mai inainte drept calauzire oamenilor, precum a pogorat si Legea. ”. Dar si aici: ”Voi, oameni ai Cartii! De ce va certati asupra lui Abraham (Avraam), de vreme ce si Tora si Evanghelia nu au fost pogorate decat dupa el? ”.

Coranul recunoaste si pe Ioan Botezatorul, pe fecioara Maria, pe Iisus, pe apostoli si din urmatoarele versete, fara insa ca musulmanii sa creada ce au spus acestia: ”Atunci, Zaharia Il chema pe Domnul sau si spuse: “Domnul Meu! Daruieste-mi mie, de la Tine, o semintie buna! Tu esti Cel ce aude rugile.” (38) In vreme ce el, In picioare, se ruga In templu, Ingerii Ii strigara: “Dumnezeu ti-l vesteste pe Ioan care va intari Cuvantul lui Dumnezeu. El va fi om de vaza, cumpatat, un profet dintre cei fara de prihana.” (39)… (41) Ingerii au spus: “O, Maria! Dumnezeu te-a ales si ti-a dat curatenie. El te-a ales inaintea femeilor lumilor. (42)O, Maria! Fii pioasa fata de Domnul tau! … (44) Ingerii Ii spusera: “O, Maria! Dumnezeu Iti vesteste un Cuvant de la El: numele sau este HRISTOS, IISUS, fiul Mariei, slavit In Viata de Acum si In Viata de Apoi, caci el este dintre cei apropiati lui Dumnezeu. (45) Inca din leagan va vorbi oamenilor ca un batran. El va fi dintre cei fara de prihana.” (46) … Dumnezeu Il va Invata (pe Christos) Cartea, Intelepciunea, Tora si Evanghelia. (48) si iata-L trimis fiilor lui Israel: “…” Eu (IISUS) il tamaduiesc pe orb si pe lepros si mortilor le dau viata, cu ingaduinta lui Dumnezeu. … (49) Eu (IISUS) intaresc Tora dinaintea mea (cele 4 carti ale lui Moise din Vechiul Testament) si voua va dau dezlegare la o parte dintre cele oprite. Eu v-am adus voua un semn de la Domnul vostru. Temeti-va de Dumnezeu si dati-Mi ascultare! (50)Dumnezeu este Domnul Meu si Domnul vostru. Lui Inchinati-va! Aceasta este Calea cea Dreapta.” (51) IISUS, cand a simtit tagada lor, le spuse: “Cine Imi sunt ajutoare Intru Dumnezeu?” Apostolii spusera: “Noi suntem ajutoarele lui Dumnezeu, caci noi credem In Dumnezeu. Fii martor ca suntem supusi! ”.

Deci iata cum insasi Coranul Il marturiseste atat pe Iisus Christos cat si pe apostoli. Dar atat si nimic mai mult. Invatatura lui iisus tot nu-i intereseaza, chiar daca Coranul la asta ii indeamna. 

Sau, in As-Saff : ”IISUS, fiul Mariei a spus apostolilor: “Cine sunt ajutoarele mele pe calea lui Dumnezeu?” Apostolii au spus: “Noi suntem ajutoarele lui Dumnezeu!” Unii dintre fiii lui Israel au crezut, altii au tagaduit. Noi i-am ajutat pe cei care credeau Impotriva vrajmasilor lor, iar ei au fost Invingatori. (14) ”.

Sau Al-i-Imran :”IISUS, cand a simtit tagada lor, le spuse: “Cine Imi sunt ajutoare Intru Dumnezeu?” Apostolii spusera: “Noi suntem ajutoarele lui Dumnezeu, caci noi credem In Dumnezeu. Fii martor ca suntem supusi! (52) ”.

Deci iata ca iarasi Coranul ii recunoaste pe Iisus si pe apostoli ca fiind de la Dumnezeu, dar totusi refuza sa-i urmeze. Chiar Biblia spune ca oamenii Il cinstesc pe Dumnezeu doar cu buzele, iar cu inimile sunt departe de El. Si ca oamenii vor pleca urechea la o alta invatatura mincinoasa, caci pe cea sanatoasa au refuzat-o.

DAR MARE ATENTIE !!! CHIAR CORANUL LOR SPUNE CA CEI CARE TAGADUIESC PE IISUS SI PE APOSTOLI, VOR FI OSANDITI, dar islamistii tot nu cred in Iisus:

” Al-i-Imran, spune asa: ”EI URZIRA IMPOTRIVA LUI IISUS. SI DUMNEZEU URZI, IAR EL ESTE CEL MAI BUN URZITOR. DUMNEZEU SPUSE: “O, IISUS! EU TE VOI CHEMA LA MINE, TE VOI INALTA LA MINE SI TE VOI IZBAVI DE CEI CARE TAGADUIESC. EU II VOI RANDUI PE CEI CARE TE-AU URMAT DEASUPRA CELOR CARE TAGADUIESC, PANA IN ZIUA INVIERII, CAND LA MINE VA FI INTOARCEREA VOASTRA SI ATUNCI VA VOI JUDECA PENTRU CEEA CE Va INVRAJBEATI. (55, AL-I-IMRAN) , PE CEI CARE TAGADUIESC INSA, EU II VOI OSANDI LA APRIGA OSANDA IN VIATA DE ACUM SI IN VIATA DE APOI SI EI NU VOR AVEA AJUTOR!”.

Concluzia: Arabii se osandesc singuri daca nu urmeaza in vatatura lui Iisus si a apostolilor.

In Al-i-Imran ,58, IISUS este vazut doar ca si Adam si nu ca fiu a lui Dumnezeu. Iisus este Inaintea lui Dumnezeu precum Adam pe care l-a creat din țărână si apoi Ii spuse: “SA FIE!” si acesta a fost. ”

Un alt indemn din Coran sa creada in Biblie: (135) O, voi cei ce credeti!Credeti In Dumnezeu si In Trimisul Sau (IISUS), In Cartea care a fost pogorata asupra Trimisului Sau (IISUS) si In Cartea care a fost pogorata mai Inainte. (CARE ESTE BIBLIA), Cine Ii tagaduieste pe Dumnezeu, pe Ingerii Sai, pe scripturile Sale, pe trimisii Sai si Ziua de Apoi se afla Intr-o adanca ratacire. ”.

Ei cred in Christos dar neaga ca a fost rastignit: Coran, An-Nisa 156: „dupa cum au mai spus: “Da, noi l-am ucis pe HRISTOS, IISUS, fiul Mariei, Trimisul lui Dumnezeu.” Ei însa nici nu l-au ucis, nici nu l-au rastignit, ci numai li s-a parut asa. Cei care nu se inteleg asupra lui sunt in indoiala, caci ei nu au nici o stiinta anume si nu urmeaza decat o nalucire, fiindca ei de buna seama nu L-au ucis, (157) ci Dumnezeu L-a Inaltat la El, caci Dumnezeu este Puternic, Intelept. (158) Dintre oamenii Cartii, nimeni nu a crezut In el inaintea mortii sale, iar el va fi martor asupra lor In Ziua Invierii. ”

Coranul reaminteste ca Dumnezeu a scris toata Biblia, atat Vechiul cat si Noul Testament. Biblie pe care arabii o refuza sa o citeasca, deoarece in Biblie contrazice clar multe minciuni aparute ulterior in Coran. Si anume in Coran, An-Nisa, 162 spune asa: ”Noi ti-am dezvaluit tie, precum le-am dezvaluit si lui Noe si profetilor de dupa el. Noi le-am dezvaluit lui Abraham (Avraam), lui Ismail, lui Isac, lui Iacob, triburilor, lui IISUS, lui Iov, lui Iona, lui Aaron, lui Solomon. Noi i-am daruit lui David Psalmii. (163) Noi le-am dezvaluit profetilor a caror istorie ti-am povestit-o si profetilor a caror istorie nu ti-am povestit-o. Cu adevarat Dumnezeu a vorbit lui Moise. (164) Noi le-am dezvaluit profetilor sa vesteasca si sa predice ca, dupa venirea profetilor, oamenii nu mai au nici o pricina sa se Impotriveasca lui Dumnezeu. … (169) O, voi oameni! Trimisul v-a adus Adevarul de la Domnul vostru: credeti, caci asa este bine pentru voi. Daca veti tagadui… Ale lui Dumnezeu sunt cele din ceruri si de pe pamant. … (170) O, oameni ai Cartii! Nu Intreceti masura In credinta voastra! Nu spuneti despre Dumnezeu decat Adevarul! Da, Cristos! IISUS, fiul Mariei, este Trimisul lui Dumnezeu, Cuvantul Lui pe care l-a aruncat Mariei, un Duh de la El. Credeti In Dumnezeu si In trimisii Sai! 

Deci iata cum ii aminteste coranul pe iisus si pe multi alti profeti, dar numai cu numele, dar nu si cu invatatura lor care nu-i intereseaza. asta deoarece invataturile lor da de gol minciunile adaugate in coran si care nu se mai potrivesc cu ceea ce au spus profetii, chiar si cei amintiti in coran.

Sau in Coran: Al-Ma’ida , 54: ”Protectorii vostri sunt Dumnezeu si trimisul Sau (IISUS), precum si cei care cred savarsindu-si rugaciunea, dand milostenie, Ingenunchind. (55) Cei care Ii iau conducatori pe Dumnezeu, pe trimisul Sau si pe credinciosi sunt In tabara lui Dumnezeu. Ei vor fi biruitori!”(56) …”.

Sau tot in Coran in Al-Ma’ida: ” (65) Daca ar pazi Tora (Cele 4 carti ale lui Moise din Vechiul Testament), Evanghelia si ceea ce le-a fost pogorat de la Domnul lor, ar mânca din ceea ce este deasupra lor si din ceea ce este sub picioarele lor. Printre ei sunt oameni cumpatati, însa cei mai multi savarsesc rele. … (67) Spune: “O, oameni ai Cartii! Voi nu va sprijiniti pe nimic câtă vreme nu păziți Tora, Evanghelia si ceea ce v-a fost pogorat de la Domnul vostru.” Ceea ce ti-a fost pogorat tie de la Domnul tau a marit multora dintre ei ticalosia si tagada. Nu te mahni pentru un popor de tagaduitori. ….(69) Noi am incheiat legaminte cu fiii lui Israel si le-am trimis profeti . Ori de cate ori le-a venit un trimis cu ceea ce nu era pe plac sufletelor lor, pe unii trimisi i-au socotit mincinosi, pe altii i-au ucis. ”.

AICI SE REFERA STRICT LA PROOROCII DIN VECHIUL TESTAMENT, PE CARE ARABII TOT REFUZA SA VADA MACAR CE AU ZIS ACESTIA PE CARE CHIAR CORANUL II AMINTESTE CA VENIND DE LA DUMNEZEU.

In Coran mai este citat IISUS care ar spune: ” HRISTOS spuse: “O, fii ai lui Israel! Inchinati-va lui Dumnezeu, Domnul meu si Domnul vostru.”

Sau: In Coran, Al-Ma’ida : ”(11) Dumnezeu a Incheiat un legamant cu fiii lui Israel. … ”.

Faptul ca evreii au parasit pe Dumnezeu, este pomenit si in Biblie, fara ca evreii sa-si modifice versetele care ii mustrau.

Dumnezeu iarasi aminteste de Iisus fiul Mariei care a venit sa intareasca ceea ce era in Vechiul Testament. Chiar si Iisus a spus acelasi lucru ca a venit NU SA STRICE LEGEA SI PROOROCII, CI A VENIT SA IMPLINEASCA. La fel spune si Coranul musulmanilor, Al-Ma’ida , 45: ”Noi L-am trimis, pe urmele lor, pe IISUS, fiul Mariei, ca sa Intareasca cele dinaintea lui din Tora (Primele 4 carti din Vechiul Testament). Noi I-am daruit Evanghelia drept calauzire si Lumina ca sa intareasca cele dinaintea lui din Tora: calauzire si predica pentru cei tematori. ” … ”48) Noi ti-am pogorat tie Cartea (se refera aici la Noul Testament si nu la Coran) intru Adevar, Intarind Cartea dinaintea ei(Tora, Vechiul Testament) si pazind-o. Judeca Intre ei dupa ceea ce a pogorat Dumnezeu! Nu urma poftelor lor, Indepartandu-te de la Adevarul pe care l-ai primit. ”.

Desi CORANUL INVATA SA ASCULTI DE IISUS TRIMISUL LUI DUMNEZEU, MUSULMANII NU IL RECUNOSC PE IISUS CA SI FIUL LUI DUMNEZEU CI DOAR CA PE UN TRIMIS OARECARE. CACI DACA ASCULTI DE IISUS CONFORM INVATATURII DIN CORAN, AI SA GASESTI ACOLO CA IISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU SI NU UN TRIMIS OARECARE, CUM SE AFIRMA MAI JOS IN CORAN: ”Cei care spun: “Dumnezeu este al treilea din trei” sunt tagaduitori. Nu este dumnezeu afara de Dumnezeu, Unul. Daca nu se leapada de ceea ce spun, o osanda dureroasa Ii va atinge pe cei care tagaduiesc dintre ei. (73)… Cristos, fiul Mariei, nu a fost decat un trimis. si alti trimisi au mai fost Inaintea sa. Mama sa a fost o femeie dreapta. Amandoi mancau bucate. … (75) Spune: “Va Inchinati, afara de Dumnezeu, celui ce nu va poate nici pagubi si nici folosi?” Dumnezeu! El este Auzitorul, stiutorul. ”.

Dar Biblia spune in nenumarate locuri ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu. IISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU CA SI ”INCEPUTUL ZIDIRII SALE” si nu ca un fiu cum avem noi oamenii. Dumnezeu foloseste cuvantul ”FIU” ca sa intelegem mai bine ceea ce ne vorbeste despre cine a fost ”inceputul zidirii Sale”. Iisus a fost si Fiul Omului, caci a fost Fiul Mariei, de la Duhul Sfant pogorare. Dumnezeu mai foloseste cuvantul ”fii” si pentru noi, cei ce ascultam de El !!! 

Cea mai buna dovada despre faptul ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu, adica INCEPUTUL ZIDIRII LUI DUMNEZEU, o gasim in Apocalipsa 3:14…

”Ingerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: „Iata ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios si adevarat, INCEPUTUL ZIDIRII LUI DUMNEZEU”:

Dumnezeu mai foloseste termenul de ”FIU” chiar si pentru poporul Sau Israel: ”Tu vei zice lui faraon: „Aşa vorbeşte Domnul: „Israel este fiul Meu, întâiul Meu născut. 
Îţi spun: Lasă pe fiul Meu să plece, ca să-Mi slujească; dacă nu vrei să-l laşi să plece, voi ucide pe fiul tău, pe întâiul tău născut.” (Exod 4:22-23)

Deci, cum am mai spus si repet, ”FIUL LUI DUMNEZEU” nu inseamna FIU cum avem noi oamenii din procreere !

Iata doar inca unul din zecile de exemple: 

 
”39. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn.
40. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi şi a îngăduit să Se arate,
41. nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, care am mâncat şi am băut împreună cu El după ce a înviat din morţi.
42. Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi.

43. Toţi prorocii mărturisesc despre El că oricine crede în El capătă, prin Numele Lui, iertarea păcatelor.”

44. Pe când rostea Petru cuvintele acestea, S-a coborât Duhul Sfânt peste toţi cei ce ascultau Cuvântul.
45. Toţi credincioşii tăiaţi împrejur care veniseră cu Petru au rămas uimiţi când au văzut că darul Duhului Sfânt s-a vărsat şi peste Neamuri. (Faptele Apostolilor,10:39-45).

Sau alte dovezi ca IISUS ESTE FIUL LUI DUMNEZEU si nu un trimis oarecare, asa cum vrea coranul sa faca Evanghelia intreaga, o carte mincinoasa:

”Acolo a ramas pana la moartea lui Irod, ca sa se implineasca ce fusese vestit de Domnul prin prorocul care zice: „Am chemat pe Fiul Meu din Egipt.” (Mat.2:15)

”Si din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc placerea.” (Mat.3:17)

”Pe cand vorbea el inca, iata ca i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. Si din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, in care Imi gasesc placerea Mea: de El sa ascultati!” (Mat.17:5)

”Si din ceruri s-a auzit un glas care zicea: „Tu esti Fiul Meu preaiubit, in Tine Imi gasesc toata placerea Mea.” (Marc.1:11)

”A venit un nor si i-a acoperit cu umbra lui; si din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El sa ascultati!” (Marc.9:7)

”si Duhul Sfant S-a coborat peste El in chip trupesc, ca un porumbel. Si din cer s-a auzit un glas care zicea: „Tu esti Fiul Meu preaiubit: in Tine Imi gasesc toata placerea Mea!” (Luc.3:22)

”Si din nor s-a auzit un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit: de El sa ascultati.” (Luc.9:35)

”Dumnezeu a implinit-o pentru noi, copiii lor, inviind pe Isus; dupa cum este scris in psalmul al doilea: „Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut.”(Fapt.13:33

”Caci, caruia dintre ingeri a zis El vreodata: „Tu esti Fiul Meu; astazi Te-am nascut”? Si iarasi: „Eu Ii voi fi Tata, si El Imi va fi Fiu”? (Evr.1:5)

”Tot asa, si Hristos nu Si-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: „Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut.” (Evr.5:5)

”Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand, din slava minunata, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: „Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc placerea.” (2Pet.1:17)

Dar Coranul deja neaga cu vehementa rolul lui Iisus Christos de a ne mantui, de a ne salva pacatele si ca este Fiul lui Dumnezeu marturisit de toti proorocii. Desi Coranul repeta de nenumarate ori sa ii avem doar pe Dumnezeu si pe Iisus ca protectorii nostrii, ei neaga in acelasi timp invatatura Lor. Evreii, ca si musulmanii dealtfel, nu cred in Iisus ca fiind fiul lui Dumnezeu. Si totusi nu au modificat scrierile Biblice in care Dumnezeu ii cearta si ii pedepseste pentru neascultare.

Daca intr-adevar Iisus trebuie ascultat dupa invatatura Coranului (si bine spune s-o facem), atunci veti vedea ca IISUS a mai spus sa NU NE MAI JURAM PE NIMIC. Dar Coranul intoarce spusele lui Iisus care a venit pe pamant sa faca voia Tatalui. Si atunci de ce voia Tatalui sa fie alta decat cea a lui Iisus si ne intoarcem sa fim ca la inceputul omenirii? Atunci de ce L-a mai trimis pe Iisus, despre care si Coranul zice sa-L ascultam?: 

IATA SI EXEMPLE IN CARE CORANUL CONTRAZICE INVATATURA LUI IISUS SI NE INDEAMNA CA PUTEM SA NE JURAM IARASI, CA SI CUM DUMNEZEU L-A TRIMIS DEGEABA PE IISUS CU INVATATURA DESAVARSITA A TATALUI DUMNEZEU:

In Al-Ma’ida , 88,”Dumnezeu nu va va lua In nume de rau o vorba necugetata din juramintele voastre, Insa va va lua In nume de rau pentru juramintele voastre prin care va legati. Iertarea va fi sa hraniti zece sarmani … Aceasta este iertarea pentru juramintele voastre, cand ati jurat. tineti-va Insa juramintele! ‘‘.

Sau in Al-Ma’ida ,106, ”…Amandoi vor jura pe Dumnezeu: …”

DUMNEZEU IARASI VORBESTE MUSULMANILOR SA ASCULTE DE IISUS SI DE APOSTOLI. DAR LA UN MOMENT DAT, APARE O MINCIUNA A LUI MAHOMED, CARE INTRODUCE VERSETE CARE TAGADUIESC CA DOAR TATAL ESTE IN IISUS SI NU SI INVERS, ASA CUM SPUNEA SI IISUS. ”Dumnezeu va spune: “O, IISUS, fiul Mariei! Aminteste-ti de harul Meu asupra ta si asupra mamei tale. Eu Te-am Intarit cu duhul sfinteniei. Din leagan, Tu vorbeai oamenilor ca un batran.” Eu te-am Invatat Cartea, Intelepciunea, Tora si Evanghelia. Tu ai facut din noroi un chip de pasare. Ai suflat asupra-i si deveni pasare, cu Ingaduinta Mea! L-ai tamaduit pe mut si pe lepros, cu Ingaduinta Mea! Ai sculat mortii, cu Ingaduinta Mea! Eu i-am Indepartat de la Tine pe fiii lui Israel! Cand le-ai adus dovezi clare, cei tagaduitori dintre ei au spus: “Nu este decat o vraja vadita!” (110)Eu am dezvaluit apostolilor: “Credeti In Mine si In trimisul Meu (IISUS).” Ei spusera: “Credem! Fii martor ca suntem supusi!” (111)Apostolii au spus: “O, IISUS, fiul Mariei, Domnul tau ne poate pogorI noua o masa din cer?” El spuse: “Temeti-va de Dumnezeu, de sunteti credinciosi!” 

DUMNEZEU indeamna pe musulmani, sa respecte ceea ce scrie in Cartile lui Moise. In Coran, Al-An’am, zice asa: ”(153) Apoi Noi i-am daruit lui Moise Cartea (Tora cu cele 4 Carti din vechiul Testament), ca Intregire a binelui pe care el l-a savarsit, ca lamurire a tuturor lucrurilor, drept calauza si milostivire. Poate vor crede In Intalnirea cu Domnul lor! (154)Aceasta este o Carte binecuvantata pe care Noi am pogorat-o. Urmati-o! Temeti-va de Dumnezeu! Poate veti fi miluiti! (155)Sa nu spuneti: “Nu a fost pogorata Cartea decat asupra a doua popoare inaintea noastra (evreii si iudeii), de aceea noi nu-i stim Invatatura.” .

SI IATA ALT INDEMN DIN CORAN DE A ASCULTA DE DUMNEZEU SI DE TRIMISUL SAU, IISUS CHRISTOS, CARE NE ELIBEREAZA DE LANTURILE MORTII CE AU VENIT PRIN PACAT, INCA DE LA ADAM:

In, Al-A’raf , (156), spune asa: ” celor care-l vor urma pe Trimis (IISUS)— profetul care nu stia carte si pe care Il aflam amintit la ei In Tora si In Evanghelie. El le porunceste dupa cuviinta, el le opreste uraciunea, el le ingaduie bunatatile, le opreste ceea ce este urat, LE RIDICA LEGATURILE SI LANTURILE CARE-I APASA. Cei care vor fi crezut in El, cei care Il vor fi sprijinit, cei care Il vor fi salvat, cei care vor fi urmat lumina pogorata cu El, acestia vor fi cei fericiti! (157)Spune: “O, voi oameni! Eu sunt trimisul lui Dumnezeu voua tuturor, al celui ce are Imparatia cerurilor si a pamantului. Nu este dumnezeu afara de El. El este Cel ce daruieste viata si moartea. Credeti In Dumnezeu si In trimisul Sau (IISUS), profetul ce nu stie carte si care crede in Dumnezeu si in Cuvintele Sale. Urmati-L! Poate va veti lasa calauziti.” (158)Este, din poporul lui Moise, o adunare ai carei oameni se calauzesc dupa Adevar, har caruia pazesc Dreptatea. (159) ”.

Sau in Al-Fath, 29 :”…Aceasta este pilda lor In Tora, dupa cum aceasta este si pilda lor In Evanghelie …”. Deci iarasi Coranul recunoaste ca in Evanghelie este cuvantul lui IISUS Christos venit de la Dumnezeu.

Sau, Coran, Al-Anfal , 26. ”O, voi cei ce credeti! Nu-L tradati pe Dumnezeu, si nici pe trimisul Sau (Iisus). Nu tradati ceea ce vi s-a Incredintat, de vreme ce stiti! ”

In Al-Anfal , 45, ”Dati ascultare lui Dumnezeu si trimisului Sau (Iisus)”.

In Coran, At-Tawba: ”(32) El (Dumnezeu) este Cel care l-a trimis pe trimisul Sau (Iisus Christos) cu calauzirea si legea adevarata ca sa fie mai presus de toate legile, In ciuda Inchinatorilor la idoli. ”.

Sau in Al-Fath, ”El (Dumnezeu) este Cel ce l-a trimis pe trimisul Sau (IISUS) cu calauzirea si cu Legea Adevarului ca sa fie pusa deasupra tuturor legilor. …. (28) .

Si inca odata Coranul spune clar ca IISUS este trimisul lui Dumnezeu (in An-Nisa (171),”…Da, HRISTOS! IISUS, fiul Mariei, este Trimisul lui Dumnezeu,..’‘,)

Apoi spune in Al-Fatth , 29, ca si: ” Muhammad este trimisul lui Dumnezeu. …” ?! Dar apoi si Moise este considerat trimisul lui Dumnezeu.

In As-Saff :”Moise spuse poporului sau: “O, popor al meu! De ce ma chinuiti, când stiti ca eu sunt Intr-adevar trimisul lui Dumnezeu la voi?” …(5)”.

Dupa Coran, Moise, IISUS, Mahomed cat si alti profeti sunt doar niste trimisi a lui Dumnezeu, (ESTE ADEVARAT CA IN AFARA DE MAHOMED, TOTI SUNT TRIMISI DE DUMNEZEU), dar cand face apoi referire in Coran la ”Trimisul Sau”, in unele locuri nu mai stii la cine anume face referire. Lasa pur si simplu loc de interpretare. Dar confuzia in Coran e binevenita, atata timp cat toate versetele din Biblie nu s-au copiat cum se cuvine in Coran, ci modificate dupa cum a vrut Mahomed.

SI INCA O MINCIUNA FARA LOGICA IN CORAN. Dupa ce iarasi este recunoscut IISUS ca fiind Trimisul lui Dumnezeu, ca sa intareasca Tora si tot Vechiul Testament, CORANUL introduce o minciuna, ca Iisus mai vesteste un mare predicator dupa EL, pe Ahmed (Mahomed) !!!

CA CE CHESTIE MAI TREBUIA UN ALT PREDICATOR, ATATA TIMP CAT IISUS ERA CU NOI SI NE VESTEA TOATA VOIA SI CALEA LUI DUMNEZEU? SI IN PLUS NE-A ADUS MANTUIREA DE LA DUMNEZEU DE MULT PROOROCITA. DOAR CHIAR SI CORANUL SPUNEA MAI INAINTE ACEASTA (DESPRE ROLUL LUI IISUS IN SALVAREA NOASTRA) PRIN PROFETI SI IMPLINITA INTOCMAI. 

Iata ce adauga autorul in Coran pentru a-si spori credibilitatea. Aceasta pe langa groaza, amenintarile si marea pedeapsa ce-i asteapta pe tagaduitorii coranului: Astfel in Coran, As-Saff , spune asa: ”IISUS, FIUL MARIEI, SPUSE: “O, FII AI LUI ISRAEL! EU SUNT, INTR-ADEVAR, TRIMISUL LUI DUMNEZEU LA VOI CA SA INTARESC CELE IN TORA DE DINAINTEA MEA (si apoi apare minciuna adaugata…) …si ca sa va vestesc un trimis ce va veni dupa mine si al carui nume va fi Ahmad.” si cand acela veni la ei cu dovezi vadite, ei spusera: “Aceasta este o vrajba vadita!” (6) ”. !

PAI NORMAL CA AUTORUL ACESTEI CARTI FALSE STIA CA VA FI TAGADUITA CARTEA LUI, ATATA TIMP CAT SE CONTRAZICE CU INSASI INVATATURA LUI IISUS SI CHIAR CU INSASI CORANUL. SI ANUME BIBLIA SPUNE CLAR CA INSUSI IISUS A MARTURISIT CA ESTE FIUL LUI DUMNEZEU SI NU UN TRIMIS OARECARE A LUI DUMNEZEU (CA SI CEILALTI PROFETI). DESPRE IISUS AU MARTURISIT SI PROOROCII SI APOSTOLII. SI IN PLUS IISUS A VENIT SA NE VESTEASCA NUMAI CUVANTUL LUI DUMNEZEU, SA RIDICE PACATUL OMENIRII PRIN SANGELE SAU (ELIMINAND ASTFEL LEGAMANTUL ADUS PRIN MOISE CU PRIVIRE LA JERTFELE) SI NU A VENIT SA POMENEASCA DE SOSIREA UNUI ALT PREDICATOR, CA SI CUM MISIUNEA LUI IISUS NU ERA DESAVARSITA SI MAI TREBUIA ALTUL SA VINA CA SA COMPLETEZE SAU SĂ TERMINE MISIUNEA LUI IISUS.   NICI MACAR NU ESTE O LOGICA IN ACEASTA MINCIUNA.

5. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Si iata cum trebuie sa fie umilita femeia la musulmani, In Coran, An-Nisa 33:”BARBATII SUNT MAI PRESUS DECAT FEMEILE, fiindca Alah le-a dat întaietate asupra lor si fiindca ei cheltuiesc din averi pentru ele. Femeile cinstite sunt pioase, pastrand în taina ceea ce Alah pastreaza. Dojeniti-le pe cele de a caror neascultare va este teama! PĂRĂSITI-LE ÎN AȘTERNUTURI! LOVITI-LE! Nu le cautati însă gâlceavă, daca va dau apoi ascultare. Alah este înalt, mare. ”.

Sau: O noua umilinta, injosire si lipsa de respect asupra femeii:

In Hadith, spune ca: ”PARADISUL UNEI FEMEI ESTE SUB PICIORUL BĂRBATULUI EI”.

PRACTIC CORANUL INTOARCE ISTORIA INAINTEA VENIRII LUI CHRISTOS, CAND SE APLICAU LEGILE PEDEPSEI SI ALE SACRIFICIILOR. PRIN ACEASTA satana DORESTE SA-SI DUCA PLANUL LA INDEPLINIRE, MINIMALIZAND ROLUL LUI IISUS CHRISTOS SINGURUL PRIN CARE EXISTA IERTAREA DE PACATE. ALELUIA. SLAVA DOMNULUI SI LUI IISUS CHRISTOS.

Iarasi despre femei: ”(An-Nisa,129) DACA SOTII SE DESPART, DUMNEZEU II VA IMBOGATI PE FIECARE DIN PREAPLINUL SAU. ” . Cata nepotrivire cu adevaratul Dumnezeu cunoscut de mii de ani…

6. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

O ALTA MARE BLASFEMIE IN CORAN !!! IN CORAN SPUNE DESEORI CA DUMNEZEU L-AR FI CREAT PE OM DIN ȚĂRÂNĂ, O PICĂTURĂ DE SPERMĂ SI DIN SÂNGE !!! UNEORI CHIAR SI DIN APĂ !

ASA CUM DUMNEZEU A CREAT-O PE EVA DOAR DINTR-O COASTA, NU CRED CĂ AVEA NEVOIE DUMNEZEU DE SPERMĂ CA SA-L FACĂ PE ADAM. 

Si in Coran, in An-Nahl, spune la fel: ”El (Alah) a creat omul dintr-o picatura de SPERMĂ , (4)

Sau, in Al-Kahf, la fel :”Tovarasul sau cu care el vorbea spuse: “Tu esti nerecunoscator față de Cel ce te-a creat din țărână, apoi dintr-o picatură de SPERMĂ și ți-a dat apoi chip de bărbat. (37) ”.

Sau:, in Al-Hajj : ”Voi, oameni! Daca aveti vreo Indoiala asupra Invierii sa stiti ca Noi v-am creat din țărână, apoi dintr-o picatura de SPERMĂ, apoi dintr-un cheag de sange, apoi dintr-un ghemotoc cu forma si fara forma. Astfel, Noi va lamurim.”
Si mai sunt astfel de exemple pline de blasfemie in coran, dar am les doar cateva ca sa vedeti cum incearca sa intoarca coranul adevarul lui Dumnezeu.

Iar despre omul facut apoi si din apa in Al-Furqan ”(53) El este Cel ce l-a creat pe om din apa, iar apoi i-a facut inrudire si incuscrire. ”

7. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

In Coran spune sa dai milostenie doar ceea ce iti prisoseste (ceea ce ai surplus sau iti este fara de folos): 

Si anume ”218 …Când te intreabă despre milostenie, spune-le: “Dați ceea ce vă prisosește!”

8. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:…

(Tot in Coran la sura 228, spune) ‘‘Se poate divorța de două ori…” .

9. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Adulterul de dupa divort permis in Coran, contrar Cuvantului lui Dumnezeu din Biblie: In Biblie spune clar ca doar femeia vaduva se poate recasatori, iar cea care a divortat si se marita cu altul, face ADULTER.

Dar iata ce spune coranul: ”După ce ați divorțat de femeile voastre, iar ele au ajuns la sorocul hotărât, nu le împiedicați să se mărite cu noii lor soți, dacă au căzut la invoială, dupa cuviință …”.

In At-Tahrim, spune asa:”Domnul său îi poate da în schimb alte soții mai bune decat voi, supuse lui Dumnezeu, credincioase, pioase, pline de cainta, slujitoare ale lui Dumnezeu, gata sa plece In pribegie, fie dintre cele ce au mai fost maritate, fie fecioare. (5)

Sau …”(versetul 235) Nici o vina nu vi se va face daca divortati de femeile pe care nici nu le-ati atins ori de cele fata de care nu aveti obligatii. ”

10. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Coranul iti distruge psihicul, te invata ca e bine sa te trezesti noaptea si sa te rogi o buna parte din ea, ca atunci rugaciunea va fi mai puternica. Dar este fals, caci cu cat stai noaptea mai mult treaz, organismul si creierul sunt tot mai obosite. Dumnezeu a lasat noaptea sa te odihnesti, ca ziua sa slujesti odihnit si deslusit lui Dumnezeu.
Dar iata ce zice Coranul, in Al-Muzzammil :”Intr-adevar trezitul in noapte este mai dificil, dar cuvintele iti vor veni cu mai multa tarie, (6)caci peste zi ai truda lunga (7) … Domnul tau stie ca tu si multi dimpreuna cu tine va sculati pentru rugaciune, aproape doua treimi ori o jumatate ori o treime din noapte… (20)”.

Sau in Al-Insan: ”Noaptea, inchina-te Inaintea Lui si preamareste-L noaptea intreaga (sau o parte din ea). (26) ”.

Daniel si apostolii se rugau ziua, la ceasul al 3-lea, al 6-lea si la al 9-lea. Si Iisus s-a rugat intr-o seara tarziu cerand apostolilor sa se roage si ei ca sa nu cada in ispita. Iar la scurt timp cand apostolilor li se ingreunau ochii de somn, Iisus i-a lasat in cele din urma sa doarma noaptea, caci stia cat sunt de obositi dupa o lunga zi. Si nicaieri nu scrie ca facea armata cu ei si ii trezea o jumatate de noapte pentru rugaciune. Dar asta este dorinta satanei sa te termine psihic si sa nu mai gandesti rational asa cum au ajuns si islamistii in ziua de azi. Poti sa te rogi oricand si oriunde, dar ziua (chiar si seara), nu noaptea sa te trezesti (2/3 din noapte) pentru rugaciune cand esti foarte obosit. A doua zi cu siguranta nu o sa mai gandesti lucid, iar daca continui astfel, vei ajunge un zombi care nu mai gandeste rational si executa orice i se comanda. Poate de aici se trag si kamikazele islamiste care isi pun pana si copii sa se sinucida legati cu grenade la brau.

11.ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Versetul 274: ”Dumnezeu a ingaduit negustoria, insa a oprit camata. Cel care se va lasa de camata, indata ce aude o predica de la Domnul sau, va putea pastra ceea ce a agonisit. ”.  Pai nu ti se pare normal ca dupa ce iti dai seama ca ai gresit, sa iti repari greseala si sa restitui ce nu ti se cuvine de drept?

12.ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Femeia in Coran este la jumatatea valorii barbatului, facuta pe deasupra si uituca din fire.: ” vers. 281 … Cereti marturisirea a doi martori dintre oamenii vostri! Daca nu aflati doi barbati, atunci alegeti un barbat si doua femei dintre cei asupra carora va Invoiti ca martori. DACA UNA DINTRE FEMEI SE INȘEALĂ, CEALALTA II VA AMINTI CEEA CE EA A UITAT… ”. Probabil ii va dă si un ”refresh” peste cap, ca adjuvant, ca să-și aduca aminte!

13. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:


In Geneza 1:27, spune clar Domnul l-a creat pe om dupa chipul si asemanarea Sa. Adica perfect de la bun inceput pana sa fie ispitit de sarpe (satan) si nu imperfect cum spune coranul in Al-Ma’arij :”Omul a fost creat nestatornic:… (19) ”.
Sau tot in Coran, Al-Anbya, Dumnezeu ar spune: ”(36) Omul a fost creat din pripeală. ”

Cu alte cuvinte, Dumnezeu S-a grabit sa-l faca pe om si din graba a iesit cu defect (nestatornic).  Cata nerusinare islamica …

14. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:


O MARE ABERATIE IN CORAN CU PRIVIRE LA IMPARATIA CERURILOR. Desi Iisus spune ”Caci la inviere, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingerii lui Dumnezeu in cer. (Mat.22:30)’‘, iar apostolul Pavel (Paul) spune ca: ”Imparatia Cerurilor nu este mancare si bautura”. (Romani 14:17). Acolo sufletul nu mai are culoare, varsta si sex. Dar Coranul promite musulmanilor un Rai unde vor avea si fructe, femei virgine cu ochi mari si frumosi, cu sanii mari, podgorii, fructe, carne, lapte, miere, haine brodate cu aur, bratari de aur etc: Mai jos vom vedea acest lucru.

In Coran, Al-i-Imran , vers. 14, spune asa: ”Spune: “V-as putea vesti eu un lucru mai bun decat acesta?” ”Cei care se tem de Domnul lor vor avea, la El, Gradini pe sub care curg rauri, unde vor vesnici, cu femei neprihanite, în tihna lui Dumnezeu”.

Sau in An-Nisa 56: ”Noi Ii vom baga pe cei care cred si savarsesc fapte bune In Gradinile pe sub care curg rauri, unde vor vesnici si unde vor avea sotii neprihanite.”.

Sau in Sad spune asa: ”Aceasta este o amintire, o frumoasa intoarcere pentru cei tematori: (49) grădinile Edenului ale caror porți le vor fi deschise. (50) Culcati In ele, vor cere fructe din belsug si bauturi (51) In vreme ce femeile (fecioare) cu privirile neintinate le vor fi tiitoare de urât! (52) Aceste va sunt fagaduite pentru Ziua Socotelii. (53) Aceasta este Inzestrarea Noastra ce nu are sfarsit. (54) ”.

Sau in Az-Zukhruf :“Intrati In Rai, voi si sotiile voastre! si veti fi inveseliti!” (70) Printre ei vor umbla tipsii (tavi mari) si pocaluri (pahare mari, cu gura larga) cu tot ceea ce sufletele le poftesc si ochii le desfata. Acolo voi veti vesnici. (71) Acesta este Raiul ce vi s-a dat mostenire ca rasplata a ceea ce ati faptuit! ce! Caci vor afla curand! (72) Veti avea fructe multe din care veti manca. (73) .”

Sau, in Ad-Dukhan :”Cei tematori vor sta Intr-un loc tihnit, (51) in gradini, la izvoare. (52) Vor fi invesmantati In matase si brocart (tesatura de matase de calitate superioara ornamentata cu fire de aur) si asezati fata In fata. (53) Noi le vom darui drept sotii, fecioare cu ochii mari si frumosi. (54) Acolo, vor cere In tihna fructe de tot soiul. (55) ”.

Sau in An-Naba’ :”Cei tematori vor avea un loc fericit: (31) gradini si podgorii, (32) fecioare cu sâni mari, de aceeasi vârstă, (33) pocale ce se revarsă. (34)...”.

Sau in Muhammad: ”Gradina care a fost fagaduita celor tematori este astfel: In ea sunt rauri de apa care nu se strica, rauri de lapte cu gust neschimbator, RAURI DE VIN intru desfatarea celor care-l beau, rauri de miere curata. Ei vor afla acolo fructe de tot soiul, precum si iertarea Domnului lor. ”.
Adica in legea lor fanatica ”sharia” scrie sa fi pedepsit cu 80 de lovituri de bici daca bei vin, dar in Raiul musulman poti sa bei la discretie din raurile de vin ? Pai cum vine asta? In ce Rai merg musulmanii? Acolo in Raiul musulman, au fost concediati cei responsabili cu biciuirea pentru bautorii de vin? Sau duc lipsa de biciuri? Sincer, e tare ciudat islamul. 

Sau: ”(22) Dumnezeu Ii va lasa sa intre pe cei care au crezut si au savarsit fapte bune In Gradini pe sub care curg rauri, unde vor fi Impodobiti cu bratari de aur si cu margaritare, iar vesmintele le vor fi de matase. ”.

Sau Ya-Sin:” In Ziua aceea, singura truda, a celor din Rai, va fi sa se desfete. (55) Impreuna cu sotiile lor, vor sta sub umbrare, asezati pe canapele. (56) Vor avea acolo fructe si vor avea ceea ce vor cere. (57) ”.

Sau in As-Saffat:”El a venit cu Adevarul si i-a marturisit ca drepti pe cei trimisi Inaintea sa. (37) Veti gusta osanda cea dureroasa, (38) Insa nu veti fi rasplatiti decat pentru ceea ce ati faptuit, (39) afara de robii credinciosi lui Dumnezeu (40) care vor avea o Inzestrare cunoscuta, (41) fructe, si vor fi cinstiti (42) In Gradinile Plăcerii, (43) pe canapele față în față. …Cele cu ochi mari si cu priviri neprihănite vor sta langa ei,(48) ”.

Sau, in At-Tur spune asa:”Cei care se tem de Dumnezeu vor trăi In Gradini, In desfătare, (17) bucurandu-se de ceea ce Domnul lor le-a daruit. Domnul lor i-a ferit de osanda Iadului. (18) “Mancati si beti In tihna pentru ceea ce ati faptuit, (19) Intinsi pe canapele randuite!” Noi le vom da de sotii, fecioare cu ochii mari. … (20)Noi le vom rostui fructele si carnea ce poftesc. (22) ”.

Sau in Al-Insan:”Neprihanitii vor bea dintr-un pocal o licoare cu camfor. (5) …El Ii va rasplati pentru rabdarea lor cu o gradina si cu matase. (12) Culcati pe canapele nu vor suferi nici de soarele arzator si nici de gerul piscator. (13) Umbra se va lasa peste ei, iar fructele se vor apleca sa fie culese. (14) Printre ei vor umbla vase de argint si pocaluri de clestar, (15) de clestar si de argint, umplute cu masura. (16) Vor bea dintr-un pocal un amestec de ghimbir, (17) si dintr-un izvor numit acolo Salsabil. (18) Flacaiandrii nemuritori se vor invarti In jurul lor — vazandu-i vei crede ca sunt margaritare niinsirate! (19) Cand vei privi In jur, vei vedea desfatare si o mare Imparatie. (20) Ei vor purta vesminte verzi, de satin si de brocart si vor fi impodobiti cu bratari de argint. Domnul lor le va da sa bea o bautura prea-curata. (21) “Toate acestea va vor fi voua rasplata a trudei voastre drept multumire!” (22) ”.

Sau in Ar-Rahman:”Ei vor sta pe asternuturi captusite cu brocart, iar rodul celor doua gradini le va sta la Indemana. (54) Asadar, care sunt binefacerile Domnului vostru pe care voi doi le socotiti minciuni? (55) Acolo le vor intalni pe cele cu priviri nevinovate pe care nici om, nici spirit nu le-au atins Inaintea lor. (56) Asadar, care sunt binefacerile Domnului vostru pe care voi doi le socotiti minciuni? (57) Ele vor fi asemenea hiacintului (o piatra semipretioasa) si margeanului (bijuterie facuta dintr-un coral). (58) ”.

Sau in Al-Ghashiya: ”vor fi Intr-o Gradina Inalta (10) unde nu vor auzi nici o vorba desarta. (11) Acolo va fi un izvor curgator; (12) paturi Inaltate, (13) pocale aranjate, (14) perne randuite, (15) covoare asternute. (16) ”.

Sau, Ar-Rahman (62):”…si mai sunt doua gradini peste cele doua,…cu umbra deasa, … din care tasnesc doua izvoare, …In ele sunt roade, curmali si rodii. (68) Asadar, care sunt binefacerile Domnului vostru pe care voi doi le socotiti minciuni? (69)Acolo vor fi fecioare frumoase si bune… si femei pazite (la umbra) in corturi,… (72) … … si pe care nici om, nici spirit nu le-au atins inaintea lor. (74) … Vor sta sprijiniti pe perne verzi, Intinsi pe frumoase covoare. (76) .

Sau, in Al-Haqqa:”“Mancati si beti in pace ca rasplata a ceea ce ati savarsit In zilele duse.” (24) ”.

Sau, in Al-Waqi’a :”In Grădinile Plăcerii (12)vor fi mulțime dintre primii (13)si putinii dintre ultimii, (14)pe paturi împletite, (15)întinși pe ele față în fatță (16) …fructele vor fi pe alese (20)si carnea de pasare dupa poftă. (21). … (27)Ei vor sta sub lotusi despinati, (28)sub salcami frumos Insirati. (29)sub umbra Intinsa, (30)langa apa curgatoare, (31)cu fructe din belsug (32)neculese dinainte si neoprite, (33)pe asternuturi Inaltate. (34)Noi le-am facut pe ele In chip deosebit, (35)Noi le-am facut fecioare, (36)iubitoare, Insotitoare (37)celor de-a dreapta. (38) f”. 

Dar iata (repet) ce spune Biblia despre Rai:  ”Pentru aceasta stau ei inaintea scaunului de domnie al lui Dumnezeu si-I slujesc zi si noapte in Templul Lui. Cel ce sade pe scaunul de domnie Isi va intinde peste ei cortul Lui. NU LE VA MAI FI FOAME, NU LE VA MAI FI SETE; nu-i va mai dogori nici soarele, nici vreo alta arsita. (Apoc.7:15-16)”.

Sau: ”Caci la inviere, nici nu se vor insura, nici nu se vor marita, ci vor fi ca ingeriiluiDumnezeu in cer.” (Mat.22:30).

Sau : ”Imparatia Cerurilor nu este mancare si bautura”. (Romani 14:17).

Deci promisiunile din Coran deja sunt pofte carnale, interzise de Dumnezeu si nu au ce cauta in viata unui sfant nici pe pamant si nici in ceruri.

Coranul are o viziune despre Rai, mai degraba cu o combinatie intre ”Lampa lui Aladin” si ”Covorul fermecat”, unde apare implinirea dorintei oricarui musulman de a avea mancare si bautura (caci nu prea au in general) si femei frumoase (macar in Rai sa aiba, caci stau cel mai prost la capitolul asta si probabil de aceea le astupa si fatza).

15. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Conform Bibliei Avraam a fost evreu sau iudeu, dar Coranul neaga asta: In Al-i-Imran ,66, spune asa: ” Abraham nu a fost nici evreu, nici nazarean, ci el a fost un drept credincios, supus lui Dumnezeu. El nu a fost dintre Inchinatorii la idoli ”.  In plus, islamul promoveaza pe acest fals profet Mahomed, ca fiind alesul lui Dumnezeu. Dar daca privim istoria Biblica, pana la Iisus, vedem ca prooroci si sfinti nu au fost decat in randul evreilor si al iudeilor. Cum de a trimis Dumnezeu un alt profet dupa 600 de ani de la Iisus si raspandirea Evangheliei in lume si inca la un popor barbar, care nu avea nimic cu Dumnezeu, decat foarte putini dintre ei. De indata ce Evanghelia era raspandita deja tot mai mult in lume (chiar si in Lumea Noua – America), ce logica avea sa fie luat totul de la capat printr-un pedofil si criminal (Mahomed) si cu alte porunci decat cele date de Iisus Christos? Nu are logica deloc falsa dezinformare islamista.

16. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Biblia spune ca Dumnezeu le-a poruncit evreilor sa duca Chivotul Legamantului (cu cele 2 table cu cele 10 porunci) si nu Tora cum zice coranul. Aici se vede ca cel care a copiat coranul a cam uitat ce a citit din Biblie, caci istoria Biblica nu se poate schimba de la o perioada la alta. Deci iata ce a scris coranul aici: In Al-Jumu’a :”Cei care au fost Incarcati cu Tora si pe urma n-au mai carat-o, sunt asemenea magarului Incarcat cu carti. … (5).”.

17. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Coranul invata contrar Bibliei, ca omul sa aiba mai multe neveste. Aceasta s-a desfintat la crestini prin venirea Mantuitorului nostru, fara de care nu putem avea viata vesnica: Domnul Iisus Christos. Iata ce spune Coranul, in An-Nisa, 2 : ”Dacă vă este teamă că nu veți fi drepți cu orfanii, luati-vă soții după cum vă va plăcea, doua ori trei ori patru femei. Daca va este teama ca nu veti fi drepti cu ele, luati-va o singura femeie ori pe cele stapanite de dreapta voastra (roabele, sclavele). Asa va va fi mai usor voua, daca nu puteti tine o casa mare. ”

18.  ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Fanatismul primitiv incepe cu pedepsirea femeilor descrisa in: Coran, An-Nisa , 14, astfel: ”Chemati patru martori dintre voi impotriva acelora dintre femeile voastre care au savarsit o fapta nerusinata. Daca ei depun marturie, atunci inchideti-le In case pana la moarte, daca nu le va da Dumnezeu nici o putinta de scapare. (15) Daca cei doi care au savarsit aceasta sunt dintre voi, puneti-i la tortura! Daca se caiesc si se Indreapta, lasati-i, caci Dumnezeu este De-cainta-primitorul, Milostivul. (16), Cainta nu le este primita insa celor care savarsesc rele si care, doar atunci cand moartea vine la unul dintre ei, acesta va spune: “Eu ma caiesc acum!”si nici celor care mor tagaduitori! Acestora le-am pregatit dureroasa osanda. ”. Deci iata PROPOVADUIREA NEIERTARII, SAU A IERTARII CONDITIONATE.

19. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Musulmanilor nu le este ingaduit sa aiba neveste daca acestea se impotrivesc. Deci chiar Coranul le interzice sa-si rezerve viitoare nevasta, o copila mica. DAR SI MAHOMED PEDOFILUL, A AVUT IN SCHIMB 9 NEVESTE IN ACELASI TIMP, dintre care una (pe Aysha ) DE LA 6 ANI, IAR LA 9 ANI, A DEFLORAT-O !!! 

Dovada vine si de la preotii lor musulmani:

http://www.youtube.com/watch?v=4Nx1z6nbKWE&NR=1

In plus a ucis apropiati de-ai lui de teama sa nu-l detroneze. Aceste informatii despre pedofilul si criminalul de Mahomed le gasiti pe youtube, chiar in emisiuni arabe (subtitrate in engleza) despre cine a fost cu adevarat Mahomed.

Despre crimele lui Mahomed, urmariti si :

http://www.youtube.com/watch?v=1-3pzRDvNNs&feature=related

Aceste dezvaluiri despre ”adevarul despre cine a fost cu adevarat Mahomed”, a starnit o furtuna de nemultumiri in lumea araba pentru prezentarea chiar pe posturile arabe a adevarului despre Mahomed.

https://www.youtube.com/watch?v=zFI1psOrOpI

https://www.youtube.com/watch?v=QgFnAPodLQU

Dar arabii tot in falsul coran isi pun increderea, coran pe care majoritatea nici macar nu l-au citit in intregime, dar asa este traditia lor sa fie dus mai departe islamismul si sa urasca crestinismul care le-ar fi salvat viata, i-ar fi educat si le-ar fi dat mai multa libertate de gandire si exprimare. Un fost cardinal de la Vatican, marturisea la un moment dat, ca pentru a cuceri mult visatul Ierusalim, Vaticanul avea nevoie de aliati care sa-i urasca pe evrei. Si astfel ar fi facut o religie modificata dupa Biblie, pentru a incuraja pe arabii din jurul Israelului, ca ei ar fi noul popor ales a lui Dumnezeu, care trebuie sa distruga pe infidelii de evrei. Si cum arabii nu au predat ulterior Ierusalimul Vaticanului, aceasta din urma ar fi organizat Cruciadele pentru redobandirea Ierusalimului.

Profetii ca Moise, Aaron, Ilie, Elisei, Isaia etc, cat si IISUS, fiul lui Dumnezeu dar si apostolii au facut minuni mari si nenumarate, fara de care lumea ar fi crezut cu greu in ei si nu am fi ajuns astazi sa credem in IISUS, mai ales daca nu ar fi inviat si coborat apoi Duhul Sfant peste apostoli si alti ucenici. Acestia din urma au continuat apoi sa faca minuni si sa isi dea viata ca sa fie propovaduit Iisus pana in zilele noastre. Credeti ca daca era o minciuna Evanghelia, si-ar mai fi dat cineva viata ca sa fie propovaduita? Mahomed ce minuni a facut? Niciuna, in afara deminciuna ca Dumnzeu a scris o noua carte, pedofilia si crimele responsabile descrise mai sus. 

Biblia a fost scrisa pe parcursul a mii de ani si terminata in primul secol dupa Christos. 

Coranul a inceput sa fie inventat la 7 secole dupa Christos si terminat de abia la inceputul secolului trecut.  

20.ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

In An-Nisa, (24) Cel dintre voi ce nu are putinta sa se casatoreasca cu femei credincioase, libere, va lua din cele stapanite de dreapta voastra (sclave, servitoare). Unul, Dumnezeu cunoaste credinta voastra si voi unii din altii sunteti coboratori. Luati-le de sotii, cu ingaduinta familiei lor. Dati-le dota dupa cuviinta! Sa fie femei cinstite! Sa nu-si ia ibovnici!DACA SUNT MARITATE SI PREACURVESC, VOR AVEA PARTE DOAR DE JUMATATE DIN OSANDA PE CARE AR AVEA-O FEMEILE LIBERE. ACESTEA SUNT PENTRU CEL CARE SE TEME DE DESFRÂU. ” – Pai cum vine asta? Maritate si preacurvesc, iau jumatate osanda fata de cele libere?

21. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Dupa Sfanta Evanghelie, Iisus Christos desfinteaza jertfele prin sangele Sau. IISUS A SPUS CLAR”: ”Mila voiesc, iar nu jertfa” (Matei 9:13). Chiar si in Evanghelie, Evrei cap 9 (si nu numai) este dovada clara ca Iisus a desfintat orice jertfa prin sangele Sau. Dar arabii le reinfinteaza la cca 600 de ani dupa Christos: ”(195) Impliniti, pentru Dumnezeu, marele si micul pelerinaj! Daca sunteti impiedicati, trimiteti ca rascumparare o jertfa care va este lesnicioasa. Nu va radeti capul pana ce jertfa n-a ajuns la locul de jertfire. Daca unul dintre voi este bolnav ori are vreun betesug la cap, trebuie sa se rascumpere prin post, prin milostenie ori prin jertfa. Apoi cand va veti afla tihna, Intre micul si marele pelerinaj, trimiteti o jertfa care va este lesnicioasa...” . Deci asta este clar o negare a rolului lui Iisus Christos pe care L-a avut si il are in iertarea pacatelor. Deci daca Dumnezeu ii invata pe oameni sa creada in Iisus ca se vor mantui prin sangele Filui Sau, atunci de ce Dumnezeu ii invata ulterior pe arabi sa aduca iarasi jertfe? Nu e logic. Iisus nu a murit pentru toata lumea? Ba da. Asta inseamna ca apostolii si toti crestinii care si-au dat viata pentru Christos, ar fi murit degeaba, daca am crede coranul, carte aparuta dupa 600 de ani de la invierea Domnului Iisus Christos.

Alt verset, in Al-Ma’ida , 94: ”O, voi cei ce credeti! Nu ucideti vânatul în vremea pelerinajului. Cel care, voit, va ucide vanatul, va trimite ca jertfa la Ka’ba, ca despagubire, un dobitoc din turma sa pe masura vânatului ucis ...”, … (96) Dumnezeu a facut Ka’ba lacas sfant Inaltat pentru oameni, precum si luna sfanta, jertfa, ghirlandele.

Sau tot in Coran: At-Tawba, ”(98) Pentru unii beduini, care cred In Dumnezeu si in Ziua de Apoi, ceea ce dau este jertfa pentru Dumnezeu si pentru binecuvantarile trimisului. Oare nu o jertfa le va fi socotita? ”. 

Sau iarasi despre reinfintarea jertfelor, desfintate de IISUS cu 600 de ani in urma aparitiei Coranului: in Al-Hajj ”(32) Voi veti afla foloase in aceste dobitoace, pana la un anumit soroc, iar locul lor de jertfire este Casa cea Veche. (33) Noi am hotarat caile dupa care fiece adunare aminteste numele lui Dumnezeu asupra dobitocului din turma cu care a fost Inzestrata. … (35) Noi am randuit dobitoacele jertfite Intre însemnele lui Dumnezeu. Intru aceasta este un bine pentru voi. Amintiti numele lui Dumnezeu asupra dobitoacelor gata de jertfire, si atunci cand zac pe o parte, mancati din ele si dati nevoiasului si cersetorului. Noi voua vi le-am supus. Poate veti multumi! (36) Nici carnea si nici sangele lor nu ajung la Dumnezeu, Insa ajunge la El piosenia voastra. Astfel vi le-a supus voua ca sa-L preamariti pe Dumnezeu pentru calauzirea voastra. ”

Sau in Al-Fath 25:”Ei, cei care tagaduiesc, v-au oprit de la Moscheea cea Sfanta si v-au Impiedicat ofrandele sa ajunga la jertfelnic”. 

22. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

De observat ca de fiecare data cand Dumnezeu vorbeste oamenilor, le vorbeste din persoana la plural ”noi”. Care ”NOI” ? Dumnezeu in loc sa spuna ”Eu am zis… Eu am dat etc…” spune ”NOI ma zis, NOI ma facut”. Intr-adevar Dumnezeu are 7 duhuri conform Apocalipsei, dar pretutindeni Dumnezeu este doar UNUL. Nu vorbesc oare aici ingerii intunericului in locul Domnului, atata timp cat truncheaza numele Sau?

In As-Saffat :”Dumnezeul vostru este Unul: (4) El este Domnul cerurilor, al pamantului si a ceea ce se afla Intre ele. El este Domnul Rasariturilor! (5) Noi am Impodobit cerul cel mai de jos cu stele ”. Pai daca Dumnezeu este Unul, atunci care ”Noi”? Nu este Dumnezeu doar Unul? De ce vorbeste despre El insusi, la persoana intaia plural, ”Noi”?

REVIN ASUPRA MINCIUNII PE CARE O IMPRASTIE ISLAMISMUL IN LUME, CA IISUS NU AR FI FIUL LUI DUMNEZEU, CI DOAR UN PROOROC.  

REPLICA VINE ATAT DIN BIBLIE CAT SI DIN ISTORIE. SI ANUME SINGURUL MOTIV INVOCAT DE IUDEI LA ROMANI CA SA-L RASTIGNEASCA PE IISUS, A FOST ACELA CA A HULIT FACANDU-SE PE SINE FIUL LUI DUMNEZEU. 

Iata doar un exemplu din multe altele: ”Iudeii i-au răspuns: „Noi avem o Lege, şi după Legea aceasta, El trebuie să moară, pentru că S-a făcut pe Sine Fiul lui Dumnezeu.”(Ioan 19:7)

CONCLUZIA: DACA IISUS NU AR FI MARTURISIT PUBLIC DESPRE EL INSUSI CA ESTE FIUL LUI DUMNEZEU, IUDEII NU L-AR MAI FI CONDAMNAT LA MOARTE, CACI TOCMAI DIN ACEST MOTIV S-AU ADUNAT SI MAI MARII BISERICII CA SA-L RASTIGNEASCA.

DACA NU AR FI MURIT IISUS PENTRU PACATELE NOASTRE, NU AVEA CUM CA INVIEZE, ATATA TIMP CAT INCA ERA INCA VIU. 

DACA NU INVIA IISUS SI NU SE ARATA APOSTOLILOR SI CELOR PESTE 500 DE UCENICI CARE L-AU URMAT,  NU SE MAI CREDEA NICI ASTAZI IN EL, DEOARECE APOSTOLII (ULTIMII SUSTINATORI A LUI IISUS) AU FUGIT CARE CUM INCOTRO LA ARESTAREA LUI IISUS. 

SI UITE ASA APOSTOLII SI UCENICII LUI IISUS AU AJUNS CONTINUATORII INVATATURII LUI IISUS CHRISTOS, PROPOVADUIND EVANGHELIA MANTUIRII NOASTRE PRIN SANGELE LUI IISUS CHRISTOS. 

SI ASTFEL AM AJUNS SA CREDEM IN ADEVARATA ISTORIE A LUI IISUS, CARE ARE O PERFECTA LOGICA IN DESFASURAREA EVENIMENTELOR BIBLICE. 

TOT SUSTINATORII CORANULUI IMPRASTIE UN ALT ZVON MINCINOS, CA IN BIBLIE AR SCRIE DESPRE VENIREA MANGAIETORULUI, CARE IN MINTEA LOR AR FI MAHOMED. 

DAR ACEASTA MINCIUNA BINEINTELES CA NU ESTE SCRISA IN BIBLIE. IATA CE SPUNE DE FAPT BIBLIA DESPRE ADEVARATUL ”MANGAIETOR” CE VA FI TRIMIS OAMENILOR. Iata doar 2 exemple din multe altele cu privire la cine este Mangaietorul: 

”Cand va veni MANGAIETORUL, pe care-L voi trimite de la Tatal, adica DUHUL ADEVARULUI, care purcede de la Tatal, El va marturisi despre Mine”. (Ioan.15:26)

”Când va veni MANGAIETORUL, DUHUL ADEVARULUI, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit şi vă va descoperi lucrurile viitoare. 
El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu şi vă va descoperi.” (Ioan 16:13-14)

Venirea unui alt profet ca sa-L ”completeze” pe Iisus, este NEGATA chiar si de apostolul Pavel, insuflat de Duhul Sfant de la Iisus Christos: 

”Fagaduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului sau. Nu zice: „si urmasilor”, – ca si cum ar fi mai multi, – ci ca si cum ar fi vorba numai de unul singur: „si Urmasului tau”, Care este HRISTOS.” (Gal. 3:16) 

CONCLUZIA: Mângâietorul este Duhul Adevarului (Duhul Sfânt), care L-a si proslavit pe Iisus prin apostoli si ucenici, laudandu-L si marturisindu-L ca Fiul lui Dumnezeu si dand invatatura pe care si iisus a dat-o lor. Dar coranul nu L-a proslavit pe Iisus, a pomenit doar ca Iisus vine de la Dumnezeu cu Evanghelia mantuirii si in schimb a considerat chiar mincinoase cuvintele Mantuitorului cand a spus ca El este Fiul lui Dumnezeu. Practic islamistii nu resping doar unele lucruri din Evanghelie, ci ei o resping pe TOATA, desi (repet) coranul marturiseste de Iisus si de Evanghelia venita prin El. 

Cine nu Il crede pe Iisus Christos, e (la fel) ca si cum L-ar face mincinos. Este acelasi lucru. Si atunci de ce il promoveaza coranul pe Iisus, ca fiind trimisul lui Dumnezeu care a adus Evanghelia sa ne mantuiasca, cand indirect il face mincinos negand invatatura Sa? Nimic nu are logica in coran.

Deci am vazut de atatea ori ca islamistii nu au deloc logica in invatatura lor si in propaganda lor mincinoasa, aratand de atatea ori unde duce fanatismul lor, inclusiv sa-si dea viata ”eroic” pentru doctrina unui asa zis profet, cunoscut deja ca pedofil, criminal si mincinos. 

Ei cred ca rasplata lor este mare in Ceruri daca comit atentate sinucigase, ucid in numele lui Alah, urmeaza o invatatura fanatica si fara logica (aparuta de abia in sec. VII dupa Christos) etc. Ei nu stiu ca in Rai ajung doar cei care iubesc, care cauta pacea, care iarta si nu judeca, care fac binele si care  urmeaza invatatura sanatoasa si sfanta a lui Iisus Christos. O invatatura a pacii, a iertarii, a descoperiiri adevarului si calea care duce la mantuire. 

Iar in iad ajung exact aceia cei care ucid, isi bat femeile si le desconsidera ca valoare, se razbuna ucigand cu pietre, biciuiesc ca pedeapsa fara mila, comit atentate sinucigase, neaga pe Iisus si invatatura Sa care ne-a adus mantuirea, cred intr-o religie inspirata dintr-o Biblie modificata, continua sa aiba multe neveste in acelasi timp, inclusiv sclave (cei care isi permit) cu care intretin relatii sexuale, confunda Raiul cu restaurantul unde se mananca si se bea pe saturatelea, unde ii asteapta fecioare multe si frumoase (numai pentru ei) etc etc.

IN RAI NU SE ADUNA CRIMINALII, MINCINOSII, IDOLATRII SI CEI CU POFTE CARNALE SI ASTA E DUREROS CA ISLAMISTII NU ISI DESCHID INIMA SI MINTEA SA INTELEAGA.

23. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Biblia spune clar ca Sodoma si Gomora (de unde a fost salvat Lot) au fost distruse cu foc din cer si nu cu pietre cum spune coranul. Daca ar fi fost cu pietre cum spune coranul, ar fi existat si astazi urmele oraselor. Dar cum aceste orase au disparut complet, e dovada clara ca au fost distruse cu foc. Iata ce spune coranul aici in Al-Qamar: ”Poporul lui Lot a socotit prevenirile minciuni. (32) Noi am dezlantuit o furtuna de pietre Impotriva lor, In afara de casa lui Lot pe care am mantuit-o In zori (33) ”.

Dar iata ce spune sfanta Biblia aici: Geneza 19:24-28. ”Atunci Domnul a facut sa ploua peste Sodoma si peste Gomora pucioasa si focde la Domnul din cer. A nimicit cu desavarsire cetatile acelea, toata campia si pe toti locuitorii cetatilor si tot ce crestea pe pamant. Nevasta lui Lot s-a uitat inapoi si s-a prefacut intr-un stalp de sare. Avraam s-a sculat a doua zi dis-de-dimineata si s-a dus la locul unde statuse inaintea Domnului. Si-a indreptat privirile spre Sodoma si Gomora si spre toata campia; si iata ca a vazut ridicandu-se de pe pamant un fum, ca fumul unui cuptor.”.

24. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Alta aberatie in Coran ce promoveaza pedepsele, dupa ce Iisus a promovat iertarea, ca si in cazul Mariei Magdalena prinsa in adulter.

In Coran, Al-Ma’ida, 37 : ”Tăiați mâinile hoțului și ale hoaței: aceasta va fi o rasplată pentru ceea ce au săvârsit și o pedeapsa de la Dumnezeu. …(38) Catre cel care se caieste dupa pacat si se Indreapta, Dumnezeu se Intoarce. Dumnezeu este Iertator, Milostiv. „. Corecta interpretare aici mi se pare a fi ca Dumnezeu te iarta daca te caiesti, fara a-ti mai fi taiate mainile. Altfel, nu ar fi spus Dumnezeu sa ti se taie mainile, fara a avea sansa sa te caiesti.

Dar CULMEA ca in Coran, Dumnezeu ii mai invata sa renunte si la Legile pedepselor dupa ce in alte locuri tot Dumnezeu le-ar incuraja. Adica in unele locuri Dumnezeu pare milostiv, iar in altele nu si iti da libertatea sa FACI CUM VREI caci oricum nu e pacat la musulmani, ori ca ucizi sa-ti faci dreptate, ori decizi sa ierti.

De ex: in Coran, Al-Kahf , : ”(84) si urma un drum (85) pana cand ajunse la locul unde asfintea soarele si vazu ca asfintea Intr-un izvor fierbinte In jurul caruia afla un popor. Noi Ii spuseram: “O, Du-l-qarnayni! TU POTI FIE SA-I OSANDESTI, FIE SA TE ARATI BINEVOITOR FATA DE EI.” (86) El spuse: “Noi Il vom osandi pe cel nedrept — el va fi Intors curand la Domnul sau care-i va da o osanda apriga, ”.

Sau In Al-Ma’ida spune asa :”(44) Noi le-am scris In Tora: viata pentru viata, ochi pentru ochi, nas pentru nas, ureche pentru ureche, dinte pentru dinte. … CEL CARE ISI PARASESTE CU MARINIMIE ACEST DREPT VA CAPATA IERTAREA GRESELILOR SALE. ….

Sau Vinovatii pot fi omarati dupa sfaturile Coranului: In Al-Isra: ” (32) Nu ucideti omul, caci Dumnezeu v-a oprit aceasta, CI DOAR INTRU DREPTATE. Daca cineva este ucis pe nedrept, Noi Ii dam conducatorului sau imputernicire, insa sa nu ucida In nestire! Da, el va fi ajutat! ”.

Sau in Al-Furqan: 68 ”cei care nu ucid pe nimeni, caci Dumnezeu a oprit acest lucru, DACA NU ESTE DUPA DREPTATE ”.

Adica, cu alte cuvinte, daca este dupa dreptate, poti si ucide caci nu este pacat. 

In Coran , Al-Kahf , Moise ar fi intalnit un om ce il insotea in cele din urma. Acesta a ucis un altul ce era pe drum pe motiv ca parintii celui pe care l-a ucis erau credinciosi si l-a ucis doar ca acesti parinti sa nu fie corupti de copilul lor mai putin credincios si ca poate astfel Dumnezeu le va da un alt copil mai credincios acelor parinti. Aceasta a fost o pilda pentru Moise a celui care il insotea. Cata nepotrivire in Coran, fata de Biblia pe care o promoveaza doar teoretic.

”In Al-Nahl”: (125) Daca pedepsiti, atunci pedepsiti precum ati fost pedepsiti. Daca sunteti rabdatori…, va fi mai bine pentru cei rabdatori! ”.

25.ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Dumnezeu condamna inchinarile (la idoli) facute sub copaci. si orice fel de inchinari facute sub copaci. Numai paganii se inchinau pe vremuri sub copaci. Dar Coranul le incurajeaza sa te inchini sub copaci, ca fiind o inchinare lui Dumnezeu.

De ex. in Coran Al-Fath spune asa:”Dumnezeu a fost multumit de credinciosi atunci cand ti-au jurat credinta (lui Muhammad vs Mahomed) sub Copac. …(18)”.

Juruintele unora in fata lui Mahomed, facute tot sub copac, in stil idolatric si pagan, nu erau placute lui Dumnezeu. Orice fapta consemnata in Biblie, ca fiind facuta sub copac a fost o scarba inaintea lui Dumnezeu. Asta nu inseamna ca sub copac nu ne putem ruga sau putem face chiar nimic. Dar aici vorbim despre inchinarea la Dumnezeu sau la idolii condamnati de Dumnezeu care se faceau sub copaci. Iata ce spune Biblia despre faptele (inchinarile) oamenilor facute sub copaci.

• Si-au zidit si ei inaltimi cu stalpi inchinati idolilor si Astartei pe orice deal inalt si sub orice copac verde. (1Reg.14:23)

• A adus jertfe si tamaie pe inaltimi, pe dealuri si sub toti copacii verzi. (2Reg.16:4)

• Si-au ridicat stalpi idolesti si Astartei pe orice deal si sub orice copac verde. (2Reg.17:10)

• Aducea jertfe si tamaie pe inaltimi, pe dealuri si sub orice copac verde. (2Cron.28:4)

• care se incalzeste pentru idoli sub orice copac verde, care injunghie pe copii in vai sub crapaturile stancilor? (Isa.57:5)
• Sa nimiciti toate locurile in care slujesc dumnezeilor lor neamurile pe care le veti izgoni, fie pe munti inalti, fie pe dealuri si sub orice copac verde. (Deut.12:2) ”.

• Demult ti-ai sfaramat jugul, ti-ai rupt legaturile si ai zis: „Nu mai vreau sa slujesc ca un rob!” Caci pe orice deal inalt si sub orice copac verde te-ai intins ca o curva. (Ier.2:20)

• Domnul mi-a zis, pe vremea imparatului Iosia: „Ai vazut ce a facut necredincioasa Israel? S-a dus pe orice munte inalt si sub orice copacverde si a curvit acolo. (Ier.3:6)

• Recunoaste-ti numai nelegiuirea, recunoaste ca ai fost necredincioasa Domnului Dumnezeului tau, ca ai alergat incoace si incolo la dumnezei straini, sub orice copac verde, si ca n-ai ascultat glasul Meu, zice Domnul. (Ier.3:13)

Si veti sti ca Eu sunt Domnul, cand mortii lor vor fi in mijlocul idolilor lor, imprejurul altarelor lor, pe orice deal inalt, pe toate varfurile muntilor, sub orice copac verde, suborice stejar stufos, acolo unde aduceau tamaie cu miros placut tuturor idolilor or. (Ezec.6:13)

26. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

O alta contradictie cu Biblia. Dumnezeu spune sa nu mancam camila: ”Dar sa nu mancati din cele ce rumega numai sau care au numai unghia despicata. Astfel, sa nu mancati camila, care rumega, dar n-are unghia despicata: s-o priviti ca necurata.(Lev.11:4)

Dar sa nu mancati din cele ce rumega numai, sau care au numai copita despicata si unghia despartita in doua. Astfel, sa nu mancati camila, iepurele si iepurele de casa, care rumega, dar n-au copita despicata: sa le priviti ca necurate. (Deut.14:7) ”

Dar cand arabii au copiat Biblia, au uitat de camila si au facut-o comestibila. In Coran, Al-An’am ”(143) … doua de soiul camilelor si doua de soiul vacilor. Spune: “A oprit ele pe cele doua dobitoace de parte barbateasca ori pe cele doua de parte femeiasca (a fi spre hrana noua) ori ceea ce se afla In pantecele celor de parte femeiasca? Ati fost voi martori cand Dumnezeu a poruncit asa ceva? Cine este mai nedrept decat cel care nascoceste o minciuna asupra lui Dumnezeu pentru a-i rataci pe oameni prin nestiinta? Dumnezeu nu calauzeste un popor nedrept. ”.

27. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Alta contradictie in Coran, Al-An’am 150 ”…NU UCIDETI PE NIMENI PE NEDREPT,…”.

Dar Noul Testament spune clar sa nu ucizi DELOC !!!Sa iubesti, sa ierti si sa nu judeci.

28. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

UNA DIN CELE MAI MARI BLASFEMII ALE CORANULUI. DUPA CE E RECUNOSCUT (CHIAR SI DE CORAN ) IISUS CA FIUL MARIEI SI TRIMISUL LUI DUMNEZEU, CORANUL TE FACE SA TE INCHINI OMULUI PRIN CARE A INTRAT PACATUL IN LUME (ADAM ) SI NU LUI DUMNEZEU PRIN IISUS CHRISTOS, OMUL PRIN CARE S-A RIDICAT PACATUL OMENIRII.

Astfel in Coran, Al-A’raf zice astfel ”(10) Noi v-am creat, apoi v-am desavarsit chipul, dupa care am spus Ingerilor: “Închinați-vă inaintea lui Adam.” si ei asa facura n afara de Iblis (satana) care nu a fost intre cei care s-au inchinat. ”. 

DUMNEZEU A SPUS SĂ I TE INCHINI DOAR LUI SI NICIODATA NU A SPUS SA TE INCHINI SI FAPTURII LUI SI NICI ALTCUIVA (cu exceptia fiului Sau Iisus Christos). 

DAR PRIN ACEASTA INVENTATORUL CORANULUI VREA SA SCHIMBE INCHINAREA LA IISUS, CU CEA A UNUI OM MURITOR SI CARE A CAZUT USOR IN PACAT SI PRIN CARE A INTRAT MOARTEA IN LUME. In Coran, satana i-ar spune lui Dumnezeu, ca ii va ispiti pe toti aceia in afara de cei care ii sunt credinciosi lui Dumnezeu, ca raspuns la pedeapsa primita de la Domnul ca satana nu a vrut sa i se inchine lui Adam?! Si atunci de ce s-a dus sa-l ispiteasca pe Adam? Caci el era credincios lui Dumnezeu. Coranul iarasi se contrazice.

Iata deci ce mai zice si aici Coranul in Sad: (74) Dumnezeu spuse: ”Domnul tau spuse Ingerilor: “Eu voi crea din lut un om (pe Adam). (71) După ce-i voi da chip desăvârșit si voi sufla în el din duhul Meu, să cădeți cu fața la pământ înaintea lui (ADAM) !” (72) Toți îngerii s-au inchinat, (73) afară de Iblis care s-a îngâmfat și a fost astfel dintre necredinciosi. O, Iblis! Ce te Impiedica sa te prosternezi Inaintea a ceea ce-am creat cu mainile Mele? Ori esti Ingamfat ori esti dintre cei prea-Inalti!” (75) El spuse: “Eu sunt mai bun decat el, caci Tu, pe mine, m-ai creat din foc, iar pe el, l-ai creat din lut.” (76) Dumnezeu spuse: “Iesi de aici si cu pietre sa fii batut! (77) Blestemul meu fie asupra ta pana In In Ziua Judecatii!” (78) El spuse: “Domnul meu! Pasuieste-ma pana In Ziua cand oamenii vor fi Inviati.” (79) Dumnezeu spuse: “Da, esti printre cei pasuiti! (80) pana In Ziua clipei cunoscute Noua.” (81) Iblis spuse: “Pe puterea Ta! Eu Ii voi amagi pe toti, (82) afara de cei care Iti vor fi tie robi credinciosi.” (83) ”.

Deci nu ai cum sa te inchini unuia care cade usor ispitei om fiind, iar Iisus care sta la dreapta Tatalui si care a este sfant si fara de pacat, sa nu ii te inchini? Dar aceasta inchinare se face pentru a ne apropia de Tatal nostru care este in ceruri si nu pentru a sluji la doi stapani. Caci asa a spus Iisus; ”Nimeni nu vine la Tatal, decat prin Mine”.

29. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

DESI CORANUL INDEAMNA MUSULMANII SA RESPECTE LEGILE LUI MOISE SI BIBLIA IN GENERAL, CORANUL TOTUSI TAGADUIESTE SABATUL SI IL INLOCUIESTE CU VINEREA, ZIUA IN CARE A FOST CREAT ADAM SI DESPRE CARE AR FI SPUS ALAH IN FALSUL CORAN, CA TOTI INGERII SA I SE INCHINE ( LUI ADAM SI NU LUI DUMNEZEU DIRECT SAU PRIN IISUS), astfel: ”(53) Domnul nostru este Dumnezeu. El a creat cerurile si pamantul In sase zile, apoi s-a asezat pe Tron….”.

Apoi iarasi vorbeste de Sabatul sfant: Al-A’raf , ”(162) Intreaba-i despre cetatea care da înspre mare. Locuitorii sai încălcau Shabbatul cand peștii li se iveau pe fața mării în ziua aceea, si nu se iveau într-o altă zi afară de Shahbat. Noi astfel i-am pus la încercare pentru că erau stricati. ”.

PRIN ACEASTA, CHIAR CORANUL RECUNOAȘTE EXISTENȚA SHABBAT-ULUI, LA PESTE 600 DE ANI DUPĂ YEȘUA (IISUS).

DACĂ OMUL A CĂLCAT ȘABATUL, ERA PEDEPSIT PENTRU ASTA ȘI ATÂT. DAR NU S-A ÎNLOCUIT SHABBATUL CU O ALTĂ ZI, DOAR PENTRU CĂ OMUL L-A CĂLCAT, PENTRU CĂ TOT AȘA IL POATE CĂLCA IN ORICARE ALTĂ ZI. 

Coranul apoi iarasi combate Sabatul, An-Nahl :”(123) Sabbatul n-a fost facut decat pentru cei care se certau asupra lui. Domnul tau va judeca Intre ei In Ziua Invierii pentru ce se certau.”

Sau in Al-Jumu’a spune sa ti Sabatul in ziua a sasea a saptamanii exact in ziua cand a fost facut omul Adam si coranul te indeamna sa te inchini (tu si toate cerurile) lui Adam (vezi pct 28 de mai sus )si nu lui Iisus care sade de-a dreapta Tatalui :

”O, voi cei ce credeti! Cand sunteti chemati la rugaciunea de vineri, zoriti-va la amintirea lui Alah si lasati la o parte negotul. Aceasta va fi mai bine pentru voi. O, daca ati sti! (9) ”.

DECI ZIUA A SASEA IN CARE DUMNEZEU L-A CREAT PE ADAM, CEL PRIN CARE A INTRAT PACATUL IN LUME (ISPITIT FIIND DE SATANA IMPREUNA CU EVA), A AJUNS SA FIE SI ZI DE ODIHNA LA ARABI.

30.ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

In Coran, in Al-Mu’minun :” Fericiti cei credinciosi (1) ce In rugaciunile lor sunt smeriti, (2) ce se feresc de vorbele desarte, (3) ce dau milostenie, (4) ce Isi pazesc rusinea (5) SI INTRA NUMAI LA SOTIILE LOR SI LA CELE STAPANITE DE DREAPTA LOR (SCLAVELE SAU ROABELE LOR), PENTRU CARE NU LI SE VA FACE MUSTRARE”. Adica, sex cu mai multe sotii, inclusiv cu roabele lor. Acest lucru a fost oprit deja de Iisus.

Sau alt indemn la curvie (sex atat cu nevestele lor cat si cu scaleve, servitoarele lor). Iata ce zice falsul coran in Al-Ma’arij :”osanda Domnului lor este fara scapare, (28) de cei care Isi pazesc cele rusinoase (29) sI INTRA NUMAI LA SOTIILE LOR ORI LA ROABELE LOR SI N-AU DE CE SA FIE DOJENITI (CERTATI), (30) pe cand cei care poftesc dincolo de aceasta sunt calcatori de lege, (31) ”.

Deci poti avea peste 9 neveste si peste 20 roabe (sclave, slujnice la casa ta) si poti face sex cu ele fara sa faci pacat.

31. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Sau In Al-Ahzab spune, ”O, Profetule! Spune-le sotiilor tale, fiicelor tale si femeilor credinciosilor sa se acopere bine cu gilbaburile lor, caci numai asa vor fi recunoscute si nu vor fi necajite. .. (59) ‘‘.

Pai cum sa le recunosti daca le astupi aproape si ochii si poarta aceleasi cearceafuri negre de pe cap si pana la glezne? 🙂

Sau in An-Nur: ”(30) Spune credincioaselor: sa-si plece privirile, sa-si pazeasca rusinea sa nu-si dea la iveala frumusetea In afara de ceea ce apare, sa-si puna valuri peste piept, sa nu-si descopere frumusetea decat barbatilor lor, ori tatilor lor, ori tatilor barbatilor lor, ori fiilor lor, ori fiilor barbatilor lor, ori fratilor lor, ori fiilor fratilor lor, ori fiilor surorilor lor, ori servitoarelor lor si celor stapanite de dreapta lor ori servitorilor lipsiti de dorinte, ori baietilor care nu au cunoscut inca goliciunea femeilor, si sa nu bata din picioare, ca sa se stie, ce ascund din frumusetea lor. …”

Aceasta confirma mai mult gelozia barbatului, dar si inferioritatea femeii in fata barbatului care nu are voie sa se arate in public deloc, nu are dreptul la educatie, la vot, la munca, permis auto, si la alte drepturi omenesti ca si barbatul de altfel. Practic femeile musulmane nici nu se pot recunoaste intre ele pe strada. Poate trece mama pe langa fiica sau invers, vecina pe langa vecina, ruda pe langa ruda si fara sa se observe, sa se salute, sa stea de vorba etc. O imbracaminte decenta este suficienta femeii, cum spune Biblia si nu cearceafurile negre din cap pana in picioare.

32. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

O jignire la adresa celor cu handicap, pe care Iisus chiar i-a vindecat. Al-Anfal ”(21) Mai rau decat dobitoacele inaintea lui Dumnezeu sunt surzii si mutii care nu pricep nimic. (22) Daca Dumnezeu ar fi aflat ceva bun la ei, le-ar fi dat auz. si chiar de le-ar fi dat auz, ei tot ar fi intors spatele si s-ar fi impotrivit. ”. De unde stie Coranul ca daca il faci bine pe un surd sau pe un orb, iti va intoarce spatele? Uite ca Iisus cand vindeca oamenii, acestia Il slaveau pe Dumnezeu. Deci o minciuna si o jignire, ca si cum Domnul ar fi jignitor la creatiile Sale, neputincioase din nastere si nu dintr-o pedeapsa divina de dupa nastere.

Sau: Al-Isra: ” In Ziua Invierii ii vom strange fata In fata: orbi, muti si surzi. Limanul lor va fi Gheena. De fiece data cand focul se va potoli, Noi le vom inteti flacara arzatoare. ”.

33. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Alta aberatie, faptul ca Dumnezeu doreste TROFEE. In Al-Anfal , 40: ”Sa stiti ca oricare ar fi trofeele voastre, a cincea parte este a lui Dumnezeu, a trimisului si a celor apropiati, a orfanilor, a sarmanilor si a drumetului, daca credeti In Dumnezeu si In ceea ce am pogorat asupra Robului Nostru, …”.

Pai Dumnezeu are nevoie de razboaie si de trofee din acestea? Cam aberant dupa invatatura adusa de Christos.

34.ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Coranul iarasi minte compatariv cu Biblia, deoarece Biblia spune clar ca Noe si-a luat in barca toti copii si nevasta, iar Coranul, nu. : Astfel in Coran vers. 41, ” Arca pluti cu ei printre valuri asemenea muntilor. Noe Il striga pe fiul sau, ramas de o parte: “O, copilul meu! Urca cu noi, nu sta alaturi de tagaduitori!” (42) El spuse: “Ma voi adaposti pe un munte care ma va feri de ape.” Noe spuse: “Nimeni, astazi, nu va scapa poruncii lui Dumnezeu afara de cel pe care El Il va milui.” Valurile se Inaltara Intre ei, si el fu dintre cei inecati „.

Sau iarasi in Biblie spune ca Noe si-a luat cu el si sotia, dar coranul iata ce spune despre ea in At-Tahrim:”Dumnezeu le-a dat ca pilda tagaduitorilor pe femeia lui Noe si pe femeia lui Lot. Amandoua traiau sub obladuirea a doi oameni drepti dintre robii Nostri. Ele i-au Inselat, Insa nimic nu le-a slujit Impotriva lui Dumnezeu. Li s-a spus: “Intrati amandoua In Foc dimpreuna cu cei care intra acolo!” (10) ”. Si iata dovada Biblica ca Noe a luat cu el atat nevasta cat si copii in corabie.

In Geneza 7:7, spune asa:”Si Noe a intrat in corabie cu fiii sai, cu nevasta sa si cu nevestele fiilor sai, din pricina apelor potopului.”. 

Dar nicaieri in Biblie nu scrie ca nevasta lui Noe a fost infidela, sau ca si-ar fi lasat un copil afara din corabie.

35. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

O alta blasfemie despre sotiile profetului (Mahomed) si cele din prada:

In Al-Ahzab: ”O, Profetule! Noi ti le-am ingaduit ca soții ție pe cele cărora tu le-ai dat dota, pe cele cuvenite ție din pradă ce ti-a dat-o Dumnezeu, pe fiicele fratelui tatălui tău, pe fiicele surorilor tatălui tau, pe fiicele fratelui mamei tale, pe fiicele surorilor mamei tale, care au pribegit cu tine, si pe orice femeie credincioasă ce se daruieste ea insasi profetului, daca profetul voieste sa o ia da sotie. Aceasta este ti se cade numai tie, nu si celorlalti credinciosi. Noi stim ce le-am randuit cu privire la sotii si la cele cuvenite lor din prada ca sa nu fie asupra ta vreun pacat. … (50)

Cu alte cuvinte, Mahomed si-a facut exclusivitate in a deține orice femeie, fie rudă, fie pradă, fie ea oricine, atata timp cat el a si scris Coranul.

36.ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Alta aberatie despre Moise. In Al-Qasas:”Batranul spuse: “As vrea sa-ti dau drept sotie pe una dintre fiicele mele, daca tu (Moise) ramai in slujba mea vreme de opt pelerinaje. Daca vei implini zece, va fi spre binele tau, insa eu nu vreau sa te impovarez cu nimic.”. Pai de cand facea Moise pelerinaje la greu ca sa-si ia nevasta? Pelerinajele au aparut doar la musulmani dupa anul 600 dupa Christos. Dar coranul vrea sa calce istoria si evenimentele Biblice in picioare.

Sau alt verset: ”Noi i-am hotarat lui Abraham locul pentru Casa: “Nu-Mi alatura pe nimeni! Curata-Mi Casa pentru cei care dau ocol, pentru cei care stau In picioare, pentru cei care Ingenunche si pentru cei care se inchina. (26) Cheama-i pe oameni la pelerinaj. Ei vor veni la tine, pe jos ori pe camile felurite din orice adanca vagauna,…” Pai de cand i-a spus Dumnezeu lui Avram sa adune oameni in alt loc de inchinare si sa faca pelerinaje?

37.  ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

IATA ALTE INDEMNURI LA VIOLENȚĂ SI ALTE TIPURI DE CRUZIME IN CORAN.

Desi Dumnezeu spune sa ai 2 martori daca invinuiesti pe cineva, in Coran trebuie 4, altfel vei fi pedepsit. Iisus ne invata sa iertam si pe desfranate, dar Coranul invata la biciure crunta si inca fara mila: In An-Nur, ”(1) BICIUIESTE-I PE DESFRANAT SI DESFRANATA CU CÂTE O SUTA DE BICE. SĂ NU VA APUCE MILA INAINTEA LEGII LUI DUMNEZEU — de credeti In Dumnezeu si In Ziua de Apoi — si sa fie martori la osanda lor un grup de credinciosi. (2) Desfranatul sa nu-si ia sotie decat tot o desfranata ori oiInchinatoare la idoli, iar pe desfranata sa nu o ia de sotie decat un desfranat ori Inchinator la idoli. Acest lucru este oprit credinciosilor. (3) BICIUITI-I CU OPTZECI DE BICE PE CEI CARE LE INVINUIESC PE FEMEILE CINSTITE SI APOI NU POT VENI CU PATRU MARTORI. …”. (In Biblie, e deajuns 2 martori. 

Dupa Coran daca al patrulea se razgandeste, ai ”pus-o” !!Si in general de unde 4 martori la o femeie care isi inseala sotul? Care arab se intoarce acasa cu 4 insotitori dupa el si isi prinde sotia in flagrand cu un alt barbat? Sau il leaga pe amant pana aduce niste martori? Ca sa ai 4 martori aici, trebuie sa-i intinzi doar capcane sotiei, altfel … nu prea vad cum. Dar ei fac cum fac si tot isi biciuiesc femeile, inclusiv daca sunt minore.

38. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Dupa ce Coranul recunoaste de nenumarate ori ca Dumnezeu a trimis pe profeti si le-a dat ceea ce le-a dat sa spuna, acum ii face si mincinosi si ca ar fi avut multe din spusele lor, si de la satana.

In Al-Haji, spune asa: ”(52) Noi n-am trimis înaintea ta nici un trimis, nici un profet fara ca satan sa nu-i fi aruncat ceva In spusele lui, Insa Dumnezeu sterge ceea ce arunca satan si astfel Dumnezeu Intareste versetele Sale. Dumnezeu este știutorul, Inteleptul.”. Si inca o rusine de verset din Coran. Nu spune nimeni ca Moise nu a fost pacatos si nu ar mai fi mintit, dar iata ce spune coranul in In Al-Haji, 43:  ”SI CHIAR MOISE A FOST SOCOTIT MINCINOS ”.

Daca la modul general a fost socotit un mincinos, inseamna ca si pe Moise l-a denigrat Coranul ca si pe ceilalti sfinti mai sus amintiti. In Biblie nu a fost denigrat Moise, nicicum.

Practic, Coranul isi justifica astfel toate modificarile aduse Bibliei. Adica Dumnezeu nu are grija de profetii Lui si ii lasa sa mai vorbeasca si de la satana? Pai prin aceasta blasfemie, minimalizaeza credibilitatea profetilor lui Dumnezeu, pe care chiar si Coranul ii aminteste cu acelasi placere, ca au scrierile de la Dumezeu. Adica daca Dumnezeu ar fi spus unui profet sa spuna ceva, iar el nu ar fi spus mai departe intocmai, nu l-ar fi corectat, certat, pedepsit sau chiar parasit Dumezeu?

Dar la fel au facut islamistii si cu Iisus Christos negand ca este Fiul Lui Dumnezeu. Prin aceasta Il faci mincinos pe Iisus Christos, care (asa cum am aratat citatele Biblice de mai sus marcate cu rosu), El insusi a spus ca este fiul lui Dumnezeu, pe prooroci si pe apostoli ii face mincinosi care au marturisit acelasi lucru cu pretul vietii si chiar pe Tatal Dumnezeu care a spus:” Acesta este fiul Meu prea iubit in care imi gasesc placerea. De El sa ascultati”.

39. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Versetul (Sura)188, spune asa:”Cuviosia nu este sa intrati în casele voastre prin dos.”. Pai daca e casa mea, nu este logic ca pot sa intru in ea pe care usa doresc? Ce rusine sa fie daca, intorcandu-ma din propria gradina, intru in casa pe usa din dos?!

40. ALTA CIUDATENIE DIN CORAN:

Tot Coranul mai pretinde ca pe langa sufletele celor morti, merg la Dumnezeu si sufletelor celor adormiti (de somn). Numai ca, probabil dimineata, Dumnezeu trimite inapoi sufletele celor adormiti si le tine numai pe cele ale mortilor. Iata ce spune in Az-Zumar: ”Dumnezeu primeste sufletele in clipa mortii, de altfel si pe cele ale adormitilor care nu sunt morti. El le tine pe cele ale celor rapusi de moarte si le trimite inapoi pe celelalte pana la un anumit soroc. Intru aceasta sunt semne pentru un popor care cugeta! (42) ”

CONCLUZIA ACESTUI STUDIU DESPRE CORAN: 

1. DUMNEZEU A RAMAS ACELASI DINTOTDEAUNA SI VA RAMANE ACELASI PE VECI. NU S-A LEPADAT DUMNEZEU DE INVATATURA SA DATA PRIN PROOROCI, PRIN IISUS SI PRIN APOSTOLI, LA PESTE  600 DE ANI DE LA INVIEREA LUI IISUS, SA INTOARCA TOATA LUMEA LA NISTE INVATATURI PRIMITIVE SI INCEPATOARE ȘI TOTAL INVĂȚĂTURII MILENARE A LUI DUMNEZEU.

DUMNEZEU NU A SCHIMBAT NICIODATA VOIA SA DE-A LUNGUL ISTORIEI CRESTINE. DOAR UN SINGUR LUCRU L-A CREAT TEMPORAR (CACI INSUSI DUMNEZEU A SPUS ASTA) SI ANUME LEGEA PEDEPSELOR SI A JERTFELOR.

ASA CA NU AVEA CUM SA APARA O ALTA CARTE PESTE CCA 600 DE ANI DUPA CHRISTOS SI SA NE ARATE UN DUMNEZEU CARE A REVENIT LA VECHILE OBICEIURI SCHIMBATE DEJA PRIN JERTFA LUI IISUS CHRISTOS. 

E CA SI CUM IISUS AR FI VENIT DEGEABA PE PAMANT SAU CA SI CUM IISUS SI APOSTOLII AR FI FOST MINCINOSI. 
DAR CORANUL CUM II PROMOVEAZA IMPREUNA CU PROOROCII CA VENIND DE LA DUMNEZEU SI ATUNCI NU AU CUM SA FIE SI MINCINOSI. 

DAR MAREA DILEMA RAMANE PROMOVAREA SFINTILOR BIBLIEI IN CORAN, DAR SI NEGAREA LOR IN ACELASI TIMP. 

DUMNEZEU NU L-A CREAT PE OM DIN SPERMA, NU DORESTE UMILIREA SI NICI BICIUIREA FEMEII, NICI LOVIREA EI SUB ALTA FORMA, NICI RAZBUNAREA OAMENILOR, NICI INDEMNURI LA LUPTA SI NICI NU IL NEAGA PE IISUS CHRISTOS CA NU AR FI FIUL SAU, ASA CUM SCRIE CORANUL.

ACEASTA CARTE CU PROFETII MINCINOASE, (SCRISA DE UN PEDOFIL SI UN CRIMINAL, ASA CUM AM DEMONSTRAT MAI SUS) VREA DOAR SA MINIMALIZEZE ROLUL LUI DUMNEZEU DE A NE MANTUI PRIN HARUL SAU SI PRIN SANGELE FIULUI SAU, IISUS CHRISTOS SI DE A FACE O RELIGIE PARALELA, FANATICA, MINCINOASA SI CONCURENTA CELEI ADEVARATE (BIBLIA) VENITA DE LA INSUSI DUMNEZEU.


SPUNE CLAR BIBLIA MAI JOS:

”15. Ce intelegere poate fi intre Hristos si Belial? Sau ce legatura are cel credincios cu cel necredincios? 
16. Cum se impaca templul lui Dumnezeu cu idolii? Caci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui si voi umbla in mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu.” 
17. De aceea: „Iesiti din mijlocul lor si despartiti-va de ei, zice Domnul; nu va atingeti de ce este necurat, si va voi primi. 
18. Eu va voi fi Tata, si voi Imi veti fi fii si fiice, zice Domnul cel Atotputernic.”(2 Corinteni 6:15-18),

Sau:  ”Sa nu va duceti dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor din jurul vostru;  15. caci Domnul Dumnezeul tau este un Dumnezeu gelos in mijlocul tau. Altfel, Domnul Dumnezeul tau S-ar aprinde de manie impotriva ta si te-ar nimici de pe fata pamantului”. (Deuteronomul 6:14-15)

”Domnul a zis lui Moise: „Iata, tu vei adormi impreuna cu parintii tai. Si poporul acesta se va scula si va curvi dupa dumnezeii straini ai tarii in care intra. Pe Mine Ma va parasi si va calca legamantul Meu pe care l-am incheiat cu el.” (Deuteronomul, 31:16)

„Scoateti, dar, dumnezeii straini care sunt in mijlocul vostru si intoarceti-va inima spre Domnul, Dumnezeul lui Israel.” (Iosua 24:23)

”Au parasit pe Domnul Dumnezeul parintilor lor care-i scosese din tara Egiptului si au mers dupa alti dumnezei, dintre dumnezeii popoarelor care-i inconjurau; s-au inchinat inaintea lor si au maniat pe Domnul.” (Judecatori 2:12)

Sau in Iosua 23:6-16: ”Puneti-va toata puterea ca sa paziti si sa impliniti tot ce este scris in cartea Legii lui Moise, fara sa va abateti nici la dreapta, nici la stanga.  Sa nu va amestecati cu neamurile acestea care au ramas printre voi; sa nu rostiti numele dumnezeilor lor si sa nu-l intrebuintati in juramant; sa nu le slujiti si sa nu va inchinati inaintea lor. Ci alipiti-va de Domnul Dumnezeul vostru, cum ati facut pana in ziua aceasta. …Vegheati, dar, cu luare aminte asupra sufletelor voastre, ca sa iubiti pe Domnul, Dumnezeul vostru.  Daca va veti abate si va veti alipi de neamurile acestea care au ramas printre voi, daca va veti uni cu ele prin casatorii si daca veti intra in legaturi cu ele, sa fiti incredintati ca Domnul Dumnezeul vostru nu va mai izgoni aceste neamuri dinaintea voastra; ci ele va vor fi o cursa si un lat, un bici in coaste si niste spini in ochi, pana veti pieri de pe fata acestei tari bune, pe care v-a dat-o Domnul Dumnezeul vostru.
… Daca veti calca legamantul pe care vi l-a dat Domnul, Dumnezeul vostru si daca va veti duce sa slujiti altor dumnezei si sa va inchinati inaintea lor, Domnul Se va aprinde de manie impotriva voastra si veti pieri degraba din tara cea buna pe care v-a dat-o El.”

CAT DESPRE ACEASTA CARTE MINCINOASA, CORANUL, DUMNEZEU NE-A AVERTIZAT CU MULT TIMP INAINTE. IATA CE NE SPUNE EVANGHELIA AICI: 

”Marturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta ca, daca va adauga cineva ceva la ele, Dumnezeu ii va adauga urgiile scrise in cartea aceasta.(Apoc.22:18) ”

Sau:  ‘N-adauga nimic la cuvintele Lui, ca sa nu te pedepseasca si sa fii gasit mincinos”.(Pildele lui Solomon:30-6)

DAR CORANUL A ADAUGAT ZECI DE BLASFEMII LA CUVANTULUI LUI DUMNEZEU, LA O PERIOADA DE TIMP DE PESTE 600 DE ANI DUPA INVIEREA LUI IISUS CHRISTOS.

Sau: ”8. Si atunci se va arata acel nelegiuit pe care Domnul Isus il va nimici cu suflarea gurii Sale si-l va prapadi cu aratarea venirii Sale. 
9. Aratarea lui se va face prin puterea Satanei, cu tot felul de minuni, de semne si puteri mincinoase 
10. si cu toate amagirile nelegiuirii, pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, pentru ca n-au primit dragostea adevarului ca sa fie mantuiti. 
11. Din aceasta pricina, Dumnezeu le trimite o lucrare de ratacire, ca sa creada o minciuna, 
12. pentru ca toti cei ce n-au crezut adevarul, ci au gasit placere in nelegiuire, sa fie osanditi.  , (2Tes.2:8-11) ”.

Mahomed pretinde ca arhanghelul Mihail i s-a aratat vestindu-i o alta Evenghelie decat cea lasata de Dumnezeu si de Iisus Christos !!!

Dar Biblia ne arata ca Dumnezeu nu este schimbator, ci doar rabdator si milos cu noi. 

Iar apostolul Pavel ne avertizeaza ce usor vor pleca oamenii urechea la o evanghelie falsa si ca insusi satana poate sa apara sub forma de inger, asa cum i s-a aratat si lui Mahomed (in cazul in care chiar a avut o viziune): ”Si nu este de mirare, caci chiar Satana se preface intr-un inger de lumina.

Nu este mare lucru, dar, daca si slujitorii lui se prefac in slujitori ai neprihanirii. Sfarsitul lor va fi dupa faptele lor.”(2Cor.11:14-15)

”In adevar, daca vine cineva sa va propovaduiasca un alt Iisus pe care noi nu l-am propovaduit sau daca este vorba sa primiti un alt duh pe care nu l-ati primit sau o alta Evanghelie pe care n-ati primit-o, of, cum il ingaduiti de bine!” (2Cor.11:4)

Dar Biblia, oarecum prezice si ne avertizeaza in acelasi timp, cu minim 700 de ani inainte, de aparitia unei evanghelii false (cum ar si fi coranul) care sa ne indeparteze de Dumnezeu: ”Ma mir ca treceti asa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o alta Evanghelie.  Nu doar ca este o alta Evanghelie; dar sunt unii oameni care va tulbura si voiesc sa rastoarne Evanghelia lui Hristos.  Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o – sa fie anatema! Cum am mai spus, o spun si acum: daca va propovaduieste cineva o Evanghelie deosebita de aceea pe care ati primit-o, sa fie anatema!”(Gal.1:6-9)

PS: Vă mai recomand un alt studiu unic și exceptional, neatribuit nici unui cult religios, despre viața Lui Yeshua (Iisus Hristos), învățăturile Lui și toate profețiile pe care le-a împlinit:

https://ciudateniidincoran.blogspot.com/2011/07/ciudatenii-despre-coran.html?