EXISTĂ DUMNEZEU? DISCUȚIA DINTRE UN ELEV ȘI UN PROFESOR ATEU, MORALĂ PENTRU O VIAȚĂ

Un profesor de filosofie ateu le vorbea studenților despre dezarcordul științei cu ideea existenței unui Dumnezeu atotputernic.

Acesta l-a rugat pe unul dintre studenții săi creștini nou-veniți să se ridice în picioare, și iată ce a urmat:

Profesorul: Ești creștin, așa-i băiete?

Studentul: Da, domn’ profesor.

Profesorul: Așadar, crezi în Dumnezeu?

Studentul: Desigur, domn’ profesor.

Profesorul: Ce părere ai, DUMNEZEU e bun?

Studentul: Cu siguranță.

Profesorul: DUMNEZEU e ATOTPUTERNIC?

Studentul: Da.

Profesorul: Fratele meu a murit de cancer, deși s-a rugat necontenit la DUMNEZEU că să îl vindece. Noi, oamenii, facem tot ce ne stă în putere să ne ajutăm aproapele, cel puțin majoritatea dintre noi, dar DUMNEZEU n-a făcut nimic în cazul meu. Cum mai poți considera un astfel de DUMNEZEU ca fiind unul bine-intenționat? Ă?(Studentul nu a răspuns nimic.)

Profesorul: Nu știi să răspunzi, așa-i? Nu-i nimic, tinere, îți repet întrebarea, e DUMNEZEU bun sau nu?

Studentul: Da.

Profesorul: Dar Diavolul, o fi și el bun?

Studentul: Nu.

Profesorul: Ia zi-mi, Diavolul de unde provine?

Studentul: Tot DUMNEZEU l-a creat…

Profesorul: Bun. Atunci ia zi-mi, băiete, pe lume există și rău?

Studentul: Da.

Profesorul: Răul e omniprezent, am dreptate? Iar DUMNEZEU a creat tot ce există, nu?

Studentul: Ba da.

Profesorul: Pai și-atunci, cine a creat răul?

(Studentul nu a răspuns nimic.)

Profesorul: Boli există? Dar imoralitate? Ură? Urâțenie? Întâlnești în lume toate astea, nu?

Studentul: Da, domn’ profesor.

Profesorul: Și-atunci, pe-astea cine le-a creat?

(Studentul a tăcut.)

Profesorul: Potrivit științei, percepem lumea prin intermediul celor 5 simțuri. Așa că ia spune-mi tu mie… l-ai văzut vreodată pe DUMNEZEU?

Studentul: Nu, domn’ profesor.

Profesorul: L-oi fi auzit, atunci?!

Studentul: Nu, domn’ profesor.
Profesorul: L-ai simțit vreodată pe DUMNEZEU, I-ai simțit gustul, sau L-ai mirosit? Ai trăit vreo formă de percepție de orice fel legată de DUMNEZEU?

Studentul: Nu, domn’ profesor. Mă tem că nu.

Profesorul: Și totuși crezi în El?

Studentul: Da.

Profesorul: Știința oferă dovezi palpabile, demonstrate empiric, că DUMNEZEU nu există. Poți să infirmi asta?

Studentul: Nu. Eu cred în El, și-atât.

Profesorul: Da, crezi în El. Credință… Știința vine cu dovezi, și tu ai credință.

(Din acest moment, studentul începe să-și confrunte el profesorul.)

Studentul: Domn’ profesor, dar căldura există?

Profesorul: Da.

Studentul: Dar frig există?

Profesorul: Da.

Studentul: Vă-nselați, domn’profesor. Nu există așa ceva.

(Sala de curs a amuțit, surprinsă de întorsătură neașteptată a discuției.)

Studentul: Domn’ profesor, întâlnim căldură puternică, supracăldura, megacăldura, căldură incandescentă albă, căldură slabă sau căldură zero. Dar niciodată frig. Putem avea temperaturi cu 272 de grade sub punctul de îngheț, dar nu avem mijloacele de a investiga temperaturi mai joase de atât (n.r.: temperatura cea mai scăzută măsurată vreodată în Univers, respectiv temperatura Nebuloasei Bumerang). Pur și simplu nu există conceptul de frig. Este doar o denumire inventată pentru a desemna absența căldurii. Nu putem măsură frigul. Căldură este energie. Așadar, ar fi aberant să considerăm că frigul este opusul căldurii, domn’ profesor, când de fapt frigul este absența căldurii.
(Audienta din sală a rămas încremenită, iar tensiunea plutea în aer.)

Studentul: Dar despre întuneric ce părere aveți, domn’ profesor? Există întuneric?

Profesorul: Normal. Apune soarele, se face beznă, doar vezi cu ochii tăi.

Studentul: Vă înșelați din nou, domn’ profesor. Întunericul este absența unui lucru, respectiv a luminii. Întâlnim lumina slabă, lumina normală, lumina puternică, lumina intermitentă… Am putea vorbi despre conceptul de întuneric doar dacă ar există momente când lumina lipsește complet. Iar așa ceva nu există. Dacă ar exista întuneric, în mod normal am putea să creștem și gradul de întuneric, am avea o scală valorică și pentru asta, nu?

Profesorul: Bun, am înțeles. Spune-mi odată unde vrei să ajungi, tinere.

Studentul: Domn’ profesor, astfel vă pot demonstra ușor că premisele dumneavoastră științifice sunt eronate.

Profesorul: Eronate? Poți să-mi explici de ce?

Studentul: Speculați premisa dualității. Dacă susțineți că există viață și moarte, în mod logic afirmați că există un DUMNEZEU bun și un DUMNEZEU râu. Pentru ca două lucruri să fie diametral opuse, cele două trebuie să fie concepte finite, măsurabile. Iar știință nu poate să explice un gând, domn’ profesor. Deși folosește electricitatea și forțele magnetice, știința n-a văzut niciuna dintre acestea, ce să mai vorbim despre înțelegerea lor în profunzime. Ca să ne raportăm la conceptul de moarte că fiind opus conceptului de viață, ar însemna să considerăm că moartea este ceva palpabil. Iar moartea nu este ceva ce se opune vieții, moartea desemnează de fapt absența vieții și nimic mai mult. Având în vedere aceste lucruri, spune-ți-mi, vă rog, domn’ profesor, îi învățați pe studenți că se trag din maimuță?

Profesorul: Dacă te referi la procesul natural al evoluției, atunci da, desigur.

Studentul: Ați observat vreodată evoluția cu ochii dumneavoastră atunci?

(Profesorul a scuturat din cap că nu și pe fată i-a încolțit un zâmbet, uimit și impresionat de concizia discursului argumentativ al studentului său)

Studentul: Din moment ce nimeni n-a observat vreodată procesul evoluționist în plină desfășurare, și nimeni nu poate dovedi că acest proces ar avea un caracter continuu, de fapt dumneavoastră nu faceți altceva decât să vă impuneți punctul de vedere. Și în acest caz, domn’ profesor, nu sunteți mai degrabă predicator decât profesor?

(Sala a izbucnit în urale)

Studentul: Există printre noi cineva care să fie observat creierul domnului profesor cu proprii ochi?

(Sala a fost cuprinsă imediat de hohote de râs)

Studentul: Există cineva care să fie auzit, simțit, atins sau mirosit creierul domnului profesor?… Nu?! Se pare că nu! Și-atunci, potrivit prescripțiilor științei empirice, demonstrabile și atât de exacte, putem desprinde concluzia că dumneavoastră, domnule profesor, nici nu aveți, de fapt, creier! Vă rog să-mi scuzați îndrăzneală, dar, în aceste condiții, cum puteți să ne pretindeți să mai ascultăm măcar ceea ce ne spuneți?(Sala a amuțit din nou. Năucit, profesorul și-a fixat studentul cu privirea și, fără să schițeze vreun gest, a replicat moale…)

Profesorul: În cazul asta, va trebui să mergeți pe încredere, băiete.

Studentul: Întocmai, domn’ profesor! Încredere și credință! Legătură dintre Om și DUMNEZEU este tocmai CREDINȚĂ! Asta este tot ce pune lucrurile în mișcare.

Studentul nu era altul decât Albert Einstein.

Anunt important: Pentru că reteaua de socializare ne-a cenzurat ca postarile care se fac sunt aproape oprite pentru ca dvs sa nu le mai vedeti, sa le cititi sau le dati mai departe, va asteptam in grupul creat pentru dvs unde e alta situatie! Va asteptam in grupul acesta: Stiri si incurajari crestine

Similare

ORTODOXISM Mărturie creştină către creştinii nominali din cadrul Ortodoxiei / Octavian C. Obeada

Pagina de Apologetică

Pagina de Apologetică este realizată de

Octavian C. Obeada

Preşedintele Misiunii Vox Dei

Apologet Baptist

ORTODOXISM

Mărturie creştină către creştinii nominali din cadrul Ortodoxiei

 Raport al Consultării cu privire la Evanghelizarea Mondială

Mini-consultare asupra evanghelizării creştinilor nominali din cadrul Ortodoxiei,

ţinut la Pattaya, Tailanda din 16-27 iunie 1980

Sponsorizat de Comitetul Lausanne pentru Evanghelizarea Mondială

Situaţia contemporană

Biserica Ortodoxă în diferite culturi numără 155 de milioane. Imigranţii au găsit bisericile de acelaşi fel ca în ţările lor mamă care urmează aceiaşi doctrină, şi sunt conectate oarecum faţă de politica sau guvernarea bisericii lor din ţara mamă.

Europa Răsăriteană

Din punct de vedere politic şi cultural: Din punct de vedere cultural, dacă nu politic, ţările din Europa Răsăriteană prezintă un „mozaic” variat de elemente diversificate încât nu este posibilă nici o generalizare. Există ţări care înainte de 1939 erau caracterizate de înalta dezvoltare industrială (Germania de Est) şi democraţia Occidentală (Cehoslovacia), în timp ce altele conţineau anumite comunităţi mult mai înapoiate ale Europei (Albania, Bulgaria). Stalin a încercat să impună cu forţa o anumită formă de totalitarism asupra tuturor, dar rezultatul a variat în fiecare caz.

Abordarea ortodocşilor din aceste ţări nu necesită faptul de a ne implica într-o examinare politică detaliată a fiecărei ţări relevant de importante (URSS, Polonia, România, Iugoslavia, Bulgaria şi Albania). Este mult mai important să ştim fundalul religios/cultural al fiecărei ţări; şi, pentru scopuri practice, scurtătura spre aceasta este studiul produs de Conciliul Britanic al Bisericilor, scris de Trevor Beeson în 1974 şi intitulat „Discretion and Valour: Religious Conditions in Russia and Eastern Europe” („Discreţie şi valoare: Condiţii religioase în Rusia şi Europa Răsăriteană”). Pentru a înţelege trecutul cultural al Ortodoxiei, totuşi, este nevoie de un studiu mai extins, şi nu numai studiul, dar şi o voinţă de a avea empatie, ceea ce foarte puţini creştini evanghelici sunt doritori să o facă.

Pentru a generaliza, există circa 120 de misiuni protestante active în Europa Răsăriteană de astăzi. De sigur, multe dintre aceste sunt foarte mici, şi, printre ele, există cu greu cineva bine versat în teologia Ortodoxă pentru a face o abordare cu sens posibilă.

În URSS, cu o populaţie de 257 de milioane, există 50 de milioane de Ortodocşi ruşi, 3 milioane de Protestanţi (numărul necunoscut dar ar putea fi mai mare), 30 milioane de musulmani şi circa 4 milioane evrei.

În Polonia, cu o populaţie de 35 milioane, există 31 de milioane de Catolici, 600.000 de Ortodocşi care folosesc limba şi liturghia slavică, şi 200.000 de Protestanţi.

În România, cu o populaţie de 22 milioane, există 17 milioane de Ortodocşi, 1 milion de Catolici, 200.000 de Baptişti, 150.000 de Penticostali, 30.000 de Creştini după Evanghelie, 500.000 de Luterani şi Reformaţi, 200.000 de Musulmani şi 45.000 de evrei. Există o mişcare evanghelică în cadrul bisericii Ortodoxe cunoscută drept „Oastea Domului” cu 300.000 de membrii. În fiecare an 6.000 de convertiţi sunt botezaţi în bisericile evanghelice.

În Iugoslavia, cu o populaţie de 22 milioane, există 9 milioane de Ortodocşi, 7 milioane de Catolici, 200.000 de Protestanţi şi 2 milioane de Musulmani. Ortodocşii cred în Biblie şi folosesc liturghiile. Există un spirit de naţionalism şi implicare în politică.

În Bulgaria, cu o populaţie de circa 9 milioane, există 6 milioane de Ortodocşi, 45.000 de Catolici, 55.000 de Protestanţi şi 800.000 de Musulmani.

În Albania, cu o populaţie de 2 milioane, statisticile de dinaintea celui de-al Doilea Război Mondial ale grupărilor religioase indicau 1,25 milioane de Musulmani, 497.000 de Ortodocşi, 250.000 de Catolici şi 2.500 de Protestanţi. Din 1967, toate formele de religie au fost scoase în afara legii.

Europa Apuseană

În aproape fiecare ţară din Europa există biserici ortodoxe care infloresc. Există un reprezentativ permanent al Patriarhului Ecumenic Demetrius I la Conciliul Mondial al Bisericilor în Geneva; în Anglia există o mare Biserica Ortodoxă din Thyatira şi Marea Britanie, cu Arhiepiscopul Methodius. Există circa 200.000 de greci în Anglia, majoritatea ciprioţi şi care trăiesc în Londra. În Germania există aproape 300.000 de lucrători greci. În finlanda există circa 66.000 de ortodocşi.

Grecia, Cipru şi Istambul

Grecia:

Situaţia Politică: din 21 aprilie 1967, până în 24 iulie 1974, a existat o dictatură militară, care s-a încheiat cu invazia turcă a Ciprului. Acum există un parlament democrat multi-partid.

Situaţia Economică: O importantă dezvoltare care a avut loc pe 28 mai 1979, a fost decizia Greciei de a deveni al zecelea membru al Comunităţii Economice Europene, care a intrat în vigoare în ianuarie 1981. Aceasta aduce schimbări în Grecia, nu doar economic, politic, şi social, dar şi religios.

Situaţia Religioasă: Conform noii constituţii, libertatea conştiinţei religioase există acum în Grecia, dar prozelitismul este încă ilegal.

Populaţia Greciei este de aproximativ 10 milioane de oameni. 96% sunt Ortodocşi Greci, 0,5% Romano-Catolici, 0,3% Evanghelici (95% frecventează regulat biserica), 2% Musulmani şi 0,12% alţii.

În prezent, în Grecia există o tendinţă între anumiţi preoţi pentru standarde educaţionale mai înalte şi un contact mai mare cu sursa materială şi clericii din afara bisericii lor. Un alt semn de schimbare este activitatea laicilor. Prin asociaţiile, Zoe (Viaţă) (1907), Apostoliki Dioakonia (Lucrarea Apostolică) (1930) şi Soter (Salvator), laicii se străduie pentru o propagare mai mare şi o modelare a Ortodoxiei contemporane. Această implicare a laicilor este în mod predominant un fenomen modern. Există şi alte mişcări precum Pharos (Beacon); Christian Student Action; Christian Student Union; Stavros (Cross); Apolytrosis (Redemption); St. Chrysostom’s Movement; Orthodox Movement for Renewal; Go Ye Orthodox Mission; Christian Socialistic Movement (Christian Democracy); Humanistic Society of Theologians; şi altele.

Cuvântul „Evanghelic” este larg folosit în Grecia mai degrabă decât „Protestant”, şi aproape toţi cei ce aderă la acest termen sunt conservativi în teologia lor. Printre variatele denominaţii Protestante din Grecia, cele importante sunt: Biserica Evanghelică Greacă, Biserica Evanghelică Liberă, bisericile Penticostale şi cele Independente. Cele mai active dintre secte este Martorii lui Iehova.

Există două magazine creştine (Logos) – una în Atena şi alta în Tesalonic, sub patronajul AMG Int’l (Advancing the Ministries of the Gospel – Avansarea lucrărilor Evangheliei). AMG are de asemenea şi primul şi singurul spital Evanghelic din Grecia, Spitalul Sf. Luca (stabilit în aprilie 1975). Alianţa Evanghelică Greacă a fost formată pe 28 octombrie 1977.

Există un număr de organizaţii creştine care lucrează în Grecia, dintre care: Campus Crusade for Christ (Christian Movement of Love); Child Evangelism Fellowship (Movement for Children’s Christian Education); Christian Renewal Fellowship; Christian Students’ Fellowship (potential of IVCF); Eastern European Mission; European Christian Mission; European Missionary Fellowship; Gideons International; Good News Movement (Overseas Crusades); Gospel Missionary Union; Greater Europe Mission (Society of Biblical Studies/Greek Bible Institute); Greek Bible Society; Hellenic Bible Centre; Hellenic Missionary Union; International Correspondence Institute (Assemblies of God); OMS International (formerly Oriental Missionary Society); şi Scripture Union.

În final, schimbarea este cel mai clar văzută în domeniul ecumenismului. Un grad înalt de unitate a fost realizat cu Roma. Din anii 60, bisericile ortodoxe au devenit participante depline în Conciliul Mondial al Bisericilor. Prin intermediul contactelor frecvente cu liderii Protestanţi, precum arhiepiscopii Anglicani, Ortodoxia îşi lărgeşte baza ei de unitate şi influenţa sa în alte părţi ale Creştinătăţii. În anul 1964, Athenagoras I, Patriarhul Ecumenic de la Istambul, şi Papa Paul VI au făcut primii paşi tentativă spre reunificarea celor două mari biserici creştine prin eliminarea anatemelor. În anunţarea „Marelui Sinod” din 1968, Athenagoras şi-a sumarizat eminentele sale scopuri duble de succes: „reînnoirea bisericii şi stabilirea unităţii tuturor bisericilor creştine”.

Cipru: Din populaţia de 670.000, 536.000 sunt greci (80%), 120.000 sunt turci (18%), 14.000 armeni (2%), Ortodocşi Greci 80%, Musulmani 18% şi Protestanţi 0.04%. Din iulie 1974 (după invazia turcă a Ciprului), aproape jumătate din insulă a fost ocupată de turci, determinând o problemă dificilă de refugieri (circa 200.000). Situaţia religioasă este similară cu cea din Grecia. Există şi creştini armeni în Cipru şi Grecia.

Istambul (Constantinopole): Istambulul de astăzi este scaunul ecumenic al Ortodoxiei Răsăritene, sub conducerea Patriarhului Demetrius I. Deşi el este capul Ortodoxiei în lume, poziţia sa este pur simbolică. Odinioară erau 4,5 milioane de greci şi armeni creştini ortodocşi în Turcia, dar acum sunt doar 7.000. Acest declin în numere se datorează în principal tensiunilor politice dintre Turcia şi Grecia.

India

Creştinii din India reprezintă doar 2,7% din totalul populaţiei de 666 milioane (adică, circa 20,5 milioane de creştini indieni). Dintre aceştia, 9 milioane sunt Romano-Catolici, 7 milioane Protestanţi, 1,5 milioane Ortodocşi, 2,5 milioane Ortodocşi Sirieni, şi 500.000 din Biserica Mar Thoma, care are o existenţă separată de Ortodoxie din secolul 19 ca rezultat al Reformei condusă de Abraham Malpan. Din punct de vedere numeric, creştinii indieni sunt doar a treia religie, prima fiind Hinduşii cu 80% şi a doua musulmanii cu 11%.

India este un stat secular, şi există libertatea religiei. Marxiştii domnesc în Bengalul de Vest, şi o coaliţie guvernamentală, avându-i pe Marxişti ca partener conducător, este puterea din Statul Kerala unde trăieşte cea mai mare comunitate de creştini. Ca rezultat al alegerilor din India ţinute în ianuarie 1980, 22 de creştini sunt în Lok Sabha şi 12 în Rajve Sabha. Un membru al bisericii Ortodoxe este în Cabinetul Central de la New Delhi, şi un alt membru al aceleiaşi biserici este guvernatorul din Andhra Pradesh. Din moment ce India este un stat secular, creştinii pot practica şi propaga printr-o garanţie constituţională credinţa lor. În ciuda atacurilor din partea anumitor hinduşi fanatici contra strădaniilor evanghelice creştine din Nordul Indiei, unde creştinii formează o minoritate, situaţia politică nu scuză nici o interferenţă în eforturile evanghelice pentru câştigarea ortodocşilor sau a altora. În ceea ce priveşte condiţiile culturale, biserica Ortodoxă, Biserica Mar Thoma Siria, Biserica Nestoriană şi Biserica Catolică Siriană, toate având în total de 45 milioane, în principal în Kerala, au dezvoltat o „cultură creştină siriană” a lor. Deşi aceasta nu este la fel de liantă precum sistemul de caste dintre hinduşi, creştinii sirieni evită inter-căsătoriile cu creştinii latini sau cei protestanţi care nu aparţin tradiţiei siriene.

Orientul Mijlociu

Majoritatea ţărilor din Orientul Mijlociu sunt predominant musulmane – cu până la 90% din populaţie aparţinând credinţei musulmane (91% în Iordania, Siria, Iran şi 97% în Irak şi 99% în Turcia). Excepţiile notabile sunt Libanul cu circa 50% Musulmani şi Israelul cu 60% Evrei şi 35% Musulmani.

În Iran, singura comunitate creştină cea mai mare este Biserica Nestoriană cu circa 100.000 de urmaşi, un simplu indiciu al bisericii misionare odinioară puternică care a fost aproape ştearsă odată cu cucerirea musulmană a Persiei. Câteva alte biserici Răsăritene antice, inclusiv armenii, numără un total de 100.000 de urmaşi; Protestanţii numără circa 8.000. Ca o minoritate culturală, creştinii s-au bucurat de privilegii speciale sub Shah, şi au cerut noului guvern să le acorde şi lor aceleaşi privilegii. Creştinii pretind că sunt în siguranţă în Iran în prezent. Irakul numără aproape 100.000 de Nestorieni, 70.000 de alţi Ortodocşii, 125.000 de Romano-Catolici şi circa 4.000 de Protestanţi. Preşedintele tolerează minoritatea creştină. Dar anumiţi Nestorieni care se numesc Asirieni cer adesea autonomie şi privilegii în calitate de minoritate culturală, astfel creând suspiciune în minţile autorităţilor. Ayatollah Khomeini din Iran, un musulman Şiit, nu îi place de Sudan Hussain din Irak, un Sunni. Deşi Şiiţii sunt mai numeroşi în Irak, conducătorii sunt Sunni. Iran vrea o schimbare în conducere. Creştinii săraci care locuiesc în ambele ţări pot suferi ca rezultat al acestor rivalităţi politice dintre cele două naţiuni.

Din punct de vedere cultural, Nestorienii din Irak şi Iran sunt la fel ca Asirienii, şi pretind a fi descendenţi ai Regelui Nebucadneţar.

În Siria, cele patru comunităţi ortodoxe numără un total de circa 300.000 – cu 150.000 de Romano-Catolici şi 14.000 de Protestanţi. Instabilitatea politică şi legile interzic musulmanilor să-şi schimbe religia lor ţinând astfel mărturia creştină la limită.

În Liban, bisericile ortodoxe numără circa 600.000 – cu circa 900.000 Maroniţi (Romano-Catolici) şi 26.000 de Protestanţi. Libanul este singurul stat din lumea arabă cu o majoritate creştină, şi este oarecum strategic pentru misiunile creştine din Orientul Mijlociu.

Comunitatea creştină din Iordania, inclusiv Ortodocşii, Romano-Catolici şi Protestanţii este de circa 8% sau 200.000 de urmaşi. Creştinii din Turcia numără mai puţin de 1% (250.000 de urmaşi) şi sunt din cadrul minorităţilor ne-turce.

Ca un întreg, creştinii din Orientul Mijlociu trăiesc sub controlul musulman. Ei au libertatea de a se închina, dar nu li se permite să-i convertească pe musulmani. Comunităţile Nestoriene se găsesc în Iran, Irak, Siria şi Liban. Bisericile armene se găsesc în Iran, Irak, Siria, Liban, Egipt şi Armenia Sovietă. Iacobiţii se găsesc în Siria, Liban, Iran şi Turcia. Există grupări reprezentative de Ortodocşi în Ţara Sfântă. Unele biserici ortodoxe favorizează calendarul Iulian şi sunt cunoscute drept Vechii Caledarişti.

Egiptul

Populaţia este de 42 milioane – cu 8 milioane Coptici, 200.000 de Evanghelici, 200.000 Catolici şi 33,6 milioane de Musulmani.

Islamul este religia de stat. Creştinii sunt liberi să se închine dar nu să facă prozelitism. Biserica Ortodoxă Coptică recunoaşte 7 Ordine Bisericeşti, Cititorul, Sub-diaconul, Diaconul, Arhidiaconul, Preotul, Arhipreotul, şi Episcopul. Candidaţii pentru ordinarea în preoţia parohiei trebuie să fie căsătoriţi, din moment ce căsătoria este interzisă după ordinare. Ordinul de Diacon este deschis atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei, şi alte Ordine numai pentru bărbaţi. Liderul bisericii este cunoscut ca Patriarh (local el este numit Papă, dar nu are felul de autoritate pe care o are Papa de la Roma). În teologia Ortodox Coptică, biserica este Trupul Comun al lui Hristos. Astfel că nici un individ nu poate face pronunţări teologice. Teologia bisericii este definită de un grup, după ce a fost studiată atent într-un conciliu. Patriarhul trebuie să fie un călugăr. Monasticismul a dat Bisericii Ortodoxe Coptice o line neruptă de 117 Patriarhi, începând, aşa cum se pretinde, cu Sf. Marcu, autorul Evangheliei. Se susţine în mod tradiţional că Marcu a fost primul organizator al bisericii din Egipt.

Biserica Coptică este conservativă, provenind din biserica martirilor. Aceasta are un calendar Coptic care a început pe 29 august 294 d. Hr., când persecuţia creştinilor egipteni era la culme.

Islamul devine încet o religie „misionară”. Zelul misionar musulman a devenit cel mai puternic odată cu avântul economic din ţările cu petrolul arab, un avânt care a dat Islamului o mare prosperitate în anii recenţi. Parţial datorată acestui zel misionar, dar probabil datorită agitatorilor politici de stânga care fac mascaradă ca reformatori religioşi, creştinii s-au găsit a fi din nou ţinta atacului.

Aceasta a fost probabil provocarea Islamului care a început cu câţiva lideri (atât ortodocşi coptici cât şi protestanţi) până la realizarea faptului cât de departe au căzut aceste biserici de standardul lui Hristos. EI au studiat exemplul bisericii primare şi au notat că era marcat de o spontaneitate, căldură şi de mărturie care lipseşte în vremurile moderne. Ei s-au întors la Cuvântul lui Dumnezeu şi au început să-l redescopere într-un fel proaspăt. Ei au început să se roage pentru puterea curăţătoare a Duhului Sfânt.

Astăzi se poate vede începutul trezirii şi renaşterii în bisericile egiptene. Este de notat în special faptul că în Biserica Ortodoxă Coptică noul accent este pus pe reînnoirea personală şi pe studiul disciplinat al Cuvântului.

Etiopia

Din cei 25 milioane ale Etiopiei, majoritatea dintre ei (96%) sunt implicaţi în agricultură. Ei sunt de diverse compuneri etnice, şi circa o jumătate din populaţie sunt creştini – majoritatea dintre ei, membrii ai Bisericii Ortodoxe Etiopiene, care este religia de stat. Ortodoxia predomină în provinciile de nord, dar toate provinciile sudice sunt în majoritate musulmani. Circa 20% din populaţie sunt animişti, trăind în mare parte în sud şi vest.

În cadrul Bisericii Ortodoxe, Patriarhul este cea mai înaltă autoritate, şi Sinodul de episcopi este trupul lui de consilieri. Ei au autoritate limitată pentru a inova ceva. Episcopii sunt aleşi de colegiul electoral eclesiastic, dar datorită marii presiuni guvernamentale, biserica este în mare dominată de autoritatea seculară şi de ilegalitate în ceea ce priveşte legea canonică.

Peste 30 de agenţii de misiune sponsorizează circa 900 de misionari în ţară. Lucrătorii străini se confruntă cu un climat foarte dificil, precum şi cu prejudiciu, fanaticism şi opoziţie din partea bisericii de Stat.

Statele Unite şi Canada

În America de Nord sunt mai mult de 6 milioane de ortodocşi, subdivizaţi în cel puţin 15 grupări naţionale sau jurisdicţionale, cu un total de mai mult de 40 de episcopi. Ortodocşii Greci din America de Nord numără circa 3 milioane, cu mai mult de 400 de parohii. Ele sunt conduse de Arhiepiscopul Jakobos, care exercită conducerea a 10 episcopi auxiliari (unul trăind în Canada şi ceilalţi în America de Sud). Şcoala Teologică Greacă de la Holy Cross din Boston are circa 110 studenţi, toţi candidaţi pentru preoţie.

Ruşii au patru seminarii teologice în America: Sf. Vladimir în New York; Sf. Tikhon în South Canaan, Pennsylvania; Holy Trinity Seminary în Jordanville, New York, şi Christ the Saviour Seminary în Johnstown, Pennsylvania. Viaţa ortodoxă din America de astăzi arată vitalitate. Noi parohii sunt formate şi noi biserici sunt clădite.

Problema principală a comunităţilor ortodoxe din America de Nord este cea de naţionalism şi a locului să un în viaţa bisericii. Există pericolul că naţionalismul excesiv va înstrăina tânăra generaţie de ortodocşi din biserică. Generaţia mai tânără nu a cunoscută altă ţară decât America; interesele lor sunt americane, şi limba lor primară este engleza. Se prea poate că ei se vor depărta de biserică dacă ea va insista asupra închinării într-o limbă străină şi să acţioneze în principal ca un depozit de relicve culturale ale „vechii ţări”.

O altă problemă este cea a materialismului, care ocupă mintea şi interesul şi absoarbe energia multor emigranţi din America.

Australia şi Noua Zelandă

Există 600.000 de Ortodocşi, în principali greci. Melbourne, cu 135.000 de greci, este unul din cele mai mari oraşe vorbitor de greacă din lume. Situaţia este similară cu cea din America de Nord. Anumite biserici ortodoxe promovează în mod deliberat distribuţia de traduceri moderne ale Noului Testament către oamenii lor, şi îi încurajează să îl studieze. Există circa 14 biserici evanghelice vorbitoare de greacă în Australia cu lucrări evanghelice bune. Cele mai eficiente metode par a fi evanghelismul personal şi studiul Biblic de casă.

Alte ţări

În adiţie faţă de comunităţile ortodoxe imigrante găsite în ţări precum Africa de Sud şi Kenya, există de asemenea biserici ortodoxe plantate printre naţiunile stabilite în anii recenţi de misionarii greco-ortodocşi. Există 200 de biserici în Uganda şi Kenya, cu un seminar teologic în Nairobi. Există mici biserici ortodoxe naţionale atât în Korea cât şi în Japonia. Există ci biserici ortodoxe în America Latină.

continuare   

în numărul  viitor…http://publicatia.voxdeibaptist.org/apologetica1_iun06.htm

 

Adevărul despre virginitate | Studiu Biblic – Lecția 2

Publicat pe 2 iun. 2019

Virginitatea în zilele noastre a ajuns să fie un lucru demodat și se fac o mulțime de glume pe seama celor ce aleg să se păstreze curați până la căsătorie. Dar oare a fost așa din toate timpurile? Ce ne învață Biblia la acest subiect? Vezi în materialul video. Prezentator: Păstorul bisericii Buna Vestire, Vasile Filat Participant: Cristian Sîrbu https://www.facebook.com/cristian.sir… Pentru a face rost de manualul ”Ce spune Biblia despre Sexualitate” http://precept.md/2016/11/22/ce-spune… Cursul ”Vrei să fii ucenicul Lui? Trebuie să plătești prețul!” https://www.youtube.com/playlist?list… BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova Servicii Divine: Duminică, 14:0016:00; Joi, 18:3019:30 – ceasul de rugăciune tel. +373 (68) 060601 https://www.facebook.com/bunavestire…. https://www.bunavestirea.md
Moldova Creștină <vitalie.marian@moldovacrestina.md>

Mărturia Violetei Blajinschi | EXOD

download

A avut parte de o copilărie fericită, fiind înconjurată de dragostea părinților. La școală a fost învățată că Dumnezeu nu există și pe la vârsta de 12 ani deja se considera ateistă. Bunelul ei, însă, era un om credincios și totdeauna îi vorbea despre Dumnezeu. În dorința ei, de a-l contrazice pe bunel, s-a apucat să citească Biblia. Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu a schimbat-o pe ea și, pe când era studentă, și-a predat viața Domnului Isus. Aflați povestea de viață a Violetei Blajinschi, în ediția de ieri a emisiunii Exod.

Publicat pe 2 iun. 2019

A avut parte de o copilărie fericită, fiind înconjurată de dragostea părinților. La școală a fost învățată că Dumnezeu nu există și pe la vârsta de 12 ani se considera deja ateistă. Bunelul ei, însă, era un om credincios și totdeauna îi vorbea despre Dumnezeu. În dorința ei, de a-l contrazice pe bunel, s-a apucat să citească Biblia. Cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu a schimbat-o pe ea și, pe când era studentă, și-a predat viața Domnului Isus. Aflați povestea de viață a Violetei Blajinschi, în ediția de azi a emisiunii Exod.

 

Cristian Sonea: „În lume veți avea necazuri”

download

Important, Predica de Duminică, Video

„În lume veţi avea necazuri, dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea” – Ioan 16:33

Cristian Sonea: „În lume veți avea necazuri”

Sursa: BBSO

https://www.stiricrestine.ro/2019/06/02/cristian-sonea-in-lume-veti-avea-necazuri/?