Pagina de Mărturisiri / Ana Gabriela Olaru

Pagina de Mărturisiri

Pagina de Mărturisiri este realizată de  Ana Gabriela Olaru Corespondent Constanţa

În acest număr:

	Trecerea noastră prin viaţă [pe această pagină]
	Misiunea Micul Samaritean USA [pe această pagină]

Trecerea noastră prin viaţă     

La sfârşitul verii, într-o după amiază caniculară, eram în biroul unei instituţii pentru a rezolva o problemă oficială. După aşteptare, discuţii tensionate şi… timp pierdut, mă gândeam deja la următoarea problemă de rezolvat din programul încărcat al zilei. Nu ieşisem încă din clădire, când , după câteva tunete înfundate, cerul s-a întunecat şi a pornit o ploaie torenţială, deasă ca o perdea de apă. Stăteam nervos în uşa instituţiei, alături de alte persoane care aşteptau trecerea ploii, necăjit de această dezlănţuire a naturii care îmi încurca programul şi mă punea în întârziere…Deodată, prin faţa noastră a trecut în goană, râzând, un cuplu de tineri îndrăgostiţi. Bucuria şi lipsa lor de griji a avut un efect neaşteptat asupra mea pentru ca în momentul următor, fără să gândesc prea mult, influenţat de atitudinea lor, mergeam şi eu prin ploaie ….. curios era faptul că apa care curgea în valuri din cer a “spălat” şi supărarea de care eram cuprins cu câteva momente înainte… mă simţeam liber, liniştit, bucuros chiar dacă eram ud până la piele…

Această întâmplare m-a făcut să cuget la trecerea noastră prin viaţă, la modul în care ne raportăm la evenimentele şi situaţiile în care suntem implicaţi, la felul în care îi influenţăm, chiar fără să ne dăm seama, pe cei din jur prin atitudinea noastră şi la bucuria pe care am putea- o avea daca am păstra mereu în inima noastră Iubirea. Cum ne manifestăm atunci când evenimentele sau situaţiile în care suntem implicaţi par a ne sta împotrivă? Ce facem atunci când natura sau oamenii nu se comportă aşa cum am dori noi? .. ne tulburăm?.. ne tensionăm? Nu ar trebui oare să ne bucurăm de faptul că suntem în viaţă, că suntem iubiţi, că avem un spirit liber, că avem totuţi resursele necesare să depaşim obstacolele, situaţiile sau evenimentele pe care oricum nu le putem influenţa direct şi imediat… Şi atunci?.. să acceptăm orice, oricum fără să reacţionăm, să ne lăsăm “purtaţi de val”, în voia sorţii?.. Cred că suntem limitaţi în multe privinţe, dar avem capacităţi şi abilităţi pe care le putem folosi în situaţiile cotidiene pentru a influenţa pozitiv pe cei cu care interacţionăm. Poate că nu putem schimba cursul multor manifestări, evenimente, dar în mod sigur putem influenţa pe cei de lângă noi, pe cei cu care locuim, lucrăm sau pe cei pe care îi întâlnim în drumurile noastre… îi putem ajuta cu un zâmbet, cu solicitudinea, cu atitudinea noastră… de alfel cred că atitudinea şi starea noastră interioară au efecte contagioase… putem induce tristeţe sau bucurie, stres sau linişte, deznădejde sau curaj celor din jurul nostru.

Cred că trebuie să ne propunem ca şi scop să trecem frumos prin viaţă, să aducem blâdeţe, iertare, pace şi bucurie celor din jur… să fim acea “sare şi lumină” spirituală de care orice grup sau comunitate umană are nevoie pentru a sta în echilibru.

Să purtam în noi iubire … Iubirea Celui ce a coborât la noi, a suferit pentru noi, a înviat şi stă la dreapta lui Dumnezeu mijlocind pentru noi… Numai Spiritul Său poate rodi în noi voia Lui pentru creaţia Sa, numai El poate face ca din inimile noastre să curgă izvoare de viaţă şi ceea ce semănăm azi vom culege mâine. Cu voia sau fără voia noastră, lăsăm în urmă o impresie, o amprentă, o moştenire care dăinuie veşnic. Cred că trebuie să trecem prin viaţă umpluţi de iubire, de compasiune, răspândind în jur o mireasmă de viaţă către viaţă, aducând bucurie şi pace în inimile celor din jur.. căci atitudinea noastră poate face diferenţa!

 

Adrian Olariu

Preşedintele Fundaţiei OSANA Constanţa

Misiunea Micul Samaritean USA

Mă numesc Olaru Ana-Gabriela şi sunt administrator al Fundaţiei Osana şi Coordonatorul Proiectului Betania, ce se adresează persoanelor vârstnice. In această calitate, la începutul lunii martie a anului curent, m-am simţit onorată să primesc din partea domnilor Adrian Olariu şi Adrian Banu, dreptul de a gestiona fructele uscate (piersici şi stafide primite de la Misiunea Micul Samaritean USA), în vederea acoperirii nevoilor bătrânilor, copiilor instituţionalizaţi, famiilor nevoiaşe cu mulţi copii. Insărcinarea mea cred că nu a fost una la voia întâmplării, deoarece misiunea noastră, ca şi fundaţie, este slujirea copiilor orfani sau abandonaţi, a familiilor în criză, a bătrânilor aflaţi în dificultate, prin implicarea comunităţii creştine locale.

Am răspuns afirmativ solicitării referitoare la distribuirea de fructe şi am pornit la lucru. Poate ar fi trebuit să fiu speriată de cantitatea de fructe, atunci când containerul s-a deschis şi mi-am văzut maşina neputincioasă şi mică. Nu a fost aşa, ci am mulţumit lui Dumnezeu că există creştini care nu ne cunosc, dar care au aflat despre neputinţele şi nevoile noastre. M-am rugat la Dumnezeu ca hotărârile ce le iau în privinţa distribuirii acestei donaţii să fie conform dorinţei donatorilor şi în mod obiectiv. Să primesc ajutor din partea Lui prin oameni de nădejde, să pot fi o mărturie a îngăduinţei, bunătăţii şi dăruirii de la semen către semen, în Iubirea Lui.

Am poposit acasă şi am aşezat pe o hârtie o mulţime de aşezăminte care ar fi putut beneficia de ajutor prin primirea fructelor. M-a ajutat mult şi faptul că am ajutat la desfăşurarea în doi ani, consecutiv, a Operaţiunii de Crăciun, care mi-a dezvăluit locuri în mare lipsă, din aproape tot judeţul. In perioada 02 03 06 -11.04 06, timp în care s-a desfăşurat acţiunea împărţirii fructelor, am fost sprijinită cu benzină de către Sc “Narcom Internaţional” pentru transportul cu break-ul Fundaţiei Osana, cu camionul unităţii pentru transport la distanţă şi greutate mai mare.

Un ajutor deosebit am avut din partea unor colegi ai cursului de Lucrători sociali, colegi implicaţi în activitatea socială, în instituţii ce ocrotesc copiii defavorizaţi, infectaţi HIV, cu handicap, centre pentru bătrâni.

La “Adăpostul de zi şi noapte” sunt primiţi în jur de 40 de copii ai strazii. Doamna Atena F. îmi spune că pe timpul verii numărul creşte prin sosirea altor copii din ţară, în zona litorală şi instituţia pe care o conduce face eforturi ca aceştia să fie reintegraţi în familiile naturale. Copiii existenţi în instituţie, prea puţini la acea oră, împreună cu o voluntară, transportă cutiile din portbagaj, ridică capacele cutiilor curioşi să vadă ce este în interior. Se bucură la auzul cuvântului compot, iar eu plec cu zâmbetul lor de mulţumire pe camera foto..

La “Azilul de bătrâni” din Constanţa poposesc împreună cu două voluntare ale Proiectului Betania, şi suntem dirijate către bucătăria unităţii, imortalizând pe cameră câteva chipuri în aşteptarea mesei. Si aici bătrânelele ce au aflat de ce venisem cu acele bidoane si cutii mari, au mulţumit din priviri, unele ne-au luat mâinile şi le-au strans in apreciere. Câtă bucurie! Aici se află cei pentru care azilul este casa lor până la sfârşitul vieţii.

Pe parcursul periplului cu fructe am poposit şi la mai multe familii sărace din Constanţa.Una dintre ele are 12 copii în creştere; o familie cu doi batrâni cu o singură pensie, el suferă de debilitate mintală, în urma unor supărări; altă familie în care soţul suferă de o boală cumplită, scleroză în plăci, de 24 de ani această boală îi macină organismul; o alta cu soţul depresiv; un numar de 11 familii defavorizate, cu 35 de copii, asistaţi de Fundaţia OSANA.

Din proprie iniţiativă domnul Daniel D, administrator al Aşezământului “Aripi pentru copii” M.Kogalniceau, la volanul Daciei albastre, a însoţit break-ul argintiu la Casa “Ashitanoe” din M.Kogalniceanu, unde un numar de 10 copii abandonaţi, au parte de o bună îngrijire; apoi la “Casa Florilor” din Lazu, unde alţi zece copii au fost preluaţi cu ani în urmă din spital, au “primit” în dar mame care-i iubesc şi au condiţii de trai decente. Copiii de la ambele case au cerut voie să mănânce stafide pe loc şi mămicile s-au pus pe treaba făcându-le primul compot… Bucurie şi aici..

Impreună cu Daniel am încărcat pe rând două maşini cu fructe şi am poposit la sinistraţii din aşezamântul Tuzla. La Tuzla apa a venit cu furie şi a avut înălţimea de 4 metri, aşa încât unele case nu se mai vedeau, altele au fost inundate până la streaşină şi altele cu podul mai înalt au salvat vieţi. Am stat de vorbă cu oamenii şi am fost consternaţi să putem vedea imagini pe viu, cu case hălcuite de ape, cu oameni amărâţi şi disperaţi, căci toată agoniseala de o viaţă a fost luată de apă. Sperietura zilelor 21 si 22 septembrie 2005 nu o vor uita curând, căci ei revăd filmul dezastrului în fiecare clipă în mintea lor.Revăd crucile celor 7 morţi şi nu pot uita cum Dumnezeu le-a îngăduit viaţa. Canalizarile nu au facut faţă potopului de ape, aşa încât absolut toate lucrurile aflate în casă oamenilor au fost luate, ori deteriorate, imposibil de a mai fi folosite. Acolo sunt 15 familii, tineri, batrani si copii, inghesuiti intr-o tabara. Uimirea ce se poate citi pe feţele lor, că “primesc ceva fără bani..”, dar şi disperarea, se pot observa şi în foto din folderul Tuzla al CD-ului. Aici am cerut ajutor fratelui păstor baptist, Costel N. din zonă şi împreună cu acesta am bătut la uşile unor familii care într-adevar aveau nevoie de o undă de speranţă, de o vorbă caldă şi orice produs ce le putea bucura familia. Am întâlnit familii cu mulţi copii, care au traversat momentul inundaţiilor cu greu, în acele zile fatidice, când valul a venit ziua, majoritatea copiilor erau plecaţi la şcoală, ori se întorceau de la şcoală. Părinţii au trăit clipe de coşmar atunci, copiii s-au salvat cum au putut, ajutaţi de consăteni, ori prinzându-se cu mânuţele plăpânde de copacii din preajmă.

Am poposit ducând bucuria stafidelor şi piersicilor şi la ei, familii cu 9,7 şi 6 copii care nu au cum să cunoască gustul acestor fructe, părinţii lor nu-şi permit să le cumpere .

Fructele au fost adevărată mană cerească pentru ei şi cu lacrimi în ochi au mulţumit cerului şi fraţilor pentru ceea ce au primit.

Am întâlnit o familie cu un băieţel, Beniamin, cu mari probleme locomotorii, care aşteaptă o nouă operaţie la Bucureşti, urmeaza altele 10.

Rifat Beniamin Salim, nascut iunie 2002, sufera de :

-ARTROGRIPOZĂ MEMBRE SUPERIOARE ŞI INFERIOARE -forma grava

-PICIOR VARUS EQUIN BILATERAL

-DISPLAZIE LUXANTĂ DE ŞOLD BILATERALĂ

Necesită tratament ortopedic îndelungat şi tratament chirurgical în etape. Conform diagnosticului pus sub parafa medicului Prof Dr. Florea Iordachescu, Sef Clinica Pediatrie, Spitalul Clinic de Urgenta pentru Copii „Maria Sklodowska Curie” Bucureşti. Familia mai are încă două fetiţe, de 14 şi respectiv 6 ani, un baiat şi este nevoiaşă. Beniamin a suferit trei operaţii (se pare că sunt necesare 12).Operaţiile au avut loc la Bucureşti, însă familia nu-şi mai permite astfel de cheltuieli.

Am putut vedea văduve, familii cu trei, patru copii, care nu pot funcţiona la şcoală, pentru că nu au ce îmbrăca, puţinele lucruri cumpărate pentru acest capitol au fost luate de ape. Copiii se uită la noi cu ochi micuţi şi studiază pe după geamurile maşinii ce anume le-am adus. Intind mânuţele murdare şi şoptesc un “mulţumesc”, fiind vizibil marcaţi şi ei de tumultul aspru al vieţii la care sunt obligaţi. Părinţii lor mulţumesc lui Dumnezeu pentru fraţii de la Micul Samaritean care s-au gândit la ei şi cu lacrimi de bucurie ne îmbrăţişează pentru că realizează că Dumnezeu nu i-a uitat nici acum.

Am pornit de dimineaţă într-o altă zi la Cumpăna, la îndemnul unei voluntare a Betaniei, care mi-a facut cunoscut faptul că acolo există familii deosebit de sărace, cu mulţi copii. Fratele păstor, Corneliu D., din localitate a încărcat şi dumnealui break-ul, a fost de un real folos strângând o parte din copilaşii nevoiaşi la biserica şi ocupându-se efectiv de împărţirea corectă a fructelor. 129 de copii ai 25 de familii s-au putut bucura că pe masa lor a putut fi aşezată cana de compot şi plăcinta cu stafide şi brânză…Tot din proprie initiativă păstorul Corneliu D. a solicitat ca din porţia pregatită pentru Cumpăna să ducă şi în localitatea Ciucurova din Tulcea.

Am străbătut oraşul Constanţa localizând alte aşezăminte şi am poposit la Centrul de bătrani Alfa, unde li se asigură două mese pe zi unui număr de peste 43 de bătrâni ai străzii sau defavorizaţi; apoi la Misiunea Bisericii Penticostale Betel , ce se ocupă de 18 copii defavorizaţi, asigurându-le o masă caldă şi efectuarea lecţiilor, precum şi petrecerea timpului liber iniţiind jocuri. Pe rând am chemat la încărcare sau m-am deplasat la Project Romanian Resurce, Shalom Ministries, SOS Copiii străzii, Tineri pentru misiune, Life Internaţional, care au în îngrijire copii ai străzii, copii ai văduvelor marinarilor (Life)…, alfabetizarea copiilor de etnie turcă şi tătară. Fundaţia CHI RO (Casa de Viaţă Nouă), Fundaţia Alături de voi, Fundaţia Diaconia, Fundaţia RHM, Fundaţia Osana, Fundaţia Giovani Bosco, Fundaţia Stânca veacurilor, sunt fundaţii ce se ocupă de copiii abandonaţi, defavorizaţi, instituţionalizaţi, ori aflaţi în centre de zi; copii plasaţi în familii naturale şi tip Foster şi în locuinţe protejateş copii deţinuţilor. Au primit cu toţii fructe uscate..

 Misiunea “Mâini întinse” de pe lângă Biserica Creştină Baptistă din Cernavodă, care instruieşte 18 copii în dorinţa de a-i alfabetiza, cât şi Centru Cuvântul Vieţii cu 45 de copii, au fost aprovizionate cu fructe.

Plantarea unei biserici în localităţile Poiana, a atras un număr de 6 familii defavorizate, care sunt sprijiniţi din colectă şi donaţii pentru a-şi putea continua şcoala. Ei locuiesc în corturi şi containere. Lucrarea de la Seimeni a familiei Marius B., implicarea în evanghelizarea localităţii, în rezolvarea parţială a problemelor de ordin social, a beneficiat de fructe care au adus un suport de vitamine copiilor din acele familii lovite de soarta. In sudul judeţului au ajuns fructe prin fratele Nicu O., misionar baptist într-o zonă săracă, dar cu mulţi nevoiaşi.

Localităţile Galeşu, M.Kogălniceanu, N.Bălcescu, cu misiuni creştine în comunitate, printre familii nevoiaşe, au purtat prin lucratorii implicati şi tineri în misiune, din Biserica Creştină Baptistă “Sfânta Treime”, ajutorul în fructe din partea Misiunii Samaritene.

Apoi la Centru de zi Agigea cu 40 de copii în curs de alfabetizare şi oferirea unei mese calde, zilnic.

Prin intermediul păstorului Daniel T. din zonele Corbu şi Histria, alături de hainele donate de Fundaţia Osana, s-a ajuns şi în Nordul Judeţului Constanţa.

E-adevarat că fructele au pătruns în zone ca Ialomiţa (Perişoru), Călăraşi, Lumina, Năvodari, Basarabi,Valu lui Traian, Medgidia, Adamclisi, Rariştea, de unde nu a fost posibilă fotografierea din lipsa de aparat; apoi la Babadag de Tulcea .

“Aceste fructe sunt distribuite oamenilor care au o situaţie materială foarte grea(lipsa locurilor de muncă, venituri mici,insuficiente faţă de nevoile unor familii numeroase). Am văzut surprinderea şi bucuria pe care le-au adus-o darul dumneavoastră pe multe chipuri.Ele sunt distribuite în mai multe comunităţi printre care Mânăstirea, Fundulea, Gurbăneşti, Olteniţa (localităţi din judeţul Călăraşi),Slobozia(judeţul Ialomiţa). Vă muţtumesc în numele tuturor celor care au primit aceste daruri, dorind ca Bunul Dumnezeu să vă răsplătească gestul frumos al dumneavoastră.” Am citat pe Cristi C., lucrător misionar.

Fructele uscate au ajuns prin fratele Nicolae D., de la Fundaţia Raza Soarelui, în localităţile de pe malul Dunării.

In cadrul Proiectului Betania,în care activez, am avut mult sprijin din partea voluntarilor proiectului, care s-au implicat activ, ca pe lângă cei 19 beneficiari să fie posibil de a primi fructe uscate şi alţi bătrâni nevoiaşi, ori cu mari probleme de sănătate, în special cei imobilizaţi la pat, ori cu mari probleme în deplasare, de asemenea cu probleme intestinale..Compotul făcut din aceste fructe le-a influenţat sanatatea în bine.

Distribuţia a continuat în comunitate, obiectivul l-a constituit pensionari din oraş, cu probleme financiare în special, cu probleme grave de sănătate. Bucuria ce se putea citi pe feţele lor era imensă. O puteţi citi şi dvs vizionând toate fotografiile făcute de-a lungul zilelor de distribuţie.

Pentru ca un cât mai mare număr de bătrâni să beneficieze de piersici şi stafide, voluntarii au muncit ore în şir la aranjarea în sacoţi şi pungi de plastic şi aşa s-a acoperit în proporţie de 90 % cerinţa. Cele mai active voluntare Ana Capotă la 80 de ani, Elena Mezei de 67 de ani, Maria Aparaschive de 48 de ani, păstorul Claudiu Fechete, Dana Constantin de 52 de ani, au contribuit la buna desfăşurare a activităîţii legate de distribuire. Asistentul social Liviu Marin s-a deplasat la azilul de bătrâni în mod repetat, ducând cu el şi Evanghelia lui Hristos. Ajutor am avut prin tinerii bisericii implicaţi în misiuni in judet au ajutat la distribuire.

 Personal am mulţumit Misiunii Micul Samaritean USA, în numele celor peste 96 de bătrâni, care s-au bucurat şi tremurul mâinilor ridicate în rugăciune spre mulţumire, lacrimile şi vocile tremurânde, emoţionate că au primit un dar preţios, cred că le simţiţi şi auziţi şi dumneavoastră, celor spre care se îndreaptă mulţumirile noastre.

M-am (ne-am) întors din pelerinajul de mai bine de o lună, pe de o parte cu imaginea unor oameni necăjiţi, cărora şi lor Dumnezeu le-a făcut mari promisiuni de-a lungul vieţii pe acest pământ, pe de alta cu bucuria implicării în această amplă distribuţie a unui mare număr de persoane. Am putut fi cu toţii în slujba Celui ce poartă de grijă păsărilor cerului, orfanului, văduvei, care ne iubeşte cu o iubire veşnică, am putut fi o mărturie vie în faţa celor ce nu înţeleg motivaţia aportului nostru în slujire şi nu au gustat din Bunătatea Celui Atotputernic, care a sădit dragostea pentru aproape în noi.

Mi-aş fi dorit să acopăr şi zona de N, N-V a judeţului, acolo unde sunt sate foarte sărace, ce se întind către Nord şi Hârşova, uliti de sat cunoscute, străbătute împreună cu voluntari cu shoebox-uri, în decembrie 2004. Dacă Domnul îngăduie vom ajunge şi acolo cu altă ocazie.

Inchei cu un verset din Evrei 13:16 „… să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia; căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Ii plac.”

Am simţit călăuzirea Sa în aceste zile mai mult ca oricând şi am adus rugăciuni de mulţumire pentru jertfa fraţilor noştri samariteni, pentru zile de har, zâmbete, lacrimi, mulţumiri …

http://publicatia.voxdeibaptist.org/marturisiri_mai06.htm