Închide

Focul geloziei lui Dumnezeu

Focul geloziei lui Dumnezeu

…căci am hotărât să strâng neamurile, să adun împărăţiile, ca să-Mi vărs urgia peste ele, toată aprinderea mâniei Mele, căci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Mele. Țefania 3:8

Ce spumă? Care pompieri? Câte oceane de apă vor putea stinge focul mâniei sfinte? Cine se poate pune cu Dumnezeu? Când se aprinde mania lui, cine o poate atinge? Cine o poate opri? Doar smerenia și pocăința mai reușește a atenua mânia geloziei divine.

Care sunt acele lucruri care trezesc gelozia Lui Dumnezeu?

  1. Închinare prin compromis. Să nu te închini înaintea unui alt dumnezeu; căci Domnul se numește gelos, este un Dumnezeu gelos. Exod 34:34 Asta ar putea să fie închinare la idoli(orice lucru cărui a îi aloc timp mai mult decât eternității), dar mai este și închinare prin viață nesfântă și duplicitară.
  2. Păcatul. Priviți la Sodoma. Luați aminte la Gomora. Când omul ajunge să trăiască pentru a păcătui, atunci Dumnezeu se aprinde în mânia Lui pentru a pedepsi nelegiuirea. N-ai vrea să te numeri printre victime!
  3. Infidelitate spirituală. Aici punctăm suma tuturor preocupărilor noastre zilnice. Imaginează-ți cum te-ai simți dacă partenerul de viață ar petrece mai mult timp cu un dușman al tău care ți-a jefuit casa și s-a făcut stăpân pe ea. E adevărat că te-ara face gelos și dacă nu ești? Oare Dumnezeu cum se simte când tu petreci ore în șir pe la Tv, meciuri, rețele de „anti”-socializare, știri, telenovele, internet, cu acțiunile „adversarului” Său? Ai grijă să nu aprinzi focul geloziei lui Dumnezeu peste casa ta.
  4. Minciuna. Zici: „sunt creștin”! Asta înseamnă că ești un mic Cristos, un urmaș al Lui, de aici rezultă că suma tuturor activităților tale din timpul liber seamănă cu ale Lui: vorbire, preocupări, caracter, gândire, fapte. Dacă lucrurile stau diferit, și te asemeni cu „adversarul” lui Dumnezeu, înseamnă că trăiești în minciună și te faci vinovat de flirt în formă continuată! Ai grijă, că e mediul prielnic de a aprinde focul geloziei divine!
  5. Compromisul. Orice acceptare a compromisului, care în general se face pe ascuns, este un act de sfidare la adresa divinității și o încercare furibundă de a fi „discret”. Asta însemnă o gravă subestimare a omniscienței lui Dumnezeu. Apelând la armele „aversului”, nu faci decât să trezești focul geloziei divine!
  6. Autoneprihănirea. Prin încercările noastre și folosirea propriilor forțe de a ajunge la neprihănire, involuntar î-L scoatem pe Dumnezeu și jertfa lui Hristos din schemă, iar asta ar trezi focul geloziei Lui. Sfintei Lui gelozii!
  7. Inactivitatea. Sau lenevia spirituală. Rob viclean și leneș, așa îl vede Stăpânul pe creștinul leneș, inactiv, ursuz, neimplicat. Focul mâniei Sale, l-a trimis în Gheenă. Nu e de joacă!

Nu L-ai cunoscut așa pe Dumnezeu? Știu. Ai crezut că este doar bun, milos, plin de îndurare, răbdător, iertător. Nu ești cu nimic dezamăgit acum. Așa este Dumnezeu, cum L-ai știut tu, dar ai cunoscut doar jumătate de adevăr. El este și un foc mistuitor. Evrei 12:29
Nu uita niciodată pe Dumnezeu! Căci Domnul Dumnezeul tău este un foc mistuitor, un Dumnezeu gelos.
Deut. 4:24 Implică-L în deciziile tale. Ia-L ca tovarăș de călătorie. Consultă-L. Iubește-L cu toată inima și puterea ta, și vei vedea că mare va fi binecuvântarea pe care o poate aduce sufletului tău.

Rămâi fidel, trăiește în adevăr, iubește, recunoaște-L în toate căile tale, și Dumnezeu îți va netezi toate cărările tale. Și vei scăpa de aprinderea focului geloziei divine.

https://onisimbotezatu.wordpress.com/2019/05/22/focul-geloziei-lui-dumnezeu/

CHINA Oferă recompense crase pentru trădarea vecinilor creștini — Stiri Crestine.ro

Guangzhou este primul oraș important din China care oferă bani oricărei persoane care oferă informații despre orice activitate bisericească din cartier care nu a primit aprobarea autorităților. Vecinii ar putea primi până la 10.000 de yuani (1.130 de lire sterline, 1.500 de dolari, 1.320 de euro) pentru informații despre „activități religioase ilegale”. „Acest lucru va… via […]

Ciprian Bârsan: Astrologia – o simplă știință sau înlănțuire în întuneric?

  20-01-2018 

Vrei să duci o viață mai bună? Cauți fericirea adevărată? Ești în pericol și nu știi ce să faci? Iată câteva din întrebările la care oamenii caută răspuns, însă, din nefericire pentru omenire răspunsul nu este căutat în Carte, ci în cărți, semne pe cer, zaț de cafea, bobi.

Nu cred că există vreun ziar în lumea laică, vreun post TV sau de Radio care să nu aibă un segment dedicat acestui subiect. Zilnic, milioane de oameni consultă horoscopul în speranța că vor găsi fericirea. Există în fiecare zi o întrecere în a prezenta viitorul. Tendința celor din lume este clară: se induce ideea că această practică nu are nimic diabolic în ea, că este „INOFENSIVĂ”. Acești oameni însă au o problemă cu Dumnezeu, deoarece Stăpânul Universului nu acceptă:

1. Compromisul

2. Calea de mijloc

3. Cenușiul

4. Consultarea spiritelor

Acești oameni sunt condamnați:

Deuterenomul 18:13 „Dumnezeu nu-ți îngăduie lucrul acesta.”

Isaia 44:25 „Eu zădărnicesc semnele și le prefac știința în nebunie.”

Profetul Zaharia vorbește și mai clar:

„Căci terafimii vorbesc nimicuri, ghicitorii prorocesc minciuni, visele mint și mângâie cu deșertăciuni. De aceea, ei rătăcesc ca o turmă, sunt nenorociți pentru că n-au PĂSTOR.”

„Nu au păstor pentru că nu Îl recunosc pe Isus ca PĂSTOR. Biblia ne arată că pe măsura ce ne apropiem de sfârșitul istoriei, manifestările oculte se vor înmulți în mod spectaculos”, (1 Timotei 4, 1, 2, Apocalipsa 16, 13, 14).

Atât de mare este degradarea morală și atât de vizibilă este depărtarea de Dumnezeu încât Domnul aseamănă această stare spirituală și o numește Babilon.

„Un lăcaș al săracilor, o închisoare a oricărui duh necurat”( Apocalipsa 18:2)

Astrologia este o formă de ocultism veche de peste 5000 ani, care renaște astăzi printre creștinii adormiți. Se ocupă cu interpretarea destinului omenesc în funcție de poziția stelelor în momentul nașterii unui om. Astrologia are un instrument pe nume ZODIACUL, sau HOROSCOPUL.

De ce Biblia interzice?

  1. Își ÎNSUȘESC o atribuție divină!
  2. Nu au dreptul, Îl jefuiesc pe Dumnezeu de slavă.
  3. Nu avem dreptul de a cerceta viitorul.
  4. Înșeală pentru Câștig.
  5. Își vând previziunile.
  6. Și-au deschis cabinete, iar onorariile pleacă de la 100-700 de euro.
  7. Astrologul își vinde marfa și sunt extrem de mulți care în naivitatea lor plătesc.
  8. Înfricoșează prin negativism .
  9. Doze mici zilnice care creează dependență.
  10. Dezlegarea este grea, mai ales că Diavolul te vrea legat și nenorocit.

Trebuie să fim conștienți de Realitățile Spirituale și să luptăm pentru Adevăr. Cred că este necesar să veghem și să nu permitem deschiderea ușilor spre lucruri neîngăduite.

De ce i-au amploare?

Datorită unui Analfabetism uriaș în ceea ce privește Biblia. Lipsa cunoașterii lui Dumnezeu și neglijența liderilor. Nu se mai vorbește despre aceste lucruri de la amvon, nu mai sunt avertizați creștinii cu privire la pericolele acestei practici. Nu se mai arată Adevărul lăsat în Scriptură, iar tot mai mulți oameni manifestă o neîncredere față de Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când Adevărul nu este lege, se înmulțește răul și poporul moare în necunoștință.

Autor: Ciprian Bârsan 

 

https://www.stiricrestine.ro/2018/01/20/ciprian-barsan-astrologia-o-simpla-stiinta-sau-inlantuire-in-intuneric

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologie/ciprian-barsan-astrologia-o-simpla-stiinta-sau-inlantuire-in-intuneric/

Zorobabel   

Înţelesul exact al numelui este incert; poate că derivă de la akkad. zeru-Babili, „sămânţa Babilonului”. El a fost fiul lui Şelatiel sau Salatiel şi, prin urmare, nepotul regelui Ioiachin (Ezra 2:2; Hagai 1:1; Matei 1:12). În 1 Cronici 3:19 textul ebr., dar nu şi LXX, este numit fiul lui Pedaia, fratele lui Şelatiel. Dacă aceasta nu este o greşeală de copiere, este posibil să fi fost o căsătorie de levirat. Este foarte puţin probabil ca Zorobabel să fie identificat cu *Şeşbaţar, întrucât relatarea dată în scrisoarea trimisă lui Darius (Ezra 5:6-17) este greu de înţeles în afară de cazul că Şeşbatar era mort pe vremea discuţiei pe care o relatează, în timp ce Zorobabel era implicat activ în construcţia Templului. Se poate ca Şeşbatar să fi fost unchiul lui Zorobabel, Şenazar (1 Cronici 3:18), dar indiferent cine ar fi fost, a fost mai mult o marionetă, în timp ce Zorobabel şi Iosua au fost lideri activi. Zorobabel s-a întors împreună cu grupul principal condus de Şeşbatar în 537 î.Cr. şi a pus temelia Templului (Ezra 3). Ezra scrie că lucrările au fost împiedicate până în anul 520 î.Cr., când a avut loc un nou început, iar Zorobabel şi Iosua au lua conducerea (Ezra 5-6; Hagai 1-2). În Hagai 1:1; 2:2 Zorobabel este numit „guvernator”.

Vedeniile lui Zaharia i-au încurajat pe Iosua şi Zorobabel în lucrarea lor, iar Zaharia 4:6-10 promite că muntele de împotrivire (probabil cel din Ezra 5) va fi îndepărtat, şi că Zorobabel avea să încheie lucrarea. Se afirmă adesea că încoronarea lui Iosua în Zaharia 6:9-15 a fost în realitate încoronarea lui Zorobabel, dar nu există nici o dovadă în manuscrise cu privire la acest lucru, iar în 3:8 se pare că Iosua este aici un prototip al Vlăstarului mesianic. De la E. Sellin încoace, din 1898, pe baza încoronării şi a promisiunii de ocrotire în Hagai 2:20-23, s-a presupus că Hagai şi Zaharia i-au convins pe evrei să-l încoroneze pe Zorobabel ca rege, dar acest gest de rebeliune a fost zdrobit repede de Persia. Nu există nici o dovadă în favoarea sau împotriva acestei teorii.

BIBLIOGRAFIE

  1. E. Browne,Early Judaism, 1929; A. C. Welch,Post-Exilic Judaism, 1935; J. S. Wright, The Building of the Second Temple, 1958; P. R. Ackroyd, Exile and Restoration, 1968.

J.S.W.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2013/04/zorobabel.html

ISTORIE BAPTISTĂ De la fondarea biserici creştine până în prezent de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881) CAPITOLUL V PERIOADA REFORMEI, DIN ANUL 1517 PÂNĂ ÎN ANUL 1567 D. HR.  

Pagina de Istorie

Începând cu luna Februarie 2005, vă punem la dispoziţie o lucrare de Istorie Baptistă scrisă de autorul J. M. Cramp, care prezintă istoria mişcării baptiste într-o formă condensată şi interesantă, începând cu fondarea bisericii primare şi ajungând până în perioada prezentă. Sperăm ca prin acest material să vă îmbogăţiţi cunoştinţele şi să aflaţi detalii diversificate şi interesante legate de istoria creştină. Mai multe informaţii şi scrieri din domeniul istoriei creştine puteţi găsi pe paginile Bibliotecii electronice a Misiunii Vox Dei, prin accesarea link-ului din dreapta, cu Istorie Baptistă.

ISTORIE BAPTISTĂ

De la fondarea biserici creştine până în prezent

de J. M. Cramp, D.D. (1796-1881)

CAPITOLUL V  PERIOADA REFORMEI, DIN ANUL 1517 PÂNĂ ÎN ANUL 1567 D. HR.

 Secţiunea IV

Baptiştii din Elveţia – Zuingli – Concesiile lui Bullinger şi Meshovius – Disputele – Acoperirile – Felix Mantz – Balthazar Hubmeyer – Louis Hetzer – Emigrarea spre Moravia – Jacob Hutter

 Schiţa care deja a fost oferită descrie poziţia baptiştilor în Germania. Acum vom urmări istoria lor în Elveţia.

Zuingli, excelentul Reformator elveţian, a fost o dată aprope să devină Baptist. Dar el a rezistat argumentelor care erau în favoarea principiilor noastre, şi a devenit un oponent violent. Guvernul din Zurich a adoptat politica sa. Zuingli a fost supărat de Baptişti, pentru că ei nu doar au pledat pentru botezul credinciosului, ci au susţinut zelos că doar creştinii reali erau membri potriviţi ai bisericilor. Presupunerea naturală era, că de vreme ce societăţile spirituale nu puteau fi conduse de oameni carnali, unirea dintre Biserică şi Stat trebuie să fie dizolvată, şi fiecare partidă să concentreze asupra afacerilor sale proprii: Statul, de lucrurile temporale; Biserica, de lucrurile religioase. Acest lucru mergea prea departe pentru Zuingli. El a respins ideea unei biserici spirituale, privind aceasta ca un lucru total imposibil. El nu a putut renunţa la noţiunea că puterea şi legea lumească erau necesare pentru întemeierea credinţei. De aici el a concluzionat că teoria Baptistă trebuie să fie tratată ca o rezistenţă faţă de autoritate, şi sprijinitorii ei să fie puşi jos cu sprijinul secular. Săracul om! El a căzut ca o victimă a principiilor sale. El a fost ucis pe câmpul de luptă din Cappel, în timpul unei vizite oficiale, ca şi capelan, în armata Protestantă, luptând împotriva Papiştilor, în 11 octombrie 1531.

Cam în anul 1523 Baptiştii au apărut prima dată în Elveţia. Numărul lor a crescut rapid. Apelul la Scriptură în sprijinul sentimentelor lor a fost redat mai puternic prin inocenţa vieţii lor. Chiar Bullinger, care era foarte intolerant faţă de ei, a fost forţat să recunoască aceasta. „Ei au avut,” a spus el, „înfăţişarea unei vieţi spirituale; ei erau excelenţi în caracter; oftau mult; nu rosteau lucruri false; erau austeri; vorbeau nobil şi cu excelenţă, astfel că de aceea ei au dobândit admiraţie şi autoritate, sau respect, faţă de oamenii pioşi simpli. Căci oamenii spuneau, „Să spună ceilalţi orice vor despre Dipperi, noi nu vedem altceva în ei decât ce este excelent, şi nu auzim de la ei altceva decât că noi nu ar trebui să înjurăm sau să facem rău altuia, că fiecare trebuie să facă ceea ce este drept, că fiecare trebuie să trăiască o viaţă sfântă şi evlavioasă; noi nu vedem nici o răutate în ei.” Astfel ei au înşelat mulţi oameni în acest ţinut.” Meshovius, reclamând viziunea oamenilor din acea vreme despre acest punct, scrie astfel: -„Unii spun, scriu ce vor ei despre Anabaptişti; că ei sunt dedaţi la trădarem şi conspiră la distrugerea semnului creştin obişnuit. Dar cât de fals este aceasta, este clar vizibil din vieţile, acţiunile şi doctrina lor, de vreme ce ei nici nu înjură, nici nu blesteamă, nici nu îşi urmăresc lucrurile lor proprii; dar îi veţi vedea că ei îi promovează doar pe aceia care sunt ai lui Hristos, care sunt în conformitate cu Scripturile; şi va spune oare cineva că aceste lucruri nu sunt adevărate, nici în special vrednice de un creştin?”1

Disputele publice erau foarte la modă în acea perioadă în Elveţia. Rar au fost ele dovedite a fi de vre-un real folos în slujba cauzei adevărului, de vreme ce este evident că omul care are cea mai fluentă limbă, cea mai pregătită memorie, umorul cel mai intens, şi cea mai mare măsură de încredere în sine, este cel mai probabil învingător, fie dacă este atacat în partea corectă fie în partea greşită. Nici nu era probabil ca vre-una dintre partide să se recunoască înfrântă. Probabil singurul beneficiu rezultat din aceste dispute a fost că multe persoane au avut ocazia să audă adevărul pe care de altfel nu s-ar fi bucurat, şi în anumite împrejurări ei au fost conduşi spre o cercetare mai amplă, care a avut ca rezultat alăturarea lor printre Reformatori.

Trei dispute s-au ţinut la Zurich în anul 1525. În toate, potrivit adversarilor lor, Baptiştii au fost înfrânţi, în ciuda faptului că ei şi-au menţinut sentimentele lor, şi s-au declarat a fi gata să le sigileze cu sângele lor. Dar magistraţii nu s-au bazat pe argumente. Ei au emis un edict, interzicând botezul credinciosului, bucurându-se de botezul copiilor, şi ameninţând că cei neascultători trebuie să fie trataţi cu severitate. Şi aşa a fost. Unii au fost închişi, alţii au fost alungaţi. Totuşi ei au perseverat. Ca rezultat, în 1526, a fost emis un alt edict, poruncind că dacă cineva îi botează pe alţii, sau s-au supus botezului (re-botezare o numeau ei), ei ar trebui să fie „înnecaţi fără milă.”2 Zuingli, ne pare rău să spunem, a aprobat această legiferare infamă. Aceasta nu a fost o ameninţare deşartă. Felix Mantz a fost înnecat la Zurich în 1527. Jacob Falk şi Heine Reyman au fost înnecaţi în 1528. Aceştia trei au fost slujitori ai Evangheliei. Anneken din Friburg, o femeie creştină a fost înnecată în acel loc în 1529, şi trupul ei a fost ars după aceea. Mulţi alţii au suferit, a căror nume nu este înregistrat. Ei nu au impus pedeapsa capitală în Basle, unde Baptiştii erau din abundenţă, dar i-au blestemat, i-au aruncat în văgăuni, sau i-au alungat, sperând să îi extenueze prin suferinţă. Marele Erasmus locuia atunci acolo. El a purtat o mărturie onorabilă pentru cei care au suferit. „Anabaptiştii,” a spus el, „deşi peste tot erau în mare număr, nu au obţinut nicăieri bisericile pentru folosul lor. Ei trebuie să fie lăudaţi mai presus de toţi ceilalţi pentru inocenţa vieţilor lor, dar sunt opresaţi de alte secte, cât şi de către ortodocşi” (Catolici).3 Astfel au fost oamenii, potrivit unui oponent, pe care Protestanţii, la fel ca şi Papiştii, au căutat să îi extermine. Este plăcut să ştim că deşi ei au fost trataţi atât de ruşinos, caracterele lor vor continua să rămână în faţa analizei observatorilor dedicaţi.

L-am menţionat pe Felix Matz. El s-a născut în Zurich, şi a primit o educaţie liberală. Adopând curând principiile Reformei, el a devenit un prieten intim al lui Zuingli şi a altor Reformatori elveţieni. Dar în anul 1522, el a început să se îndoiască de autoritatea Scripturală a botezului copiilor, şi de constituţia Bisericii care atunci exista în Zurich, şi a suferit întemniţarea în consecinţă. După aceasta el a predicat pe câmpuri şi prin păduri, iar oamenii se adunau cu mulţimile să îl audă, şi acolo el i-a botezat pe cei care profesau credinţa. Pentru aceasta magistraţii din Zurich l-au denunţat ca un rebel, şi pe la sfârşitul lui 1526 el a fost deţinut şi zăvorât în turnul din Wellenberg. În 5 ianuarie 1527, el a fost înnecat. „În timp ce venea de la Wellenberg spre piaţa de peşte,” spune Bullinger, „şi a fost condus prin mizerie spre barcă, el l-a lăudat pe Dumnezeu că urma să moară pentru adevărul Său. Căci Anabaptismul era corect, şi întemeiat pe Cuvântul lui Dumnezeu, şi Hristos a prezis că urmaşii Săi vor suferi din pricina adevărului. Şi discursul asemănător pe care el l-a întărit mult, l-a contrazis pe predicatorul care l-a asistat. Pe drum mama sa şi fratele său au venit la el şi l-au îndemnat să fie ferm; şi el a perseverat în nebunia sa, chiar până la sfârşit. Când el a fost legat de o piatră şi era gata să fie aruncat în curentul de apă de către călău, el a cântat cu voce tare: „In manus Tuas, Domine, commendo spiritum meum.” („În mâinile Tale, Doamne, îmi încredinţez duhul meu.”) Şi apoi el a fost aruncat în apă de călău, şi s-a înnecat.”

„Se raportează aici,” spune Capito, scriind lui Zuingli din Strasburg, în 27 ianuarie 1527, „că al tău Felix Mantz a suferit pedeapsa, şi a murit glorios; prin aceasta cauza adevărului şi a evlaviei pe care tu o susţii, cântăreşte mult mai mult.”4 Nu este nici o minune! Persecuţia va „face să cântărească greu” orice cauză. Şi persecuţia Protestantă este cea mai urâtă dintre toate.

Balthazar Hubmeyer cere o notă mai lungă. Acest bărbat eminent era un Bavarian; născut la Friedburg, cam în anul 1480. El a studiat la liceul din acel oraş, intenţionând să devină un doctor. Dar a schimbat studiul medicinei pentru cel al teologiei, şi în 1512, deja fiind observat pentru învăţătură şi elocvenţă, a fost numit profesor de religie şi predicator principal la Ingolstadt, unde a muncit între trei şi patru ani. În 1516 s-a mutat din nou la Ratisbon, şi a predicat în catedrală mulţimilor imense. Zelul său greşit a fost direcţionat împotriva evreilor, care au fost scoşi din oraş, şi sinagoga lor a fost derâmată: pe locul ei a fost construită o capelă dedicată Fecioarei, şi o imagine făcătoare de minuni a fost pusă la uşă, pe care mulţi au reparat-o în pelerinajul din locurile învecinate. Atât de orb a fost Hubmeyer în acea vreme.

Orbirea nu a fost de lungă durată. Raportul mişcărilor lui Luther şi a predicării lui Zuingli în Einsidlen l-a condus să se întrebe, şi curând noutăţile de la Roma au fost abandonate. Înainte de a pleca la Ratisbon, acesta a făcut progrese considerabile în reforma practică. El a tradus Evangheliile şi Epistolele în germană. El a sărbătorit slujba în acea limbă în locul latinei. El a dat Cina Domnului în ambele feluri. El i-a mustrat pe oameni să nu se mai roage la sfinţi şi a distrus imaginile.

Următorii trei ani din viaţa sa i-a petrecut la Waldshut, un oraş din Baden, unde a predicat cu mare succes. De asemenea, acolo viziunea sa religioasă s-a maturizat, şi a îmbrăţişat cu totul Protestantismul. În 1522 s-a întors la Ratisbon, acolo a continuat un an să propage principiile Reformei. Când şi-a continuat rezidenţa la Waldshut, a format un parteneriat cu reformatorii elveţieni, în special cu Zuingli şi Ecolampadius, şi s-a bucurat de oportunităţi frecvente de întâlniri cu ei. El a ajutat la împlinirea marei dispute cu Papiştii din Zurich, în toamna anului 1523. O vizită la Sf. Gall a fost frecventată de o minunată manifestare a binecuvântării. El a predicat Cuvântul „în demonstrarea Duhului şi a puterii.” Eforturile sale din Waldshut au fost atât de pline de succes, încât ceilalţi slujitori au cedat în faţa forţei adevărului, şi Romanismul a fost abandonat. Dar influenţa austriacă era predominantă în Baden, astfel că Hubmeyer curând s-a găsit într-o poziţie periculoasă, şi a fost constrâns să caute să se ascundă. După ce a suferit mult s-a mutat în Zurich, sperând că se va bucura de odihnă şi refugiu acolo.

Dar Zuingli nu era acum prietenul lui Hubmeyer. Cercetările lui Hubmeyer au avut ca rezultat descoperirea faptului că botezul copiilor era doar o tradiţie umană. El i-a transmis gândurile sale lui Zuingli şi Ecolampadius, care erau de asemenea într-o stare de îndoială a minţii în privinţa acestui subiect, şi a căutat ajutorul lor. Ei au rămas Pædobaptişti în timp ce el, urmându-şi convingerile, a făcut pasul final, prin care el a fost înstrăinat pe deplin faţă de foştii săi fraţi. El a fost botezat, împreună cu alţii o sută zece, într-un sat nu departe de Waldshut, de William Roubli, un Baptist elveţian. El însuşi a botezat trei sute de persoane în cursul următoarelor câteva luni. O lucrare despre botez, pe care el a publicat-o cam în aceeaşi perioadă, a primit un răspuns „virulent şi violent” de la Zuingli. „Cred şi ştiu,” a spus Hubmeyer, „că, Creştinismul nu îşi va primi ridicarea corectă, decât dacă botezul şi Cina Domnului sunt aduse la puritatea lor originală.” Acestea au fost cuvinte pline de adevăr.

„Cam în iulie 1525, Hubmeyer a intrat în Zurich, şi a căutat un refugiu la Hotelul Green Shield, cu câţiva prieteni şi adepţi credincioşi. Venirea sa a fost curând cunoscută printre fraţii săi colegi, şi curând de asemenea în Consiliul din Zurich. A fost căutat şi încarcerat în celulele din Tribunal. Timp de multe zile şi săptămâni Zuingli şi asociaţii săi vechi au tânjit să scuture adeziunea sa faţă de adevăr. În final a fost aplicată tortura. Istoricii Protestanţi spun că o promisiune de retractare a fost dată şi scrisă în mod voit de mâna sa. Iată, cât de doritor! Durerile din celulă au fost argumentele ascuţite şi eficiente. În 22 decembrie el este condus spre păstor, şi pus la o masă a înfruntat ceea ce Zuingli a rostit mult şi vehement împotriva ereziilor prietenului său pe care el este acolo pentru a le mărturisi. Predica este trecută, şi fiecare ochi se întoarce spre forma ce se ridică a bolnavului Balthazar. Deşi nu erau vechi, încercările sale au vorbit despre cadrul său robust; şi cu o voce tremurândă el începe să citească din hartia de retractare din faţa sa. În timp ce articulaţia sa devine distinctă, el este auzit afirmând că botezul copiilor este fără porunca lui Hristos. În timp ce cuvintele continuă să curgă, şi adaugă certitudine urechilor cărora nu le venea să creadă ale mulţimii adunate în catedrală, murmurele curg unamim în acoperişul răsunător, crescând prin grade de expresii audibile de aprobare sau de oroare. Vocea lui Zuingli se ridică mai presus de toate. El potoleşte furtuna care venea, şi Hubmeyer este transportat rapid în celula sa din Wellenberg.”

„Eforturi redublate au fost făcute după aceea pentru a remedia nedreptatea făcută. Probabil torturi reînnoite au fost aplicate sau ameninţate; pentru că în câteva luni cel suferind se spune ca a făcut o retractare publică, deopotrivă la Zurich şi la Sf. Gall; dar cu o atât de mică satisfacţie pentru persecutorii săi, că, deşi a fost eliberat din închisoare, el a fost păstrat în oraş sub o strictă supraveghere. Cam pe la mijlocul anului 1526, prin ajutorul unor prieteni distanţi, el a reuşit să scape din Zurich, şi, după ce a predicat la Constance pentru o scurtă vreme, a călătorit spre Moravia, trecând prin Augsburg în drumul său. Acolo el a proclamat Evanghelia în mod liber, şi în toate regiunile din jur, botezând mulţi şi formând biserici ale lui Hristos după Cuvântul Său.”

„În anul 1528 a fost arestat, probabil în Brunn, unde a fost un profesor în afara bisericii, la porunca Împăratului Ferdinand, şi apoi a fost trimis la Viena. După câteva zile a fost aruncat în labirinturile castelului din Gritsenstein. La cererea sa a fost vizitat de Dr. Faber, din Gran, în Ungaria, care mai demult fusese prietenul său. Interviurile lor, la care au asistat alţi doi oameni învăţaţi, au durat cea mai mare parte din cele trei zile. După aceea substanţa discuţiilor lor a fost publicată de Faber, şi indicii că în mai multe puncte Hubmeyer s-a predat în faţa clarităţii argumentelor lui. O expoziţie scrisă a punctelor sale de vedere a fost trimisă după aceea Împăratului Ferdinand de către Hubmeyer; dar nu a putut avea loc nici o schimbare de material în acestea, de vreme ce el a fost condamnat imediat la moarte. El a mers imediat la eşafod, şi în 10 martie 1528 din mijlocul flăcărilor şi al scrumului, duhul lui s-a ridicat spre acea regiune unde cei care au ieşit din necazul cel mare nu mai suferă nici nu mai plâng. Partenera sa de viaţă a fost de asemenea partenera sa de suferinţă: închisă împreună cu el, ea, de asemenea a fost condusă la Vienaa şi în râul Dunărea a găsit un mormânt de apă.”5

Hubmeyer era un om învăţat. El a publicat mai multe opere valoaroase, şi are onoarea de a fi pus într-un Index Intezis Catolicilor, în clasa întâi a autorilor proscrişi.

Louis Hetzer, un alt slujitor Baptist, a fost decapitat la Constance, în 4 februarie 1529. De asemenea el a fost în termeni intimi cu Zuingli, Ecolampadius, şi asociaţii săi, şi a fost foarte stimat de ei până când a devenit un Baptist. În asociere cu John Denk, el a tradus Proorocii din Ebraică. Multe alte cărţi au fost publicate de el. John Zwick, care a fost prezent la moartea sa, a spus, „Niciodată nu s-a mai văzut o moarte de om mai glorioasă în Constance. Foarte mulţi din partida opusă care au fost prezenţi au crezut că el va spune ceva în sprijinul doctrinei noastre şi împotriva predicatorilor; dar nici un cuvânt. Noi toţi am fost alături de el până la sfârşitul său; şi fie ca Atotputernicul, veşnicul Dumnezeu, să îmi dea mie şi slujitorilor Cuvântului Său aceeaşi milă, în ziua când El ne va chema acasă!” Thomas Blaurer, un alt martor, a observat, – „Nimeni nu şi-a dar viaţa sa pentru Anabaptism cu atâta curaj, caritate sau slavă, ca şi Hetzer. El a fost ca unul care a vorbit cu Dumnezeu şi a murit.”6Rapoarte calomniatoare despre el, afectând deopotrivă morala şi opiniile sale religioase, au fost propagate după moartea sa;7dar ele erau invenţiile duşmanului. „El a fost condamnat,” spun Cronicile fraţilor Moravieni, „de dragul adevărului Divin.”

Nu putem da statistici. Baptiştii din Elveţia erau foarte numeroşi, nu doar în Zurich, ci de asemenea şi în Berna, şi în Valteline. Ei au fost forţaţi să se întâlnească în secret, în păduri şi în locuri pustii, sau sub acoperirea nopţii. Nu s-a putut păstra nici o înregistrarea continuă. Probabil în acea vreme organizaţiile bisericii lor erau foarte imperfecte. Doar după o perioadă mai avansată din istoria lor ei au putut păstra toate beneficiile aranjamentelor ordonate. Dar ei au făcut ceea ce au putut. Ei au ascultat de voia lui Hristos atât cât au avut ocazia. Alţi Reformatori s-au opus, şi chiar i-au calomniat. Dar ei au fost un popor temător de Dumnezeu, plin de pace, drept şi sfânt.

Persecuţia nu a fost atât de tare în Germania şi Elveţia, încât se părea că nu este nici o siguranţă decât în emigrare. În anul 1530 multe mii de Baptişti, locuitori din Tyrol, Elveţia, Austria, Styria şi Bavaria au emigrat sub conducerea lui Jacob Hutter, şi s-au stabilit în Moravia. Ei au cumpărat ferme, au înălţat locaşuri de închinare, şi s-au bucurat pentru o vreme de o mare prosperitate spirituală şi temporală. Mulţi alţi exilaţi li s-au alăturat astfel că numărul lor a crescut continuu. Dar în 1535, Ferdinand, Împărat de Boemia, a ordonat expulzarea lor şi a trimis o forţă militară pentru a duce ordinul la îndeplinire. Proprietarea lor a fost cofiscată, şi toată indulgenţa pe care au putut să o obţină a fost libertatea de a-şi duce cele care se puteau muta. Ei s-au retras în păduri, şi acolo au trăit aşa cum au putut, s-au închinat lui Dumnezeu, şi şi-au păstrat sufletele în răbdare. Hutter i-a îndemnat şi i-a mângâiat. „Fiţi mulţumitori faţă de Dumnezeu,” a spus el, „că aţi fost socotiţi vrednici de a suferi persecuţii şi crudul exil din pricina Numelui Său. Acestea sunt răsplătirile celor aleşi în casa-închisoare a acestei lumi, dovezile aprobării voastre de către Tatăl ceresc. Astfel a suferit poporul Său în Egipt, în deşert şi în Babilon. Astfel Apostolii şi toţi urmaşii Mielului, unii în închisori, în exil, şi în persecuţii, unii în chinuri, în suferinţe, şi în martiraje, s-au bucurat de favoarea Domnului lor, şi au trecut mai repede la paradisul de sus. Departe de voi tristeţea; daţi la o parte toată tristeţea şi amărăciunea; gândiţi-vă la cât de mari sunt răsplăţile care vă aşteaptă pentru suferinţele pe care le înduraţi acum.”

Scrisoarea lui Jacob Hutter către Mareşalul de Moravia, scrisă în numele fraţilor, este demnă de o înregistrare nepieritoare. O vom copia în întregime, pentru ca cititorul să poată vedea cum erau bărbaţii Baptişti din secolul şaisprezece.

„Noi fraţilor, care îl iubim pe Dumnezeu şi Cuvântul Său, adevărata mărturisire a Domnului nostru Isus Hristos, alungaţi din multe ţări din pricina numelui lui Dumnezeu şi din cauza adevărului Divin, şi am venit până aici în ţinutul Moravia, ne-am adunat împreună şi locuim sub jurisdicţia voastră, prin mila şi protecţia Celui Prea Înalt, a Căruia singur fie lauda, onoarea, şi lauda pentru totdeauna, vă implorăm să cunoaşteţi, conducător onorat al Moraviei, că ofiţerii dvs. au venit la noi, şi ne-au dat mesajul şi porunca dvs., aşa după cum ştiţi foarte bine. Deja noi am dat un răspuns verbal, şi acum răspundem în scris, şi anume, că noi am părăsit lumea, o viaţă nesfântă, şi toată fărădelegea. Noi credem în Dumnezeul Atotputernic, şi în Fiul Său Domnul nostru Isus Hristos, El ne va proteja de aici în colo şi pentru totdeauna în orice pericol, şi Lui i-am dedicat pe noi înşine în întregime, viaţa noastră, şi tot ce avem, să ţinem poruncile Sale, şi să uităm toată fărădelegea şi păcatul. De aceea noi suntem persecutaţi şi dispreţuiţi de întreaga lume, şi ni se fură toată proprietatea noastră, aşa cum s-a făcut mai înainte sfinţilor profeţi, şi chiar lui Hristos Însuşi. Prin Împăratul Ferdinand, prinţul întunericului, acel crud tiran şi duşman al adevărului şi neprihănirii Divine, mulţi dintre fraţii noştri au fost înjunghiaţi şi au fost omorâţi fără milă, proprietăţile noastre au fost confiscate, câmpurile noastre şi casele noastre stau pustii, noi înşine am fost exilaţi, şi foarte mult persecutaţi.”

„După aceste lucruri noi am venit în Moravia, şi aici pentru o vreme am locuit în pace şi linişte, sub protecţia dvs. Nu am rănit pe nimeni, ne-am ocupat cu cea mai grea muncă, ceea ce toţi oamenii pot mărturisi. Cu toate acestea, cu permisiunea voastră, suntem înlăturaţi cu forţa de pe proprietăţile şi casele noastre. Acum suntem în deşert, în păduri şi sub cerul liber; dar aceasta o îndurăm cu răbdare, şi slavă lui Dumnezeu că noi suntem socotiţi vrednici să suferim pentru Numele Său. Totuşi din pricina dvs. noi gemem că atât de rău v-aţi purtat cu copiii lui Dumnezeu. Cei neprihăniţi sunt chemaţi să sufere; dar din nefericire! Vai, vai de toţi cei care fără motiv ne persecută din pricina adevărului Divin, şi ne răneşte atât de mult şi de grav, şi ne despart de ei ca nişte câini şi fiare sălbatice. Distrugerea lor, pedepsele şi condamnarea se apropie, şi va veni asupra lor în teroare şi dezamăgire, deopotrivă în viaţa aceasta, şi în cea care va veni. Căci Dumnezeu va cere din mâinile lor sângele nevinovat pe care ei l-au vărsat, şi îşi va răzbuna teribil sfinţii Săi potrivit cuvintelor profeţilor.”

„Şi acum că ne-aţi forţat cu violenţă să plecăm în exil, fie acesta răspunsul nostru. Nu ştim nici un loc în care să trăim în siguranţă; nici nu mai îndrăznim să rămânem aici pentru foamete şi frică. Dacă ne întoarcem la acesta sau acel suveran, oriunde găsim un duşman. Dacă mergem înainte, cădem în fălcile tiranilor şi jefuitorilor, ca oile înaintea lupului care face prăpăd şi a leului care rage. Cu noi sunt multe văduve, şi copii care le susţin, a căror părinţi cel mai crud tiran şi duşman al neprihănirii Divine, Ferdinand, i-a dat să fie înjunghiaţi, şi a căror proprietăţi el le-a confiscat. Aceste văduve, şi orfani, şi copii bolnavi, încredinţaţi nouă de către Dumnezeu, şi pe care Cel Atotputernic ne-a poruncit să îi hrănim, să-i îmbrăcăm, să le purtăm de grijă, şi să împlinim toate nevoile lor, nu îi putem lua să călătorească împreună cu noi, decât dacă le purtăm de grijă, nu vor trăi mult – pe aceştia nu îndrăznim să îi abandonăm. Nu putem renunţa la legea lui Dumnezeu pentru a respecta legea omului, deşi aceasta costă bani, şi trup, şi viaţa. Datorită lor noi nu putem pleca; ci mai degrabă ca ei să nu fie răniţi vom suferi orice extremism, chiar şi vărsarea sângelui nostru. În plus, aici avem casele şi fermele, proprietăţi pe care le-am câştigat prin sudoarea frunţii noastre, care înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor sunt posesiunile noastre corecte: pentru a le vinde avem nevoie de timp şi de întârziere. Din această proprietate avem nevoie urgentă pentru a ne sprijini soţiile, văduvele şi copiii, din care avem un număr mare, ca nu cumva să moară de foame. Acum stăm în pădurea largă, şi, dacă va voi Dumnezeu, fără a fi răniţi. Să ni se redea ceea ce este al nostru, şi vom trăi aşa cum am făcut până acum, în pace şi linişte. Noi nu dorim să molestăm pe nimeni, nici să prejudiciem pe duşmanii noştri, nici chiar pe Ferdinand Împăratul. Modalitatea noastră de viaţă, obiceiurile şi conversaţiile noastre, sunt cunoscute pretutindeni tuturor. Mai degrabă decât să greşim oricărui om cu un singur bănuţ, am suferi pierderea a o sută de guldeni [valorând douăzeci de pence sterling fiecare], şi mai curând decât să ne lovim duşmanul cu mâna, cu mult mai puţin cu sabia, sau suliţa, aşa cum face lumea, am muri sau ne-am preda viaţa. Noi nu purtăm nici o armă, nici suliţă, nici puşcă, după cum este clar ca ziua deschisă; şi cei care spun că noi am plecat cu miile ca să luptăm, ei mint, şi în mod păcătos ne ponegresc înaintea conducătorilor noştri. Noi ne plângem de această rănire înaintea lui Dumnezeu şi a omului, şi gemem că numărul celor evlavioşi este atât de mic. Noi am vrea ca toată lumea să fie ca noi, şi ca noi să aducem şi să convertim toţi oamenii la aceeaşi credinţă; atunci orice război şi nedreptate se va sfârşi.”

„Noi răspundem mai departe: că dacă suntem alungaţi de pe acest pământ atunci nu râmâne nici un refugiu pentru noi, decât dacă Dumnezeu ne arată un loc special spre care să zburăm. Nu putem pleca. Acest ţinut, şi tot ce este în el, îi aparţine Dumnezeului cerului şi dacă ar trebui să promitem că vom pleca, probabil nu vom fi în stare să ne ţinem de promisiune; căci noi suntem în mâna lui Dumnezeu, care face cu noi ceea ce vrea El. Prin El am fost aduşi până aici, şi El vrea ca noi să fim aici şi nu în altă parte să locuim, să încerce credinţa noastră şi persistenţa noastră prin persecuţii şi dificultăţi. Dar dacă s-ar părea că este voia Sa ca noi să plecăm de aici, de vreme ce suntem persecutaţi şi alungaţi, atunci vom muri, chiar fără porunca dvs., nu încet şi cu entuziasm, vom merge unde Dumnezeu ne va trimite. Zi şi noapte ne rugăm Lui ca El să ne călăuzească paşii noştri spre locul în care El vrea ca noi să locuim. Noi nu putem şi nu îndrăznim să stăm împotriva voii Sale sfinte; nici nu este posibil pentru dvs., oricât de mult v-aţi strădui. Daţi-ne doar un mic loc; Tatăl nostru Ceresc ne va face de cunoscut voia Sa, fie că suntem aici ca să rămânem, fie trebuie să plecăm. Dacă se va face aceasta, veţi vedea că nici o dificultate, oricât de mare ar putea fi, nu ne va împiedica de la a crede.”

„Vai, vai de voi, o voi conducători Moravieni, care aţi jurat acelui crud tiran şi duşman al adevărului lui Dumnezeu, Ferdinand, să îi alungaţi pe slujitorii Săi evlavioşi şi credincioşi. Vai! Vă spunem vouă, care vă temeţi mai mult de omul muritor şi firav decât de Dumnezeul viu, atotputernic şi veşnic, şi alungaţi de la voi brusc şi inuman, copiii lui Dumnezeu, văduva rănită, orfanii părăsiţi, şi îi împrăştiaţi în afara ţării. Nu fără pedeapsă veţi face aceasta; jurămintele voastre nu vă vor scuza, nu vă puteţi permite nici un subterfugiu. Aceeaşi pedeapsă şi chinuri pe care le-a îndurat Pilat vă vor doborâ şi pe voi, care, nedorind să îl crucificaţi pe Domnul, totuşi din frică faţă de Cezar admiteţi condamnarea Sa la moarte. Dumnezeu, prin gura profetului, proclamă că El va răzbuna înfricoşător şi teribil vărsarea sângelui nevinovat, şi nu va trece pe lângă o astfel de murdărire şi contaminarea a mâinilor lor cu acesta. De aceea, mare junghiator, multă mizerie şi nelinişte, tristeţe şi dificultate, da, veşnică durere, gemere şi chin, sunt rânduite zilnic pentru tine. Cel Prea Înalt Îşi va ridica mâna Sa împotriva ta, acum şi veşnic. Aceasta te anunţăm în Numele Domnului nostru Isus Hristos; căci cu adevărat aceasta nu va întârzia, şi în curând veţi vedea că ţi-am spus doar adevărul lui Dumnezeu, în Numele Domnului Isus Hristos, şi suntem martori împotriva ta, şi împotriva tuturor celor are calcă poruncile Sale. Te implorăm să părăseşti nelegiuirea, şi să te întorci la Dumnezeul cel viu cu plâns şi bocete, ca sa scapi de toate aceste vaiuri.”

„Te rugăm fierbinte, supuşi, şi cu rugăciuni, ca să iei o parte bună în toate aceste cuvinte ale noastre. Căci noi mărturisim şi vorbim ceea ce ştim, şi am învăţat a fi adevărat în faţa lui Dumnezeu. Noi vorbim dintr-o inimă curată plină de dragostea lui Dumnezeu, şi din afecţiune creştină adevărată pe care o urmăm înaintea lui Dumnezeu şi a oamenilor. La revedere.”8

Opresorul a fost topit o dată. Ordinul a fost retractat, şi Baptiştii s-au bucurat de pace şi libertate pentru o vreme mai lungă. Dar în 1547 expulzarea lor a fost efectuată, cu o mizerie şi o pierdere de nedescris.

NOTE DE SUBSOL

 1  Quoted in Martyrology, i. pp. 7, 8.

2  Martyrology, i. p. 121.

3  Letter to the Archbishop of Toulouse, Ibid. i. p. 165.

4  Martyrology, i. pp. 12-16.

5  Martyrology, i. pp. 61-75.

6  Martyrology, i. 97-101.

7  These calumnies are repeated in the North British Review for May, 1839, Art. ‘‘Socinianism.” The writer ought to have known that they were not published till after Hetzer’s death.

8  Martyrology, i. pp. 149-153.

Continuare în numărul viitor…

http://publicatia.voxdeibaptist.org/istorie_mai06.htm

Statele americane înăspresc legislaţia privind avortul

 40 de zile pentru viațăFamiliePersonalităţiPoliticRugăciune

Statele americane înăspresc legislaţia privind avortul

La câteva ore după ce statul american Alabama a scos practic avortul în afara legii, legiuitorii din Louisiana au iniţiat un proiect de lege prin care avortul este interzis din momentul în care sunt detectate bătăile inimii copilului. Măsura are şi spirjinul guvernatorului democrat John Bel Edwards care a spus că va semna legea dacă ea este aprobată.

Unul dintre iniţiatorii legii, senatorul democrat John Milkovich a declarat că în Constituţia Statelor Unite „nu există un drept al părinţilor sau al statului de a ucide copiii.” El a punctat de asemenea că este un fapt ştiinţific, faptul că viaţa începe la concepţie.

Legi similare au fost adoptate şi în alte state americane: Kentucky, Mississippi, Ohio şi Georgia. Adoptarea acestor legi arătă spre o posibilă acţiune îndreptată împotriva deciziei Row v. Wade din 1973 a Curții Supreme de Justiție din America, prin care avortul a fost legalizat pe teritoriul Statelor Unite. Există totuşi o scindare între politicienii Republicani din America, care sunt majoritari împotriva avortului, în privinţa limitelor impuse de aceste legi.

Şi preşedintele Trump şi-a exprimat poziţia recent pe Twitter, aplaudând victoriile ințiativelor  pro-viață, însă mulţi dintre susţinătorii lui au ridicat din sprâncene.

„Sunt în mod categoric pro-viață, cu excepţia violului, incestului şi atunci când viaţa mamei este ameninţată – aceeaşi poziţie pe care a avut-o şi Ronald Reagan,” a scris Trump.

Trump nu este singur, şi alţi lideri conservatori şi-au exprimat rezerva în privinţa faptului că unele din legile recent adoptate merg prea departe.

„Nu susţin legea din Alabama, cred că trebuie să fie excepţii,” a spus senatorul Mitt Romney.

„În toată cariera mea politică am crezut în excepţii pentru viol, incest şi protejarea vieţii mamei. Au existat excepţii, asta e ceea ce au votat Republicanii în această Cameră,” a declarat şi Kevin McCarthy, liderul minorităţii republicane din Camera Reprezentanţilor.

Statele americane înăspresc legislaţia privind avortul

Însă pentru unii dintre apărătorii poziţiei pro-viață, recentele legi adoptate nu fac altceva decât să deschidă drumul pentru o luptă decisivă la Curtea Supremă.

„De fapt, pentru viitorul ţării noastre, Row v Wade trebuie să devină o notă de subsol în cartea de istorie a naţiunii noastre”, a spus Kristan Hawkins din partea Studenţilor pentru Viaţă din America.

„Nici o lege nu este constituţională până ce Curtea Supremă va redeschide Row v. Wade,” a spus Terri Collins, un congresman din Camera Reprezentanţilor din Alabama.

Pe de altă parte, senatorii americani democraţi Cory Booker, Elizabeth Warren şi Kirsten Gillibrand, care sunt pro-avort, speră că Row v Wade va deveni lege federală, care va anula toate legile deja adoptate.

„Preşedintele Trump a pornit un război împotriva femeilor din America, dacă vrea o luptă, atunci o să o aibă,” a spus Gillibrand postului de televiziune CBS.

Sursă: CBN News

Asia Bibi amenințată din nou cu moartea de un pakistanez aflat în Canada

Anunțuri, Externe, Important, Persecuții, Politic, Rugăciune

Asia Bibi amenințată din nou cu moartea de un pakistanez aflat în Canada

Asia Bibi a supraviețuit zece ani pe „culoarul morții” în așteptarea execuției; a înfruntat furia musulmanilor din Pakistan; a stat departe de familie ani întregi, însă, de curând, a primit azil în Canada, iar când totul părea că s-a terminat, Asia mai primește o lovitură, un musulman a amenințat că vrea să o găsească și să o ucidă pe cea care a îndrăznit să blasfemeze pe profetul Mohamed.

Potrivit Asociației Creștine Britanico-Pakistaneze, un bărbat musulman care pretinde că trăiește în Canada, a lansat un videoclip pe internet în care amenință că o va găsi și o va ucide pe Asia Bibi pentru că aceasta l-ar fi blasfemat pe Profetul Mohamed. În videoclip, se aud mai multe persoane lăudând virtuțile Profetului Mohamed, apoi promit că o vor ucide pe „necredincioasa” Asia Bibi, potrivit CBN News, care nu poate spune dacă acest videoclip e unul autentic.

Asia Bibi a petrecut aproape zece ani pe „culoarele morții” într-o închisoare din Pakistan, fiind acuzată de blasfemie. A fost achitată de Curtea Supremă din Pakistan în luna octombrie a anului trecut, însă Guvernului Pakistanez i-au luat mai mult de șapte luni pentru a îi permite acesteia să părăsească Pakistanul.

A ajuns în Canada, care i-a acordat azil, însă locația exactă a acesteia este ținută în secret din motive de securitate.

Sursa: CBN News

Daniel Bodnariu: Voi vota pentru candidatul independent Peter Costea

Daniel Bodnariu: Voi vota pentru candidatul independent Peter Costea

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe 26 mai, europenii sunt chemați la urne pentru a selecta o nouă elită politică pentru Parlamentul European. Românii evanghelici sunt reprezentați de candidatul independent, Peter Costea. Avocatul familiei Bodnariu și fondatorul Alianței pentru Familie România ocupă poziția 16 în buletinul de vot și urmează să ducă această bătălie cruntă pentru apărarea valorilor familiei la nivel european, dacă îi vom acorda votul nostru de încredere.

Iată de ce optează pentru această candidatură, pastorul Daniel Bodnariu!

 

„Minutul de mindfulness”. 70-80% dintre gândurile noastre sunt negative

„Minutul de mindfulness”. 70-80% dintre gândurile noastre sunt negative

Ştiați că un om are zilnic între 50.000 și 70.000 de gânduri simple și complexe și cu toate acestea 70% – 80% dintre acestea sunt negative? Este demonstrat că la capitolul gânduri negative toţi suntem specialişti şi excelăm la acest subiect. Avem tendinţa de a scoate la suprafaţă în mod predominant gândurile negative atunci când avem câteva minute de linişte.

În opinia expertului în mindfulness Dana Predu, gândul este fundamentul existenței noastre, deoarece din acesta s-a născut tot ceea ce avem în jurul nostru: de la blocuri, la vapoare, la poduri, până la realitatea virtuală. „Gândul este adevărata celulă a sufletului, iar din acesta izvorăște realitatea. Dacă 70-80% dintre gândurile noastre sunt negative sau puternic negative, atunci este lesne de înțeles că lumea va arăta rău. Haideți să ne uităm în colțuri ale lumii unde oamenii se urăsc unii pe alții din cauza religiei diferite sau a culorii pielii. Haideți să ne uităm în istorie, nu mai departe de jumătate de secol în urmă. De la un simplu gând distructiv, cum că unii sunt mai demni decât alții, iar cei diferiți de noi trebuie să moară, s-a născut un întreg genocid, s-a născut cea mai neagră pagină a istoriei noastre moderne. De ce s-a întâmplat asta? Deoarece gândul acela oribil a fost diseminat și a intoxicat mințile multora”, declară Dana Predu, autorul cărții „Minutul de mindfulness”.

Atunci când apare gânduri negative în mintea noastră, expertul în mindfulness ne recomandă să urmăm 3 pași simpli.

1. Observă gândul. „Dacă ești bulversat de gândul care-ți invadează mintea, pur și simplu notează pe hârtie și observă-i tiparul. De cele mai multe ori, atunci când observăm un lucru în exteriorul nostru – recte, cel de pe o coală de hârtie – avem abilitatea de a-l analiza obiectiv, avem posibilitatea de a-i vedea matricea. Este exact ca atunci când nu putem vedea pădurea din cauza copacilor și trebuie să facem pași în spate pentru a vedea întreg tabloul”, explică Dana Predu.

2. Nu judeca gândul, nu-l suprima. „De multe ori avem tendința de a empatiza cu propriile gânduri sau, dimpotrivă, să le urâm, să le considerăm. Ca să învingem negativitatea, trebuie să o lăsăm să plece, să nu o suprimăm. Unii își alungă gândurile negre alergând pe plajă, alții merg să respire aer curat, alții se plimbă în pădure, alții pur și simplu ies din casă. Acțiunile distructive – de genul, butonarea telefonului, izolarea de lume – nu fac nimic altceva decât să suprime gândurile negative, care vor refula în cele mai nepotrivite momente”, spune expertul în mindfulness Dana Predu.

3. „Provoacă gândul, şirul de gânduri” cu întrebarea: „Rezolv ceva dacă tot aduc gândurile negative în prezent? Ideal este să cultivăm abilitatea de a alege un gând în detrimentul altuia. Sfidați gândurile negative, râdeți de ele, uitați-vă în oglindă și veți realiza că acele gânduri nu fac parte din voi, ci vă parazitează, au scopul de a se hrăni cu furia acumulată, cu tristețea voastră. Atunci când nu fugim de negativitate, ci o înfruntăm, aceasta va conștientiza puterea pe care o avem și va sta departe de noi”, conchide Dana Predu, autorul cărții „Minutul de mindfulness”.

Dana Predu este trainer, formator și coach de mai mult de 10 ani, timp în care și-a urmat pasiunea și a început să studieze și să finalizeze cursuri acreditate de mindfulness. Începând cu 2016, a susținut sesiuni de mindfulness în diverse organizații pentru studenți, antreprenori și părinți. În ianuarie 2018, a obţinut Certificatul Internaţional de Mindfulness Coach, a lansat cursurile online de mindfulness pe http://www.danapredu.com şi a creat programele „Trăieşte viaţa acum” şi ”Mindfulness în viaţa mea”. În luna martie a acestui an a lansat prima carte de buzunar de mindfulness „Minutul de mindfulness”.

Sursa: Plus Communication 

„Minutul de mindfulness”. 70-80% dintre gândurile noastre sunt negative

Ziua a 16-a: Poporul Kaka’i din Iran şi Irak – Ospitalitate la mustaţă! #Pray30Days

Ziua a 16-a: Poporul Kaka’i din Iran şi Irak – Ospitalitate la mustaţă! #Pray30Days

Poporul Kaka’i îşi spun ahl al haqq, care înseamnă „oamenii adevărului.” Ei sunt un popor kurd şi trăiesc în special în Irak şi Iran, numărând peste 5 milioane de oameni care vorbesc kurdă, arabă şi farsi. Bărbaţii kaka’i se recunosc după mustăţile lor largi, ce sunt purtate cu mândrie ca şi simbol al religiei lor.

Oficial ei sunt înregistrați ca musulmani şi sunt supuși obligatoriu legii Sharia. Cu toate acestea ei preferă să urmeze în secret propria lor religie, cunoscută ca Yarsanism, un sistem de credinţe sincretic, similar cu sufismul, însă care nu este pe deplin înţeles deoarece este interzis și se vorbeşte puțin despre el.

Yarsanismul a apărut la sfârșitul secolului al XIV-lea şi a fost influenţat masiv de misticismul islamic. Ca şi sufiţii, kaka’ii doresc să aibă o relaţie personală cu Dumnezeu. Printre bărbaţii şi femeile Kaka’i sunt mulţi oameni cu talent muzical şi le place să-şi cânte melodiile împreună în întâlniri regulate. Deoarece ei reprezintă o minoritate dispreţuită, ei se simt apropiaţi de creştini şi mulţi dintre ei chiar păstrează o fotografie cu Isus în casele lor. Totuşi, este dificil pentru Kaka’i să-l urmeze pe Isus, deoarece această decizie este considerată o abandonare a credinţei, a propriilor familii şi a comunităţii.

Ospitalitatea orientală este practicată pe larg printre kaka’i. Chiar dacă sunt săraci şi nu au multe lucruri, onoarea lor îi obligă să fie generoşi. Un oaspete nu poate poposi în casa unui kaka’i fără a fi servit cu băuturi răcoritoare, cafea sau ceva de mâncare.

Motive de rugăciune:

Nerecunoscuţi oficial de autorităţi, Kaka’ii sunt vulnerabili la discriminare şi hărţuire şi au nevoie de ajutor ca să trăiască în pace şi linişte.
Misticii tânjesc după o legătură intimă cu Dumnezeu şi o descoperire a lumii spirituale.

Rugaţi-văpentru ei folosind 1 Corinteni 2:10-13 drept inspiraţie.
Există şi puţini Kaka’i care îl urmează pe Hristos.

Rugaţi-vă ca aceştia să aducă lumina adevărului la aceşti „oameni ai adevărului”. (Ioan 8:12)

Vedeți întreaga colecție de articole din Ghidul 30 de zile de rugăciune pentru Lumea Musulmană, ediția 2019 AICI!

Zeci de migranți au fost debarcați în Italia fără aprobarea lui Salvini. „ONU, un organism internațional care costă contribuabilii miliarde de euro, care are ca membri Coreea de Nord și Turcia, vine să facă morală Italiei privind drepturile omului?”

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE    /   Actualizat: Luni, 20 mai 2019, 12:56  

Zeci de migranți au fost debarcați în Italia fără aprobarea lui Salvini. „ONU, un organism internațional care costă contribuabilii miliarde de euro, care are ca membri Coreea de Nord și Turcia, vine să facă morală Italiei privind drepturile omului?”

Patruzeci și șapte de migranți au fost debarcați duminică seară în Lampedusa, o insulă la sud de Sicilia, după ce prin ordin judecătoresc nava de salvare la bordul căreia aceștia se aflau a fost pusă sub sechestru, fapt ce a provocat indignarea ministrului italian de interne Matteo Salvini, informează AFP și dpa, potrivit agerpres.
Nava, închiriată de organizația neguvernamentală germană Sea-Watch, sub pavilion olandez, și care staționa în apele italiene în apropiere de insula Lampedusa, a fost pusă sub sechestru duminică de către poliția financiară italiană la ordinul unui procuror din Sicilia. Migranții aflați la bordul acesteia au fost transferați pe uscat cu ajutorul unor bărci cu motor în cursul serii. O decizie pe care Matteo Salvini – de asemenea vicepremier și liderul Ligii,– pare să o fi aflat în direct de la televizor, ceea ce l-a făcut să se întrebe cine a putut să ia în guvern o astfel de decizie fără aprobarea sa oficială.
Deja în dispută cu el, partenerul său din coaliția guvernamentală Mișcarea 5 Stele, a lui Luigi di Maio, a replicat că nu va accepta aceste insinuări, amintind că este obligatoriu ca pasagerii unui vas pus sub sechestru la ordinul justiției să debarce pe uscat. Salvini a ironizat criticile Înaltului Comisariat ONU pentru Drepturile Omului (UNHCR) împotriva unui proiect vizând înăsprirea legislației în materie de migrație în Italia.
ONU, „un organism internațional care costă contribuabilii miliarde de euro, care are ca membri țări precum Coreea de Nord și Turcia, vine să facă morală Italiei privind drepturile omului? Îmi vine să râd!”, a comentat Salvini.

Controversa dreptului la viață. Judecătorii francezi au stabilit ca un pacient în stare vegetativă să fie menținut în viață după ce medicii începuseră deconectarea de la aparate

Controversa dreptului la viață. Judecătorii francezi au stabilit ca un pacient în stare vegetativă să fie menținut în viață după ce medicii începuseră deconectarea de la aparate
Un tribunal din Franța a intervenit într-un caz medical care a divizat societatea. Judecătorii au ordonat ca un pacient aflat în stare vegetativă de peste un deceniu să fie ținut în viață. Decizia a venit marți, la 24 de ore după ce medicii au început oprirea treptată a aparatelor în ciuda opoziției părinților bărbatului.
Vincent Lambert, de 42 de ani, este în stare vegetativă de aproape 10 ani, la spitalul din Reims. El primește îngrijiri medicale în urma unui accident de circulație în urma căruia a intrat în stare de conștiență minimă, respirând totuși fără ajutor și deschizând ocazional ochii.
Sfâșiată de durere, mama lui Lambert a cerut medicilor să-i ingrijească în continuare fiul. Ea spune chiar că ar fi zărit lacrimi în ochii băiatului său și că acesta merită să trăiască. Părinții mai spun că au aflat de oprirea treptată a tratamentelor printr-un simplu mail din partea spitalului, gest considerat lipsit de orice empatie. ”Sunt niște monștri! Sunt naziști! (…) Sunt pe cale să-l sedeze. (…) Este o crimă, asta e tot”, a lansat un apel disperat, în lacrimi Viviane Lambert, în vârstă de 73 de ani, în fața sediului spitalului.
O înregistrare video a pacientului a fost difuzată luni pe site-ul Valeurs actuelles, prezentată ca datând de duminică, în care mama se află la căpătâiul fiului său. Avocații lui Rachel Lambert intenționează să depună plângere cu privire la aducerea unei atingeri la adresa vieții private.
Soția lui Vincent păstrează tăcerea. Avocatul său spune însă că întotdeauna ea a cerut să se respecte dorința soțului său, atunci când acesta se putea exprima.
Cazul lui Vincent Lambert aduce din nou în discuție dezbaterile pe tema opririi tratamentelor pentru pacienții aflați în stare vegetativă. În Franta, eutanasia și sinuciderea asistată sunt interzise, dar oprirea tratamentelor poate fi autorizată de lege în anumite situații.
Înapoi sus
Tinerețe în cuvânt

„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”

Ana-Maria Negrilă

Universul între paginile unei cărți

Nervi de Sezon

Blog Filozofic

POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata!

danielmiclea

Inca un gand

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

barzilaiendan.wordpress.com/

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat: