ZECIUIALĂ

ZECIUIALĂ. Obiceiul de a da zeciuială nu îşi are originea în legea mozaică (Geneza 14:17-20), nici nu a fost specific pentru evrei. A fost practicat şi de alte popoare antice. Există trei probleme majore pe care trebuie să le examinăm.

Din ce li se cerea evreilor să dea zeciuială? Tora a legiferat că trebuia dată zeciuială din „sămânţa pământului” (recolte), „roadele pomilor” şi „cirezi şi turme” (Levitic 27:30-32). Darea zeciuielii din vite trebuia făcută în felul următor: proprietarul număra animalele când ieşeau la păşune şi fiecare al zecelea animal era dat lui Dumnezeu. În felul acesta nu exista posibilitatea de a alege animale inferioare pentru zeciuială din turme sau din cirezi (Luca 27:32 ş.urm.). Dacă un evreu prefera să dăruiască a zecea parte din rodul cerealelor şi pomilor fructiferi sub forma valorii lor monetare, putea face lucrul acesta, dar trebuia să adauge în plus o cincime din acea sumă. Nu era permis să răscumpere în felul acesta zeciuială din turme şi din cirezi (Levitic 27:31, 33).

Cui trebuia plătită zeciuială? Zeciuială trebuia dată leviţilor (Numeri 18:21 ş.urm.). Dar în Evrei 7:5 se spune că fiii lui Levi „care primesc slujba preoţească” sunt cei care primesc zeciuială. Această abatere de la Lege poate să se datoreze faptului că leviţii nu au vrut să-şi îndeplinească îndatoririle în Ierusalim după întoarcerea din robie sub conducerea lui Ezra (Ezra 8:15 ş.urm.). Leviţii, datorită naturii poziţiei şi funcţiei lor în comunitate, nu aveau nici o sursă de venit, de întreţinere sau moştenire ca să-şi asigure traiul; din acest motiv şi „pentru slujba pe care o fac ei, pentru slujba la cortul întâlnirii” ei aveau să primească „zeciuielile pe care le vor aduce copiii lui Israel” (Numeri 18:21, 24). Acest pasaj din Numeri 18 menţionează numai zeciuială din cereale şi roadele pomilor fructiferi (v. 27). Totuşi, leviţilor nu li se permitea să păstreze toată zeciuială. Li se cerea să aducă o jertfă care să fie luată din a zecea parte, reprezentând „o zeciuială din zeciuială” (Numeri 18:26). Această „zeciuială din zeciuială” trebuia să fie „din tot ce va fi mai bun” (v. 29) şi trebuia să le fie dată preoţilor (v. 28; Neemia 10:39).

Unde trebuia să ducă evreii zeciuielile lor? Ei trebuia să le aducă la „locul pe care-l va alege Domnul Dumnezeul vostru, din toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui” (Deuteronom 12:5 ş.urm., 17 ş.urm.), adică, la Ierusalim. Aducerea zeciuielilor trebuia să aibă loc în cadrul unei mese de sărbătoare, la care să ia parte şi leviţii (Deuteronom 12:7, 12). Dacă Ierusalimul era departe de satul de origine al omului, transportul zeciuielii din recolte putea crea probleme, dar ei puteau să aducă zeciuială sub formă monetară (Deuteronom 14:22-27). La fiecare al treilea an zeciuială trebuia adusă în localitatea fiecărui om (Deuteronom 14:28 ş.urm.), deşi, chiar şi în aceste ocazii, i se cerea omului ca, după aducerea zeciuielii în comunitatea de baştină să meargă să se închine la Ierusalim (Deuteronom 26:12 ş.urm.).

La aceste legi relativ simple din Pentateuh cu privire la zeciuială au fost adăugate o mulţime de legi mărunte care au transformat un principiu religios minunat într-o povară apăsătoare. Aceste adăugiri complexe sunt redate în literatura mişnaică şi talmudică. Această tendinţă nefericită din Israel a contribuit, fără îndoială, la convingerea că acceptarea înaintea lui Dumnezeu putea fi obţinută prin acte rituale cum era zeciuială (Luca 11:42), fără împlinirea legii morale a dreptăţii, îndurării şi credinţei (Matei 23:23 ş.urm.).

Avraam îi dă zeciuială lui Mehisedec

Zeciuială plătită lui Melhisedec de Avraam, strămoşul lui Israel şi, prin urmare al preoţilor aaronici (Geneza 14:20), şi primirea binecuvântării de la acest preot-rege (Geneza 14:19), simbolizează în Evrei 7:1 ş.urm. că preoţia lui Melhisedec a fost infinit superioară preoţiei aaronice sau levitice. În Geneza 14:18-20 nu ni se explică de ce a plătit Avraam zeciuială lui Melhisedec.

Referirea din NT la zeciuială adusă din „chimen , izmă şi mărar” (Matei 23:23; Luca 11:42) ilustrează o extindere talmudică a legii lui Moise, garantând că este adusă zeciuială din „tot ce se mănâncă… şi tot ce creşte din pământ”.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2013/04/zeciuiala.html

Evanghelia după Iuda de Caius Obeada

Nostra Aetate  În Zilele Noastre

Evanghelia după Iuda   de Caius Obeada

„Ce a fost , va mai fi, şi ce sa făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.” – Eclesiastul 1:9

La anii 175-180 d. Hr., episcopul din Lyons, Franţa, combătea ereziile timpului, făcând cunoscut Bisericii Primare căderea şi abaterile doctrinare la care unii au aderat, adăugând scrieri şi învăţături străine scrierilor apostolilor. Irineu scrie o lucrare sub titlul „Împotriva Ereziilor” care devine una dintre cele mai preţioase lucrări apologetice nu numai din primele secole însă şi din timpurile noastre, combătând ereziile timpului. În „Prima Carte” capitolul 31, Irineu menţionează doctrinele Cainaiţilor şi în mod particular existenţa Evangheliei lui Iuda scriind:

Capitolul XXXI. Doctrinele Cainiţilor.

 Alţii declară că, Cain şi-a derivat fiinţa sa din Puterea de sus, şi recunosc faptul că Esau, Korah şi Sodomiţii şi toate persoanele de acest fel sunt înrudite cu ei. Cu această ocazie, ei adaugă că eu fost asaltaţi de Creator, deşi nici unul dintre ei nu a fost rănit. Căci Sophia avea obiceiul să îndepărteze ceea ce îi aparţinea de la ei la ea. Ei afirmă că Iuda trădătorul ştia în întregime aceste lucruri, şi că numai el, ştiind adevărul cum alţii nu l-au ştiut, a îndeplinit misterul trădării; prin el toate lucrurile, cele pământeşti şi cele cereşti, au fost astfel aruncate în confuzie. Ei au făcut o istorie fictivă de acest fel, pe care ei o numesc Evanghelia lui Iuda.

Am făcut şi o colecţie a scrierilor lor în care ei sprijină anularea acţiunilor lui Hystera. Mai mult, ei o numesc pe această Hystera creatorul cerului şi a pământului. Ei mai susţin ca şi Carpocrates, că oamenii nu pot fi mântuiţi până când nu au trecut prin toate felurile de experienţe. Un înger, susţin ei, îi însoţeşte în fiecare dintre acţiunile lor păcătoase şi dezgustătoare, şi îi îndeamnă să se aventureze cu îndrăzneală şi să se expună la poluare. Oricare ar putea fi natura acţiunii, aceştia declară că o fac în numele îngerului, spunând: „O, tu înger, folosesc lucrarea ta; O, puterea ta, împlinesc acţiunea ta!” Şi ei susţin faptul că aceasta este „cunoştinţa perfectă,” fără a se contracta în a se grăbi în astfel de acţiuni despre care nu este permis nici măcar să fie rostite.

A fost necesar ca să dovedesc că, chiar propriile lor opinii şi regulamentele lor îi arată pe cei care sunt de la şcoala lui Valentinus îşi trag originea din astfel de mame, taţi, şi strămoşi, şi din care îşi au doctrinele de la ei, cu speranţa că probabil unii din ei, exersând pocăinţa şi întorcându-se la singurul Creator, Dumnezeul şi Făcătorul universului, ar putea obţine mântuirea, şi pentru ca alţii să nu mai fie duşi în rătăcire de acum înainte de către convingerile lor rele dar plauzibile, imaginându-şi că vor obţine de la ei cunoaşterea unor mistere mai mari şi mai sublime. Dar lasă-i mai degrabă să înveţe cu un efect bun de la noi dogmele rele ale acelor oameni, privind cu dispreţ asupra doctrinelor lor, în timp ce, în acelaşi timp, ei îi compătimesc pe cei care încă se lipesc de aceste povestiri mizerabile şi fără bază, şi au ajuns la un astfel de grad al aroganţei până acolo că se recunosc superiori tuturor celorlalţi din cauza unei astfel de cunoştinţe, sau, aşa cum ar trebui să fie numită, ignoranţă. Acum ei au fost pe deplin expuşi; şi dacă doar le expui sentimentele, obţii o victorie asupra lor.

  Prin urmare m-am străduit să pun în lumină şi să dovedesc în mod clar starea rea a acestei mizerabile vulpi mici. Căci nu va fi nevoie de multe cuvinte pentru a răsturna sistemul lor de doctrină, atunci când ea a fost arătată tuturor. Este la fel ca şi cu o bestie care se ascunde în pădure şi, grăbindu-se să iasă din ea, are obiceiul să distrugă mulţimile, unul care străbate pădurea şi o explorează în întregime, încât constrânge animalul să iasă din ascunzătoare, nu se sforţează ca să îl captureze, văzând că este într-adevăr o bestie feroce; ci cei prezenţi pot urmări şi evita atacurile sale, şi pot arunca săgeţi din toate părţile, şi o pot răni, şi în final înjunghie bruta aceea distrugătoare. Deci, în cazul nostru, de vreme ce am adus misterele lor ascunse la lumină, pe care ei le păstrează sub tăcere între ei, acum nu vor fi necesare multe cuvinte pentru a le distruge sistemul lor de opinii. Căci acum el este în puterea ta, şi în puterea tuturor asociaţilor tăi, să te familiarizezi tu însuţi cu ceea ce a fost spus, pentru a răsturna doctrinele lor rele şi crude, şi să oferi doctrine agreabile adevărului. De vreme ce cazul stă astfel, mă voi strădui potrivit cu promisiunea făcută, şi după cum mă vor sluji capacităţile mele, să le răstorn, respingându-le pe toate în cartea următoare. Chiar şi povestirea lor este o chestiune plictisitoare, după cum vezi 331. Dar voi oferi mijloace pentru răsturnarea lor, indicând toate opiniile lor în ordinea în care ele au fost descrise, pentru ca nu numai să expun animalele sălbatice, ci să le produc răni de fiecare parte.¹

Cu puţin mai mult de 100 de ani înaintea lui Irineu, Pavel scria Galatenilor: „Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce va chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oamenii care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.” Galateni 1:6-7

Ce este Evanghelia?

În primele lecţii de şcoală duminicală, fiecare copil învaţă traducerea cuvântului Evanghelie a fi „Vestea Bună”. Cuvântul grecesc EUANGELION, care în era creştină a fost tradus şi înţeles ca „VESTEA BUNĂ” sau „A ADUCE VESTEA BUNĂ”, a avut o înţelegere puţin diferită în timpul lui Homer.² În afara literaturii creştine, EUANGELION făcea referinţa la mesager şi nu la mesaj, la recompensa pe care un mesager o primea. Tranzacţia şi înţelegerea cuvântului EUANGELION se datorează părinţilor apostolici şi scrierilor creştine din primele secole.

Didache, care mai este cunoscută şi sub numele de „Învăţătura celor 12 apostoli”, a fost (probabil) scrisă în jurul anilor 65-80 d. Hr. şi se presupune că este învăţătura pe care au dat-o apostolii neamurilor despre viaţă şi moarte, despre rânduiala în biserică, despre post, botez, rugăciune, etc. Didache, foloseşte cuvântul EUANGELION fiind una dintre primele scrieri creştine care face tranzacţia de la recompensa mesagerului la vestea bună a mesajului.

8:2 Nici sa nu va rugaţi ca făţarnicii, ci cum a poruncit Domnul în evanghelia sa, aşa să vă rugaţi: „Tatăl nostru, care eşti în cer, sfinţească-se numele tău. Vina împărăţia ta. Facă-se voia ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Dă-ne pâinea cea de toate zilele. Şi iartă-ne precum iertăm şi noi celor ce ne greşesc. Şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de râu: căci a ta este puterea şi gloria în veci.”³ Didache

Noul Testament foloseşte termenul EUANGELION de 75 de ori în sensul de VESTEA BUNĂ, cea ce face ca acestui cuvânt în contextul Scripturilor să i se dea o înţelegere specifică a veştii bune pe care mesajul Scripturii o aduce. Este de remarcat faptul ca Vestea Bună a fost şi este mesajul Scripturilor care include Vechiul şi Noul Testament, şi nu o exclusivitate a Noului Testament. Profeţii din vechime au prevestit Vestea Bună în persoana lui Cristos cu sute de ani înainte de naşterea Mântuitorului. În Evanghelia lui Ioan găsim cuvintele Domnului Isus când spune: „Căci, dacă aţi crede pe Moise, M-aţi crede şi pe Mine, pentru că el a scris despre Mine.” Ioan 5:46

Isaia prezintă Vestea Bună în persoana lui Mesia, Cristosul care avea sa vina sa aducă mântuirea (Isaia 61). Iar în ce priveşte mesajul Evangheliei, apostolul Pavel scrie: „Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v-am propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o; astfel degeaba aţi crezut. V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi; că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi; şi că sa arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.” 1 Corinteni 15:1-5

Câte Evanghelii au fost scrise?

Biserica Primară a fost confruntată cu o serie de colecţii Canonice iniţiate de diferite mişcări eretice, care încercau să justifice doctrinele şi practicile pe care le ţineau. Marcion (110-160 d. Hr.) care reuşeşte să organizeze o mişcare eclesiastică paralelă Bisericii din Roma, el însuşi fiind un teolog şi episcop, produce prima listă Canonică a Noului Testament. Mutilează Canonul Nou Testamental (pe care îl folosim în zilele noastre), folosind numai o Evanghelie şi 10 din Epistolele apostolului Pavel.⁴.

După Marcion alţi teologi au produs diferite liste Canonice, creând o dispută între apologeţii Bisericii şi restul mişcărilor eretice în unificarea şi conformitatea unei colecţii Canonice Creştine. Irineu este unul dintre apologeţii care a încercat să dea în vileag rătăcirile diferitelor mişcări eretice prin scrierile sale. Astfel diferite comunităţi creştine au folosit diferite scrieri şi colecţii până când Biserica Primară realizează necesitatea unei uniformităţi a mesajului şi doctrinelor lăsate de apostoli.

Până la finalul celui de-al 4 lea secol (Conciliul de la Hippo în 392, al 3 lea Conciliu de la Cartagina în 397, şi al 6 lea Conciliu de la Cartagina în 419), nu a existat un acord referitor la Canonul Nou Testamental. Cele trei concilii aduc o uniformitate între creştinii vestului unde Roma era în control. În realitate, Canonul nu a fost legalizat până la conciliu ecumenic din 1546. Apariţia Protestantismului creează o dispută în recunoaşterea cărţilor apocrife folosite de Biserica Catolică şi Ortodoxă, care continuă şi în zilele noastre.

Primele 4 secole produce o serie de scrieri creştine care au fost categorisite ca Evanghelii (în jur de 30), Fapte (în jur de 34), Epistole (în jur de 13), Apocalipse (în jur de 11), şi alte scrieri. Toate aceste colecţii de scrieri fiind considerate a fi scrieri apocrife, care nu au avut autoritatea Canonică a autorităţii şi inspiraţiei Duhului Sfânt. Din lista Evangheliilor se pot număra⁵:

Evanghelia lui Toma (gnostică). Scrisă c. 200 d. Hr. Cea mai faimoasă dintre evangheliile apocrife. Aceasta începe astfel, „Acestea sunt cuvintele secrete pe care Isus cel viu le-a rostit şi pe care geamănul, Iuda Toma, le-a scris.” Învăţăturile ei în mod hotărât neagă unica divinitate a lui Hristos, care în această evanghelie spune Toma: „Eu nu sunt stăpânul tău. Pentru că ai băut, te-ai îmbătat din şuvoiul spumat pe care l-am măsurat…. Cel care va bea din gura mea va deveni ca mine: eu însumi voi deveni el, şi lucrurile care sunt ascunse îi vor fi revelate lui”. În 1897 şi 1903 fragmente dintr-o versiune greacă a acestei evanghelii au fost descoperite la Oxyrhynchus, Egipt. Un manuscris complet în coptică a fost descoperit în 1945 la Nag Hammadi, Egipt, alături de alte texte gnostice, inclusiv Evanghelia lui Filip, Evanghelia Adevărului, Apocrifon (Învăţăturile Secrete) a lui Ioan, şi alte documente gnostice.

„Evanghelia Secretă a lui Marcu”. În 1958, Prof. Morton Smith a descoperit o scrisoare către Theodore atribuită lui Clement din Alexandria la mănăstirea Mar Saba, în sud-estul Ierusalimului. Această scrisoare afirmă faptul că o evanghelie secretă scrisă de Evanghelistul Marcu a fost păstrată pentru o elită spirituală la o bibliotecă din Alexandria. Autorul spune că aceasta nu trebuia să circule printre bisericile în general şi să fie negată public dacă era necesar. Un fragment din evanghelia secretă este citat, care menţionează faptul că un tânăr pe care Hristos l-a înviat din morţi a venit la el noaptea, „purtând o haină din în peste corpul său gol. Şi el a rămas cu el în acea noapte, căci Isus îl învăţase misterul Împărăţiei lui Dumnezeu.” Autorul scrisorii îl asigură pe Theodore că fraza afirmată „omul gol cu omul gol” nu este conţinută în scrisoarea secretă.

Evanghelia Adevărului (gnostică). Acest document este parte a colecţiei Nag Hammadi. Mulţi scolastici cred că această aceiaşi „Evanghelie a Adevărului” este criticată ca „plină de blasfemie” de către Irineu (Episcop de Lyons, c. 180) în cartea sa în 5 volume Distrugerea şi răsturnarea falsei aşa zise cunoaşteri.

Evanghelia lui Filip (gnostică). Acest document, parte din colecţia Nag Hammadi, este un document asupra teologiei sacramentale gnostice. Aceasta include următoarea relatare neortodoxă: „. . . însoţitoarea [Salvatorului este] Maria Magdalena. [Dar Hristos a iubit-o] mai mult decât [toţi] ucenicii, şi obişnuia să o sărute [adesea] pe [gura ei]. Restul [ucenicilor erau ofensaţi]. . . Ei i-au spus, „De ce o iubeşti pe ea mai mult decât pe noi toţi?” Salvatorul le-a răspuns şi a zis, „De ce nu vă iubesc pe voi cum (o iubesc) pe ea?” Epifanius şi Leontius de Myzantium menţionează această Evanghelie.

Evanghelia Egiptenilor (gnostică). Acest document este parte a colecţiei Nag Hammadi. Ea se pretinde a fi „[cartea sacră] a Marelui [Spirit] Invizibil”.

Evanghelia Arabică a Prunciei Salvatorului (origine catolică). Aceasta este o lucrare original gnostică cu retuşări catolice, c. 600 d. Hr., şi nestorienii sirieni au folosit-o în mod considerabil. Această Evanghelie înregistrează multe evenimente din evangheliile canonice precum şi miracolele din Egipt care nu se găsesc în nici o altă Evanghelie, incluzând: vindecarea leprosului prin apa de băit a lui Isus, vindecarea bolnavilor prin hainele purtate de Hristos. Aceasta include şi legenda hoţilor Titus şi Dumachus: Sfânta Familie a căzut în mâinile lor în Fuga spre Egipt; Titus îl mituieşte pe Dumachus ca să nu-i molesteze; Pruncul Hristos profeţeşte că în treizeci de ani ei o să se reîntâlnească şi că Titus va fi crucificat la dreapta Sa şi Dumachus la stânga Sa şi că primul îl va însoţi pe El în paradis.

Evanghelia Evreilor. Această Evanghelie este foarte antică şi a fost unica evanghelie folosită de comunitatea creştino-evreiască palestiniană „Nazareană” pentru un timp înainte să fie înlocuită de canonica Evanghelie după Matei, care ar putea purta o dependenţă literară de aceasta. Aceasta a fost probabil citită ca Scriptură în anumite biserici non-palestiniene de asemenea, judecând din respectul care îi este acordat de Clement din Alexandria, Origen, Eusebius şi Sf. Epifanius. Jerome a tradus-o din aramaica originală în greacă. Doar 24 de fragmente au fost păstrate în scrierile părinţilor Bisericii, care includ multe lucruri în comun cu Matei precum şi un număr de naraţiuni şi spuse ale lui Isus, care nu se găsesc în Evangheliile canonice.

Evanghelia lui Pseudo-Matei (origine catolică). Scrisă c. 400 d. Hr. Aceasta afirmă că Maria era logodită cu Iosif la vârsta de 14 ani şi narează fuga în Egipt cu următoarele înfrumuseţări: dragonii, leii şi alte fiare sălbatice din deşert îl adorau pe prunc; palmierii îşi plecau capetele ca Sfânta Familie să poată să ia roadele lor; idolii din Egipt sunt zdrobiţi când Pruncul Divin intră în ţară.

Evanghelia Naşterii Mariei. Scrisă la o dată necunoscută dar târzie. Aceasta este o versiune prelucrată a Evangheliei lui Pseudo-Matei, care se opreşte la naşterea lui Isus.

Evanghelia lui Gamaliel (origine catolică). Acest număr a fost atribuit la un număr de fragmente coptice similare care citează din evanghelia lui Ioan şi sunt atribuite lui Gamaliel (cf. Fapte 5:34). Alţi scolastici presupun că aceste fragmente au format parte a unei „Evanghelii a celor 12 Apostoli”.

Protoevangelium (Proto-Evanghelie) a lui Iacov (origine catolică). Scrisă c. 150 d. Hr. Acesta descrie naşterea, educaţia şi căsătoria Fecioarei Maria (cap. 1-11), incluzând următoarele legende populare: Maria era odrasla miraculoasă a lui Joachim şi Ana, anterior fără copii; părinţii ei au dus-o la templul la 3 ani pentru a-şi împlini jurământul lor de a o dedica serviciului său; marele preot l-a ales pe Iosif ca soţ pentru ea când ea avea 12 ani, în conformitate cu un semn miraculos, un porumbel venind din toiagul lui Iosif şi aşezându-se pe capul său. Această carte este de valoare principială istorică în atestarea unei date anterioare a venerării Mariei.

Evanghelia lui Ioan referitoare la Adormirea (Moartea) Mariei (origine catolică). Atribuită Sf. Ioan apostolul, această carte populară a fost larg citită şi tradusă în biserica timpurie. Aceasta descrie moartea lui Maria şi poate avea vreo legătură cu originea doctrinei Presupunerii Mariei, profesată de creştinii catolici şi ortodocşi. Conform cărţii, toţi apostolii vi au fost în mod supranatural schimbaţi la patul de moarte al Fecioarei şi apostolii care muriseră au fost resuscitaţi ca şi ei să poată să ia parte. Un evreu care se aventurează să-i atingă corpul ei îşi pierde instantaneu ambele sale braţe, dar apostolii se roagă pentru el şi mâinile lui sunt ulterior restaurate. Hristos şi o companie de îngeri se coboară să primească sufletul Mariei, după care apostolii îi duc trupul ei în Gheţimani şi o pun într-un mormânt. Trupul este apoi luat viu la Ceruri.

Evanghelia lui Bartolomeu. Scrisă probabil devreme în timpul secolului al 4lea. Printre scrierile existente ale Bisericii, la aceasta se face pentru prima dată aluzie de către Sf. Jerome. Fragmente din ea au fost descoperite în manuscrisele coptice vechi.

Evanghelia Egiptenilor (gnostică). Această evanghelie supravieţuieşte doar în citările limitate de către Părinţii Bisericeşti (Clement din Alexandria, Origen, Hipolit şi Epifanius), care afirmă cu toţi larga sa folosinţă răspândită de către sectele eretice, în special de către gnostici în Egipt. Extrasele care au supravieţuit tind spre condamnarea Encratită a căsătoriei şi un Gnosticism panteistic.

Evanghelia lui Petru (Docetică). Scrisă c. 190 d. Hr. Un lung fragment din această evanghelie în greacă, descriind Suferinţa, Îngroparea şi Învierea, au fost descoperite de arheologii francezi la Akhmon, Egipt în iarna lui 1886-87. existenţa evangheliei a fost cunoscută din timpul Bisericii timpurii, după cum câţiva Părinţi Bisericeşti o menţionează ca o lucrarea Docetică. Evanghelia lui Petru este semnificativă din punct de vedere istoric datorită dependenţei sale literare de cele patru evanghelii canonice care oferă evidenţe acceptării lor timpurii. Aceasta este probabil nici pur legendară şi nici pur istorică. Fragmentul existent conţine un episod care poate păstra o autentică tradiţie extra-canonică: Hristos pus în batjocură pe un tron de către chinuitorii Săi.

Evanghelia Prunciei lui Toma (text grec A, text grec B, text latin). Anterior descoperirii Nag Hammadi, această evanghelie era cunoscută simplu ca Evanghelia lui Toma. Ea include multe episoade extravagante şi uneori ofensive din copilăria lui Hristos, portretizându-l ca un făcător de miracole şi un copil minune din punct de vedere intelectual. Ea este singura evanghelie care să descrie viaţa ascunsă a lui Hristos dintre vârsta de 5 şi 12 ani. Unele minuni sunt înfăptuite uneori pentru fantezii copilăreşti, altele din binefacere şi altele din pedeapsă aspră. Relatarea miracolului a băiatului Isus care făcea porumbei din lut, şi aducerea lor la viaţă şi zborul lor atunci când el bătea din palme este de asemenea relatat în Coran.

	Evanghelia lui Matias. Deşi nici un document al acesteia nu supravieţuieşte, Origen şi Eusebius o menţionează ca parte a literaturii eretice. Referinţele la un „discurs secret” al apostolului Matias la gnosticii Basilideani (Hipolit) şi la o „Tradiţie a lui Matias” (Clement din Alexandria) s-ar putea referi la această lucrare.
	Evanghelia celor 12 Apostoli. Acest document, subiectul dezbaterii scolastice, a fost menţionat de Origen în secolul al 3lea şi a fost probabil scrisă în greacă şi folosită de ebioniţii gnostici din secolul al 2lea.

Evanghelia lui Barnaba. Nu este existentă; nu se cunoaşte nimic decât numele ei.

Evanghelia Sf. Andrei. Nu este existentă; nu se cunoaşte nimic decât numele ei. s-ar putea să fie identică cu gnostica „Faptele lui Andrei”.

Evanghelia lui Tadeus. Nu este existentă; nu se cunoaşte nimic decât numele ei.

Evanghelia lui Eva. Nu este existentă; nu se cunoaşte nimic decât numele ei.

Evanghelia lui Iuda Iscarioteanul (gnostică). Acest document, folosit de secta gnostică de Cainiţi, îl glorifică pe trădător.

Evanghelia lui Iacov

Evanghelia Domnului (de Marcion).

Evanghelia Mariei [Magdalena]

Evanghelia după Ebioniţi (evreo-creştină).

Dialogul Salvatorului (gnostică). Acest document este parte a colecţiei Nag Hammadi.

Comentariul lui Heralcon asupra Evangheliei Canonice a lui Ioan (gnostică). Scris c. 160-170 şi foarte influenţatoare. Rezervările din Biserica timpurie cu privire la canonizarea Evangheliei lui Ioan se datorau folosinţei sale larg răspândite de către gnostici. Fragmente din acest comentariu sunt păstrate în lucrarea lui Origen Comentariu asupra Evangheliei lui Ioan.

Comentariul lui Ptolemeu asupra Evangheliei lui Ioan Prolog (gnostică). Păstrată în lucrarea lui Irineu, Împotriva Ereziilor.

Evanghelia lui Iuda?

Irineu fiind primul apologet care menţionează Evanghelia lui Iuda în scrierile sale, ne lasă câteva informaţii ajutătoare în înţelegerea contextului şi folosirii acestei Evanghelii în secolul doi. Cu toate că poartă numele lui Iuda Iscarioteanul, nu există nici o dovadă istorică, arheologică sau a altor scrieri din primele secole care ar atesta sau dovedi ca autor pe Iuda. Nu autenticitatea manuscrisului lansat de National Geographic este în dispută, ci autenticitatea autorului.

„National Geographic Society” a anunţat lumii descoperirea şi traducerea unei Evanghelii care ar schimba credinţa Creştinismului aşa cum o cunoaştem în zilele noastre. Descoperirea acestei Evanghelii având capacitatea de a schimba opiniile şi înţelegerile doctrinare cunoscute, teologii zilelor noastre fiind forţaţi să rescrie doctrinele Nou Testamentale.

Lansarea acestui document care are o autenticitate a secolului 3-4, nu reuşeşte să convingă creştinii secolului 21 în autenticitatea autorului, care este mai importantă decât autenticitatea manuscrisului. Unii cercetători biblici datează acest document ca aparţinând ramurei Gnostice Sethian, numiţi Cainiţi de către liderii bisericii primare. Cainiţii glorificau pe Cain şi restul personajelor negative ale Bibliei, ca fiind lucrători a voii lui Dumnezeu.

Din scrierile lui Irineu reiese că Cain şi-a însuşit puterile de la Dumnezeu, iar Esau, Korah, Sodomiţii, şi restul personajelor Biblice asociate cu caracterul şi natura păcătoasă erau din aceiaşi liniei genealogică. Cainiţii, aşa cum au fost un mare număr din grupările gnostice erau „semi-maltheists” care credeau că Dumnezeul Vechiului Testament (Yahweh) era un demon, o fiinţă inferioară dumnezeirii care a creat universul, responsabil în trimiterea lui Cristos.⁶

Cainiţii susţineau că faptele lui Iuda au ajutat în mântuirea lumii, ucenicii uitându-se la o împărăţie temporară pe când Iuda ar fi fost cunoscător al planului secret de mântuirii a lui Cristos pe crucea Golgotei. Din trădător al lui Cristos, Iuda devine un erou al Mântuirii care facilitează planul Dumnezeirii, gnosticismul fiind doctrina mântuirii printr-o cunoştinţă specială.

Evanghelia lui Iuda sugerează că Iuda a fost instruit de către Cristos să-l vândă Sinedriului, ca moartea Sa să împlinească profeţiile Mesianice a Vechiului Testament.⁷ Actul lui Iuda fiind un act de ascultare ci nu de trădare. În unul din pasajele Evangheliei lui Iuda găsim scris:

„Iuda întreabă despre destinul său

 Iuda spune: „Domnul meu, se poate ca seminţia mea să fie sub controlul stăpânilor?

 Isus răspunde şi spune: ”Vino, ca să (lipseşte două linii) ….., dar tu o să fii întristat când o să vezi împărăţia şi toate generaţiile ei.”

 Când a auzit acestea, Iuda i-a spus: ”Ce bine este pe care să-l fi primit? Pentru că mai pus deoparte pentru acea generaţie.”

 Isus a răspuns şi i-a zis: Tu vei fi al treisprezecelea, şi vei fi blestemat de restul generaţiilor – şi vei veni să stăpâneşti peste ei. În zilele din urmă ei vor blestema ridicarea ta la sfânta (generaţie).⁸

Importanţa Evangheliei lui Iuda?

Gnosticismul a fost o erezie a primelor secole, fiind o realitate istorică, teologică şi doctrinară a Bisericii Primare. După legalizarea Creştinismului, devenind religia imperiului Roman, liderii Bisericii de la Roma au avut puterea şi căile de oprire a ereziilor timpului. Învăţătorii gnostici au fost omorâţi sau trimişi în exil, iar manuscrisele şi scrierile gnostice distruse. Până la anul 1945 nimeni nu a putut cerceta manuscrise gnostice datorită dispariţiei lor.

În nordul Egiptului lângă localitatea Nag Hammadi, într-un complex de 150 de peşteri au fost descoperite ascunse în nişte vase de lut cea mai mare colecţie de scrieri gnostice dispărute din secolul 4-5 până la anul 1945. Aceste manuscrise erau traduceri coptice după textul grecesc, limba Noului Testament. Manuscrisul Evangheliei lui Iuda a fost descoperită în circumstanţe asemănătoare în 1970 în desert lângă El Minya, Egipt.

Din punct de vedere istoric manuscrisul Evangheliei lui Iuda are o semnificaţie istorică, iar din punct de vedere a mesajului şi a autorului, manuscrisul întăreşte opiniile lui Irineu şi a părinţilor Bisericii Primare care au combătut erezia Cainiţilor şi a gnosticismului. Mesajul manuscrisului cu titlul Evanghelia lui Iuda, nu are mesajul şi substanţa unui mesaj autoritar a inspiraţiei lui Dumnezeu.

O manipulare a manuscrisului pentru un câştig financiar nu are puterea să schimbe sau să pună la îndoială mesajul Evangheliei lăsate de Cristos şi apostoli. Lansarea globală pe care National Geographic Society a făcut-o manuscrisului nu a reuşit să pună la îndoială ceea ce Dumnezeu a lăsat prin puterea Evangheliei Sale în inimile aleşilor Săi. Scriptura a suferit multe încercări de-a lungul secolelor; „ce a fost v-a mai fi şi ce v-a fi a mai fost” scrie Solomon.

Importanţa cunoaşterii Scripturilor şi apărarea lor depinde de chemarea şi alegerea pe care Dumnezeu o face din veşnicie în prepararea aleşilor Săi la o slujbă apologetică. Aleşii Săi au apărat Biserica şi mesajul Dumnezeirii din generaţie în generaţie aşa cum o face şi în zilele noastre.

Coram Deo!

Note de subsol:

1. http://www.voxdeibaptist.org/Irineu_Cartea01.htm
2. http://mb-soft.com/believe/txw/gospel.htm
3. http://www.voxdeibaptist.org/didache_romaneste.htm
4. http://www.newadvent.org/cathen/09645c.htm
5. http://www.voxdeibaptist.org/canonul_bibliei.htm
6. http://en.wikipedia.org/wiki/Gospel_of_Judas
7. Gospel of Judas; Authentic Fraud by Jon Christian Ryter
8. http://www.nationalgeographic.com/lostgospel/

Nu ezita! Accesează pagina de CONTACT şi trimite-ne un email!

Întrebările care sunt adresate despre oricare dintre subiectele din această Publicaţie vor primi răspunsul la pagina de POŞTA REDACŢIEI.

Aşteptăm mesajele dumneavoastră la adresa Misiunii!

http://publicatia.voxdeibaptist.org/editorial_mai06.htm

Ce este Halloween-ul? Halloween-ul în lumina Bibliei – cu pastorul Bebe Ciausu

https://www.mixcloud.com/widget/iframe/?

LOZ – Halloween by Vio Pop on Mixcloud

 

Halloween-ul devine tot mai popular şi în ţara noastră. Ştirile prezentate la TV în perioada sfârşitului lunii octombrie, lăcomia comercianţilor de a-şi lărgi afacerile, predilecţia copiilor pentru giumbuşlucuri şi dorinţa părinţilor de a face pe plac copiilor, cumpărându-le costume haioase, precum şi multe alte motive, au condus la o popularizare anticipată a acestei pseudo-sărbători printre conaţionalii noştri. Magazinele sau vânzătorii stradali expun costumaţii cu schelete, cranii, fantome, demoni etc., dovleci sculptaţi sub formă de cranii, lumânări şi alte cele, pentru a pune la îndemâna celor interesaţi tot arsenalul de care au nevoie pentru o „sărbătoare” în toată regula. Mulţi creştini se simt intimidaţi de notorietatea tot mai evidentă a acestui fenomen, aşa că, în mod inevitabil, se ridică întrebări precum: Care ar trebui să fie reacţia creştinilor vis-a-vis de Halloween? Ce are Biblia de spus despre astfel de „sărbători”? Ca să putem oferi un răspuns viabil, ar trebui să ştim, mai întâi, despre ce este vorba.

Aşadar: Ce este Halloween-ul? În esenţă, Halloween-ul este o sărbătoare religioasă, dar nu creştină, ci păgână, chiar demonică. Originile ei merg în urmă până pe vremea celților, care sărbătoreau ziua de 1 noiembrie în cinstea lui Samhain, zeul morţii [numele iniţial a fost Samuin, care înseamnă „sfârşitul verii”]. Din pricină că în această perioadă a anului ziua devine tot mai mică, iar noaptea tot mai mare, soarele îşi pierde puterea şi temperaturile scad foarte mult, copacii rămân fără frunze şi natura parcă „moare”, druizii credeau că Samhain biruise Soarele şi-i furase lumina şi căldura, împuternicindu-se astfel să domine lumea prin noapte şi îngheţ.

Tom Sanguinet, un fost mare preot în Wicca, convertit la creştinism, a declarat: „Sărbătoarea modernă pe care o numim Halloween îşi are originile în luna plină cea mai apropiată la 1 noiembrie, „Anul Nou al vrăjitoarelor”. Este un moment în care se presupune că spiritele (demonii) ating apogeul puterii malefice şi se întorc pe pământ să-l viziteze[ …] Halloween-ul este, pur și simplu, absolut malefic şi nu există nimic în lumea aceasta care să-l facă acceptabil pentru Domnul Isus”.1 Celții credeau, de asemenea, că în noaptea zilei de 31 octombrie, în ajunul festivalului Samhain, graniţele dintre lumea aceasta şi cea de dincolo erau îndepărtate, iar duhurilor tuturor celor care au murit în anul precedent li se îngăduia să le traverseze şi să bântuie casele celor vii. Din această cauză, preoţii celți organizau ceremonii de închinare în care sacrificau pisici, cai, oi, boi sau chiar oameni. Aceste jertfe erau aduse ca ofrande lui Samhain (întruchipare a lui Satan) şi spiritelor lui rele pentru a-i determina să nu le facă rău. În unele părţi ale Irlandei medievale, localnicii se îmbrăcau în noaptea de 31 octombrie în piei de animale şi îşi puneau pe cap cranii de animale pentru a speria spiritele rele. Interesantă idee: să te îmbraci ca diavolul ca să-l sperii! În Scoţia, rolul spiritelor rele era jucat de tineri deghizaţi în fantome, care cântau şi jucau în jurul unor focuri mari, aprinse toate de la focul cel mai mare prin flăcările căruia cei mai curajoşi treceau ca ritual de purificare.

Paradoxal, răspândirea acestei sărbători păgâne a fost făcută mai mult prin intermediul creştinismului. Odată cu expansiunea creştinismului în ţările din Nordul Europei, cei convertiţi au vrut să scape de ritualurile şi practicile barbare amintite şi, prin Papa Grigore al Vl-lea, au mutat Sărbătoarea Tuturor Martirilor e pe data de 1 mai, pe data de 1 noiembrie. Mai târziu, aceasta a devenit Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor sau Hallowmas sau All Hallows. Termenul Halloween reprezintă o variantă scoţiană a denumirii All Hallows- Even[ing], accesat în data de 27 octombrie 2012. Noaptea dinaintea Sărbătorii Tuturor Sfinţilor. Până în secolul al XX-lea se scria Hallowe’en, eliminând „v”-ul şi scurtând cuvântul. Apoi a fost înlăturat apostroful şi a devenit Halloween.

Practici de Halloween cu rădăcini oculte Cel mai răspândit obicei de Halloween este sculptarea unui dovleac sa a mai multora, în interiorul căruia se pune o candelă. Acesta se numeşte Jack-O-Lantern. Astăzi, cei mai mulţi cred că sculptarea devlecilor de Halloween îşi are obârşia într-o legendă irlandeză care îl are la bază pe zgârcitul Jack-O-Lantern, un alcoolic nelegiuit care le întindea capcane apropiaţilor. Într-o zi a îndrăznit să-l provoace pe însuşi Satan, pe care l-a invitat să bea împreună cu el. Pentru că nu voia să plătească pentru consumaţia făcută, Jack îl păcăleşte pe necuratul să se transforme într-o monedă ca să achite datoria. Însă, după ce vede moneda pe masă, Jack se hotărăşte să o păstreze, eliberându-l pe diavol doar cu condiţia de a nu-l deranja deloc timp de un an. Însă nu se potoleşte şi-i mai face o farsă. Îl convinge să se urce într-un pom pentru a-i da un măr. Dar, în timp ce Satan era cocoţat în pom, Jack înfige zeci de cruci lângă rădăcina pomului, ba chiar crestează semnul crucii pe scoarţa tulpinii pentru ca păcălitul să nu se mai poată coborî. Disperat, diavolul îl întreabă pe Jack ce vrea să-i ofere pentru a-l lăsa să coboare din măr, iar acesta îl pune să promită că nu-i va stăpâni sufletul atunci când va fi să moară. După mai mulţi ani de farse şi păcăleli, Jack îşi dă duhul şi ajunge la porţile Raiului, păzite de Sfântul Petru. Acesta îi spune că viaţa pe care a dus-o a fost plină de răutate şi păcate, aşa că nu poate intra în Rai. Jack se întoarce şi o apucă pe calea ce ducea spre iad. Ajuns acolo îl întâlneşte pe Satan, care îşi aduce aminte de păcălelile primite şi se hotărăşte să nu-l primească pe Jack în iadul lui. Neavând unde să se ducă, Jack rămâne hoinar între iad şi rai pentru totdeauna. Înspăimântat, îl întreabă pe diavol cum se va descurca fără lumină pe drumul întunecos, iar acestuia i se face milă şi-i aruncă o flacără din adâncurile iadului, care să-i servească drept lumină în singuratica-i călătorie. Jack introduce flacăra într-un nap scobit în interior şi obţine un felinar.

Legenda lui Jack-O-Lantern este amuzantă şi pare inofensivă, însă realitatea este departe de această povestire. Originea acestui obicei se găseşte în craniile luminate de lumânări, care serveau ca semne ce marcau fermele şi casele celor care sprijineau religia celților. Mai târziu, irlandezii obişnuiau să scobească napi sau tărtăcuţe pentru a-şi face felinare ca să fie păziţi de duhurile necurate. Dar prin anii 1800, când au ajuns în America, şiau dat seama că dovlecii erau mai uşor de întrebuinţat şi de prelucrat, aşa că i-au adoptat foarte repede. Următorul obicei ca răspândire şi popularitate de Halloween este „Trick or Treat” (Păcăleală sau Dulciuri). Copiii merg în grupuri din casă în casă spunând „Trick or Treat”. Asta însemnând că, dacă cel la uşa căruia bat nu le deschide sau îi alungă şi nu le oferă bomboane sau alte dulciuri (treat), este ameninţat că i se va face o farsă (trick). Adoptarea colindatului după bomboane, preluat din practicile diabolice ale druizilor, a fost popularizată la scară largă de organizaţia UNICEF, care, în anul 1950 a dus o campanie de strângere de ajutoare (în special dulciuri şi alimente) pentru copiii săraci. Pentru început au fost distribuite cutii portocalii în şcoli şi copiii care mergeau la colindat donau dulciurile primite în acele cutii. În doar doi ani de zile, acest obicei a devenit cunoscut în toată America şi apoi în alţi câţiva ani în aproape toată lumea.

Cei mai mulţi nu ştiu însă că, până şi acest obicei, aparent inofensiv, îşi are originile tot în practicile diabolice ale celților, care, pentru a face rost de animale pentru jertfele în onoarea lui Samhain, mergeau din casă în casă pentru a le cere de la oameni. Celor care acceptau li se promitea prosperitate materială, iar cei care refuzau să dea animale pentru ofrande, erau blestemaţi şi ameninţaţi că li se vor fura, aşa că, în cele din urmă, şi ei dădeau. Jocuri şi activităţi de Halloween cu obârşie ocultă.

Unul dintre jocurile asociate cel mai des cu petrecerile de Halloween este, în esenţă, o formă de divinaţie, adică de prevedere a viitorului. Orice fată care vrea să afle cu cine se va căsători, trebuie să cureţe un măr dintr-o singură tăietură, iar apoi să arunce acea coajă lungă a mărului peste umăr. Se crede că acea coajă va cădea sub forma primei litere a numelui viitorului soţ. De asemenea, fetelor nemăritate li se spune că dacă stau într-o cameră întunecată şi se uită cu coada ochiului la ea în noaptea de Halloween, vor vedea imaginea alesului lor. Dacă, în schimb, le este rânduit să moară înainte de căsătorie le va apărea un craniu în imaginea din oglindă. Obiceiul acesta cu rădăcini oculte, interzis în mod evident de Sfânta Scriptură, era atât de răspândit la sfârşitul secollului XIX şi începutul secolului XX încât apărea foarte des pe felicitările de Halloween. Un alt joc bazat pe superstiţie şi divinaţie şi atestat la începutul secolului XX era cel cu coji de nucă. Tinerii desenau simboluri cu lapte pe hârtie albă. După uscare, hârtia era împăturită şi introdusă într-o coajă de nucă. Coaja era încălzită la foc iar laptele de pe hârtie devenea cafeniu şi scrisul se vedea foarte bine. Jocul implica mai mulţi tineri şi mai multe astfel de biletele. Toate bileţelele erau alezate pe o farfurie şi tinerii intrau rând pe rând într-o cameră întunecată şi mai întâi puneau mâna pe o bucată de gheaţă iar apoi o puneau pe farfurie. Un bileţel se lipea de mână îl locul atins mai înainte de gheaţă. Printre simbolurile de pe hârtie erau: semnul dolarului pentru bogăţie, nasturele pentru burlăcie, degetarul pentru necazuri, arcanul pentru sărăcie, bobul de orez pentru cununie, umbrela pentru călătorie, ceaunul pentru necazuri, trifoiul cu patru foi pentru noroc, moneda pentru avere, inelul pentru căsătorie, cheia pentru celebritate etc. Printre activităţile preferate de mulţi pentru Halloween se numără vizionarea în grup a unor filme horror. Producătorii de la Hollywood lansează foarte multe filme horror chiar în perioada premergătoare Halloween-ului. De asemenea, dansul groazei (în România, Dansul Ielelelor) este foarte apreciat în timpul acestei sărbători. Petrecerile la care participanţii merg îmbrăcaţi în costumaţii speciale e vampiri, demoni ş.a., şi la care se ascultă muzică Hard- Rock, Black-Metal etc., se numără şi ele printre activităţile favorite ale tinerilor.

Într-un articol intitulat „Top 10 melodii care nu trebuie să-ţi lipsească din playlist de Halloween” publicat de urban.ro se găsesc în exclusivitate doar melodii cu mesaje satanice, cântate de artişti despre care s-a vorbit mereu că ar avea legături cu lumea ocultă.

Halloween-ul în România.

Probabil că în nicio altă ţară din lumea contemporană, Halloween-ul nu îşi găseşte mai multe elemente corespondente decât în România. Unul dintre cei mai populari eroi ai Halloween-ului este Contele Dracula, despre care majoritatea lumii crede că a fost nimeni altul decât domnitorul Vlad Ţepeş. În Occident se vorbeşte despre faptul că Dracula a masacrat peste 100.000 de bărbaţi, femei şi copii în cele mai barbare moduri posibile. O legendă spune că Dracula a vrut scape de toţi cerşetorii, bolnavii şi bătrânii din ţară şi a conceput un plan diabolic pentru a-i extermina. I-a invitat pe toţi la unul dintre castelele sale, unde avea să le ofere un ospăţ. În timp ce aceştia se ospătau, Dracula i-a întrebat: „Aţi vrea să fiţi fără griji şi să nu vă lipsească nimic?”. Când oamenii au răspuns: Da!, Dracula a poruncit ca uşile palatului să fie închis şi incendiat. Nimeni nu a scăpat de această „casă a groazei”. Acest incident stă la baza celebrei „case a groazei” atât de populară în Occident.

Realitatea este că Vlad Ţepeş nu a fost niciodată Dracula, cel puţin nu vampirul însetat de sânge despre care vorbesc mulţi. Problema este că foarte puţini cunosc istoria reală a ţării noastre. Domnitorul Vlad (1431-1476) a fost fiul lui Vlad al II-lea Dracul, numit aşa pentru că a fost primit în Ordinul Dragonului, o societate politico-religioasă, ale cărei baze fuseseră puse în 1387 de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei. Simbolul acestui ordin era un dragon, iar scopul lui era apărarea creştinismului de către otomani. Din pricina apartenenţei sale la acest ordin al dragonului, Vlad al II-lea a fost numit „Dracul” sau „al lui Drăculea”. Din cauza cruzimii cu care era asociată metoda sa de pedepsire a răufăcătorilor, anume trasul în ţeapă, Vlad, fiul lui Vlad al II-lea Drăculea, a fost numit Vlad Ţepeş, mulţi asociindu-l de atunci încoace cu porecla „Dracula”. Romanul „Dracula” al lui Bram Stoker a popularizat foarte mult acest personaj imaginar, transformat în vampir însetat de sânge feciorelnic.

Dincolo de legendă, Castelul Bran a fost inclus de curând într-un top al celor mai înspăimântătoare zece destinaţii de Halloween, fiind clasat pe locul nouă. În România, în special în Transilvania, Halloween-ul se suprapune cu „Sărbătoarea morţilor”, din noaptea de 31 octombrie, când femeile merg la cimitir pentru ritualul „luminaţiei”, adică pentru a aprinde lumânări pentru cei morţi din propriile familii. Cimitirele din Transilvania devin adevărate spectacole nocturne de lumini în această noapte. Ritualul luminaţiei s-a transformat într-o adevărată afacere pentru că în toată ţara se vând în această perioadă zeci sau chiar sute de mii de lumânări. De asemenea, tot în această noapte, există obiceiul ca femeile bătrâne să lase pe prispa casei sau pe pervazul geamului o bucată de pâine, o cană cu apă, sare şi o lumânare aprinsă. Se crede că sufletul mortului se întoarce să vadă ce se întâmplă cu cei rămaşi pe această lume şi atunci mănâncă pâinea şi sarea, bea apa şi se odihneşte. Ba chiar se crede că în felul acesta, servind bucatele de pe prispa casei, mortul este mulţumit şi nu mai tulbură liniştea celor vii.

Halloween-ul a devenit din ce în ce mai popular în România mai ales în rândul tinerilor, care organizează petreceri tematice în cluburi. Pentru mulţi nu înseamnă mare lucru din punct de vedere religios, ci doar un pretext pentru distracţie. Localurile sunt decorate cu dovleci ciopliţi, schelete şi pânze de păianjen, pentru ca atmosfera să devină cât mai înspăimântătoare. Deloc de neglijat este şi faptul această falsă sărbătoare a devenit o afacere foarte profitabil pentru comercianţi şi pentru patronii de cluburi. În România, cei mai mulţi bani se fac din vânzarea hainelor cu desene de Halloween sau a măștilor hidoase, din vânzarea dovlecilor şi din închirierea spaţiilor de distracţie. În America doar sărbătoarea Crăciunului produce venituri mai mari decât Halloween-ul. Între 4 și 6 miliarde de dolari se cheltuiesc în fiecare an în timpul acestei sărbători. Undeva între 500 de milioane şi un miliard de dolari se cheltuieşte doar în cluburi. Halloween-ul este o pseudo-sărbătoare eminamente ocultă Dincolo de comerţul din ce în ce mai profitabil din aceste zile, de colindatul copiilor după bomboane, de farsele puse la cale şi alte activităţi specifice acestei sărbători, Halloweenul reprezintă, în esenţă, o celebrare a răului.

Părintele modern al „bisericii lui Satan”, Anton Szandor LaVey, spunea adesea că Halloween-ul este una dintre cele mai mari sărbători din calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică” sau „Sabatul Vrăjitoarelor” de pe data de 1 mai. Petrecerile din noaptea de 31 octombrie este mediul preferat al sataniştilor de a racola noi membri.5 În cadrul petrecerilor satanice, organizate de obicei în cimitirele izolate de la marginea oraşelor, în această noapte sunt sacrificate cele mai multe animale precum pisici sau câini, ba chiar şi oameni (în special fete) în cinstea lui Satan.

Şi atunci ne întrebăm: Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de Halloween? Peste tot în lume atitudinea creştinilor faţă de Halloween este foarte diversă. În multe biserici tradiţionale (Catolică, Ortodoxă, Anglicană ş.a.) continuă să fie celebrată sărbătoarea morţilor sau a sfinţilor, după caz. Deşi poziţia oficială a acestor biserici faţă de Halloween este una de respingere, în realitate mulţi dintre liderii lor preferă să nu intre în conflict cu masele mari de oameni care sărbătoresc Halloween-ul, aşa că pretind că nu este nimic rău în Halloween. Ganriele Amorth, un preot exorcist catolic a afirmat: „Dacă tinerilor americani și englezi le place să se îmbrace ca vrăjitoarele și demonii o noapte pe an, nu este nicio problemă. Dacă este doar un joc, nu există nici un rău în asta”.

Protestanţii, pe de altă parte, sărbătoresc „Ziua Reformei”, aducându-şi aminte că pe 31 Octombrie 1517 Martin Luther bătea în cuie pe uşile catedralei din Wittneberg cele 95 de teze, prin care condamna practicile diabolice ale Bisericii Catolice de a strânge bani pentru Catedrala SF. Petru din Vatican, vânzând indulgenţe, şi prin care cerea întoarcerea la învăţătura curată a Sfintei Scripturi.

Creştinii Evanghelici au şi ei reacţii dintre cele mai diferite faţă de Halloween. Unii nu văd nimic periculos în această falsă sărbătoare, deoarece, spun ei, nu este nimic altceva decât un motiv de distracţie pentru copii. Alţii, care nu ştiu cum să reacţioneze, preferă să plece din ţară în locuri în care celebrarea Halloween-ului nu este atât de pregnantă. Iar o altă categorie, încearcă să contracareze fenomenul şi organizează servicii divine în bisericii pentru a demasca răul promovat de Halloween şi pentru a predica adevărul despre Isus Cristos. Mesaje precum: „Jesus ween”, Trick or Truth”, sunt predicate în fiecare an cu ocazia acestei zile. Ei sunt îngrijoraţi de trivializarea şi proliferarea ocultismului în societatea contemporană şi fac tot posibilul să-l combată făcând Evanghelizare.

Care ar trebui să fie atitudinea creştinilor faţă de Halloween? Credem că doar aceea pe care o prezintă Cuvântul lui Dumnezeu. Iată câteva pasaje biblice care ne pot ajuta să cunoaştem părerea lui Dumnezeu cu privire la lucruri: – Să nu vă duceţi la cei ce cheamă duhurile morţilor, nici la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru (Leviticul 19:31). – „După ce vei intra în ţara pe care ţi-o dă Domnul Dumnezeul tău, să nu te înveţi să faci după urâciunile neamurilor acelora. Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul Dumnezeul tău pe aceste neamuri dinaintea ta. Tu să te ţii în totul totului tot, numai de Domnul Dumnezeul tău. Căci neamurile acelea pe care le vei izgoni, ascultă de cei ce citesc în stele şi de ghicitori; dar ţie, Domnul Dumnezeul tău nu-ţi îngăduie lucrul acesta” (Deuteronom 18:9– 14). – „Învaţă pe copil calea pe care trebuie să meargă şi atunci când va îmbătrâni nu se va abate de la ea” (Proverbe 22:6). – „Dar pentru oricine va face sa păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, care cred în Mine să păcătuiască, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie aruncat  http://ro.wikipedia.org/wiki/Halloween

Vai de lume din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!” (Matei 18:6–7). – „Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău şi lipiţi-vă tare de bine” (Romani 12:9). – „Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13:12) – „Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul? Ce înţelegere poate fi între Hristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem templul Dumnezeului celui Viu, cum a zis Dumnezeu: „Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” De aceea: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeţi de ce este necurat, şi vă voi primi” (2 Corinteni 6:14 – 17). – „Să nu luaţi deloc parte la lucrările neroditoare ale întunericului, ba încă mai degrabă osândiţi-le” (Efeseni 5:11). – „Încolo, fraţii mei,, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească” (Filipeni 4:8). – „Dar, Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credință, ca să se alipească de duhuri înșelătoare și de învățăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu fierul roşu în însuşi cugetul lor” (1 Timotei 4:1- 2). – „Supuneţi-vă lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului și el va fugi de la voi” (Iacov 4:7). – „Prea iubitule, nu urma răul, ci binele. Cine face binele este din Dumnezeu; cine face răul n-a văzut pe Dumnezeu” (3 Ioan 11)

Citind toate aceste versete biblice devine clar că orice practică legată de Halloween nu trebuie să reprezinte vreun interes pentru creştinii adevăraţi. Ei nu trebuie să participe la nici un fel de petrecere sau orice altă activitate legată de Halloween, nici măcar în glumă. Cumpărarea şi sculptarea de dovleci, îmbrăcarea de haine cu desene de demoni şi schelete, purtarea de măşti hidoase sau orice altceva de felul acesta nici nu trebuie să fie pomenite printre creştini. Chiar dacă vreunui creştin nu i se pare ceva rău în a lua parte la astfel de activităţi, trebuie să-şi aducă aminte de ceea ce spunea Pavel: „Feriţi-vă de tot ceea ce se pare rău” (1 Tesaloniceni 5:22).

 

https://www.stiricrestine.ro/2018/10/31/ce-este-halloween-ul-halloween-ul-in-lumina-bibliei-cu-pastorul-bebe-ciausu

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologie/ce-este-halloween-ul-halloween-ul-in-lumina-bibliei-cu-pastorul-bebe-ciausu/

Psalmul 127 – un psalm despre zidirea unui Cămin…

Ce e așa mare lucru să faci o casă? Constructorii de abia așteaptă cuplurile nou întemeiate care vor să aibă propria locuință. Terenuri disponibile sunt peste tot. Să faci o casă este relativ simplu. De ce ar fi subiect pentru o predică, pentru un articol sau pentru un psalm, mai precis psalmul 127?

Haideți să ne mai uităm o dată. Tema mesajului este despre zidirea unui cămin, nu a unei case! Aici este diferența. Psalmul 127 face referire intr-adevăr la ilustrații din lucrurile materiale (casă, păzitor, săgeți, etc) pentru a ne explica, însă ne descoperă și cîteva principii spirituale. În procesul de zidire al unui cămin noi avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu.
Acesta este unul din cei câțiva psalmi care prezintă binecuvîntarea unei vieți de căsnicie, atunci când este trăită după voia lui Dumnezeu. Spre deosebire de monahi, care consideră că viața de celibat este mai bună, Scriptura oferă un contrast (Evrei 13:4).
Observați trei lucruri care ne ajută pe toți să zidim un cămin:

1. O căsnicie cu semnificație (v.1)

Primul verset ne arată ceea ce face ca o căsnicie să aibă semnificație – Dumnezeu. El trebuie să fie musafirul nevăzut dacă acel cămin vrea să fie fericit. O căsnicie fericită trebuie să fie un triunghi. Dumnezeu îi leagă laolaltă pe cei care își fac promisiuni unul altuia ”până ce moartea ne va despărți.” Eșecul familiei contemporane trebuie să fie o preocupare pentru noi toți. Cu siguranță, una din cauzele principale este părăsirea lui Dumnezeu. Trebuie să ne uităm la familiile noastre și să vedem dacă Îl luăm în considerare pe El atunci când ne organizăm timpul, când luăm decizii, când hotărîm cum cheltuim banii sau când facem planuri pentru viitor. Este voia Lui o călăuză atunci când decidem ce atitudine avem față de alții? Ne pasă de fiecare membru al familiei- fie el mai în vârstă sau mai tânăr?

2. Pacea promisă (v.2)

Spre deosebire de cel care se îngrijorează și nu poate dormi noaptea, cel care se încrede în Dumnezeu are o pace care întrece înțelegerea omenească (Filip. 4:7). Capacitatea de a sta liniștit având o conștiință curată, știind că suntem în grija lui Dumnezeu, orice ar veni, este o mare binecuvîntare. El garantează un somn liniștit copiilor Lui și ”le dă pîine ca în somn.” Recomand și citirea Psalmului 128, care pare o continuare a Psalmului 127. Atunci când avem priorități corecte, nu trebuie să ne temem. Domnul Isus a lăsat să se înțeleagă clar acest lucru (Mat.6:25-34). Dacă avem pace cu Dumnezeu, atunci putem avea și pace cu ceilalți și cu conștiința noastră.

3. Moștenirea de la Domnul (v. 3-5)

Copiii sunt o moștenire de la Domnul. Atunci cînd Biblia vrea să descrie dragostea lui Dumnezeu, este utilizată adesea analogia părinți-copii (Ps.103:13). Toți părinții trebuie să se roage pentru înțelepciune pentru a-și crește copiii în modul cel mai bun cu putință. În țările orientale, numărul copiilor pe care îi avea cineva avea o semnificație foarte mare. Versetele patru și cinci erau adevărate la modul literal pentru cei din vremea psalmistului. Din toate timpurile însă, principiul versetului trei stă tot timpul în picioare-copiii sunt o moștenire dată de Domnul. Ce binecuvântare și ce responsabilitate! Sarcina părinților este aceea de a fi un bun exemplu-în ceea ce privește integritatea și onestitatea, bunătatea și mila, seriozitatea și credincioșia. Zidirea unui cămin începe cu zidirea propriei vieți în Cristos, trecând apoi la fiecare membru al familiei.

Atunci când fiica lui Stalin a emigrat în Vest, reporterii au întrebat-o: “De ce ?” Ea a răspuns: ”Era imposibil să trăiesc fără Dumnezeu în inimă!” Ce declarație puternică cu privire la dimensiunea spirituală a vieții! Nu putem umbla fără Dumnezeu. Așa cum scria Augustin: “Pentru Tine ne-ai creat, Doamne, şi inima noastră nu-şi găseşte pacea până când nu se odihneşte în Tine .”

Este bine să ne reamintim aceste principii biblice care ne ajută să zidim familii sănătoase și oferă statornicie și durabilitate căsniciilor noastre.

Samy Tuțac

Psalmul 127 – un psalm despre zidirea unui Cămin…

Jurnal de Rugăciune: Revizuirea traducerii în limbajul semnelor românesc – Sibiu

Să ni se vorbească în limba pe care o înțelegem, să fim înțeleși și să ne putem exprima în limba pe care o cunoaștem mai bine este un mare har. Traducerea Bibliei este o lucrare măreață care cu fiecare cuvânt tradus aduce mai aproape împlinirea Marii Trimiteri și revenirea Domnului Isus. Și noi putem contribui la împlinirea Marii Trimiteri și lărgirea Împărăției Evangheliei prin rugăciune. Poartă aceste motive de rugăciune în inima ta.

Conferința de misiune ROMISCON – Sinaia

Rugați-vă pentru conferința de misiune ROMISCON care se organizează pe 16-18 mai la Sinaia, cu slujitori din biserici și lideri de organizații misionare. Ruben și Ionuț vor participa din partea Asociației Wycliffe România. Rugați-vă pentru protecție în călătorii, pentru dezvoltarea colaborării în vederea extinderii Împărăției lui Dumnezeu și pentru o pasiune crescândă a bisericilor pentru misiunea transculturală.

Revizuirea traducerii în limbajul semnelor românesc – Sibiu

Echipa de Traducere a Bibliei pentru Surzii din România (TBSR) se întâlnește la Sibiu pe data de 16-19 mai împreună cu Surzi din alte localități din țară pentru revizuirea pasajelor traduse. Rugați-vă pentru înțelepciune și călăuzirea Duhului Sfânt în timpul revizuirii, astfel încât traducerea să fie făcută cu acuratețe și clară pentru comunitățile de Surzi. Rugați-vă pentru protecție pentru toții Surzii care vor călători. Ne rugăm ca pasajele traduse să aducă mulți Surzi mai aproape de Domnul.

Rugăciune pentru Etiopia

Mulțumiți-I lui Dumnezeu că a ascultat rugăciunile și a trimis ploaie în Etiopia. Rugați-vă pentru cei ce nu mai au de mâncare până la recoltarea primelor roade. Rugați-vă ca inima și mintea lor să fie păzite, să nu creadă că Dumnezeu i-a uitat.

Înregistrarea audio a Scripturii în limba Ale: Etiopia

Luminița Prisecaru împreună cu echipa de traducere lucrează la înregistrarea audio a Evangheliei după Matei și Luca, în limba Ale. Rugați-vă pentru sănătatea echipei și energie ca să finalizeze cu bine acest proces. Rugați-vă ca înregistrările să fie de folos pentru poporul Ale și Dumnezeu să li se descopere într-un mod personal în timp ce le ascultă.

Verificarea traducerii Manambu de către consultant: Papua Noua Guinee

Rugați-vă pentru verificarea de către consultant* a șase cărți ale Noului Testament în limba Manambu programate pentru 20-30 mai. Cărțile sunt Evanghelia după Ioan, 1 și 2 Tesaloniceni, 1 și 2 Timotei și Iacov. Verificarea se va face în Wewak, Papua Noua Guinee. Rugați-vă pentru înțelepciune pentru consultantul în traduceri, Duncan Kasokason, traducătorii Ken și Rose Nayau și echipa Manambu. Cereți-I Domnului să-i țină bine și sănătoși. Rugați-vă pentru putere și energie în orele lungi ale acestui proces tehnic. Rugați-vă pentru ungerea Duhului Sfânt în toate sesiunile.

* Un consultant parcurge cu atenție întreaga traducere împreună cu echipa, verificând acuratețea, claritatea și naturalețea și căutând omisiuni, idei neadecvate sau posibile concepții greșite.

Folosirea Scripturilor vernaculare: Insulele Solomon

Rugați-vă pentru planurile de stabilire a obiectivelor pentru folosirea Scripturilor vernaculare în Insulele Solomon. Rugați-vă să se ia măsuri concrete pentru a încuraja biserica să folosească Scripturile vernaculare care le sunt disponibile. Parteneriatul de Traducere a Bibliei și Alfabetizare în Insulele Solomon a decis în cadrul conferinței lor din martie:
• Să consolideze și să crească folosirea Scripturii* în limbile locale
• Să promoveze mai mult alfabetizarea și materialele lingvistice
• Să încurajeze biserica să se implice mai mult în traducerea Bibliei și alfabetizare

* Folosirea Scripturii: materiale și activități care încurajează oamenii să folosească Biblia și să o aplice în viața lor.

Programe de traducere si folosire a Scripturii în comunitățile de Surzi: Pacific

Există o nevoie tot mai mare de a identifica și de a dezvolta programe de traducere și folosire a Scripturii în rândul comunităților de Surzi din Pacific. Un reprezentant alEchipei Globale pentru Limbajele Semnelor ​​(GSLT) a participat la întâlnirea Parteneriatului Pacific Wa’a* (PWP) din ianuarie în Kona, Hawaii, Statele Unite ale Americii. Aceasta a fost pentru prima dată când un reprezentant al GSLT a participat la întâlnirile PWP. A fost o mișcare pozitivă pentru a răspunde nevoilor comunităților de Surzi din Pacific. Rugați-vă pentru claritate și înțelegere cu privire la măsurile care trebuie luate în continuare. Cereți-I lui Dumnezeu să aducă oamenii necesari pentru a conduce această inițiativă în regiune.

* Parteneriatul Pacific Wa’a este o colaborare a organizațiilor partenere implicate în a vedea lipsa Bibliei redusă în Insulele Pacificului. Cuvântul Wa’a înseamnă „canoe” în limba Hawaii. Este un simbol al călătoriei împreună.

https://www.stiricrestine.ro/2019/05/17/jurnal-de-rugaciune-revizuirea-traducerii-in-limbajul-semnelor-romanesc-sibiu/?

Dacă cel de lângă mine este preaiubit | Metanoia

Moldova Creștină TV

Publicat pe 16 mai 2019

Bună dimineața, Apostolii, care au scris epistolele Noului Testament, se adresează creștinilor – „preaiubiți”. Spre exemplu, în epistola către Tesaloniceni, apostolul Pavel spune „frați preaiubiți de Dumnezeu”. FIecare creștin este preaiubit de Dumnezeu. Și, dacă acesta este statututul nostru, care ar trebui să fie atitudinea și purtarea noastră unii față de ceilalți. Aflați răspunsul în emisiunea Metanoia, intitulată

Cum înțelegerea felului în care sunt văzut de Dumnezeu trebuie să schimbe felul în care îl văd pe cel de lângă mine? METANOIA este o colecție de meditații asupra scripturilor și a modului în care trebuie să răspundem provocărilor zilnice. Această emisiune este o încercare de a redescoperi înțelesul termenilor și conceptelor creștine cu care ne-am obișnuit. Abonați-vă la canal: http://clc.am/Wu3t6A Abonați-vă la Facebook: https://www.facebook.com/moldovacrestina Răspunsuri la alte întrebări de pe site-ul nostru: https://moldovacrestina.md

Categorie   Educație

Dacă aveți nevoi de rugăciune sau întrebări din Biblie, la care căutați răspuns, contactați-ne pe una din căile de comunicare de mai jos.

O zi binecuvântată să aveți.

Cu drag, Vitalie Marian.
Administratorul siteu-ului Moldova Creștină.

Moldova Creștină <vitalie.marian@moldovacrestina.md>

Ce fac dacă am datorii?

09.02.2016  |    Crestinul si BANII  |

Există o problemă cu datoriile din punct de vedere scriptural?

Bogatul stăpânește peste cei săraci, și cel ce ia cu împrumut este robul celui ce-i dă cu împrumut. – Proverbe 22:7

Datoriile în sine, nu sunt mereu un lucru greșit. Odată ce cardurile de credit, creditele bancare, creditele pentru mașini şi creditele pentru locuințe sunt plătite, anumite datorii rezonabile pentru investiții înțelepte pot să fie chiar foarte bune. Sunt multe beneficii și avantaje pentru cheltuieli care revin din investiții imobiliare. Mulți dintre oamenii înstăriți au fost foarte harnici și înțelepți, și de multe ori au sacrificat și au investit în lucruri care fac ca banii lor să lucreze pentru ei și să producă alți bani, în loc să îi cheltuie sau să îi pună într-un cont de economii în fiecare lună.

Da, poate câteodată se pare că ei au datorii, dar ei au gândit fluxul de numerar astfel încât alții plătesc acele datorii. De exemplu pot cumpăra o casă și să aibă pe cineva în chirie care să facă plățile lunare pentru creditul ipotecar. Sau pot cumpăra o franciză pentru un produs sau serviciu, dar cei ce folosesc serviciile sau produsele respective plătesc și pentru creditul de care a fost nevoie pentru investiție, și astfel beneficiile acestei datorii ce este de fapt o investiție, sunt multiple.

În schimb, datoriile care crează o robie și o amenințare pentru o viață sănătoasă de consumator, sunt un păcat, și ne pot separa de planul și chemarea lui Dumnezeu pentru viața noastră. Dumnezeu are un plan să avansăm, să prosperăm, nu unul de nenorocire – pentru a ne da un viitor și o nădejde (Ieremia 29:11). Pentru că noi nu cunoaștem viitorul nu avem nici o autoritate să presupunem că Dumnezeu ne va da mai mult de promisiunea lui zilnică de a se îngiji de noi.

Atunci când intrăm în mod voluntar într-o înțelegere ce presupune o datorie, mai ales într-o lume fără Dumnezeu, este ca și cum am juca la un joc de noroc și sperăm că Dumnezeu își va extinde brațul Harului Său să acopere acea dorință pentru lucrurile pentru care am intrat în datorii. Oricum motivăm nevoile noastre, datoriile de obicei sunt un semn clar că trebuie să ne re-examinăm motivațiile pentru fiecare lucru cumpărat………

Cursul LIBER DE DATORII poate fi obținut în 2 moduri:

1. În format electronic, video+text, gratuit, la adresa: www.alfaomega.tv/liberdedatorii

2. Comandând cartea Liber de datorii (15 lei+taxe poștale), ai bonus pe DVD și sesiunile video – 0256.284.913, comenzi@alfaomega.tv

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/banii/5121-ce-fac-daca-am-datorii#axzz5oBu7wBht

Conferința Rugăciune pentru Israel 2019 – „Semnele vremurilor” – 22-23 mai, Timișoara

24.04.2019  |    Noutati Alfa Omega  |

Alfa Omega TV în parteneriat cu Christians for Israel International, Rețeaua de rugăciune pentru România și Biserica Baptistă Maranata din Timișoara vă invită să participaţi la Conferința „Rugăciune pentru Israel”, cu tema „SEMNELE VREMURILOR„, ediția a XII-a, în perioada 22-23 mai 2019 (miercuri-joi), începând cu orele 18 (în ambele zile, 2 sesiuni în fiecare seara) la Biserica Maranata din Timișoara. Invitat: Rev. Willem J.J. Glashouwer – Președintele Christians for Israel International.

Evenimentul e transmis live pe Facebook AOTV si pe site-ul AOTV pe această pagină.

Programul conferinței

Sesiunile vor începe la ora 18 în ambele seri (miercuri-joi, 22-23 mai), vor fi 2 sesiuni în fiecare seară. (Vezi aici înregistrările conferinței de anul trecut.) Intrarea este liberă. Revenim cu detalii suplimentare.

Locația: Biserica Maranata din Timișoara (Adresa: Strada Versului 5, lângă Spitalul Județean)

---

 

Despre vorbitor

Rev. Willem J. Glashouwer este președinte la Christians for Israel International. Acesta deține rangul de cavaler de onoare, acordat de Beatrix, fosta regină a Olandei și este președinte onorific al Coaliției Europene pentru Israel. Totodată, este ordinat ca slujitor al Bisericii Olandeze Reformate din Olanda și este fost director la Evangelical Broadcasting Company din Olanda. Rev. Glashouwer a jucat un rol cheie în înființarea Institutului pentru Învățământ Superior Evanghelic din Olanda. Pe lângă multe alte cărți, articole și studii biblice asupra Israelului și credinței creștine, a publicat un comentariu asupra cărții Apocalipsa. Este căsătorit cu Marianne și au 4 copii și 8 nepoți.

 

 

---

 

Există douăsprezece seminții ale lui Israel. Doisprezece apostoli au fost trimiși în lume pentru a proclama împărăția viitoare. Credința bisericii este mărturisită în cele douăsprezece articole ale Crezului Apostolic. Acesta este încă unul dintre crezurile de bază a milioane de creștini catolici, ortodocși și protestanți din întreaga lume. Cu cinci sute de ani în urmă, Martin Luther a avut privilegiul de a redescoperi Evanghelia harului. În 31 octombrie 1517, el a bătut în cuie cele 95 de teze pe ușa bisericii orașului Wittenberg, lansând reforma B

Cele 12 teze – Israel și Biserica

Există douăsprezece seminții ale lui Israel. Doisprezece apostoli au fost trimiși în lume pentru a proclama împărăția viitoare. Credința bisericii este mărturisită în cele douăsprezece articole ale Crezului Apostolic. Acesta este încă unul dintre crezurile de bază a milioane de creștini catolici, ortodocși și protestanți din întreaga lume. Cu cinci sute de ani în urmă, Martin Luther a avut privilegiul de a redescoperi Evanghelia harului. În 31 octombrie 1517, el a bătut în cuie cele 95 de teze pe ușa bisericii orașului Wittenberg, lansând reforma Bisericii Catolice.

Suntem privilegiați să trăim într-o vreme în care poporul Israel este restaurat în Țara Promisă. Suntem recunoscători pentru aceasta. Dar această situație provoacă și o stare de urgență. Planul lui Dumnezeu de mântuire pentru creația Sa a intrat într-o nouă etapă decisivă. Cum ne raportăm la ea? Și cum ne raportăm la Israel? Cum se raportează Biserica la Israel? Acest lucru a condus la douăsprezece teze despre locul lui Israel în planul de mântuire al lui Dumnezeu, în care este expusă alegerea lui Israel de către Dumnezeu pentru a binecuvânta națiunile.

https://alfaomega.tv/alfa-omega-tv/noutati-alfa-omega/10439-conferinta-rugaciune-pentru-israel-semnele-vremurilor-22-23-mai-2019-timisoara