Atenție la șocurile electrice ale denigrărilor!

Foarte mulți dintre noi am auzit și învățat despre celebrul psiholog rus Ivan Pavlov și despre experimentul pe care acesta l-a realizat pe câini, în urma căruia a ajuns la descoperirea condiționării clasice sau pavloviene. Totuși, la fel de adevărat este faptul că puțini dintre noi cunoaștem sau am auzit despre condiționarea neo-pavloviană, fenomen care nu a fost descoperit de vreun urmaș al lui Pavlov, ci a fost inventat și tratat de cătrecunoscutul scriitor Aldous Huxley în romanul său distopic, Minunata Lume Nouă. În ciuda acestui fapt, fenomenul de condiționare descris de către autorul englez merită să fie analizat în continuare, întrucât el are legătură cu titlul acestui articol și, mai mult decât atât, cu una dintre problemele cu care se confruntă societatea românească de astăzi, respectiv demersul de definire constitutională a căsătoriei.

Modul de desfășurare a fenomenului lui Huxley este simplu. Într-o cameră cu podeaua străbătută de fire electrice de înaltă tensiune, se află mai multe obiecte: ghivece cu flori, cărți –în general, lucruri cu semnificatia unor anume valori. În această cameră, când curentul este închis, sunt introduși mai mulți copii. Cum este și normal, aceștia se apropie de obiecte și încep să le atingă, să le miroasă, să le simtă, într-un cuvânt să le studieze pentru a le înțelege. După scurt timp, se deschide curentul electric, iar copii încep să sufere șocurile provocate de acesta. Când curentul este închis la loc, copiii,plânșiși înfricoșați, rămânafectati de experientă. Ei sunt îndemnați să se apropie iarăsi de obiecte și să le studieze. Atunci, se deschide din nou curentul electric, iar ei… retrăiesc reactia. După un anumit număr de repetări ale acestei experiențe, copiii refuză să se mai apropie de respectivele obiecte întrucât le asociază cu durerea pricinuită de curentul electric.

Rezultatul condiționării neo-pavloviene pe termen lung, așa cum ne explică unul dintre personajele lui Huxley, este acela că respectivii copii nu vor mai citi niciodată în viața lor o carte, nu vor mirosi sau nu vor planta vreodată o floare, deoarece vor asocia aceste acțiuni pozitive cu reacția negativă a șocurilor electrice.

Firește că pentru lumea distopică a lui Huxley în care oamenii trebuie controlați din toate punctele de vedere, acest tip de condiționare pare să-și îndeplinească perfect rolul. Dar cum am putea să legăm acest fenomen de societatea noastră de astăzi? Nu neapărat în forma concret inumanăîn care ne este prezentat. Dar aceasta nu înseamnă că la un alt nivel, mult mai subtil, nu putem suferi numeroase șocuri care să ne condiționeze într-un anumit sens.

Problema Referendumului mi se pare cel mai potrivit exemplu în acest caz. Să considerăm podeaua-opinia publică, mass-media, iar obiectele – demersul de definire constitutională a căsătoriei împreună cu toate valorile promovate implicit o dată cu acesta. Noi nu suntem altceva decât acei copii care vrem să înțelegem ceea ce ni se spune. Dar șocurile electrice ce sunt? Fără doar și poate că sunt toate mesajele, articolele, emisiunile, clipurile cu care suntem sufocați zi de zi prin diferite platforme și de către diferiți formatori de opinie prin care totul – începând de la ideea de Referendum și până la cei trei milioane de români care au semnat pentru organizarea lui – este aruncat într-o lumină neagră.

Iar acest procedeu al electrizării se bazează numai pe acuzații, care în zilele noastre par a nu avea nevoie deloc de dovezi, fiecare opinie în acest sens intrând automat în sfera generalizării si devenind un nou adevăr, o nouă etichetă pusă demersului sau oamenilor care îl sustin. În acest fel se ajunge ca suveranitatea poporului român să fie aruncată în derizoriu prin promovarea ideii conform căreia majoritatea ostracizează minoritatea, cu punerea în pericol a democratiei; fundamentarea instituției căsătoriei ca uniune dintre un bărbat și o femeie este cotată drept un act de intolerantă la adresa comunității LGBT; apărarea familiei este calomniată ca fiind un atac la adresa copiilor proveniți din afara căsătoriei; membrii Coaliției pentru Familie și susținătorii ei sunt etichetați legionari și putiniști– neexplicând nimeni cum se poate în același timp și una și alta, mai ales că vorbim de trei milioane de români…

citeste mai mult http://www.activenews.ro/

https://crestintotal.ro/2017/08/23/atentie-la-socurile-electrice-ale-denigrarilor/?

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologie/atentie-la-socurile-electrice-ale-denigrarilor/

VRĂJITORIE

VRĂJITORIE. Cuvântul ebr. care este tradus de obicei cu „vrăjitorie” şi „vrăjitor” este rădăcina qsm. Rădăcina nsh este folosită în Geneza 44:5,15 şi în alte locuri este tradus „descântător”, „descântare”, „folosirea descântecelor”. Rădăcina ‘nn este cuplată uneori cu cuvintele de mai sus şi este tradusă „a prezice viitorul” şi, de două ori, „ghicire”.

Vrăjitoria este în linii mari o încercare de a discerne evenimente îndepărtate în timp sau spaţiu şi care nu pot fi percepute prin mijloace normale. O definiţie similară ar putea fi dată aspectului vizionar al prorociei, aşa cum a fost exercitat de ex. în 1 Samuel 9:6-10. De aceea termenul putea fi folosit uneori într-un sens bun, cum este cazul unui proroc care are darul clarviziunii, fără a aproba prin aceasta toate formele de clarviziune. Astfel Balaam este un vrăjitor şi în acelaşi timp un om inspirat de Dumnezeu (Numeri 22:7; 24:1). Vrăjitoria condamnată în Ezechiel 13:6-7 este descrisă ca „minciună”. În Mica 3:6-7,11, prevestirea este o funcţie o prorocilor, deşi aici ei au pervertit darul; cf. Zaharia 10:2. În Proverbe 16:10 qesem („decizii inspirate”) este folosit cu privire la călăuzirea divină dată prin rege.

În afară de aceste sensuri generale, vrăjitoria este condamnată, afară de două pasaje menţionate mai jos. Poporului lui Dumnezeu i se interzice să folosească vrăjitoria sau descântecele aşa cum făceau păgânii (Levitic 19:26; Deuteronom 18:9-14) iar 2 Împăraţi 17:17; 21:6 vorbeşte despre neascultarea lor. Vrăjitorii păgâni sunt menţionaţi în 1 Samuel 6:2; Isaia 44:25; Ezechiel 21:22.

Vrăjitoria poate lua mai multe forme. Putem vorbi despre două categorii mari, şi anume, vrăjitoria internă şi cea mecanică; vrăjitoria internă constă fie din transă de inspiraţie de tip şamanic, fie din clarviziune directă; vrăjitoria mecanică foloseşte mijloace tehnice, cum sunt nisipul, măruntaiele unei jerfte sau, în vremurile moderne, frunze de ceai. Această categorisire nu poate fi impusă cu tărie, întrucât obiectele pot declanşa capacitatea de clarviziune, cum este cazul privirii la globul magic. Balaam se poate să-şi fi declanşat puterile în felul acesta (Numeri 24:1). Următoarele forme sunt menţionate în Biblie:

21. Rabdomanţie.Ezechiel 21:21. Beţe sau săgeţi erau aruncate în aer şi prevestirea era dedusă pe baza poziţiei în care cădeau. Osea 4:12 s-ar putea referi de asemenea la acest lucru.

21. Hepatoscopie.Ezechiel 21:21. Se credea că examinarea ficatului şi a altor măruntaie ale unei jertfe se credea că oferă călăuzire. Probabil că formele şi semnele erau clasificate şi apoi preotul le interpreta.

2. *Terafim.Acesta este asociat cu prevestirea în 1 Samuel 15:23 („idolatrie”, VSR); Ezechiel 21:21; Zaharia 10:2. Dacă terafimii erau imagini ale strămoşilor morţi, prevestirea probabil că era o formă de spiritism.

1. Necromanţia,sau consultarea morţilor. Aceasta este asociată cu prevestirea (vrăjitoria) în Deuteronom 18:11; 1 Samuel 28:8; 2 Împăraţi 21:6 şi este condamnată de Lege (Levitic 19:31; 20:6), proroci (Isaia 8:19-20) şi de cărţile istorice (1 Cronici 10:13). Mediul se spunea că are un‘ob, tradus „spirit familiar” sau, în termeni moderni, „un control” („stăpânire”?). Un termen asociat, tradus „vrăjitor” este yid’oni probabil de la rădăcina yada’ „a cunoaşte” şi probabil că se referă la cunoaşterea supranaturală pe care pretindea că o are duhul şi, în sens secundar, mediul.

2. Astrologiatrage concluzii pe baza poziţiei soarelui, a lunii şi a planetelor în raport cu zodiacul şi unele cu altele. Deşi nu este condamnată, astrologia este înjosită în Isaia 47:13 şi Ieremia 10:2. Probabil că *magii care au venit la pruncul Isus (Matei 2:9) au fost educaţi în tradiţia babiloniană care îmbina astronomia şi astrologia.

1. Hidromanţiasau prevestirea cu ajutorul apei. În cazul acesta forme şi imagini apar în apa dintr-un vas sau când cineva priveşte la o sferă de cristal. Licărirea apei induce o stare uşoară de transă şi viziunile sunt subiective. Singura referire la această practică în Biblie este Geneza 44:5, 15, unde s-ar părea că Iosif a folosit paharul său de argint pentru acest scop. Dar nu putem spune câtă credibilitate poate fi dată unei afirmaţii care apare într-un fragment în care Iosif şi administratorul său îi înşeală în mod deliberat pe fraţii lui Iosif.

1. Sorţii.În VT sorţii au fost aruncaţi pentru a descoperi voia lui Dumnezeu cu privire la împărţirea teritoriului (Iosua 18-19, etc.), alegerea ţapului care să fie jertfit în Ziua Ispăşirii (Levitic 16), descoperirea unei persoane vinovate (Iosua 7:14; Iona 1:7), stabilirea îndatoririlor la Templu (1 Cronici 24:5), descoperirea unei zile norocoase pentru Haman (Estera 3:7). În NT hainele lui Cristos au fost împărţite prin tragere la sorţi (Matei 27:35). Ultima ocazie din Biblie în care sunt folosiţi sorţii pentru a afla voia lui Dumnezeu este alegerea lui Matia (Faptele Apostolilor 1:15-26) şi s-ar putea să fie semnificativ faptul că a avut loc înainte de Rusalii. (Vezi de asemenea *URIM ŞI TUMIM.)

27. *Viselesunt considerate adesea mijloace de prevestire, dar în Biblie nu există nici un caz în care o persoană să ceară în mod deliberat călăuzire sau cunoaştere supranaturală prin vise, cu excepţia posibilă a profetului fals din Ieremia 23:25-27. Visul spontan, însă, este adesea un mijloc de călăuzire divină.

În Faptele Apostolilor 16:16 o tânără are un spirit de ghicire. Termenul gr. folosit aici estepython. Oracolul faimos de la Delfi era în districtul Pytho şi termenul era folosit pentru oricine care era inspirat în mod divin, cum ar fi fost o preoteasă de la Delfi. (*MAGIE ŞI VRĂJITORIE.)

BIBLIOGRAFIE

562. Brown, J. S. Wright, NIDNTT 2, p. 552-562.

J.S.W.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2013/04/vrajitorie.html

Tentaţia inocenţei

Tentaţia inocenţei

S-au scris nenumărate cărţi în ultimele două decenii cu privire la  postmodernism şi rădăcinile acestuia în modernitatea târzie a ultimului secol, începând cu o suită de negaţii, mai întâi, prin negarea valorilor morale în gândirea lui Nietszche şi apoi prin desfiinţarea subiectului moral la Sigmund Freud. Una din cărţile, care nu dezvoltă teoretic propunerile postmoderne, dar le analizează cu acuitate, adâncime, întindere în multiplele lor manifestări contemporane, este cartea cunoscutului eseist francez, Pascal Bruckner, „Tentaţia inocenţei” , apărută în 1995, în Franţa şi tradusă imediat la noi, editată la Nemira în 1998.

Amplul eseu de 280 de pagini se impune cu autoritate cititorului, prin atitudinea de dezaprobare îngrijorată, în apărarea moralei Europei creştine, odinioară, printr-o informaţie uluitoare despre manifestările cele mai stranii şi felurite ale lumii în care trăim, merite de observaţie polivalentă şi nuanţată, la care se adaugă stilul sagace, expresiv, pe toată gama sa, de la fermecător, nostalgic la grotesc şi sarcastic în funcţie de obiectul relatării tendinţelor denunţate.

O primă constatare care se generalizează este că „planeta s-a micşorat” şi în acest sat global, şi această unificare (împlinită prin tehnologie, mijloace de comunicare, dar şi a armelor de distrugere nucleară), ne dă sentimentul că suntem deposedaţi de noi înşine de către forţe înlănţuite, care ne robesc şi asupra cărora suntem neputincioşi. Comerţul, comunicarea apropierea  culturilor sunt copleşitoare şi sufocante: „explozii demografice, migraţii în masă, catastrofe ecologice toate rostogolesc mase de oameni, iar sfârşitul comunismului a făcut să irumpă  pe scena lumii nenumăratul, dezordinea. Rugile oamenilor sună fie „Scăpaţi-mă de ceilalţi, fie, scăpaţi-mă de mine”.

Astăzi devine  acută inocenţa  ca boală a individualismului, care constă în a vrea să scapi de consecinţele faptelor tale, dar cu tentativa de a te bucura de beneficiile libertăţii, respingând inconvenientele sale. Ea se dezvoltă în două direcţii: infantilismul şi victimizarea, două moduri de de a fugi de dificultatea de a fi, două strategii ale iresponsabilităţii răsfăţate. În primul rând, inocenţa trebuie înţeleasă ca o parodie a lipsei de griji şi a ignoranţei anilor tinereţii; ea culminează cu figura imaturului perpetuu. Copilul a devenit, de un secol încoace, în Occident, scrie P. Bruckner, noul nostru idol, căruia i se îngăduie totul, fără să i se ceară nimic. Infantilismul combină o nevoie de securitate cu o aviditate fără margini, dorinţa de  a fi ocrotit, fără a avea, în schimb, nici cea mai mică obligaţie. Societatea occidentală are doi factori, aliaţi obiectivi, care întreţin acest huzur: consumismul (sau consumerismul) şi divertismentul.

Cât despre victimizare este tendinţa cetăţeanului din paradisul capitalist de  a se crede persecutat, mai ales în momente de criză. Conştiinţa vinovată occidentală izvora din faptul de a pune pe seama vechilor metropole coloniale toate relele tinerelor naţiuni din Sud. Fiecare se crede un nenorocit, chiar dacă nu este, atât persoane particulare cât şi minorităţi. Secole întregi oamenii au luptat pentru lărgirea ideii de demnitate umană, ca să se includă în ea toate categoriile, fără discriminări de rasă, sex, religie etc., proces dublat de o uriaşă lucrare de civilizare, constituirea speciei într-un singur tot. Dar ciudat, acest fenomen e însoţit de un proces de divizare, fragmentare: grupuri întregi de naţiuni revendică acum, în numele vitregiei suferite în trecut, un tratament special. Să observăm că alături de strategia ucigaşă a unor grupuri din Serbia sau islamice şi-sau din fostele ţări comuniste din Est, (printre care România n.b.) înalţă flamura martiriului.

Infantilismul nu se confundă cu victimizarea, chiar dacă ele se intersectează uneori, ci sunt deosebite precum uşurătatea de gravitate; ele se consacră aceluiaşi paradox al individului contemporan grijuliu în exces  cu independenţa sa, dar care  cere atenţie şi asistenţă, care este nonconformist şi insaţiabil totodată.

Cele  două patologii ale modernităţii, infantilismul şi victimizara nu sunt fatalităţi, ci tendinţe evidente şi modernitatea le combină cu abilitate în realizarea unei caricaturi la dictonul fericitului Augustin: „Iubeşte pe Dumnezeu şi fă ce vrei” pentru că iubindu-L, nu vei mai putea să doreşti a face ce vrei, precum aceşti copii bătrâni care trăiesc după sloganul: „să nu renunţi la nimic!”. Trist este că aceste figuri afectate patologic sunt imaturul perpetuu şi martirul autoproclamat, care-şi dispută binefacerile societăţii capitaliste contemporane, uzurpând suferinţa adevăraţilor martiri şi victime. Ceea ce-l intrigă pe autor, şi, prin efect de empatie şi pe cititor, este tipul de morală pervertită a acestor categorii de oameni, care în numele ideii de dreptate socială, cer mult societăţii, fără să-i întoarcă preţul susţinerii. Este o lume hedonistă şi inconştientă, care a răsturnat sistemul de valori de aproape 40 de ani încoace, odată cu revoluţia culturală, prin  care toate tabuurile sociale au fost legitimate, oferind o nouă imagine a barbariei umanităţii.

Aceste observaţii sunt în acord cu cele ale lui Erich Hobsbawn, care în ampla lucrare de analiză a istoriei secolului al XX-lea, numit de el „al extremelor”, conţine similare observaţii asupra societăţii de consum, şi divertisment, de azi, în opoziţie cu marile retardări istorice ale unor zone şi ţări foste coloniale în care fac ravagii  bolile şi foametea, endemice, ambele. Cartea aceasta „Secolul extremelor” apărută în 1994, la Londra şi New-York, (la noi în acelaşi an la „Editura Lider”) apreciată de marile personalităţi ale epocii, observă, explică, comentează şi trage semnalul de alarmă pentru grave atitudini politice, economice, morale şi culturale ale lumii în curs de globalizare. Iată cum este privit de Hobsbawn, citat şi de P. Bruckner în alt context: „Distrugerea trecutului sau, mai degrabă cea a mecanismelor sociale, care leagă experienţa contemporană de  cea a generaţiilor mai   vechi este unul din cele mai caracteristici fenomene de la sfârşitul secolului al XX-lea. Cea mai mare parte a tinerilor şi tinerelor de la acest sfârşit de secol, trăiesc într-un fel de prezent perpetuu, lipsit de orice relaţie cu trecutul istoric al epocii prezente”.

De aici rezultă hedonismul, viziunea vieţii ca un party perpetuu şi inventarea mijloacelor de distracţie, cu o tendinţă apăsată că totul li se cuvine, de unde narcisismul, egocentrismul, răsfăţul şi rebeliunea ascunsă sau făţişă faţă de cei care observă şi „marchează”, aceste ostentaţii atitudinale. Tineretul trăieşte în plan mimetic, gusturile şi reacţiile se află sub presiunea mediului „jemanfişist” ei copiază pe cei de vârsta lor mai „emancipaţi”, cărora le acordă toată atenţia, timpul şi cu care comunică, mult mai mult decât cu cei apropiaţi, cu părinţii, alte rude etc. Ei se amuză într-o subcultură, şi din lipsa educaţiei şi îndrumării, confundă ce vor cu ce se poate, şi fac orice ca să obţină ce vor, chiar delicte.

Memoria istorică nu mai funcţionează, se erodează sau este eliminată din start sub asaltul derizoriului şi al bombardamentului nformaţional. Totul îşi pierde sensul, absurdul se extindem  principiul cauzalităţii sub aspect fizic şi psihic se estompează până la anulare, uneori.

Dar aceste segregări şi tăieri ale punţilor, ale rădăcinilor, modifică mult comportamentul acestor înşelaţi că tinereţea ca o forţă nepieritoare, nu are nici o datorie sau răspundere faţă de trecut şi viitor, atitudine care se explică prin excesiva temporalizare, a ideii că fiecare vârstă are un unghi total diferit de al celei precedente, evident mai avansat, în numele căruia acţionează ca şi cum ar fi singurii protagonişti pe scenă şi mai ales, orbiţi şi ferm convinşi că nu vor juca niciodată rolurile celor de dinaintea lor. Ei ignoră că peste puţin timp, la scara istoriei, chiar umane, vor cădea inevitabil, în categoria pe care o resping acum, dar până la schimbarea opticii lor, această mentalitate şi conduită  are efecte incalificabile, deocamdată, dar previzibile.

Din fericire, autorul cărţii de care ne ocupăm, crede  că societatea capitalistă are anticorpii necesari sub forma unor  discursuri critice, urgente (aidoma acestei lucrări, încoronate cu premiul „Medicis” în 1995) Reiese citind-o, că  Pascal Bruckner are în vedere teoriile lui Rene Girard, filozof francez, un gânditor asupra raportului dintre religii, tema sacrificiului, a violenţei şi a victimizării. Autorul reliefează o sumă de tare grave ale lumii moderne, precum îmbuibarea (alimentară dar şi mediatică), ascensiunea minorităţilor, care pretind drepturi de discriminare pozitivă în dauna majorităţii, apoi ascensiunea feminismului ca ideologie intolerantă, dăunătoare asupra familiei şi moralităţii,  se opreşte la ravagiile  războiului din fosta Yugoslavie, în care călăii s-au desemnat adesea ca victime, comentează amplu urmările industriilor mediatice, de divertisment cât şi sarabanda comerţului cu lucruri inutile, este oripilat  de alte  prezenţe şi tendinţe groteşti ale lumii moderne, toate  acestea în opoziţie  cu sărăcia şi barbaria unor ţări, şi grupuri care trăiesc ca acum 2000 de ani.

Cartea lui P. Bruckner are trei mari părţi, alcătuite la rându-le din mici eseuri, gen articole, cu titluri extrem de sugestive din care vom cita. Partea I „Copilul este oare viitorul omului?” o aserţiune care e contestată azi; această parte are trei capitole precum: Individul învingător sau alegerea regelui Praf şi Pulbere”, „Revrăjirea lumii” şi cap.3 „Adulţii mici, micuţi”.  Partea a II-a, „O sete de persecuţie”, compusă din capitolele cu titluri precum: cap. 4 „Elecţiunea prin suferinţă” şi cap. 5, „Noul război de secesiune (între bărbaţi şi femei). Partea a III-a    „Concurenţa victimară” mult mai amplă şi originală prin comentariul faptelor, alcătuită din cap. 6, „Inocenţa călăului” (o analiză a identităţii victimare în propaganda sârbă), cap.7, „Arbitrariul inimilor, avatarurile milei”  cu temele „legea fraternităţii versatile, „dragostea de sărăcie” şi popoarele de prisos”. Am consemnat capitolele pentru că scriitorul are darul formulărilor expresive, şi al titlurilor sugestive.  Partea a IV-a „Concluzie”, are titlul „Poarta îngustă a revoltei”.

Eseul lui Bruckner îşi sprijină demonstraţia  prin comentarea unor atitudini moderne , individualiste şi iresponsabile, care au pregătit starea de fapt, fenomenele secolului ultim şi anume opera lui Jean Jacques Rousseau, ale lui B. Constant, apoi  se opreşte la Stendhal, la  E. Zola, deci scriitori francezi iluştri a căror operă o cunoaşte în nuanţe fine şi semnificaţii generale, se referă la romancierul non-conformist, F. Celine, colaboraţionistul cu germanii, temperament insurgent, care-şi justifica trădarea prin: „Toţi ceilalţi sunt vinovaţi, numai eu nu”, aşa de arogant, încât învinuia pe toţi că nu l-au propus pentru premiul Nobel.

Individualismul este o atitudine şi mentalitate a timpurilor moderne, care pune accentul pe persoana privată, biruind organizarea colectivă a Evului Mediu, începe în jurul lui 1400 şi se dezvoltă mai ales în timpul revoluţiilor din secolele al XVII-la şi al XVIII-lea, fiind generat de:

1. a) ideea creştină a mântuirii personale, care e o descoperire spirituală biblică, protestantă;
2. b) întemeierea cunoaşterii şi reflecţiei întemeiată pe cognito, raţiune, Descartes;
3. c) tendinţa dublei eliberări: de tradiţie şi de autoritate (Tocqueville: omul contestă tradiţia în numele libertăţii şi respectă libertatea în numele condiţiei egalitare, democratice);
4. d)individul iese de sub autoritatea trascendenţei sub formele de Dumnezeu, Biserică şi Regalitate şi refuză să se supună unor legi exterioare;
5. e) ieşirea omului din starea de „minorat” în care-l menţinea „propria vină” (după definirea iluministă a lui Kant) cucerirea propriei autonomii pentru a ajunge la „majorat”.

Din păcate speranţa acestei eliberări nu s-a confirmat pentru că individul este o natură problematică, individualismul răsare între exaltare şi descumpănire, e însoţit de pesimism. Se crede că acest gen de individualism a început cu Rousseau, în „Confesiunile” lui, care sărac şi fără rang fiind, a nutrit ambiţiile de a deţine adevărul, considerându-se unic şi diferit, apărându-şi condiţia de om fără Dumnezeu, care descoperă  dialogul cu „celălalt” semenul, omenirea care te judecă, fără să te înţeleagă şi să te accepte aşa cum eşti. Câtă deosebire faţă de Sf. Augustin care mărturisea în „Confesiuni”, datoria absolută faţă de Dumnezeu, „căruia nimeni nu-I va plăti, ceea ce El, fără să datoreze,  a plătit pentru noi”. Omenirea individualistă a început să simtă că va fi chemată pe banca acuzaţilor, de legile omeneşti şi a înlocuit autoritatea şi judecata divină cu cea laică, profană. Acesta este infernul laic al acestui om, Rousseau, zbuciumat, ridicol, dezarmat, simţindu-se persecutat, pradă tuturor şi mizantrop, din pricina acestui individualism exacerbat, aşa cum se va vedea la marii despoţi ai lumii.

Ne vom opri la partea a II-a, capitolul 4, „Elecţiunea prin suferinţă”; S. Freud a analizat prin analogie psihologia unor indivizi în funcţie de evenimentele copilăriei şi a extins-o asupra „unor popoare întregi împovărate de un trecut greu de nenorociri”. Oameni sau grupuri poartă o nevindecată ranchiună destinului, naturii, pentru umiliri precoce aduse narcisismului şi amorului nostru propriu. Socialismul era o versiune temporală a creştinismului, făgăduiala  egalităţii şi dreptăţii sociale,  urii faţă de opresiune, o mântuire exclusiv materialistă, asigurarea belşugului acestei vieţi.

Occidentul a fost liber să se dezvolte 50 de ani dintre care 30 numiţi glorioşi, din 1970, pentru că s-au conjugat avantaje ca prosperitatea materială, redistribuirea socială mai echitabilă, progresele în medicină şi confort, pacea asigurată în timpul războiului rece) timp în care majoritatea a putut să spună „eu” fără grijă. Dar după 1990, stâlpii siguranţei s-au clătinat şi în Apus. Fosta clasă mesianică, cea muncitoare, înşelată şi roasă de resentimente, a devenit ea însăşi o victimă, odată cu pierderea prestigiului dogmei comuniste, devalorizate. În America victimologia face ravagii: ca de pildă ucigaşi, care învinovăţesc televiziunile pentru violenţa arătată, sau bolnavii de cancer pulmonar acuzând industria de ţigări şi publicitatea.

Societatea modernă îi determină pe oameni să constate cu durere că: „suntem cu toţii blestemaţi”. O comparaţie: Franţa este o democraţie politică în jurul statului , iar SUA este o democraţie juridică, în care dreptul limitează şi încadrează statul În Europa statul providenţial are o agendă socială plină, dar în America de peste 30 de ani, explozia juridică poate compensa statul providenţă. În schimb în America, sistemul de responsabilitate este axat pe vină, dar în Europa sistemul este axat pe despăgubirea victimelor unor catastrofe, şi nu pe vinovaţii înşişi, în privinţa prevenirii, precum la noi, în România, referitor la gravele consecinţe ale inundaţiilor, şi astfel se creează disfuncţii.

Categoriile profesionale  se solidarizează, chiar pentru situaţii grave, cum a fost de pildă, acuzarea medicilor vinovaţi de contaminarea sângelui, în Franţa. Nimeni nu-şi mai recunoaşte greşeala, se crede victimizat, nedreptăţit de sistemul social. Este o gravă carenţă a mentalităţii şi discernământului, a cărui figură tipică  a fost scriitorul Ferdinand Celine, antisemit, colaboraţionist cu nemţii, paranoic, militant excesiv de dreapta, crezându-se nedreptăţit toată viaţa. În închisorile europene sau americane, procentul deţinuţilor incapabili de recunoaşterea vinovăţiei şi de căinţă este zdrobitor de mare. Conştiinţa vinovăţiei este în declin în omenirea aceasta hedonistă.

Strigătul celor cu adevărat vinovaţi este: „Nu mă judecaţi”, amintind de J.J. Rousseau, care nu recunoştea decât tribunalul conştiinţei sale, aptă să aleagă singură vinovăţia şi răspunderea şi să se apere după bunul plac: de pildă el nu şi-a recunoscut abandonarea celor 5 copii, predaţi spre creştere instituţiilor de caritate, nici imoralitatea etc. De aceea, s-a spus că el a inaugurat relativismul lumii moderne, potrivit ideii că durerea purifică şi redă candoarea. Ateismul acestei poziţii este evident ca şi aberaţia susţinerii: „Legea să se aplice altora, dar nu mie”, şi astfel se  explică multele erori judiciare, oriunde.

Prof. Ileana Jean

http://publicatia.voxdeibaptist.org/eseuri_apr06.htm

Pastori de biserici, socialism și lepădarea de credință

Pastori de biserici, socialism și lepădarea de credință

Socialismul ca sistem politic enunțat, pare la prima vedere bun omului, însă se exclude din start existența lui Dumnezeu ca și Creator, a oricărei Norme de viață trasate de Creator și interesul societății primează în fața interesului unui individ sau unui grup de indivizi. Când guști din ideologia acestui sistem economic, politic, filozofic sau cum vreți să-l mai numiți, trăind într-o țară unde acest sistem a fost instaurat, ajungi să vezi adevărata față demonică și schimonosită, ajunsă la apogeu prin comunism, socialismul fiind ca o antecameră a comunismului. Noi cei care am trăit într-un sistem ca acesta putem depune mărturie primii, despre cât de inuman și imoral poate să fie un astfel de sistem, care are în vedere înteresul de grup, care distruge libertatea individului și care neagă libertatea creștinului de a avea principiile creștine ca normă de viață și inclusiv enunțarea lor în societate. Imaginați-vă un grup de oameni, fără frică de Dumnezeu, cu o agresivitatea diabolică împotriva lui Dumnezeu și a oricărui concept de Adevăr absolut provenit de la Creator, care pune mâna pe putere, care sunt corupți și care ajung să subjuge societatea pentru interesul de grup al celor din partid.

”Socialismul trebuie privit ca o formă de organizare socială, în care interesul societății primează în fața interesului unui individ sau a unui grup restrâns de indivizi și vine în opoziție cu liberalismul, care reprezintă sistemul social în care primează interesul individului, sau al unui grup restrâns de indivizi, în fața interesului societății. Privit din acest punct de vedere, socialismul are ca atribut democrația, definită ca putere a poporului. Economia socialistă pune la bază statul, ca administrator al bunurilor societății, bunuri comune, care să stea la baza dezvoltării întregii societăți, având ca prioritate necesitățile acesteia legate de creșterea continuă a nivelului de trai. Inițiativele particulare sunt stimulate în domeniile deficitare ale cerințelor sociale, dar sunt limitate cele dăunătoare societății, prin pârghiile financiare aflate la dispoziția statului.” (https://ro.wikipedia.org/wiki/Socialism)

Indiferent că vorbim de socialismul marxist, anarhist, reformist sau social democratic, la modă în societatea de astăzi, la baza tuturor, ca un numitor comun, chiar dacă nerecunoscut, se află Karl Marx, cel care a lansat socialismul științific considerat superior celui utopic. Așa că pentru a cunoaște rădăcinile acestui curent trebuie să-l cunoaștem pe „tovarășul” Karl Marx.

”Cine a fost Marx? La începutul tinereții sale, Karl își făcuse o profesiune de credință din a fi și a trăi ca un creștin. Prima sa lucrare se numește Unirea credinciosului cu Cristos. În această carte citim următoarele cuvinte frumoase:  ”Prin dragostea lui Cristos ne întoarcem inimile totodată către frații noștri care sunt legați de noi în chip lăuntric și pentru care El S-a dat pe Sine Însuși ca jertfă “  Așadar, Marx cunoscuse calea care trebuie urmată pentru ca oamenii să poată fraterniza și să se iubească unii pe alții- și anume Creștinismul.”  (Marx și Satan, de Richard Wurmbrand, pg 11)

Deci se pare că Marx provenea dintr-o familie creștină și bogată care în adolescență avea principii sănătoase de viață, biblice, însă care la un anumit moment din tinerețea lui s-a întâmplat ceva și a luat-o pe calea satanismului ocult. Când a terminat liceul în dreptul rubricii cunoștințe despre religie, în certificatul de absolvire era scris:
”Cunoștințele sale despre credința și morala creștină sunt destul de clare și bine asimilate. El cunoaște într-o oarecare măsură și istoria bisericii creștine.” (Marx și Satan, de Richard Wumbrand, pg 12)

Se pare că după absolvirea liceului ceva s-a întâmplat în viața lui Karl Marx, devenind antireligios și dușmanul lui Dumnezeu, ba mai mult un slujitor al satanei.
Tânărul Marx scrie în poemul Strigătul lumii deznădăjduit următoarele:

” Astfel un Dumnezeu mi-a smuls totul 
În blestemul și tortura destinului
Toate lumile Lui s-au dus fără Întoarcere!
Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea.
Îmi voi clădi tronul în înaltul cerului
Vârful lui va fi rece și înspăimântător,
Groaza superstițioasă- îi va fi fortăreață.
Agonia cea neagră îi va fi căpătâi.” ( Marx și satan, de Richard Wumbrand, pg 14)

Sigur că înspirația i-a venit lui Marx și din descrierea biblică a satanei de către Isaia, dorind și Marx la fel ca satana, să aibe un tron în înaltul cerului.
Inspirația satanică și posedarea aș putea spune se vede mai mult descrisă de Marx în drama Ulanem scrisă de el în timpul studenției,  Ulanem fiind o  inversare a anagramei numelui dat Domnului Hristos, anume Emanuel, care în ebraică înseamnă Dumnezeu este cu noi. Inversarea aceasta de nume sfinte sunt folosite în practica magiei negre, frecventă în practicile sataniste. ” În ceasul morții sale, Ulanem (eroul dramei cu același nume) spune: Pierdut, pierdut. Timpul meu a trecut ca nimica. Orologiul s-a oprit, casa pigmeului s-a surpat. În curând voi strânge la pieptul meu veșnicia și în curând Voi urla proferând blesteme gigantice la adresa omenirii.” (Marx și satan, Richard Wumbrand, pg 19)

Oare de ce am spus toate acestea? Bineînțeles cu scopul de-a vedea că socialismul, indiferent de ce tip ar putea să fie el, nu este nevinovat, nu este așa cum pretinde, socialismul acesta are rădăcini demonice și este doar o ideologie demonică care dorește să distrugă omul ca individ, libertatea și personalitatea lui, credința, valorile date lui de Creator și să-l facă robul unui grup de indivizi. Indivizi care pe lângă interesele materiale, urmăresc și distrugerea oricăror valori creștine și o uniformizare a societăților, de stil globalist, în care totul și toți să fie supuși acestui clan, o clică de oameni care de fapt  sunt cu siguranță niște premergători a lui antichrist.

Ce este tragic, este că tot mai mult, să fi politic corect, toleranța și dragostea fluturate de socialiști în societate, controlul personal, agendele LGBTQ, libertatea de gen, curentele feministe etc, care sunt uneltele acestui socialism sălbatic globalist, pătrund astăzi în biserici, cu scopul de-a ne distruge și de-a anihila Valorile și Norma biblică, Adevărul absolut, de-a ne apropia tot mai mult de apostazie și lepădarea de credință.

Citez mai jos știrea tragică despre  Southeastern Baptist Theological Seminary, care a devenit o platformă de îndoctrinare de stânga, a învățăturii socialiste și a nonvalorilor acestei filozofii demonice: ” Southeastern Baptist Theological Seminary se află în Wake Forest, Carolina de Nord. Ar trebui de acum înainte să fie cunoscută sub numele de Woke Forest. Seminarul a luat o direcție de stânga și a devenit progresist în ultimii ani. Seminarul oferă acum un program de studii în domeniul justiției sociale. Programul de diplomă este acum disponibil ca major, pe care îl puteți vedea în catalogul de cursuri SEBTS aici. Programul de diplomă este denumit oficial „Justiție și etică socială”. Cerințele de curs pot fi văzute aici.

Acest grad universitar este conceput pentru a oferi pregătire de bază a studenților care doresc să slujească în ministere para-bisericești, în slujirea denominațională, în avocatură de politică publică și martor moral general in cultura. Mai mult, în combinație cu alte acreditări, acest major (calificare universitară) poate fi util studenților care doresc să servească în domenii precum legea, politica, jurnalismul și educația publică, printre alte locuri din piața publică de servicii. În plus, calificarea în Justiție și Etica Socială poate da o marcă profetică studenților chemați la slujirea pastorală, evanghelizarea misionară și diferite forme de capelanță.

Rezultatele cursului includ o clasă în Etica Bogăției și Sărăciei, Justiția Socială și Relațiile Rasiale, Etica și Responsabilitatea Mediului.

Descrierea cursului pentru justiția socială și relațiile rasiale spune că este sarcina bisericii de a promova Justiția Socială: Un studiu al eticii justiției sociale și relațiilor rasiale în lumina principiilor biblice, a doctrinelor teologice și a expresiilor istorice, acordând o atenție deosebită sarcinilor bisericii în promovarea justiției sociale și în lupta împotriva discriminării.
Justiția socială este un termen inventat de marxiști și este folosit în mod obișnuit printre activiștii de stânga, clerul și politicienii pentru a promova ingineria socială de stânga și redistribuirea averilor.” (https://pulpitandpen.org/2019/03/13/woke-sbc-seminary-now-offering-degree-in-social-justice/)

Se pare că acest amestec între trăirea creștină și justiția socială promovată de marxismul cultural, este încă unul din multele punți cu lumea și cu satana, pătruns în institutele creștine. Pastori și profesori care cu bună știință trec la un amestec cu lumea, la o lepădare de credință, la crearea unor sisteme așa cum le cunoaștem noi din viața publică, drept ONG-uri, în creștinismul neoprotestant le întâlnim ca para-biserici. 

Tot din lumea baptistă un astfel de sistem para-church este 9 Marks, care pe lângă disciplina dictatorială impusă în biserici prin legăminte scrise, este cunoscută prin promovarea mai nou a agendei minorităților sexuale în biserici, iar de data aceasta și cu promovarea marxismului cultural.

Nu ne mirăm când vedem astăzi păstori din bisericile neoprotestante, vorbitori la Cultural Marxism Conference. Ce ar putea ei promova mai departe în biserici? Cu ce scop folosesc para-bisericile dacă nu cu scopul de-a împrăștia ideologia socialist marxistă în cadrul bisericilor neoprotestante sau  cu scopul de-a le distruge bineînțeles?

Amintesc printre vorbitori pe Jonathan Leeman care este editorial director la 9Marks (sau Marx poate, sâc), Isaac Adams este pastor la biserica lui Dever, Capitol Hill Baptist, Brian Davis, care a contribuit la The Social Gospel Coalition and 9Marx, împreună cu liberalul radical, Judy Wu Dominick care a scris în Christianity Today că alegerea lui Donald Trump a făcut-o “stand alone and weep” (să stea singură și să plângă) și mulți alții, inclusiv lideri de stânga ai Partidului Democrat.
Citez mai jos ce promovează acest Eveniment și sursa:

”Nu ar trebui să se facă o conversație despre reconciliere fără întreaga familie. Doar Evanghelia este o reuniune de familie – cu un scop! Alăturați-vă fraților și surorilor din diferitele etnii, culturi, clase, sexe și medii politice pentru a impune o unitate mai profundă în Hristos. În prima zi, vom explora reconcilierea în Hristos pe linii etnice. În a doua zi, vom discuta puterea Evangheliei de a reconcilia genurile în Hristos. Ziua a 3-a, vom analiza modul în care Hristos ne strânge împreună între diferitele diferențe politice.” (https://pulpitandpen.org/2019/03/16/9marks-sbc-leaders-to-speak-at-cultural-marxism-conference/ )

Astfel promovarea în Biserici a politicii socialiste, a marxismului cultural, a fi politic corect, de fapt prezintă bisericilor o altă Evanghelie. Evanghelia aceasta deformată nu face altceva decât să pregătească calea lepădării de credință, a curentului anticrist.

Întrebarea pe care Biblia o spune referitor la vremurile din urmă “Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?” (Luca 18:8), începe să devină mai actuală și mai proeminentă parcă ca oricând. 

Nu ne-am fi gândit niciodată ca biserici evanghelice să fie compromise prin liderii actuali, care și-au construit sisteme de conducere prin care abuzează, profită și trăiesc într-un sincretism strâns și perfect cu sistemul diabolic care neagă autoritatea lui Dumnezeu, urăște pe Domnul Hristos, respinge Biblia categoric și promovează păcatul la rang de normă socială. Cu siguranță că așa încet, încet, curentele acestea vor pătrunde și în bisericile de limba română și deja probabil că au și pătruns, la început prin invitații ale pastorilor și lucrătorilor la anumite conferințe ale „elitei”, apoi prin punerea în practică a ceea ce au învățat, pe urmă îndoctrinarea de la amvoane și în ultimă instanță anihilarea oricărei opoziții. Vremurile care le trăim ne vorbesc de lepădare de credință, de prigoană și să ne pregătim, să veghem, deoarece venirea Domnului e tot mai aproape.

Simion Ioanăș

https://paginacrestina.wordpress.com/2019/05/13/pastori-socialism-si-lepadarea-de-credinta/

Raport al autorităților locale din Vrancea: În toate liceele se consumă droguri. Cel mai mic copil detectat că a consumat substanțe psihoactive avea 9 ani

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Luni, 13 mai 2019, 14:31   /   Actualizat: Luni, 13 mai 2019, 14:35   /   

ARTICOLE RELAȚIONATE

Analistul Dan Diaconu spune că moartea lui Răzvan Ciobanu arată cât de extins este consumul și traficul de droguri în România: Dacă tot jocul ăsta n-ar fi patronat de Securitate, n-ar avea nicio șansă

Tăriceanu, despre flagelul drogurilor: Dorim să avem alături de noi în această cruciadă pe reprezentanții Bisericii

În absolut toate liceele din județul Vrancea se consumă substanțe psihoactive, vârsta consumului fiind într-o scădere îngrijorătoare, ajungând până la clasele primare, cel mai mic copil detectat că a consumat asemenea substante având 9 ani. Concluzia se desprinde din avertismentul specialiștilor reuniți în Autoritatea Teritorială de Ordine Publică Vrancea, organism cu rol consultativ, care functionează pe lângă Consiliul Județean, scrie romaniacurata.ro.

Aceasta atrage atenția că toate unitățile de învățământ liceal din Vrancea au mari probleme cu consumul de substanțe interzise. „Acest fenomen reprezintă o problemă reală”, se arată într-o luare de poziție a autorității județene care reunește specialiștii și decidenți din instituții, cum ar fi Serviciul pentru Combaterea Crimei Organizate, Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean Focșani, Inspectoratului Școlar Județen Vrancea, Primăria municipiului Focșani sau Serviciului de Ambulantă, alături de aleși județeni.

„Fenomenul consumului de substanțe interzise în rândul elevilor, tinerilor și adolescentilor este în ușoară creștere față de aceeași perioadă a anului trecut, cresterea nedepășind însă media natională”, după cum se mai arată în același document. O reală problemă, mai arată autoritățile din Vrancea, o constituie și comercializarea de alcool și tutun minorilor de către anumite unități economice, fenomen greu de stopat din cauza sancțiunilor mici prevăzute de legislație.

”Cluburile si discotecile, frecventate de tineri în vacanțe și weekenduri, reprezintă mediul propice pentru debutul consumului de băuturi alcoolice sau substanțe interzise”, se mai arată în luarea de poziție a autorităților din ATOP.

Soluția autorităților la o problemă atât de gravă ar fi ”o campanie pentru prevenirea și combaterea absenteismului școlar, consumului de alcool și droguri de către copii și tineri, prin institutiile publice cu competente în asigurarea unui climat corespunzător de siguranta civică.” Această propunere ar fi a președintelui CJ Vrancea, Marian Oprișan.

Așadar autoritățile au propus „materializarea unui plan de actiune, pentru a stopa acest fenomen și a proteja copiii de consecințele nocive, atât fizice, cât și psihice, ale substanțelor interzise”. În acest sens se dorește modificarea Legii nr. 61/1991 pentru sanctionarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, respectiv majorarea cuantumurilor amenzilor, precum și majorarea perioadei de suspendare a activității localului public care vinde tutun și alcool minorilor. În plus, se dorește achiziționarea unui set complet pentru detectarea prezenței substanțelor ori produselor stupefiante care să fie la dispoziția autorităților. Mai mult, se anunță și acțiuni preventive în baruri, cluburi, discoteci, săli de jocuri și locuri de agreement, dar și în trafic pentru identificarea persoanelor aflate sub influența de substanțe psihoactive.

Conform celor mai recente date ESPAD (European School Survey Project on Alcohol and Other Drugs), 8,1% dintre adolescenții de 16 ani au experimentat consumul de canabis, 6,1% au consumat în ultimul an, iar 2,9% dintre ei au fumat marijuana sau hașiș în ultima lună. Agenția Națională Antidrog  confirmă canabisul drept cel mai prevalent drog în populația școlară. Liceenii vrânceni recunosc că în rândurile lor se consumă substanțe interzise diverse însă susțin că generalizarea făcută de autorități, care susțin că în absolut toate liceele se consumă droguri, ar fi greșită. În plus, liceenii spun că este necesară mai mult decât o campanie de informare și arătare cu degetul în școli.

https://www.activenews.ro/stiri/Raport-al-autoritatilor-locale-din-Vrancea-In-toate-liceele-se-consuma-droguri.-Cel-mai-mic-copil-detectat-ca-a-consumat-substante-psihoactive-avea-9-ani-155917

Atac anti-creștin în Burkina Faso: Șase persoane au fost ucise în timpul slujbei de duminică dintr-o biserică catolică. După atac, biserica a fost incendiată

DE ANDREI NICOLAE  /   EXTERNE   /   Publicat: Duminică, 12 mai 2019, 19:45   /   Actualizat: Duminică, 12 mai 2019, 20:02   /   

 

ARTICOLE RELAȚIONATE

Atentat terorist în Burkina Faso: 27 de persoane au murit. Crima a fost revendicată de Al-Qaida

Lovitură de stat MILITARĂ în Burkina Faso. Armata a preluat controlul țării în direct la TV

Bărbați înarmați au pătruns într-o biserică catolică din orașul Dablo din Burkina Faso și au ucis șase persoane, informează BBC.

Atacatorii, între 20 și 30, apoi au dat foc lăcașului de cult. Primarul orașului, Ousmane Zongo, a precizat că panica s-a instalat după ce alte clădiri au fost incendiate și un centru medical a fost jefuit.

Violența jihadistă a izbucnit în Burkina Faso din 2016, iar acesta este al treilea atac asupra unei biserici din ultimele cinci săptămâni.

La ora 09:00 ora locală (10:00, ora României), indivizi înarmați au pătruns în lăcașul catolic și au început să tragă, în timp ce enoriașii încercau să scape. Sursele indicate de BBC afirmă că printre cei morți se află și preotul care liturghisea în acel moment.

Grupurile islamiste au comis o serie de atacuri împotriva spațiilor de cult creștine din Burkina Faso în ultimii ani, în regiune fiind active o serie de grupări asociate cu Al Qaeda și Statul Islamic.

Luna trecută, atacatorii au atacat o biserică protestantă din orașul Silgadji, omorând șase persoane. În aprilie, patru persoane au murit după o biserică catolică a fost atacată într-un sat din apropierea localității Dori.

 

Pe 22 aprilie, de Paștile catolice, peste 200 de persoane au fost ucise într-un atentat în Sri Lanka.

https://www.activenews.ro/externe/Atac-anti-crestin-in-Burkina-Faso-Sase-persoane-au-fost-ucise-in-timpul-slujbei-de-duminica-dintr-o-biserica-catolica.-Dupa-atac-biserica-a-fost-incendiata-155903

Nu citiți dacă nu aveți stomacul tare: Lista MONȘTRILOR. Cine sunt PEDOFILII care au venit în România să abuzeze de COPII săraci și fără apărare

DE ALEXANDRA RIZEA  /   ȘTIRI, SOCIAL   /   Publicat: Joi, 16 iulie 2015, 08:37   /   Actualizat: Joi, 16 iulie 2015, 09:58   /

ARTICOLE RELAȚIONATE

Invazia PEDOFILILOR. România a devenit un ALL-INCLUSIVE pentru cele mai PERVERSE creaturi de pe Pământ

Ofensiva pedofililor: vor același drepturi ca și homosexualii și luptă pentru ele, pas cu pas, urmându-le modelul. Cum scapă pedofilii de pușcărie în România

S-au deschis porţile! Poligamii cer și ei dreptul la o „căsătorie multiplă”

ActiveNews publică partea a doua a materialului: Invazia PEDOFILILOR. România a devenit un ALL-INCLUSIVE pentru cele mai PERVERSE creaturi de pe Pământ

De data asta vom afla cine sunt monștrii care au venit în România să abuzeze copii.
 

DETHY LOUIS EMILE JOSEPH (60 ani) este un belgian venit în România cu afaceri. Stabilit în zona Mehedinţi, el a devenit asociat la mai multe societăți comerciale și administrator al bazei de agrement din comuna Balotești. Dethy figura în bazele de date ale poliţiei belgiene pentru turism sexual, exploatare a muncitorilor străini şi trafic de fiinţe umane, ultraj contra bunelor moravuri, loviri şi vătămări corporale, distrugere cu intenţie şi atentat la pudoare.

Deși avea antecedente penale, odată ajuns în România Dethy n-a fost monitorizat. Așa că s-a simţit liber să facă ce poftește. Invita copiii la ștrandul din baza de agrement, îi dezbrăca și îi fotografia, iar pe unii dintre ei îi abuza sexual. A fost arestat la 8 mai 2014, după ce procurorii DIICOT au găsit laptopul său imagini reprezentând minori (chiar și de 5-6 ani) în ipostaze pornografice, dar şi imagini reprezentând acte sexuale cu minori. Procurorii au stabilit că „inculpatul a perseverat în săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, a profitat de poziţia privilegiată financiar în România şi de prezenţa la baza de agroturism a unui număr mare de copii, producând material pornografic cu minori în care apare dezbrăcat, a urmărit coruperea sexuală a persoanei vătămate minore, fiind preocupat de modalităţi de abordare sexuală a minorilor”.

Belgianul a fost trimis în judecată sub acuzaţiile de pornografie infantilă, viol și coruperea sexuală a minorilor. Pe lista victimelor constituite părţi civile în acest proces sunt patru fetiţe. La 25 mai 2015, Tribunalul Dolj l-a condamnat pe belgian la 21 de ani şi 8 luni de închisoare și la plata sumei de 2.000 lei pentru fiecare victimă, reprezentând daune morale.

Cuantumul mare al pedepsei este meritul procurorilor, care au reușit să probeze mai multe infracţiuni și au convins părinţii victimelor să se constuie parte în proces. Instanţă a sancţionat fiecare infracţiune în parte, pentru fiecare dintre cele patru victime, pedeapsa finală fiind cea mai mare dintre condamnări, la care se adaugă câte o treime din celelalte pedepse. Nemulţumit de hotărârea instanţei, Dethy Louis a atacat decizia Tribunalului Dolj, iar procesul se judecă acum la Curtea de Apel Craiova, următorul termen fiind stabilit pentru data de 3 septembrie a.c..

Norvegianul care racola băieţi din Centrul Vechi 

Ȋn dimineaţa zilei de 10 mai 2014, în Bucureşti, zona Naţiunile Unite, poliţiștii au depistat un băieţel surdo-mut care avea asupra lui un telefon mobil ce prezenta pe display o fotografie cu un minor aflat în ipostaze cu conţinut sexual explicit. S-a stabilit că telefonul aparţinea unui cetățean norvegian GIAEVER TERJE DUNER (59 de ani).

Cu o noaptea înainte, în Centrul Vechi, acesta l-a racolat pe băieţel și pe alţi trei minori și i-a dus în  locuinţa sa, unde i-a filmat în ipostaze cu conţinut sexual explicit. Cu unul dintre copii, norvegianul a întreţinut acte sexuale.

Ȋn aceeași zi, de 10 mai 2014, în jurul orei 14:00, fiind oprit de polițiști în momentul în care se îndrepta spre autoturismul său, norvegianul a încercat să se fugă. S-a urcat în mașină și a blocat ușile pe interior și, deși a fost somat verbal să părăsească autoturismul, a demarat în viteză, aruncându-l peste capota mașinii pe unul din ofiţerii de poliţie. Mai departe, în scop de intimidare, pedofilul a lovit unul dintre cele două autoturisme ale poliției, dar și o altă mașină aflată în zonă, reușind să fugă. A fost dat în urmărire și reţinut în apropiere de Ploieşti.

Din materialul probatoriu administrat în cauză, a reieșit că Giaever Terje a întreținut acte sexuale cu minori cu vârste cuprinse între 10 și 13 ani. Actele sexuale cu minori (care se petreceau fie în locuința închiriată de norvegian pe raza sectorului 3 al Capitalei, fie în Parcul Tineretului, din sectorul 4 Bucureşti) au fost înregistrate prin diferite sisteme informatice (telefoane mobile tip smartphone, laptop-uri, calculatoare etc.). Minorii erau racolați cu precădere din Centrul Vechi al Bucureştiului. Norvegianul a fost acuzat și că, în perioada  2012 – 2014, a stocat, deţinut şi expus imagini şi filme pornografice cu minori.

La 2 noiembrie 2014, Giaever Terje a fost trimis în judecată pentru  săvârşirea infracţiunilor de pornografie infantilă, act sexual cu un minor, ultraj  și distrugere. Şi, deși există dovezi că norvegianul a agresat sexual mai mulţi copii, doar doi dintre ei s-au constituit parte în dosar. Procesul durează de 9 luni, la ultimul termen instanţa stabilind că „în vederea audierii martorilor, va amâna judecata”. Următorul termen al procesului este stabilit de Tribunalul București pentru 21 iulie a.c..

Cumpărătorul unui copil, greu de condamnat

La 22 mai 2014, cetăţeanul german WENDT MAYCO NORBERT (58 ani) a fost reţinut de poliţiști în timp ce ieșea dintr-un hotel din Carei, însoţit de un băiat în vârstă de 14 ani. Wendt deținea o firmă de construcții în Germania, dar și două firme deschise în România, la Sibiu și Cluj Napoca. Ȋn urma verificărilor efectuate de poliţiști s-a stabilit că, în 2011, în timp ce se afla în vizită la diferiți parteneri de afaceri din Șimleu Silvaniei, Wendt Mayco Norbert l-a cunoscut pe copilul cu care se afla la hotel.

Atunci, băiatul, care avea 11 ani, se afla pe stradă, la cerșit. Cetățeanul german a reușit să-i câștige încrederea, cu bani și cu cadouri. Așa a aflat că micul cerșetor, rămas orfan, era crescut de sora lui, Voichiţa Rostaș și de soţul acesteia, Augustin Rostaş. Wendt i-a cunoscut pe cei doi și le-a spus că dorește să-l înfieze pe copil și să-l ducă în Germania. Le-a oferit, la schimb, 5.000 de euro.

La trei-patru luni, el venea la Şimleu Silvaniei, unde se caza o săptămână sau două, timp în care Augustin şi Voichiţa îl „închiriau” pe băiat germanului pedofil, contra unor  sume cuprinse între 100 și 1000 de lei. În perioada în care Wendt a fost plecat în Germania, el a trimis familie Rostaș sume de bani cuprinse între 80-220 euro, dar și colete, conținând haine, biciclete, telefoane mobile, ceasuri, toate în schimbul serviciilor sexuale prestate. Ȋn mai 2014, Wendt Mayco Norbert depusese actele pentru obținerea unei procuri în vederea deplasării băiatului în Germania.

Wendt a fost trimis în judecată pentru act sexual cu un minor și pornografie infantilă. El fusese cercetat şi în Germania, în 1996 şi 2003, pentru fapte similare, însă nu a fost condamnat. Bărbatul e căsătorit, are opt copii naturali şi încă un băiat, înfiat din judeţul Sălaj.

La 26 noiembrie 2014, Tribunalul Sălaj a dat sentinţa, iar Wendt Mayco Norbert a primit 6 ani de închisoare, plus interzicerea dreptului de a se afla pe teritoriul României vreme de 5 cinci ani după executarea pedepsei. Sora victimei și soţul acesteia, trimiși  în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de trafic cu minori, au primit câte 9 ani de închisoare fiecare.

Hotărârea a fost atacată, iar Curtea de Apel Cluj a desființat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Procesul se află din nou pe rol la Tribunalul Sălaj. La termenul din 17 iunie a.c., după audierea martorilor, DIICOT a cerut arestarea preventivă pentru 30 de zile a Ramonei Rostaș, ce era judecată în stare de libertate, după ce aceasta a încercat să-i determine pe martorii din dosar să-și schimbe declarațiile. Propunerea procurorilor a fost admisă de către Tribunalul Sălaj.

Regizorul care fotografia fetiţele din București

La 7 noiembrie 2014, în București a fost reţinut BELLEGANTE LIVIO (75 de ani), pentru săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă și act sexual cu un minor. Italianul a fost prins în flagrant în timp ce ridica de la un centru de developat poze din București, un set de 36 de fotografii cu caracter pornografic.

Stabilit de mai mulți ani în România, italianul lucra, ca regizor muzical, la TVR.

La percheziție, în casa italianului au fost găsite și ridicate, printre alte bunuri, peste 8000 de fotografii cu caracter pornografic şi  mai mulți suporți optici  (CD, DVD, memory stik-uri), suporți analogici (filme foto, casete video de diferite formate), o parte dintre aceștia conținând material cu caracter pornografic produs și deținut de către Bellegante Livio.

Procurorii au stabilit că, în perioada 2011 – septembrie 2014, italianul a întreținut raporturi sexuale cu mai multe minore şi a produs materiale cu caracter pornografic. Printre victimele lui Bellegante se află și o fetiţă de 11 ani.

Trimis în judecată în ianuarie 2015, italianul a fost condamnat de Tribunalul București, la 4 ani şi 2 luni de închisoare. Decizia a fost atacată atât de reprezentantul părţilor civile (două fetiţe, surori), dar și de inculpat, iar la 4 iunie 2015 Curtea de Apel București, schimbând încadrarea faptelor imputate italianului, a decis ca acesta să execute pedeapsa finală de 9 ani închisoare. Decizia este definitivă.

Conform art. 100, alin. (2) din Codul Penal, „în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani”. Prin urmare, Bellegante va sta în pușcărie doar 4 ani și jumătate.

„Milostivul” care ajuta copilul din orfelinat

ARTURO GARZARAN BLASCO (51 ani), cetăţean spaniol, era stabilit în România de peste 15 ani. Locuia în Constanţa, unde deţine un radio online și mai multe afaceri în Port.

La 4 noiembrie 2014, Blasco a fost reţinut de poliţie, cercetările în dosar pornind de la o plângere formulată de reprezentanţii Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa. Spaniolul a fost acuzat că a  întreţinut act sexual oral cu un adolescent de 15 ani, care era instituţionalizat într-un centru de plasament din oraș. Ȋn urmă cu un an, spaniolul  l-a întâlnit pe băiatul care cerșea în fața unui supermarket din Constanța și, câteva zile la rând, i-a oferit acestuia mâncare și bani. Apoi, l-a luat acasă, spunându-i că vrea să aibă grijă de el. La schimb, l-a convins să accepte partide de sex.

Judecătoria Constanţa, iar apoi Tribunalul Constanţa au respins, ca neîntemeiată, propunerea procurorilor de luare a măsurii arestării preventive faţă de Blasco. Judecătorii au dispus doar luarea măsurii controlului judiciar, acesta fiind obligat să nu depăşească limita teritorială a municipiului Constanţa decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi şi să nu se apropie de sediul Centrului de Plasament „Ovidiu” Constanţa, de victimă sau de vreun alt minor instituţionalizat în centrul de plasament. Blasco „a negat faptul că ar fi întreținut relații sexuale cu victima, menționând că doar l-a ajutat pe băiat, pentru că acesta fugise temporar dintr-un centru de copii, fiindu-i milă de el. De asemenea, a spus că persoana vătămată e un copil și că nu s-a atins de acesta. În timpul audierilor, clientul meu a declarat că a fi homosexual nu este echivalent cu a fi pedofil”, a declarat avocata spaniolulului.

La 20 februarie 2015, Blasco Garzaran a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor. Ȋn martie, Judecătoria Constanţa i-a înlocuit inculpatului obligaţia de a nu părăsi Constanţa cu obligaţia de a nu părăsi teritoriul României și a încuviinţat ca, în perioada 11.03.2015 – 25.03.2015, acesta să se deplaseze în Spania. Instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului privind încetarea obligaţiei de a nu se apropia de unul dintre martori. La fiecare dintre termene, italianul a solicitat să-i fie ridicat controlul judiciar, iar judecătorul i-a respins cererea. Următorul termen al procesului este miercuri, 15 iulie a.c..

Pedofilul condamnat la 6 ani de pușcărie

Olandezul REERINK DIRK (56 ani) era stabilit în România de la începutul lui 2014. A avut un magazin de bijuterii la Cisnadie, dar l-a închis la începutul acestui an și a închiriat un apartament în Sibiu. Aici, el obișnuia să aducă băieţi, pe care îi păcălea că îi învaţă să lucreze pe computer. Ȋn realitate, au descoperit anchetatorii, bărbatul întreţinea cu ei relaţii sexuale, oferindu-le în shimb haine, mâncare sau scurte sejururi prin ţară.

Ȋn martie 2015, vecinii olandezului, cărora li s-a părut suspect numărul mare de copii ce-i treceau pragul, au sesizat poliţia. Reerink Dirk a fost reţinut, apoi a primit mandat de arestare. Doi dintre copiii audiaţi de anchetatori, ambii în vârstă de 12, ani au recunoscut că primeau diverse sume de bani ca să facă sex cu bărbatul de 56 de ani. Ȋntre 20 de lei și 100 de euro. Olandezul căuta copii ce provin din familii mai sărace și îi convingea ușor să accepte să meargă acasă la el. „Tot veneau băieţi la el şi eu i-am mai întrebat ce caută. Cam 3 – 4 – 5 băieţi veneau odată, dar şi separat. Cam 15 – 16 ani aveau, dar erau şi mai mici. El ştia româneşte, dar se făcea că nu ştie. Mi s-a părut suspect. Am zis eu că aici nu e lucru curat. Stătea cam de un an. Am vorbit cu vecinii de pe scară că ceva nu e în regulă cu ăsta, că tot vine cu băieţi”, le-a declarat unul dintre vecini jurnaliștilor din presa locală.

La 2 aprilie 2015, olandezul a fost trimis în judecată pentru act sexual cu un minor și pornografie infantilă prin sisteme informatice.

La 8 iulie a.c., Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe Reeerink Dirk la pedeapsa de 6 (șase) ani de închisoare, obligându-l să plătească, fiecărei părţi civile (n.r. – doi copii), câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale. Până acum, nici olandezul, nici procurorii și nici părţile vătămate nu au atacat decizia. Conform art. 100, alin. (1), lit.a din Codul Penal, liberarea condiţionată poate fi dispusă, dacă „cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani”. Cu alte cuvinte, dacă decizia rămâne definitivă, Reerink Dirk va executa doar 4 ani de pușcărie.

„Cinefilul împătimit” descărca filme porno cu copii de 3 ani

Procurorii DIICOT – Biroul Teritorial Maramureş au dispus la data 16 aprilie 2015 reţinerea pe o perioadă de 24 de ore a inculpatului E.A.F.J., cetăţean spaniol, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.

În cauză, există suspiciunea rezonabilă că în perioada 2006 – 2015, inculpatul E.A.F.J. a procurat prin descărcare în mod repetat, prin intermediul conexiunii la internet, utilizând reţele sociale şi programe specifice de partajare de fişiere, materiale pornografice cu minori, pe care le-a pus la dispoziţia altor utilizatori.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost găsite şi ridicate mai multe sisteme informatice şi dispozitive de stocare a datelor informatice. Astfel, la percheziţia informatică au fost identificate 1.559 fişiere video cu caracter de pornografie infantilă şi abuz sexual asupra minorilor, unii dintre ei având vârste cuprinse între 3 şi 6 ani.

Despre E.A.F.J. nu se știe decât că are 53 de ani, că locuiește în Tăuții Măgherăuș (judeţul Maramureș) și că este un om de afaceri de succes.

Tribunalul Maramureș a respins propunerea de arestare preventivă a spaniolului și a dispus punerea lui sub control judiciar, impunând obligaţia ca E.A.F.J.  să nu părăsească ţara, să anunţe orice schimbare de domiciliu și să se prezinte la organele de anchetă, ori de câte ori este solicitat. Ȋn fața instanței, spaniolul a susţinut, în apărarea sa, că e doar un cinefil împătimit, iar motoarele de căutare care îi descărcau filmele de pe internet îi descărcau în același timp și filme interzise minorilor. E.A.F.J a adăugat că nu el a vizionat niciodată acest tip de filme și că se consideră nevinovat.

Nu există informaţii suplimentare despre acest caz, iar datele despre procesul în care s-a respins arestarea lui E.A.F.J. nu figurează pe portalul instanţelor din România.

Când pedofilii se asociază și droghează copiii

La data de 4 iulie a.c., procurorii  DIICOT – Serviciul Teritorial Bucureşti au dispus reţinerea inculpatului WENK RETO-SIMON, cetăţean elveţian,  cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de trafic de minori, act sexual cu un minor şi  pornografie infantilă, toate în formă continuată.

Procurorii efectuează cercetări și faţă de inculpaţii MATTHIAS MUNDIN și DANIEL OTTO, cetăţeni germani, arestaţi în aceeași cauză, pentru săvârşirea infracțiunilor de trafic de minori, act sexual cu un minor în formă continuată, pornografie infantilă în formă continuată, trafic de droguri şi punerea la dispoziție a unei locuințe în vederea consumului de droguri.

În perioada 2013 – 2015, cei trei pedofili au racolat, din zona Gării de Nord, copii instituţionalizaţi într-un centru de plasament. Băieţii, care aveau vârste cuprinse între 11-16 ani, au întreţinut relații sexuale cu pedofilii, în schimbul unor sume de bani. Copiii erau duși în diferite locuințe din București şi se aflau sub influenţa unor droguri de risc, introduse în țară de cei trei cetăţeni străini.

Partidele de sex cu minori erau fotografiate sau filmate de pedofili, materialele fiind apoi stocate în sisteme informatice şi transmise prin intermediul internetului. Cu prilejul percheziției domiciliare, în locuința cetăţenilor germani au fost identificați mai mulţi minori, dar şi droguri de risc.

În această cauză, procurorii au cooperat cu autorităţile judiciare din Germania şi Elveţia și au beneficiat de sprijinul EUROPOL şi INTERPOL. Cercetările continuă, în vederea stabilirii întregii activităţi infracţionale.

Ȋși păcălea victimele cu dulciuri și rochiţe

Cetăţeanul austriac ROBERT NEMEC (63 de ani) era venit în România în calitate de turist şi stătea cu chirie în localitatea Agnita (Sibiu). El a fost reţinut de poliţiști miercurea trecută, sub acuzaţiile de act sexual cu minori și viol.

În urma cercetărilor, poliţiştii au stabilit faptul că în cursul anilor 2014-2015, suspectul a  întreţinut raporturi sexuale cu două fetiţe, în vârstă de 9 şi 11 ani. Victimele sunt surori şi provin dintr-o familie de rromi cu nouă copii din satul Stejăriş (Sibiu). Austriacul s-a apropiat de familie şi, sub motivaţia că vrea să-i ajute, le lua frecvent pe fetiţe, spunând că le duce în Sibiu, să le cumpere haine şi dulciuri. De fapt, copilele ajungeau în locuinţa austriacului din Agnita, unde erau abuzate sexual, în mod repetat.

Pentru  documentarea activităţii infracţionale, poliţiştii din Sibiu au colaborat cu angajaţii Biroului Ataşatului pentru Afaceri Interne din cadrul Ambasadei Austriei în Bucureşti.

La 9 iulie a.c., Judecătoria Agnita a dispus arestarea preventivă a inculpatului Nemec Robert pentru 30 de zile. Acesta a făcut recurs, însă la 13 iulie Tribunalul Sibiu a respins contestaţia formulată de inculpat, menţinând hotărârea atacată.

Cercetările continuă, pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale a cetăţeanului austriac.

Ȋși păcălea victimele cu mini-vacanţe 

TIMOTHY RUSSEL SCANLAN are 70 de ani și este cetăţean britanic. Miercuri, 8 iulie a.c., el a fost arestat de Tribunalul Bihor, fiind acuzat de relaţii sexuale cu minore.

Cazul a fost descoperit întâmplător de poliţiştii din Băile Felix care, în timpul unor verificări de rutină în pensiunile şi restaurantele din zonă, l-au găsit pe bărbat cazat într-o cameră cu mai multe adolescente. Atunci când din cercetările făcute, au aflat că niciuna dintre fete nu avea vreo relaţie de rudenie cu bărbatul, poliţiștii au anunţat procurorii DIICOT Bihor, care l-au reţinut pe individ.

Fetele au 13, 14, şi, respectiv, 15 ani și sunt, toate trei, din judeţul Maramureş. Ele le-au declarat poliţiştilor că provin din familii cu probleme şi că au fost luate de acasă de cetăţeanul britanic, sub pretextul unei mini-vacanţe într-o staţiune. Odată ajunse în Băile Felix însă, adolescentele au fost obligate să întreţină relaţii sexuale cu „binefăcătorul” lor.

Cercetările continuă, pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale a cetăţeanului britanic.

 

https://www.activenews.ro/stiri-social/Nu-cititi-daca-nu-aveti-stomacul-tare-Lista-MONSTRILOR.-Cine-sunt-PEDOFILII-care-au-venit-in-Romania-sa-abuzeze-de-COPII-saraci-si-fara-aparare-121496

Nu citiți dacă nu aveți stomacul tare: Lista MONȘTRILOR. Cine sunt PEDOFILII care au venit în România să abuzeze de COPII săraci și fără apărare

DE ALEXANDRA RIZEA  /   ȘTIRI, SOCIAL   /   Publicat: Joi, 16 iulie 2015, 08:37   /   Actualizat: Joi, 16 iulie 2015, 09:58   

ARTICOLE RELAȚIONATE

Invazia PEDOFILILOR. România a devenit un ALL-INCLUSIVE pentru cele mai PERVERSE creaturi de pe Pământ

Ofensiva pedofililor: vor același drepturi ca și homosexualii și luptă pentru ele, pas cu pas, urmându-le modelul. Cum scapă pedofilii de pușcărie în România

S-au deschis porţile! Poligamii cer și ei dreptul la o „căsătorie multiplă”

 

ActiveNews publică partea a doua a materialului: Invazia PEDOFILILOR. România a devenit un ALL-INCLUSIVE pentru cele mai PERVERSE creaturi de pe Pământ

De data asta vom afla cine sunt monștrii care au venit în România să abuzeze copii.

DETHY LOUIS EMILE JOSEPH (60 ani) este un belgian venit în România cu afaceri. Stabilit în zona Mehedinţi, el a devenit asociat la mai multe societăți comerciale și administrator al bazei de agrement din comuna Balotești. Dethy figura în bazele de date ale poliţiei belgiene pentru turism sexual, exploatare a muncitorilor străini şi trafic de fiinţe umane, ultraj contra bunelor moravuri, loviri şi vătămări corporale, distrugere cu intenţie şi atentat la pudoare.

Deși avea antecedente penale, odată ajuns în România Dethy n-a fost monitorizat. Așa că s-a simţit liber să facă ce poftește. Invita copiii la ștrandul din baza de agrement, îi dezbrăca și îi fotografia, iar pe unii dintre ei îi abuza sexual. A fost arestat la 8 mai 2014, după ce procurorii DIICOT au găsit laptopul său imagini reprezentând minori (chiar și de 5-6 ani) în ipostaze pornografice, dar şi imagini reprezentând acte sexuale cu minori. Procurorii au stabilit că „inculpatul a perseverat în săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă, a profitat de poziţia privilegiată financiar în România şi de prezenţa la baza de agroturism a unui număr mare de copii, producând material pornografic cu minori în care apare dezbrăcat, a urmărit coruperea sexuală a persoanei vătămate minore, fiind preocupat de modalităţi de abordare sexuală a minorilor”.

Belgianul a fost trimis în judecată sub acuzaţiile de pornografie infantilă, viol și coruperea sexuală a minorilor. Pe lista victimelor constituite părţi civile în acest proces sunt patru fetiţe. La 25 mai 2015, Tribunalul Dolj l-a condamnat pe belgian la 21 de ani şi 8 luni de închisoare și la plata sumei de 2.000 lei pentru fiecare victimă, reprezentând daune morale.

Cuantumul mare al pedepsei este meritul procurorilor, care au reușit să probeze mai multe infracţiuni și au convins părinţii victimelor să se constuie parte în proces. Instanţă a sancţionat fiecare infracţiune în parte, pentru fiecare dintre cele patru victime, pedeapsa finală fiind cea mai mare dintre condamnări, la care se adaugă câte o treime din celelalte pedepse. Nemulţumit de hotărârea instanţei, Dethy Louis a atacat decizia Tribunalului Dolj, iar procesul se judecă acum la Curtea de Apel Craiova, următorul termen fiind stabilit pentru data de 3 septembrie a.c..

Norvegianul care racola băieţi din Centrul Vechi 

Ȋn dimineaţa zilei de 10 mai 2014, în Bucureşti, zona Naţiunile Unite, poliţiștii au depistat un băieţel surdo-mut care avea asupra lui un telefon mobil ce prezenta pe display o fotografie cu un minor aflat în ipostaze cu conţinut sexual explicit. S-a stabilit că telefonul aparţinea unui cetățean norvegian GIAEVER TERJE DUNER (59 de ani).

Cu o noaptea înainte, în Centrul Vechi, acesta l-a racolat pe băieţel și pe alţi trei minori și i-a dus în  locuinţa sa, unde i-a filmat în ipostaze cu conţinut sexual explicit. Cu unul dintre copii, norvegianul a întreţinut acte sexuale.

Ȋn aceeași zi, de 10 mai 2014, în jurul orei 14:00, fiind oprit de polițiști în momentul în care se îndrepta spre autoturismul său, norvegianul a încercat să se fugă. S-a urcat în mașină și a blocat ușile pe interior și, deși a fost somat verbal să părăsească autoturismul, a demarat în viteză, aruncându-l peste capota mașinii pe unul din ofiţerii de poliţie. Mai departe, în scop de intimidare, pedofilul a lovit unul dintre cele două autoturisme ale poliției, dar și o altă mașină aflată în zonă, reușind să fugă. A fost dat în urmărire și reţinut în apropiere de Ploieşti.

Din materialul probatoriu administrat în cauză, a reieșit că Giaever Terje a întreținut acte sexuale cu minori cu vârste cuprinse între 10 și 13 ani. Actele sexuale cu minori (care se petreceau fie în locuința închiriată de norvegian pe raza sectorului 3 al Capitalei, fie în Parcul Tineretului, din sectorul 4 Bucureşti) au fost înregistrate prin diferite sisteme informatice (telefoane mobile tip smartphone, laptop-uri, calculatoare etc.). Minorii erau racolați cu precădere din Centrul Vechi al Bucureştiului. Norvegianul a fost acuzat și că, în perioada  2012 – 2014, a stocat, deţinut şi expus imagini şi filme pornografice cu minori.

La 2 noiembrie 2014, Giaever Terje a fost trimis în judecată pentru  săvârşirea infracţiunilor de pornografie infantilă, act sexual cu un minor, ultraj  și distrugere. Şi, deși există dovezi că norvegianul a agresat sexual mai mulţi copii, doar doi dintre ei s-au constituit parte în dosar. Procesul durează de 9 luni, la ultimul termen instanţa stabilind că „în vederea audierii martorilor, va amâna judecata”. Următorul termen al procesului este stabilit de Tribunalul București pentru 21 iulie a.c..

Cumpărătorul unui copil, greu de condamnat

La 22 mai 2014, cetăţeanul german WENDT MAYCO NORBERT (58 ani) a fost reţinut de poliţiști în timp ce ieșea dintr-un hotel din Carei, însoţit de un băiat în vârstă de 14 ani. Wendt deținea o firmă de construcții în Germania, dar și două firme deschise în România, la Sibiu și Cluj Napoca. Ȋn urma verificărilor efectuate de poliţiști s-a stabilit că, în 2011, în timp ce se afla în vizită la diferiți parteneri de afaceri din Șimleu Silvaniei, Wendt Mayco Norbert l-a cunoscut pe copilul cu care se afla la hotel.

Atunci, băiatul, care avea 11 ani, se afla pe stradă, la cerșit. Cetățeanul german a reușit să-i câștige încrederea, cu bani și cu cadouri. Așa a aflat că micul cerșetor, rămas orfan, era crescut de sora lui, Voichiţa Rostaș și de soţul acesteia, Augustin Rostaş. Wendt i-a cunoscut pe cei doi și le-a spus că dorește să-l înfieze pe copil și să-l ducă în Germania. Le-a oferit, la schimb, 5.000 de euro.

La trei-patru luni, el venea la Şimleu Silvaniei, unde se caza o săptămână sau două, timp în care Augustin şi Voichiţa îl „închiriau” pe băiat germanului pedofil, contra unor  sume cuprinse între 100 și 1000 de lei. În perioada în care Wendt a fost plecat în Germania, el a trimis familie Rostaș sume de bani cuprinse între 80-220 euro, dar și colete, conținând haine, biciclete, telefoane mobile, ceasuri, toate în schimbul serviciilor sexuale prestate. Ȋn mai 2014, Wendt Mayco Norbert depusese actele pentru obținerea unei procuri în vederea deplasării băiatului în Germania.

Wendt a fost trimis în judecată pentru act sexual cu un minor și pornografie infantilă. El fusese cercetat şi în Germania, în 1996 şi 2003, pentru fapte similare, însă nu a fost condamnat. Bărbatul e căsătorit, are opt copii naturali şi încă un băiat, înfiat din judeţul Sălaj.

La 26 noiembrie 2014, Tribunalul Sălaj a dat sentinţa, iar Wendt Mayco Norbert a primit 6 ani de închisoare, plus interzicerea dreptului de a se afla pe teritoriul României vreme de 5 cinci ani după executarea pedepsei. Sora victimei și soţul acesteia, trimiși  în judecată pentru săvârșirea infracţiunii de trafic cu minori, au primit câte 9 ani de închisoare fiecare.

Hotărârea a fost atacată, iar Curtea de Apel Cluj a desființat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond. Procesul se află din nou pe rol la Tribunalul Sălaj. La termenul din 17 iunie a.c., după audierea martorilor, DIICOT a cerut arestarea preventivă pentru 30 de zile a Ramonei Rostaș, ce era judecată în stare de libertate, după ce aceasta a încercat să-i determine pe martorii din dosar să-și schimbe declarațiile. Propunerea procurorilor a fost admisă de către Tribunalul Sălaj.

Regizorul care fotografia fetiţele din București

La 7 noiembrie 2014, în București a fost reţinut BELLEGANTE LIVIO (75 de ani), pentru săvârșirea infracțiunilor de pornografie infantilă și act sexual cu un minor. Italianul a fost prins în flagrant în timp ce ridica de la un centru de developat poze din București, un set de 36 de fotografii cu caracter pornografic.

Stabilit de mai mulți ani în România, italianul lucra, ca regizor muzical, la TVR.

La percheziție, în casa italianului au fost găsite și ridicate, printre alte bunuri, peste 8000 de fotografii cu caracter pornografic şi  mai mulți suporți optici  (CD, DVD, memory stik-uri), suporți analogici (filme foto, casete video de diferite formate), o parte dintre aceștia conținând material cu caracter pornografic produs și deținut de către Bellegante Livio.

Procurorii au stabilit că, în perioada 2011 – septembrie 2014, italianul a întreținut raporturi sexuale cu mai multe minore şi a produs materiale cu caracter pornografic. Printre victimele lui Bellegante se află și o fetiţă de 11 ani.

Trimis în judecată în ianuarie 2015, italianul a fost condamnat de Tribunalul București, la 4 ani şi 2 luni de închisoare. Decizia a fost atacată atât de reprezentantul părţilor civile (două fetiţe, surori), dar și de inculpat, iar la 4 iunie 2015 Curtea de Apel București, schimbând încadrarea faptelor imputate italianului, a decis ca acesta să execute pedeapsa finală de 9 ani închisoare. Decizia este definitivă.

Conform art. 100, alin. (2) din Codul Penal, „în cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani”. Prin urmare, Bellegante va sta în pușcărie doar 4 ani și jumătate.

„Milostivul” care ajuta copilul din orfelinat

ARTURO GARZARAN BLASCO (51 ani), cetăţean spaniol, era stabilit în România de peste 15 ani. Locuia în Constanţa, unde deţine un radio online și mai multe afaceri în Port.

La 4 noiembrie 2014, Blasco a fost reţinut de poliţie, cercetările în dosar pornind de la o plângere formulată de reprezentanţii Direcţiei Generale pentru Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Constanţa. Spaniolul a fost acuzat că a  întreţinut act sexual oral cu un adolescent de 15 ani, care era instituţionalizat într-un centru de plasament din oraș. Ȋn urmă cu un an, spaniolul  l-a întâlnit pe băiatul care cerșea în fața unui supermarket din Constanța și, câteva zile la rând, i-a oferit acestuia mâncare și bani. Apoi, l-a luat acasă, spunându-i că vrea să aibă grijă de el. La schimb, l-a convins să accepte partide de sex.

Judecătoria Constanţa, iar apoi Tribunalul Constanţa au respins, ca neîntemeiată, propunerea procurorilor de luare a măsurii arestării preventive faţă de Blasco. Judecătorii au dispus doar luarea măsurii controlului judiciar, acesta fiind obligat să nu depăşească limita teritorială a municipiului Constanţa decât cu încuviinţarea prealabilă a judecătorului de drepturi şi libertăţi şi să nu se apropie de sediul Centrului de Plasament „Ovidiu” Constanţa, de victimă sau de vreun alt minor instituţionalizat în centrul de plasament. Blasco „a negat faptul că ar fi întreținut relații sexuale cu victima, menționând că doar l-a ajutat pe băiat, pentru că acesta fugise temporar dintr-un centru de copii, fiindu-i milă de el. De asemenea, a spus că persoana vătămată e un copil și că nu s-a atins de acesta. În timpul audierilor, clientul meu a declarat că a fi homosexual nu este echivalent cu a fi pedofil”, a declarat avocata spaniolulului.

La 20 februarie 2015, Blasco Garzaran a fost trimis în judecată, în stare de libertate, pentru comiterea infracţiunii de act sexual cu un minor. Ȋn martie, Judecătoria Constanţa i-a înlocuit inculpatului obligaţia de a nu părăsi Constanţa cu obligaţia de a nu părăsi teritoriul României și a încuviinţat ca, în perioada 11.03.2015 – 25.03.2015, acesta să se deplaseze în Spania. Instanţa a respins, ca neîntemeiată, cererea inculpatului privind încetarea obligaţiei de a nu se apropia de unul dintre martori. La fiecare dintre termene, italianul a solicitat să-i fie ridicat controlul judiciar, iar judecătorul i-a respins cererea. Următorul termen al procesului este miercuri, 15 iulie a.c..

Pedofilul condamnat la 6 ani de pușcărie

Olandezul REERINK DIRK (56 ani) era stabilit în România de la începutul lui 2014. A avut un magazin de bijuterii la Cisnadie, dar l-a închis la începutul acestui an și a închiriat un apartament în Sibiu. Aici, el obișnuia să aducă băieţi, pe care îi păcălea că îi învaţă să lucreze pe computer. Ȋn realitate, au descoperit anchetatorii, bărbatul întreţinea cu ei relaţii sexuale, oferindu-le în shimb haine, mâncare sau scurte sejururi prin ţară.

Ȋn martie 2015, vecinii olandezului, cărora li s-a părut suspect numărul mare de copii ce-i treceau pragul, au sesizat poliţia. Reerink Dirk a fost reţinut, apoi a primit mandat de arestare. Doi dintre copiii audiaţi de anchetatori, ambii în vârstă de 12, ani au recunoscut că primeau diverse sume de bani ca să facă sex cu bărbatul de 56 de ani. Ȋntre 20 de lei și 100 de euro. Olandezul căuta copii ce provin din familii mai sărace și îi convingea ușor să accepte să meargă acasă la el. „Tot veneau băieţi la el şi eu i-am mai întrebat ce caută. Cam 3 – 4 – 5 băieţi veneau odată, dar şi separat. Cam 15 – 16 ani aveau, dar erau şi mai mici. El ştia româneşte, dar se făcea că nu ştie. Mi s-a părut suspect. Am zis eu că aici nu e lucru curat. Stătea cam de un an. Am vorbit cu vecinii de pe scară că ceva nu e în regulă cu ăsta, că tot vine cu băieţi”, le-a declarat unul dintre vecini jurnaliștilor din presa locală.

La 2 aprilie 2015, olandezul a fost trimis în judecată pentru act sexual cu un minor și pornografie infantilă prin sisteme informatice.

La 8 iulie a.c., Tribunalul Sibiu l-a condamnat pe Reeerink Dirk la pedeapsa de 6 (șase) ani de închisoare, obligându-l să plătească, fiecărei părţi civile (n.r. – doi copii), câte 10.000 lei, cu titlu de daune morale. Până acum, nici olandezul, nici procurorii și nici părţile vătămate nu au atacat decizia. Conform art. 100, alin. (1), lit.a din Codul Penal, liberarea condiţionată poate fi dispusă, dacă „cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani”. Cu alte cuvinte, dacă decizia rămâne definitivă, Reerink Dirk va executa doar 4 ani de pușcărie.

„Cinefilul împătimit” descărca filme porno cu copii de 3 ani

Procurorii DIICOT – Biroul Teritorial Maramureş au dispus la data 16 aprilie 2015 reţinerea pe o perioadă de 24 de ore a inculpatului E.A.F.J., cetăţean spaniol, pentru săvârşirea infracţiunii de pornografie infantilă.

În cauză, există suspiciunea rezonabilă că în perioada 2006 – 2015, inculpatul E.A.F.J. a procurat prin descărcare în mod repetat, prin intermediul conexiunii la internet, utilizând reţele sociale şi programe specifice de partajare de fişiere, materiale pornografice cu minori, pe care le-a pus la dispoziţia altor utilizatori.

Cu ocazia percheziţiei domiciliare au fost găsite şi ridicate mai multe sisteme informatice şi dispozitive de stocare a datelor informatice. Astfel, la percheziţia informatică au fost identificate 1.559 fişiere video cu caracter de pornografie infantilă şi abuz sexual asupra minorilor, unii dintre ei având vârste cuprinse între 3 şi 6 ani.

Despre E.A.F.J. nu se știe decât că are 53 de ani, că locuiește în Tăuții Măgherăuș (judeţul Maramureș) și că este un om de afaceri de succes.

Tribunalul Maramureș a respins propunerea de arestare preventivă a spaniolului și a dispus punerea lui sub control judiciar, impunând obligaţia ca E.A.F.J.  să nu părăsească ţara, să anunţe orice schimbare de domiciliu și să se prezinte la organele de anchetă, ori de câte ori este solicitat. Ȋn fața instanței, spaniolul a susţinut, în apărarea sa, că e doar un cinefil împătimit, iar motoarele de căutare care îi descărcau filmele de pe internet îi descărcau în același timp și filme interzise minorilor. E.A.F.J a adăugat că nu el a vizionat niciodată acest tip de filme și că se consideră nevinovat.

Nu există informaţii suplimentare despre acest caz, iar datele despre procesul în care s-a respins arestarea lui E.A.F.J. nu figurează pe portalul instanţelor din România.

Când pedofilii se asociază și droghează copiii

La data de 4 iulie a.c., procurorii  DIICOT – Serviciul Teritorial Bucureşti au dispus reţinerea inculpatului WENK RETO-SIMON, cetăţean elveţian,  cercetat pentru săvârşirea infracțiunilor de trafic de minori, act sexual cu un minor şi  pornografie infantilă, toate în formă continuată.

Procurorii efectuează cercetări și faţă de inculpaţii MATTHIAS MUNDIN și DANIEL OTTO, cetăţeni germani, arestaţi în aceeași cauză, pentru săvârşirea infracțiunilor de trafic de minori, act sexual cu un minor în formă continuată, pornografie infantilă în formă continuată, trafic de droguri şi punerea la dispoziție a unei locuințe în vederea consumului de droguri.

În perioada 2013 – 2015, cei trei pedofili au racolat, din zona Gării de Nord, copii instituţionalizaţi într-un centru de plasament. Băieţii, care aveau vârste cuprinse între 11-16 ani, au întreţinut relații sexuale cu pedofilii, în schimbul unor sume de bani. Copiii erau duși în diferite locuințe din București şi se aflau sub influenţa unor droguri de risc, introduse în țară de cei trei cetăţeni străini.

Partidele de sex cu minori erau fotografiate sau filmate de pedofili, materialele fiind apoi stocate în sisteme informatice şi transmise prin intermediul internetului. Cu prilejul percheziției domiciliare, în locuința cetăţenilor germani au fost identificați mai mulţi minori, dar şi droguri de risc.

În această cauză, procurorii au cooperat cu autorităţile judiciare din Germania şi Elveţia și au beneficiat de sprijinul EUROPOL şi INTERPOL. Cercetările continuă, în vederea stabilirii întregii activităţi infracţionale.

Ȋși păcălea victimele cu dulciuri și rochiţe

Cetăţeanul austriac ROBERT NEMEC (63 de ani) era venit în România în calitate de turist şi stătea cu chirie în localitatea Agnita (Sibiu). El a fost reţinut de poliţiști miercurea trecută, sub acuzaţiile de act sexual cu minori și viol.

În urma cercetărilor, poliţiştii au stabilit faptul că în cursul anilor 2014-2015, suspectul a  întreţinut raporturi sexuale cu două fetiţe, în vârstă de 9 şi 11 ani. Victimele sunt surori şi provin dintr-o familie de rromi cu nouă copii din satul Stejăriş (Sibiu). Austriacul s-a apropiat de familie şi, sub motivaţia că vrea să-i ajute, le lua frecvent pe fetiţe, spunând că le duce în Sibiu, să le cumpere haine şi dulciuri. De fapt, copilele ajungeau în locuinţa austriacului din Agnita, unde erau abuzate sexual, în mod repetat.

Pentru  documentarea activităţii infracţionale, poliţiştii din Sibiu au colaborat cu angajaţii Biroului Ataşatului pentru Afaceri Interne din cadrul Ambasadei Austriei în Bucureşti.

La 9 iulie a.c., Judecătoria Agnita a dispus arestarea preventivă a inculpatului Nemec Robert pentru 30 de zile. Acesta a făcut recurs, însă la 13 iulie Tribunalul Sibiu a respins contestaţia formulată de inculpat, menţinând hotărârea atacată.

Cercetările continuă, pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale a cetăţeanului austriac.

Ȋși păcălea victimele cu mini-vacanţe 

TIMOTHY RUSSEL SCANLAN are 70 de ani și este cetăţean britanic. Miercuri, 8 iulie a.c., el a fost arestat de Tribunalul Bihor, fiind acuzat de relaţii sexuale cu minore.

Cazul a fost descoperit întâmplător de poliţiştii din Băile Felix care, în timpul unor verificări de rutină în pensiunile şi restaurantele din zonă, l-au găsit pe bărbat cazat într-o cameră cu mai multe adolescente. Atunci când din cercetările făcute, au aflat că niciuna dintre fete nu avea vreo relaţie de rudenie cu bărbatul, poliţiștii au anunţat procurorii DIICOT Bihor, care l-au reţinut pe individ.

Fetele au 13, 14, şi, respectiv, 15 ani și sunt, toate trei, din judeţul Maramureş. Ele le-au declarat poliţiştilor că provin din familii cu probleme şi că au fost luate de acasă de cetăţeanul britanic, sub pretextul unei mini-vacanţe într-o staţiune. Odată ajunse în Băile Felix însă, adolescentele au fost obligate să întreţină relaţii sexuale cu „binefăcătorul” lor.

Cercetările continuă, pentru stabilirea întregii activităţi infracţionale a cetăţeanului britanic.

 

https://www.activenews.ro/stiri-social/Nu-cititi-daca-nu-aveti-stomacul-tare-Lista-MONSTRILOR.-Cine-sunt-PEDOFILII-care-au-venit-in-Romania-sa-abuzeze-de-COPII-saraci-si-fara-aparare

Un studiu teribil despre sexualizarea copiilor din lumea de azi. Esența răului: sexul cu copii a devenit big bussines în America

DE ANDREI NICOLAE  /   EXTERNE   /   Publicat: Luni, 13 mai 2019, 12:50   /   Actualizat: Luni, 13 mai 2019, 23:24

ARTICOLE RELAȚIONATE

Legile blânde pentru pedofili își arată roadele: Un bărbat filmat agresând un copil la Baia Mare este cercetat ÎN LIBERTATE

Nu citiți dacă nu aveți stomacul tare: Lista MONȘTRILOR. Cine sunt PEDOFILII care au venit în România să abuzeze de COPII săraci și fără apărare

 

Dacă săptămâna trecută arătam blândețea cu care autoritățile române tratează de 10 ani relațiile sexuale cu minorii, astăzi prezentăm un studiu șocant, din Statele Unite, asupra proporțiilor pe care fenomenul le-a luat peste Ocean.

Autorul este John W Whitehead, avocat constituțional și președintele/ fondatorul Institutului Rutherford,  o organizație non-profit din Charlottesvile, SUA, al cărui scop este apărarea drepturilor civile, inclusiv libertatea religioasă. Comentariile lui Whitehead sunt publicate pe sute de site-uri americane, inclusiv publicații precum Huffington Post.

Vă avertizăm că în rândurile următoare veți citi lucruri șocante, iar persoanele sensibile sunt sfătuite să fie foarte atente.

Dacă aceste lucruri sunt posibile în Statele Unite, acolo unde legislația este aspră cu pedofili, ne putem întreba ce se întâmplă în România, țară care, în răspăr cu restul lumii civilizate, alege să trateze cu blândețe infracțiunile asupra copiilor. Traducerea și adaptarea aparțin ActiveNews

Iată textul : Esența răului: Relațiile sexuale cu copii au devenit big-bussines în America,
de John W. Whitehead.

„Copiii sunt vizați și vânduți pentru sex în fiecare zi, în America” – John Ryan, National Center for Missing and Exploited Children

Copii, fete de vârstă foarte mică – unele au chiar 9 ani – sunt cumpărate și vândute pentru sex în America. Acesta e secretul murdar al Americii. Traficul cu sex, mai ales cel care privește vânzarea și cumpărarea fetelor, e o afacere care crește rapid în crima organizată americană și a doua cea mai profitabilă afacere, după droguri și arme.

Jurnalistul de investigații Amy Fine Collins notează: a devenit mult mai profitabil și mult mai sigur să vinzi adolescenți decât droguri și arme. 500 de grame de heroină se vând doar o dată, dar o fată poate fi vândută de 10-15 ori pe zi – un pește adevărat îi confiscă acesteia toți banii.

Gândiți-vă la asta: la fiecare două minute, un copil e exploatat în industria sexuală. Potrivit publicațieiUSA Today, adulții cumpără copii pentru sex cel puțin de 2,5 milioane de ori, într-un an, în SUA.

Cine cumpără un copil pentru sex? Bărbați, altfel obișnuiți, de toate felurile.

„Poate să fie colegul de la locul tău de muncă, un medic, un pastor sau chiar soțul tău”, scrie jurnalistul Tim Swarens, care a investigat mai mult de un an de zile o anchetă despre piața sexului în America. 

Doar în Georgia, se estimează că 7.200 de bărbați (jumătate dintre ei în vârstă de 30 de ani), caută să cumpere sex cu adolescente în fiecare lună, astfel că, într-un an de zile, are o medie de 300 de astfel de tranzacții.

În medie, un copil poate fi violat de 6000 de bărbați într-o perioadă de cinci ani. 

Se estimează că cel puțin 100.000 de copii – fete și băieți – sunt cumpărați și vânduți pentru pentru sex în America în fiecare an, iar 300.000 de copii sunt în pericol  să fie traficați în fiecare an. Unii dintre acești copii sunt răpiți, alții sunt fugiți de acasă, iar alții sunt vânduți în sistem de către cunoștințe și rude.

„Traficul cu persoane umane  – exploatarea sexuală a copiilor și femeilor în America , prin internet, cluburi de strip-tease, servicii de escortă sau prostituție stradală – este pe cale să devină una dintre cele mai grave crime din SUA”, a spus procurorul Krishna Patel.

E o industrie care se învârte în jurul sexului ieftin, pe repede-nainte, cu fete și femei tinere care sunt vândute către 50 de bărbați, pentru 25 de dolari, în timp ce peștii lor fac 150.000 – 200.000 de dolari, pentru fiecare copil în parte, pe an.

Asta nu e o problemă cu care se confruntă doar orașele mari. Se întâmplă peste tot, chiar sub ochii noștri, în suburbii, în orașele și orășelele din toată țara.

https://www.activenews.ro/externe/Un-studiu-teribil-despre-sexualizarea-copiilor-din-lumea-de-azi.-Esenta-raului-sexul-cu-copii-a-devenit-o-afacere-foarte-buna-in-America-