Homosexualitatea cu Dănuț Jemna

homo

Discuția asupra acestui subiect delicat trebuie să pornească chiar de la terminologia utilizată atât în contextul societății actuale, cât și în spațiul religios. Termenul homosexualitateare o istorie recentă și apare în anul 1886 într-o lucrare despre patologiile sexuale (Psychopathia Sexualis, Richard Freiherr von Krafft-Ebing). În general, acesta se referă la ideea de orientare sexuală, adică la atracția sexuală și emoțională dintre persoanele de același gen. Literatura face distincția între orientarea homosexuală și un comportament sau un act sexual între două persoane de același gen. Pentru bărbații din această orientare sexuală se utilizează formula gayiar pentru femei, cea de lesbiene.Scriptura nu are un cuvânt anume pentru a desemna orientarea sau practica sexuală de acest tip. În Noul Testament apar doi termeni pe care unii traducători și interpreți îi asociază cu homosexualitatea: malakos și arsenokoites. Primul apare de patru ori în Noul Testament și doar o singură dată într-un cadru care trimite la comportamentul sexual (1Cor. 6:9). Acesta are sensul primar de moale sau delicat și a primit semnificații precum cele de efeminat, senzual, pervers, travestit, dar și de homosexual, adică de bărbat care preia rolul unei femei în contextul unui act sexual. Cel de-al doilea apare doar de două ori în Noul Testament (1Cor. 6:9, 1Tim. 1:10) și are la bază două cuvinte: arehen, care înseamnă bărbat, și koitecare setraduce prin pat. De aceea, unii traducători au considerat că se referă la practica sexuală dintre doi bărbați și au utilizat termenul de homosexualitate. În lumea antică, semnificația lui arsenokoites este însă una mai complexă și a fost tradusă în diverse moduri, având în special sensul de abuz sexual, pederastie, perversiune sexuală, prostituție sau practică sexuală care nu are în vedere procrearea, și îi vizează în special pe bărbați.  În limba română, cele două cuvinte au fost traduse prin malah și sodomit și sunt interpretate cu sensuri legate de practicile sexuale între persoanele de același gen pe care spiritualitatea creștină le consideră acte nenaturale și imorale. Pentru sodomie se consideră că termenul are o proveniență biblică și se referă la păcatul bărbaților din cetatea Sodoma, adică la ideea relației sexuale dintre bărbați. Societatea modernă folosește acest cuvânt în domeniul juridic cu mai multe sensuri, referindu-se la relații sexuale anormale, perversiuni sexuale cu animale, relații sexuale între bărbați etc. 

O abordare coerentă a subiectului homosexualității cere o analiză care distinge perspectivele domeniilor de cunoaștere cu care se lucrează. Cele mai multe greșeli și neînțelegeri se realizează atunci când se amestecă tipurile de argumente și așteptările care provin din știință cu cele din teologie sau filosofie. Din perspectivă creștină, considerăm că este necesară această delimitare a pozițiilor specifice fiecărui domeniu al cunoașterii și evaluarea atentă a posibilităților de a le pune în dialog. Facem câteva observații asupra modului în care este tratată tema în știință și teologie și asupra unui posibil dialog între cele două.  

Nu este ușor de evaluat analizele și rezultatele obținute asupra orientării homosexuale din perspectiva științelor. Motivul este acela al complexității abordărilor ce provin din diverse științe particulare și mai ales al evoluției ipotezelor emise din diverse zone ale cercetării. Nu este lipsit de importanță să observăm că opiniile specialiștilor exprimate în ultima sută de ani au evoluat de la poziții care considerau homosexualitatea o formă de afecțiune psihică, o patologie sau perversiune cu rădăcini în mecanismul evoluției personalității cuiva, până la cele care consideră că avem de a face cu un comportament psiho-social asumat într-un context dat sau cele care subliniază că este vorba despre o dorință normală, înnăscută, și care eventual are la bază o structură genetică ce determină acest tip de orientare emoțională și sexuală. Pe lângă ipotezele formulate de științe precum medicina, biologia, etica, psihologia, psihanaliza, sociologia etc., opiniile asupra homosexualității au fost determinate și de abordările provenite din drept și științele politice. Este evidentă dificultatea de a realiza o analiză a acestor poziții, cu argumentele și schimbările produse de-a lungul timpului. Dar putem sublinia că în trecut bătălia argumentelor era susținută în special de rezultate din domeniul științelor sociale, în timp ce în prezent lucrurile se concentrează pe rezultatele ce provin din medicină, biologie și genetică.

În general, dezbaterile din domeniul științei cu privire la homosexualitate s-au dat și încă se dau pe terenul stabilirii naturii acestui comportament. Întrebarea este dacă acesta este determinat biologic sau genetic ori avem de a face cu o serie de factori psihologici și sociali care conduc la această orientare; este o boală sau un comportament care se dezvoltă în mod normal? În cazul unei boli, se caută explicații privind cauzele și natura ei. Iar dacă este vorba despre una din variantele normale ale orientărilor sexuale, se discută fie asupra unor determinanți genetici, fie asupra ideii de opțiune personală ce poate avea la bază o serie de factori sociali cu rol important în a deveni homosexual. De asemenea, în funcție de răspunsul la prima întrebare, se analizează posibilitatea de a influența și modifica orientarea și identitatea sexuală. Pe de o parte, dacă este vorba despre o afecțiune, se pune problema de a identifica cauzele ei și soluțiile terapeutice cele mai bune. Pe de altă parte, dacă avem de a face cu un comportament normal, discuțiile se poartă în plan social și etic, în zona dreptului și abordărilor politice astfel încât să se găsească un cadru coerent de expresie pentru persoanele care își asumă să trăiască cu această orientare.

În ciuda unei perioade lungi de analize și dezbateri, oamenii de știință nu au exprimat încă un răspuns clarificator cu privire la natura homosexualității. În continuare, există mai multe tabere de cercetători care au la bază două opțiuni privind această orientare sexuală. Unii rămân la poziția clasică și consideră homosexualitatea un construct psiho-social, alții sunt de partea unui esențialism biologic și vorbesc despre o realitate ereditară care nu poate fi și nu trebuie modificată, iar anumite opțiuni combină cele două abordări și încearcă să ofere o versiune mai complexă problemei. Înainte de a trece la perspectiva teologică privind homosexualitatea, mai trebuie subliniate două aspecte. Primul se referă la importanța demersului științific asupra acestui subiect și la dificultatea de a realiza cercetarea, la nevoia unor studii interdisciplinare și deschiderea la dialog cu efortul de cunoaștere din filozofie, teologie, artă. Al doilea subliniază faptul că pozițiile oamenilor de știință presupun, pe lângă opțiunile epistemologice, și pe cele care țin de o anumită concepție cu privire la natura realității, a omului și a vieții sociale. Frecvent, acest set de opțiuni joacă un rol decisiv și în asumarea unei paradigme sau abordări științifice, cu implicații directe asupra ipotezelor asumate și a modului de a gândi problema supusă cercetării. Aceste elemente pot fi ușor identificate la nivelul comunităților științifice prin trecerile de la o perioadă istorică la alta, îndeosebi cele din prima parte și a doua jumătate a secolului trecut. Ceea ce este clar însă este faptul că ipotezele emise de cercetători nu rămân fără ecou în societate, iar frecvent ele pot susține cauze și poziții ideologice care polarizează spațiul social sau susțin mișcări și grupuri de tot felul, mai mici sau mai însemnate.

Poziția teologiei creștine cu privire la homosexualitate este una destul de clară, chiar dacă există și opinii ale unor persoane sau grupări care nu converg. În principal, tradiția creștină consideră că Scriptura interzice practica actului sexual dintre persoanele de același gen și în final este împotriva orientării homosexuale. Bazele biblice pentru această abordare apar atât în Vechiul (Gen. 1:26-29, 2:24, Lev. 18:22, 20:13), cât și în Noul Testament (Rom. 1:18-27, 1Cor. 6:9-11, 1Tim. 1:8-11). Argumentul principal adus de comunitatea creștină împotriva homosexualității este legat de constituția omului și proiectul divin cu privire la sexualitate. Dumnezeu a creat omul ca o ființă relațională, cu capacitatea de a iubi și a experimenta realitatea unirii personale. În acest scop, el a înzestrat natura umană cu distincția de gen și dimensiunea sexualității. Așa cum arată textul Scripturii, unirea dintre două persoane la nivelul naturii umane, care implică actul sexual, este rezervat spațiului conjugal și pentru două persoane de gen diferit. Prin distincția de gen, actul creației divine a pus la dispoziția omului un tip de complementaritate care să facă posibilă unirea bărbatului cu femeia prin implicarea naturii umane în totalitatea ei. În concepția Sf. Ap. Pavel, pierderea acestui reper normal și natural al relației sexuale dintre soț și soție, dintre bărbat și femeie în contextul căsătoriei se datorează păcatului, ratării experienței umane prin ruperea de adevăr, prin renunțarea la relația fundamentală cu creatorul. Ca urmare a căderii, oamenii sunt animați de vicii și patimi de tot felul. Ei trăiesc în neadevăr și sunt călăuziți de o minte întunecată și coruptă și astfel ajung să își dezonoreze trupurile lor prin renunțarea la relațiile intime naturale dintre bărbat și femeie și practicarea unor acte împotriva naturii umane, improprii și rușinoase, adică relațiile sexuale între persoanele de același gen (Rom. 1:24-27). Ideile de natural și împotriva naturii sunt formulate de pe o poziție teologică și antropologică. Se are în vedere rațiunea creatoare a lui Dumnezeu, adică scopul dat sexualității umane de la început și faptul că omul a renunțat la acest mod de viață intenționat de Dumnezeu ca urmare a păcatului. În spațiul lumii antice, normalitatea la care face referire Sf. Ap. Pavel este deja subminată și de o puternică deteriorare a raporturilor de gen. Femeia era considerată o ființă inferioară ce își ridica puțin din demnitate prin nașterea de urmași pentru soții sau stăpânii lor. Relațiile de iubire simetrice și de înaltă demnitate erau considerate doar cele între bărbați, fapt care a încurajat orientarea homosexuală.

În ciuda unei dominante clare a tradiției creștine împotriva homosexualității, există și autori care încearcă să nuanțeze termenii discuției și să interpreteze textele biblice strict în raport cu datele lumii antice și cu unele probleme specifice acelei epoci. Creștinii care acceptă această realitate pentru viața lor consideră că Scriptura condamnă actele sexuale între persoanele de același gen doar în contextul existenței unui tip de violență, abuz sau al oricărui tip de asimetrie între persoanele în cauză. De asemenea, ei consideră că textul biblic se referă doar la actele homosexuale accidentale și pătimașe și nu are nimic de a face cu orientarea de acest tip, ceea ce implică un stil de viață asumat și o categorie de persoane care practică această experiență din iubire și înțelegere reciprocă.

Un alt aspect care trebuie subliniat cu privire la gândirea și practica comunităților creștine este cel al existenței unui tip de radicalizare împotriva păcatului actului sexual dintre persoanele de același gen, relativizând cumva alte păcate aflate în lista celor menționate de Sf. Ap. Pavel în același context în care apare tema homosexualității. Această măsură dublă a condus frecvent la o adevărată fobie a creștinilor împotriva celor care se declară homosexuali sau a celor care au avut ocazional relații cu persoane de același sex. Atitudinea diferită a bisericii față de unele păcate și de unii păcătoși nu este constructivă și aduce în permanență anomalii. Afirmația că homosexualitatea este păcat trebuie făcută cu aceeași unitate de măsură și cu aceeași convingere și când este vorba despre nedreptate, răutate, invidie, ceartă, înșelătorie, bârfă etc. De asemenea, ideea că experiența creștină ia în calcul apariția unor accidente și un drum lung al vindecării și mântuirii presupune acordarea aceluiași tratament tuturor oamenilor care sunt pe drumul credinței și care se confruntă cu probleme, cu păcatele amintite în Scripturi. În egală măsură, biserica trebuie să se adreseze cu același spirit de slujire și prețuire față de toți cei care se află încă departe de Dumnezeu și nu au ales încă drumul credinței.

Dialogul dintre știință și credință pe tema homosexualității nu a fost și nu este nici acum unul foarte comod. La acest capitol, întâlnim mai degrabă tensiuni și greșeli care provin din poziționarea eronată a părților implicate, îndeosebi din lipsa de disponibilitate de a evalua corect specificul și modul de lucru particular al fiecărui domeniu de cunoaștere. Din partea comunității creștine, probabil că cel mai frecvent se așteaptă un tip de conformism al societății și eventual al oamenilor de știință să declare homosexualitatea ceva greșit și indezirabil, ceva foarte grav care trebuie interzis și pedepsit. Chiar dacă știința va ajunge să declare această orientare o boală, acest lucru nu poate fi echivalent cu definiția păcatului ca boală și ratare a sensului existenței umane așa cum afirmă teologia creștină. Iar dacă știința va susține că avem de a face cu un comportament normal și cu rădăcini ereditare, acest lucru nu presupune în mod obligatoriu un absolut și unica definiție a naturii umane pe care trebuie să o accepte toată lumea. De asemenea, în societățile democratice și secularizate în care membrii comunităților LGBT au câștigat diferite drepturi civile, creștinii nu pot interveni prin mecanisme de forță și străine de logica credinței pentru a impune propriul adevăr tuturor oamenilor și a îngrădi libertatea de alegere, inclusiv în direcții pe care teologia le dezaprobă. De cealaltă parte, în contextul unei hegemonii a științei în domeniul cunoașterii, există presiunea ca ceea ce spun specialiștii să devină lege pentru toată lumea, inclusiv în viața credincioșilor.

Ideea de dialog între credință și rezultatele științei sau filosofiei presupune asumarea faptului că ceea ce produce teologia creștină nu poate fi normativ decât pentru cei credincioși, iar ceea ce produce știința nu poate fi impus ca un absolut pentru comunitatea creștină. În fața presiunii vremurilor, creștinii nu au voie să relativizeze standardele credinței și să se adapteze la un cadru socio-istoric anume. În același timp, biserica trebuie să facă efortul să înțeleagă demersul cunoașterii din celelalte domenii și să fie capabilă să facă o analiză critică coerentă a acestor rezultate la nivelul fiecărei arii în parte și să ia în calcul lucrurile valoroase. Există rezultate pertinente obținute în psihologie, genetică și sociologie care privesc raporturile de gen și dezvoltarea personalității, dinamica orientării sexuale și problemele care apar aici pe care comunitatea creștină le neglijează și rămâne tributară unor limite și blocaje la care nu are soluții viabile. Nu în ultimul rând, credincioșii își pot aduce propriile opinii și poziții în spațiul public ca o ofertă ce este transmisă cu o atitudine de smerenie și slujire, cu disponibilitatea de a împlini ceea ce susține în propriul crez și de a avea aceeași măsură cu care evaluează întreaga realitate. Șansa credincioșilor în fața unor teme sensibile așa cum este homosexualitatea nu este radicalismul și fobia, fariseismul și ipocrizia, mai ales când este vorba despre alte lucruri la fel de importante în propria teologie, dar asupra cărora se tace promiscuu. Contribuțiile teologiei creștine la discuția pe această temă trebuie să vină îndeosebi de pe terenul antropologiei și eclesiologiei, cu lucrări și poziții care privesc natura omului și rolul distincției de gen, importanța și locul sexualității și familiei, ideea de împlinire umană, comunitate, iubire și libertate. Punerea în practică a unor asemenea valori, alături de o prezență discursivă de calitate reprezintă căile credinței, așa cum ne-a învățat Cristos.

Dănuț Jemna

https://danutj.wordpress.com/2019/05/10/homosexualitatea/

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.