Închide

INTRAEREA LUI ISUS ÎN IERUSALIM – Matei 21: 1-23 / ARDELEAN VIOREL

download

INTRAEREA LUI ISUS ÎN IERUSALIM – Matei 21: 1-23

 1). INTRODUCERE  Această Evanghelie[1] stă asemenea unei ferestre  între cele două testamente. Face legătura între Vechiul Testament de unde culege profeţiile împlinite despre prima venire a lui Hristos şi apoi “se leagănă” în Noul Testament şi vorbeşte despre noua creaţie  a lui Dumnezeu, copii Născuţi din Nou, fii lui Dumnezeu.  Autorul este  Matei a fost un vameş convertit (Matei 9:9), care a fost ales să scrie evreilor despre  Mesia. În limba greacă[2] numele este Malthias, este un nume semit şi însemnă „ Darul lui Iahve”. A fost şeful vameşilor, devine ucenicul lui Isus, iar tradiţia spune că după ce a predicat Evanghelia în Palestina, a mers ulterior la păgâni şi a murit de moarte bună în Macedonia sau Etiopia Ideea principală din carte.  Matei prezintă programul lui Dumnezeu iar expresia Împărăţia cerurilor este caracteristică acestei Evanghelii.  Împărăţia era aproape în persoana Regelui Isus Cristos. Venirea împărăţiei nu fusese amânată, pentru că Dumnezeu încă mai dorea să ducă la bun sfârşit scopul Său terestru conform planului Său. Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu, pe Sion, muntele Meu cel Sfânt” (Psalmul 2:6). Numele bisericii nu este sinonim cu Împărăţia Cerurilor, cu toate că Biserica face parte din Împărăţia Cerurilor (Matei 13). De asemenea expresia Împărăţia lui Dumnezeu nu este sinonimă cu Împărăţia cerurilor, Împărăţia lui Dumnezeu este un termen mai larg care cuprinde toată creaţia lui Dumnezeu, inclusiv îngerii. Capitolul 1 înregistrează genealogia şi înregistrarea naşterii miraculoase a lui Isus În anul 4 B.C, numit şi   „Anno Domini”  sau  în anul Domnului”, anul în care s-a născut Isus în Betleem. Patru sute de ani a fost un moment de tăcere din partea lui Dumnezeu între Vechiul Testament  şi Noul Testament.   Cu toate că această perioadă este marcată de tăcerea lui Dumnezeu, este fără îndoială evident că Dumnezeu pregătea lumea pentru venirea lui Hristos. Poporul evreu, civilizaţia greacă, popoarele subjugate de romani[3] şi mulţimea clarvăzătorilor orientului, toţi erau  pregătiţi pentru venirea unui mântuitor, în aşa fel încât aceste evenimente au întregit scena pe care Pavel a descris-o ca fiind „împlinirea timpurilor” (Gal.4:4).  Isus Cristos[4] împarte istoria omenirii în două  B.C. şi D.C, El fiind punctul central „Clipa astrală a omenirii”. Evenimente necomutabile în istorie sunt :  Revelaţia Generală, Revelaţia Specială, apoi urmează, Canonizarea, Păstrarea Traducerea Observarea, Insuflare,  Inspirare,  Iluminare,   Interpretare şi Aplicare Bibliei. Cu privire la Mesia,    Isus Cristos, evenimentele înseamnă Întruparea,   viaţa şi învăţăturile lui Isus,   Moartea  lui Hristos, pe Cruce, Învierea , arătările de după înviere Înălţarea la cer şi poziţia pe care o are astăzi sus în cere la dreapta Tatălui de autoritate şi putere în poziţia de Împărat, Mare Preot şi Mijlocitor. În ceea ce priveşte Biserica  se poate afirma  naşterea Biserici, s-a întâmplat la Rusalii, urmează  mărturia Bisericii şi ulterior viaţa   Bisericii care este deja istorie  trecută, prezentă şi va fi în viitor. Evenimente nerepetabile în istorie sunt :  vorbirea directă al lui Dumnezeu cu omul,  vorbirea prin profeţi, scrierea Vechiului Testament, Întruparea, Moarte pe Cruce, Învierea, arătările de după Înviere şi Înălţarea lui Isus la cer, ucenicii lui Isus,   apostolul Pavel, scrierea Noului Testament, şi după 330 de ani stabilirea Canonului. Legătura dintre Vechiul şi Noul Testament[5]. Între cele două Testamente există o perioadă de 400 de ani în care Dumnezeu nu mai vorbeşte prin proroci ultimul fiind Maleahi. Se poate spune că a existat o „ prăpastie de linişte” în care evreii aveau doar Legea lui Dumnezeu dată prin Moise şi prorocii, în plus tradiţia rabinică care deja se suprapunea peste Legea dată de Dumnezeu. Condiţiile Regatului lui Iuda erau transformate, exista o cultură nouă, instituţii şi organizaţii diferite. Dacă la încheierea Vechiului Testament sa afla la putere Imperiul Medo–Persan, la începutul evangheliilor Imperiul Roman era noul conducător. Facem o scurtă prezentare[6] a istorie dintre cele două Testamente. „480 Î.C. Xerxes, persanul, iese victorios împotriva grecilor la Termopile, dar a fost înfrânt în bătălia de la Salamis. Aceasta a fost ultima încercare a estului de a domina lumea. – 333 Î.C. Alexandru cel Mare conduce forţele armate unite ale Greciei la victorie împotriva persanilor la Issus. – 332 Î.C. Alexandru cel Mare vizitează Ierusalimul. I s-a arătat profeţia lui Daniel în care se vorbeşte despre el, de aceea a cruţat Ierusalimul. – 323 Î.C. Alexandru moare, iar imperiul său din est şi vest a fost împărţit între cei patru generali ai săi. 320 Î.C. – Iudeea este anexată Egiptului de către Ptolemeu Soter. – 312   Î. C. Selucius fondează Împărăţia selucizilor. Iudea devine teren de bătaie între Egipt şi Siria, ca stat tampon. – 203 Î.C. Antioch cel Mare cucereşte Ierusalimul şi spurcă Templul. El este menţionat în cartea Daniel ca fiind cornul cel mic (Daniel 8:9). A fost numit şi Nero al istoriei evreieşti. – 166 Î.C. Preotul Iudeii, Matatia stârneşte o revoltă împotriva Siriei. Acesta este începutul perioadei macabeilor. Evreii nu au suferit niciodată mai mult decât în această perioadă şi nu s-au comportat mai eroic decât în acest interval. Iuda macabeul, supranumit ciocanul, a fost cel care a organizat revolta. – 63 Î.C. Pompei, romanul, cucereşte Ierusalimul, iar poporul intră sub legile unei noi puteri mondiale, care se găseşte în acelaşi loc în timpul naşterii lui Isus. – 40 Î.C. Senatul roman îl numeşte guvernator în Iudea pe Irod. – 37 D. C. Irod cucereşte Ierusalimul şi-l măcelăreşte pe Antigon, ultimul rege preot macabean. – 31 Î.C. Cezar Augustus devine împăratul Romei. – 19 Î.C. Începe construirea templului lui Irod. 4 Î.C. Anno Domini – în anul Domnului, s-a născut Isus în Betleem”. În locul limbii ebraice se foloseşte aramaica. Partidele din vremea Domnului Isus sunt : „1. Fariseii ce s-au ridicat pentru a apăra stilul de viaţă evreiesc împotriva influenţelor străine. Ei erau legalişti stricţi, credeau în Vechiul Testament şi erau naţionalişti în politică. 2. Saducheii – erau dintre cei bogaţi; gânditori sociali, care doreau să scape de tradiţie. Ei respingeau supranaturalul şi se aflau în conflict cu fariseii care acceptau supranaturalul. Saducheii erau înrudiţi îndeaproape cu epicurienii greci. 3. Cărturarii erau un grup de copiatori profesionişti ai Legii care provin din zilele lui Ezra. Ei au devenit despicători ai firului în patru care se preocupau mai mult de litera legii decât de spiritul ei. 4. Irodianii   erau un partid din zilele lui Isus, care a apărut ca un grup de oportunişti politici, care a încercat să-l menţină pe Irod pe tron”. Mai existau Esenienii, Zeloţii, şi altele partide mai puţin importante. Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă în Alxandria din Egipt (285 – 247), de şase membrii din fiecare trib a lui Israel, iar de acolo vine numele de Septuaginta, adică şaptezeci. Pe timpul lui Isus ca loc de închinare erau Templul şi sinagogile, iar ca for conducător în domeniu social şi religios era Soborul. Redactarea cărţi[7] a fost făcută cam prin anii 50, iar Matei s-a aplecat asupra perspectivei înţelegerii evreilor ca ei înţeleagă Evanghelia lui Isus Hristos. Scopul cărţii este apologetic, de a dovedii că evreilor faptul că Isus Hristos este Mesia cel promis de Dumnezeu prin proroci. Pentru acest lucru el se foloseşte de genealogia lui Isus din linia genealogică a lui David, descrisă în detaliu. Versete Cheie în Evanghelia după Matei din care redăm câteva sunt : Matei 4:17  „De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Matei 5:17  Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Proorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc. (Matei 5:43-44). Rugăciunea Tatăl Nostru ( Matei 6:9-13), Matei 16:26  Şi ce ar folosi unui om să câştige toată lumea, dacă şi-ar pierde sufletul? Sau, ce ar da un om în schimb pentru sufletul său?, Cele două porunci : (Matei 22.37-40), Matei 27.31: „După ce și-au bătut astfel joc de El, L-au dezbrăcat de haina stacojie, L-au îmbrăcat cu hainele Lui și L-au dus să-L răstignească.” (Matei 28.5-6) „Matei 28.19-20: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Și învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit. Și iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” Puncte de repere[8] în Evanghelia după Matei avem două mari secţiuni : primul este când Isus învăţa norodul Matei 4:17  De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.”, iar al doilea marchează o altă etapă din viaţa lui Isus. Matei 16:21  De atunci încolo, Isus a început să spună ucenicilor Săi că El trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult din partea bătrânilor, din partea preoţilor celor mai de seamă şi din partea cărturarilor; că are să fie omorât, şi că a treia zi are să învieze. Nu mai există un secret mesianic, este o perioadă de declin în relaţia Sa cu semenii, de fapt Cristos cobora spre CRUCE (în abisul păcatelor) şi în acelaşi timp urca spre apogeul lucrării Sale. În această postură Isus era deja Mesia, Hristosul sau Robul din Isaia 53. În evanghelia după Matei avem 8 pilde ca : Pilda semănătorului, Grâul şi neghina, Sămânţa de muştar, Aluatul, Comoara, Mărgăritarul, Năvodul, Pilda gospodarului.   Legături[9] în Evanghelia după Matei au fost făcute în vederea scopului de a-l prezenta pe Isus Hristos ca fiind Mesia. În sensul acesta el se foloseşte de linia genealogică a lui Isus, David respectiv Avram. De asemenea el citează profeţii Vechiului Testament care fac referire cu privire la Naşterea din fecioară a lui Isus (Isaia7:14), locul în care se naşte fiind Betleem (Mica5:2), întoarcerea Lui din Egipt (Osea 11.1), lucrarea lui Isus printre neamuri (Isaia 9:1-2) vindecările miraculoase ale sufletului (Isaia 53), vorbirea lui în pilde (Ps.78:2) şi intrarea triumfală în Ierusalim (Zaharia 9:9)” Aplicaţia practică a Evangheliei După Matei este că ne învaţă principalele elemente de studiu, şcoală, învăţături, şi ucenicie, ale creştinismului. Isus a avut ca şi ascultători, ucenicii, mulţimea, între care cărturarii, iudeii şi fariseii, ce au refuzat în mod categoric învăţătura Sa. Ei nu au recunoscut în Persoana lui Isus pe Mesia cel aşteptat (Ioan 5:38-40).   Ei doreau un Mesia în termenii lor umani, care să îi scape de jugul roman. În această greşeală poate să cadă şi credincioşii care vor să experimenteze, dragostea, mila Harul Domnului, în timp ce respingem alte calităţi ca şi urgia, justiţia, mânia lui Dumnezeu, doar pentru a ne simţii bine, şi concepem un Hristos, după standardele omului, iar un asemenea Dumnezeu, nu este altceva decât un idol creat de propria noastră minte. Evanghelia după Matei[10] ne prezintă în capitolele 5-7, portretul cetăţeanului care va face parte din Împărăţia Cerurilor, ce este etica Împărăţiei. Isus trece dincolo de Litera Legii, în adâncul inimi, la motivaţii. El repetă sintagma „Aţi auzit dar eu vă spun” de şase ori, şi se situează deasupra Legii lui Moise. De fapt în Evanghelia lui Isus găsim cinci discursuri dintre care primul este discursul etic. Dar pentru a înţelege promisiunea din Geneza 3:15  Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. 15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul,” trebuie să ne uităm la felul în care Dumnezeu se descopere oamenilor şi îşi duce planul la îndeplinire tot printr-o femeie. Acest verset are o dublă semnificaţie, o închinare adevărată şi una falsă făcută de oameni de-a lungul istoriei. Momentul intrării lui Isus în Ierusalim este relatată de toţi cei 4 evanghelişti, era duminica dinaintea morţii Sale. Era un moment de tensiune în viaţa lui Cristos, mulţimea îi aducea osanale ver 9. dar în acelaşi timp, după botez, şi momentul ispitirii realitatea CRUCI era evidentă pentru Isus.

2). AŞTEPTAREA MESIANICĂ Exista o aşteptare mesianică deosebită în acea perioadă. Sec 2 B.C. – 1 D.C. (curba lui Gaus), fiindcă e exista un precedent pentru   Mesia, dar de tip uman, care s-au ridicat pentru izbăvire, în perioada Macabeilor, din partida zeloţilor care erau foarte patrioţi, dar aşteptarea era puternic ancorată în politic (asuprirea Romei), iar sub aspect social   predomina sărăcia. Exista totuşi şi o aşteptare a unei izbăviri spirituale cu puţine excepţii   Unsul MESIA, un exemplu este Simeon   ce aştepta adevărata Împărăţie al lui Dumnezeu. (Luca 2: 25-34) Momentul intrării lui Isus în Ierusalim este focalizată (ver 9), pe împlinirea unei profeţii făcută de Zaharia 9 : 9 Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe. Felul în care a intrat în Ierusalim este un simbol care arată că Împărăţia Sa nu este din lumea aceasta, ci este de ordin duhovnicesc. Isus este denumit Domn al păcii de 747 ori în Noul Testament. Dumnezeu îi face o promisiune lui David în 2 Samuel 7:16 „Ci casa ta şi împărăţia ta vor dăinui veşnic înaintea Mea, şi scaunul tău de domnie va fi întărit pe vecie.”. O altă profeţie readuce în centru promisiunea : Isaia 9 : 6 Căci un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; Îl vor numi: „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii. 7 El va face ca domnia Lui să crească, şi o pace fără sfârşit va da scaunului de domnie al lui David şi împărăţiei lui, o va întări şi o va sprijini prin judecată şi neprihănire, de acum şi-n veci de veci: iată ce va face rîvna Domnului oştirilor. Psalmii regali Mesianici[11] abordează această problemă 2, 16, 22, 18, 41, 45, 53, 69, 72, 110, 132. Mica[12] vorbeşte despre locul naşterii lui Mesia. Mica 5 : 2 Şi tu, Betleeme Efrata, cu toate că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel, şi a cărui obîrşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei. În Apocalipsa 19: 16 Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” Reluăm ideea[13] de ce Întruparea lui Isus a avut loc în acel moment istoric, iar răspunsul îl găsim la Pavel „Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege” (Galateni 4:4). Roma avea un spirit al unităţii, în teritoriile cucerite, iar creştinii au avut posibilitatea să călătorească şi să vestească Evanghelia. Roma a construi drumuri, a cucerit popoare, (toate drumurile duc la Roma) a cucerit şi Grecia a câştigat în plan militar dar Grecia   deşi cucerită a izbândit în plan cultural, filozofia greacă fiind însuşită de romani. Astfel limbile vorbite erau aramaica, greaca şi latina, făcând posibilă comunicarea Evangheliei la multe grupuri de oameni. Faptul că prin mulţimea idolilor popoarelor cucerite au fost totuşi învinşi, a lăsat un vid idolatric, la păgâni, aşa cum guvernele comuniste au lăsat un vid de putere, ne-având ce să pună altceva în loc, popoarele s-au întors spre noul păgânism, materialism şi alte forme ne-creştine, dar nu către Dumnezeu. Religiile din timpul acela puneau accentul pe un zeu salvator, care cerea celor care se închinau sacrificii de sânge, astfel Evanghelia lui Cristos care a implicat un Sacrificiu suprem în Persoana lui Isus a făcut-o credibilă. Armata romană a recrutat soldaţi care erau la curent cu cultura romană şi cu Evanghelia, ca exemplu este Anglia unde Evanghelia a fost dusă de soldaţii creştin romani. Deşi unii comentatori susţin că sunt doar speculaţii cu privire la momentul Întrupării, noi trebuie să înţelegem că planurile lui Dumnezeu diferă de ale noastre (Isaia 55:8), şi El a fost acela care a ales momentul în care să trimită pe Fiul Lui pe pământ. (Galateni 3:22-23; Romani 3:19-20), iar scopul Legii a fost să arate omului şi să înţeleagă adâncimea păcatului şi neputinţa oamenilor de a se ridica la standardele impuse de Dumnezeu şi El a pregătit poporul pentru venirea lui Mesia ca   să accepte Răscumpărarea prin Cristos   (Romani 3:19-20). De asemenea multe profeţii cu privire la Isus s-au împlinit, Isus Cristos Mesia Unsul făcând sacrificiul suprem în Persoana Sa. În istoria Vechiului Testament avem prototipuri ca sărbători, „jertfirea lui Isac” sărbătoare Paştelui dar mai ales întreg sistemul de jertfe adus în Vechiul Testament, pentru plata păcatului.” În concluzie, Hristos a venit în acel moment pentru a împlini astfel anumite profeţii. (Daniel 9:24-27). Întruparea lui Cristos pe pământ s-a întâmplat când oamenii au fost pregătiţi pentru venirea Sa, în special poporul evreu, iar ulterior în fiecare vreme sau loc, oamenii au avut suficiente dovezi că Isus a fost Mesia cel promis potrivit Bibliei şi care a promis reîntoarcerea Sa dar în calitate de Judecător. Acest lucru rămâne o problemă de credinţă, acceptare sau respingere, dar cu consecinţe veşnice.

3). CURĂŢIREA TEMPLULUI. Acestea evenimente ca blestemarea Smochinului şi scoaterea vânzătorilor din Templu sunt evenimente inseparabile[14]. Blestemarea smochinului este o judecată a ceea ce se întâmpla în Templu. Astfel asistăm la o curăţire a Templului Isus face rânduială în Casa Tatălui Său. Templul este punctul de testare a relaţiei dintre Om   şi Dumnezeu. Împăraţii buni sau răi   se raportau la teologia Templului. 1 Împăraţi 6:12  „Tu zideşti casa aceasta! Dacă vei umbla după legile Mele, dacă vei împlini orânduirile Mele, dacă vei păzi şi vei urma toate poruncile Mele, voi împlini faţă de tine făgăduinţa pe care am făcut-o tatălui tău David, sau 1 Împăraţi 8:35  Când se va închide cerul, şi nu va fi ploaie, din pricina păcatelor făcute de ei împotriva Ta: dacă se vor ruga în locul acesta şi vor da slavă Numelui tău, şi dacă se vor abate de la păcatele lor, pentru că-i vei pedepsi. Acelaşi lucru este valabil şi în Noul Testament. Romani 1:18 „mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. Templul e un loc al judecăţii dar se aplică principiul substituţiei (jertfele), iar Scaunul de judecată se transformă în Scaunul de îndurare. Păcatele mărturisite sunt luate şi aşezate pe altar. În urma iertării urmează sărbătoarea, iar această funcţie a Templului NU se negociază. Dacă cineva vine la Templu pentru altceva, sufere Judecata lui Dumnezeu şi Templul se transformă într-o peşteră de tâlhari. Atunci nu mai rămâne nici o jertfă pentru păcat. Se pune întrebarea cum s-a ajuns aici, ce se fură de fapt, cine e găsit vinovat în Templu sau Biserică   acestea fiind ultima posibilitate la curte de apel către Dumnezeu.[15] Dumnezeu nu-şi negociază termenii: TEMPLU,   CRUCE, şi BISERICA. v.18 Dimineaţa, pe când Se întorcea în cetate, I-a fost foame. Domnul Isus era pe deplin uman, suferea de foame şi sete ca şi noi, era obosit, etc, dar abia în ultima săptămână, denumită şi „ Săptămâna Patimilor”, divinitatea a ieşit şi mai mul în evidenţă El, dar a rămas om şi Dumnezeu în acelaşi timp. v.19 A văzut un smochin lîngă drum, şi S’a apropiat de el; dar n’a găsit decît frunze, şi i-a zis: ,,Deacum încolo în veac să nu mai dea rod din tine!„ Şi pe dată smochinul s’a uscat. Domnul Isus comunică oamenilor că este Mesia şi vor avea nevoie de El, după înălţarea la cer. Ucenicii s-au mirat de faptul că smochinul chiar în momentul acela dar Isus le comunică un principiu v.21 Drept răspuns, Isus le-a zis: ,,Adevărat vă spun că, dacă veţi avea credinţă şi nu vă veţi îndoi, veţi face nu numai ce s’a făcut smochinului acestuia; ci chiar dacă aţi zice muntelui acestuia: ,Ridică-te de aici, şi aruncă-te în mare,` se va face. v.22   Tot ce veţi cere cu credinţă, prin rugăciune, veţi primi. Aici este vorba de puterea rugăciunii şi de puterea credinţei fiindcă este vorba de autoritate care vine de la Dumnezeu şi din relaţia pe care o ai cu El. v.12 Isus a intrat în Templul lui Dumnezeu. A dat afară pe toţi cei ce vindeau şi cumpărau în Templu, a răsturnat mesele schimbătorilor de bani şi scaunele celor ce vindeau porumbei, v.13 şi le-a zis: ,,Este scris: ,Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.` Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tîlhari.” Aşa a spus şi profetul Ieremia înainte de căderea Ierusalimului. Problema vânzătorilor din curtea Templului, era legată de animalele care trebuiau să fie aduse ca şi jertfe, legate de Legea mozaică, unii veneau de la distanţe mari, iar jertfa trebuia să fie fără cusur. Dar adevărata problemă, era moneda Templului şi locul era bun pentru afaceri, iar pentru mulţi era doar o tranzacție financiară sau comercială. Dacă la început Isus a intrat în Templu[16] în mod ocazional, acum trebuia să facă curat în Casa Tatălui Său, fiindcă era un spirit comercial ce profan în curtea Templului. Ele au prins în timp rădăcini acolo, se percepea o taxă excesivă, iar animalele erau vândute la preţuri foarte mari. Cei care schimbau bani (siclu), trebuiau să o achite ca un fel de impozit. Isus combină citate din Isaia şi aminteşte că Dumnezeu a rânduit ca Templu să fie o casă de rugăciune Isaia 56:7, „Or, ei făcuseră din el o peşteră de tâlhari! (Ier. 7:11)”. Curăţirea Templului a fost primul act pe care Isus l-a făcut în Ierusalim, pentru aşi afirmă Domnia asupra Templului. Şi azi în cadrul Bisericii avem de învăţat că avem puterea Lui de a curăţa, a alunga abuzurile, şi alte metode de strângere a banilor. În viaţa personală este şi acolo necesară curăţirea pentru că trupurile noastre sunt Temple ale Duhului Sfânt. Credincioşii ar trebui să ştie că făţărnicia, lăcomia, interesul personal, imoralitatea şi ne-cuvinţa atrage asupra lor judecata lui Dumnezeu. Astfel avem o pângărire a închinării. Din păcate[17] pentru mulţi credincioşi religia ş biserica este doar o afacere, care încearcă să cumpere de la Dumnezeu binecuvântări materiale „Doamne, spuneau ei, dacă am ajuţi de această dată, eu o să fac, cutare şi cutare lucru.” Unii cred că se poate face afaceri cu Dumnezeu dar se înşeală amarnic pentru că Dumnezeu oferă dragoste milă şi Har în mod gratuit. Isus intră în calitate de Rege şi curăţă Casa lui Dumnezeu. Domnul face o atenţionare severă în domeniul acesta 1 Corinteni 3:17  Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este Sfânt: şi aşa Sunteţi voi. El a atras privirea asupra rolului Său de Împărat, mai înainte când a intrat în Ierusalim este o intrare măreaţă, triumfătoare, era o sărbătoare, dar la o săptămână tot o mulţime strigă Răstigneşte-l, omul şi mulţimea fiind o fiinţă schimbătoare. Al cunoaşte pe Isus Cristos nu poate fi rezumat doar la emoţii, ci trebuie să fim atenţi la cuvintele Sale şi puterea generatoare a Duhului Sfânt   atunci şi acum. În altă ordine de idei[18], actualizat astăzi Dumnezeu nu poate intra în toate bisericile, fiindcă nu există în toate oameni sfinţi.   Isus este confruntat cu femeia prinsă în adulter. Ioan 8:3  Atunci cărturarii şi Fariseii I-au adus o femeie prinsă în preacurvie. Au pus-o în mijlocul norodului,….. Ioan 8:7  Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus, şi le-a zis: „Cine dintre voi este fără păcat, să arunce cel dintâi cu piatra în ea.”   Azi problema avortului este ceva obişnuit iar în Apocalipsa Isus Cristos este afară din biserică Apocalipsa 3:20  Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine, fiind vorba de biserica din Laodicea. Oare câte biserici locale nu sunt în această stare astăzi ? Isus Cristos bate la inima credinciosului şi a bisericii pentru că le iubeşte şi ş-a dat viaţa pentru ele, iar destinul nostru este cerul şi nu Iadul dacă îi deschidem uşa. De asemenea există numeroase tentaţii, ca bogăţie, distracţie, putere etc dar nu trebuie să-l lăsăm pe Diavol să-şi bată joc de viaţa noastră şi Isus iartă păcatul nostru aşa cum a iertata femeia. Ioan 8:11  „Nimeni, Doamne” I-a răspuns ea. Şi Isus i-a zis: „Nici Eu nu te osîndesc. Du-te, şi să nu mai păcătuieşti.” Condiţia pusă trebuie respectată de fiecare dintre noi, şi chiar dacă păcătuim avem la Tatăl un Mijlocitor dar este ceva şi mai mult pentru că Dumnezeu a dat o poruncă Faptele Apostolilor 17:30  Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. Ucenicii şi mulţimea l-au întâmpinat pe Domnul Isus. Luca 19:37  Şi când S-a apropiat de Ierusalim, spre pogorâşul muntelui Măslinilor, toată mulţimea ucenicilor, plină de bucurie, a început să laude pe Dumnezeu cu glas tare pentru toate minunile pe care le văzuseră. 38  Ei ziceau: „Binecuvântat este Împăratul care vine în Numele Domnului! Pace în cer, şi slavă în locurile prea înalte!”, dar Isus în timp ce era ovaţionat a plâns pentru cetate Luca 19:42  şi a zis: „Dacă ai fi cunoscut şi tu, măcar în această zi, lucrurile, care puteau să-ţi dea pacea! Dar acum, ele Sunt ascunse de ochii tăi. 43  Vor veni peste tine zile, când vrăjmaşii tăi te vor înconjura cu şanţuri, te vor împresura, şi te vor strânge din toate părţile: 44  te vor face una cu pământul, pe tine şi pe copiii tăi din mijlocul tău; şi nu vor lăsa în tine piatră pe piatră, pentru că n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetată.” Mesajul de Florii revărsare Duhului Sfânt peste ucenici, naşterea bisericii şi mai este faptul că noi suntem umpluţi cu Duhul Sfânt, suntem Templul Duhului Sfânt iar   Dumnezeu locuieşte în Noi, condiţia fiind o viaţă sfântă.

4) ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU  înseamnă Suveranitatea lui Dumnezeu peste o ţară şi peste un popor. Termenul de Domn, „Curios” este echivalentul lui YHWH din Vechiul Testament, termenul de UNS, poate fi folosit pentru a descrie sau desemna un Rege. Principiile Împărăţiei lui Dumnezeu sunt concretizate în „ Predica de pe Munte”   în Matei cap 5-7. Fiul omului vine în Împărăţia Sa. Percepţia mulţimii ver 9 este una pozitivă „ Osana Fiul lui David”, iar mulţimea ca trezită din somn pentru o clipă se pare că a înţeles rolul de Rege al lui Isus, dar Reacţia cărturarilor e negativă. ver 15. Mulţimea care l-a aclamat este schimbătoare, mai târziu tot o mulţime a strigat RĂSTIGNEŞTE-L fiindcă nu era Mesia pe care-l aşteptau pierzând dimensiunea spirituală, reducând totul la termeni umani, un mesia care să îi scape de jugul roman. O condiţie esenţială pentru a intra în Împărăţia   Cerurilor este Naşterea din Nou (sau de sus) Ioan 3:3  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Evreii erau născuţi pentru Împărăţie dar în realitate NU au beneficiat de ea, Împărăţia Cerurilor este de obârşie divină. Sabia nu are ce să caute în ea, Împărăţia cerurilor este bazată pe dragoste. Există o tensiune între deja – nu încă în viaţa credinciosului, a Bisericii,   şi în cadrul Împărăţiei Cerurilor. În Împărăţia Cerurilor[19] nu sunt toţi la fel iar Isus afirmă faptul că Matei 5:19  Aşa că, ori cine va strica una din cele mai mici din aceste porunci, şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în Împărăţia cerurilor; dar oricine le va păzi, şi va învăţa pe alţii să le păzească, va fi chemat mare în Împărăţia cerurilor. La încheierea Predicii de pe Munte Isus confirmă faptul că ascultarea poruncilor lui (nu a lui Moise), îl face pe om compatibil pentru a intra în Împărăţia Cerurilor. Acesta nu este o mustrare, ci de le dă direcţii şi criterii, pentru cum va fi viaţa sus în cer, iar pe acest pământ contează smerenia, pentru a deveni mari în Împărăţia Cerurilor. „De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor”. (Matei 18:1-4). Deci Isus le spune criteriile cu privire la cine va intra în Împărăţia Cerurilor şi cine va intra acolo. În contrast în lumea greacă Aristotel pune accentul pe „virtuţile omului”, pentru ca omul să devină „mare” şi le enumeră pe primele patru ca şi importanţă, apoi le plasează „Aristotel punea dragostea, bunătatea, iertarea undeva foarte jos și respingea categoric smerenia sau umilința, considerând că aceasta este o caracteristică necesară numai sclavilor”, o listă complet inversă. Predica de Munte începe cu „cei săraci în duh”, care înseamnă umilinţă fiind pe primul plan pentru a intra în Împărăţia Cerurilor. Pavel punctează şi el acest aspect ”Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă, ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele celorlalți” (Filipeni 2:3-4). Un aspect care caracterizează Treime este că fiecare Persoană trăieşte pentru celelalte. În relaţia cu Dumnezeu însuşi Isus a dat dovadă de ascultare, până la moarte pe Cruce, fapt pentru care „ ”De aceea și Dumnezeu L-a înnălțat nespus de mult…” și L-a pus în cea mai înaltă poziție de conducere în univers! El a ajuns să fie Cel mai mare fiindcă ”S-a smerit și S-a : ”De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult…” și L-a pus în cea mai înaltă poziție de conducere în univers! El a ajuns să fie Cel mai mare fiindcă ” Filipeni 2:9  De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume. Isus s-a golită de Sine Însuşi   deşi era cu Dumnezeu, s-a Întrupat, a luat chip de rob şi s- făcut ascultător până la moarte pe Cruce.   Când se rediscută subiectul, Domnul Isus la dă iarăşi o reţetă ”Știți că domnitorii peste națiuni domnesc peste ele și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa, ci oricare vrea să fie mare între voi, să vă fie rob. Fiindcă nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:25-28). O măsură pentru „a fi mai mare” este aici jos pe pământ, dar în Împărăţia Cerurilor regula este invers. Întrebarea este pe câţi am slujit noi ca şi creştini în smerenie, renunţând la noi înşine, pentru ca alţii să intre în cer acesta este unitatea de măsură pentru a intra în Împărăţia Cerurilor. După   întâlnirea Domnului Isus cu tânărul bogat (Matei19) Petru   pune o întrebare Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat. Ce răsplată vom avea?, Isus îi răspunde ”Voi veți ședea pe douăsprezece tronuri și veți judeca pe cele douăsprezece seminții ale lui Israel” (Matei 19: 16-29). Este o promisiune pe care Isus o face apostolilor, şi nu sunt mustraţi pentru această dorinţă, dar mama fiilor lui Zebedei vede altfel lucrurile, dar Isus le spune că nu ţine de El şi îi întreabă dacă pot să bea Paharul pe care îl bea El, deşi, lucrul acela nu era posibil, iar locul în cer este pregătit de Tatăl. Ei pot să moară ca şi martiri, dar nu sunt divini ca şi Isus Cristos. Pentru a intra în cer trebuie să plăteşti un preţ, de la o viaţă sfântă până la martiraj. Biblia ne spune că Dumnezeu ne-a făcut după Chipul şi asemănarea Lui, Ymago Dey, iar acest lucru înseamnă însemnă testarea credinţei noastre, aşa cum a făcut cu Avram pe muntele Moria (Geneza 22:1-18) iar Dumnezeu îl pune „șef peste locuința aleșilor lui Dumnezeu, care se numește ”sânul lui Avraam” (Luca 16: 16-31).” Şi Iacov descrie procesul de încercare a credinţei şi „ne spune că cel ce ”va fi găsit bun” va primi cununa vieții (Iacov 1:1-12)” Apostolul Pavel afirmă şi el acest proces „Romani 5:3-5 și  2 Timotei 2:15  Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului. Dumnezeu testează credincioşii, ne formează pentru ca să fim vrednici de planul Său. Exsistă o Teologie a Împărăţiei lui Dumnezeu[20] în care se afirmă faptul că Isus a venit să nimicească lucrările Diavolului 1 Ioan 3:8  „Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-arătat ca să nimicească lucrările diavolului”, şi să aşeze pe pământ Împărăţia lui Dumnezeu, iar Isus dă această sarcină ucenicilor şi credincioşilor care vor trăi după ei prin Marea Trimitere din Matei 28. Deci noi trebuie să fim sare şi lumină şi să luptăm cu corupţia din ţara noastră, sau din alte locuri în care ne aflăm în Europa, America, etc. Există o schimbare de paradigmă în mintea multor teologi, care doresc această schimbare, dar se   ridică o serie de întrebări de tot felul. „Dacă e așa, atunci ce se va întâmpla cu…” și altele de felul acesta.”. Pentru a da o direcţie de gândire alegem trei din afirmaţiile Domnului Isus ce ni se par imposibile. „Prima este: ”Voi să fiți desăvârșiți, așa cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit” (Matei 5:48). Necredința noastră este manifestată prin întrebarea: Dar cine poate fi desăvârșit în această viață? A doua este: ”Vie Împărăția Ta, (adică) să se facă pe pământ voia Ta așa cum se face în ceruri” (Matei 6:10). Cum putem noi concepe o situație în care nu se mai face voia celui rău, ci numai voia lui Dumnezeu? A treia este: ”Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face și el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele și mai mari decât acestea, pentru că Eu Mă duc la Tatăl” (Ioan 14:12). Se poate oare să facem lucrări mai mari decât cele pe care le-a făcut Isus? Primii ucenici în afara evenimentului Crucii, au făcut lucruri mai mari ca şi Isus. Faptele Apostolilor 2:41  „Cei ce au primit propovăduirea lui, au fost botezaţi; şi în ziua aceea, la numărul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete”. Dar noi astăzi?, prin trăirea noastră prin vestirea Evangheliei, câţi oameni s-au întors la Cristos convinşi de Duhul Sfânt că sunt păcătoşi. şi au nevoie de mântuire…..

5). INTRAREA LUI ISUS ÎN UERUSALIM. Era „Săptămâna mare”, cum o denumim noi astăzi[21], ultima în care Isus a făcut lucrări publice pe acest pământ, iar Jertfa Domnului Isus este evenimentul central care a schimbat istoria omenirii pentru toate veacurile şi pentru destinul omului în veşnicie. Dacă până atunci Isus a intrat în Ierusalim în mod obişnuit, de această dată intră ca şi un Rege v.5 ,,Spuneţi fiicei Sionului: ,Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mînzul unei măgăriţe.„   Zaharia 9: 9 „Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mînz, pe mînzul unei măgăriţe.” Înainte de aceasta le spune ucenicilor. v.1 Cînd s’au apropiat de Ierusalim şi au ajuns la Betfaghe, în spre muntele Măslinilor, Isus a trimes doi ucenici,   v.2 şi le-a zis: ,,Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată, şi un măgăruş împreună cu ea; deslegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. v.3 Dacă vă va zice cineva ceva, să spuneţi că Domnul are trebuinţă de ei. Şi îndată îi va trimete.„ Isus spune o parolă şi a fost suficientă . “Domnul are trebuinţă de El”, se pune întrebarea câţi dintre noi suntem gata să dăm ceva în Numele Domnului. Dar acest lucru a fost profeţit, Dumnezeu nu a lăsat nimic la voia întâmplării, El arata că există multiple forme de comunicare pe lângă comunicarea verbală, în orient se comunica şi prin acţiuni sau diferite   lucruri. Domnul Isus a comunicat prin vorbire directă şi prin pilde. Cei săraci din Israel nu aveau nici măcar un măgăruş ca animal de povară, în societatea acelor zile avea o poziţie superioară, dar în societatea occidentală era desconsiderat. În istoria poporului evreu măgăruşul era folosit de nobili sau de regi. „Avraam, David, Ahitofel, Balaam, Saul, toţi călăreau pe măgari”, şi era un simbol al păcii nu al războiului. „Calul era folosit pe timp de război iar măgăruşul pe timp de pace. Isus Cristos venea ca şi Domn al păcii, dar evreii aşteptau un mare războinic.   Isus dă o poruncă ucenicilor. v.6 Ucenicii s’au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus. v.7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra.   v.8 Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum. v.9   Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: ,,Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!„ Iudeii îi fac lui Isus o primire ca unui Rege, în termeni pământeşti dar Isus aduce o eliberare mult mai importantă ca şi scăparea poporului evreu de sub jugul roman. Isus a venit să elibereze inima din temniţa sufletului, să cureţe stricăciunea umană din Templul lui Dumnezeu. Chiar în acele momente El nu uită de orbi şi şchiopi pe care ia vindecat. Ori oficialii iudeilor au avut alte sentimente v.15 Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: ,,Osana, Fiul lui David!„ s’au umplut de mînie. Isus avea autoritatea Regelui peste Israel cât şi autoritatea Fiului lui Dumnezeu. „Această intrare este şi în calitate de Preot. El era Mare Preot care venea   aducă Ispăşirea”. Isus a intrat în Iarusalim[22] împlinind profeţia făcută de Zaharia „Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, împăratul tău vine la tine blând şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mânzul unui animal de povară„. Momentul era de importanţă istorică. „Conform explicaţiei lui Sir Robert Anderson, cu aceasta s-au împlinit cele şaizeci şi nouă de săptămâni din profeţia lui Daniel (vezi calculele sale, în cartea sa, intitulată The Corning Prince, Prinţul Care Vine). Apoi va urma uciderea lui Mesia (Dan. 9:26). „Lange remarcă următoarele: El împlineşte intenţionat o profeţie care, în vremea Sa, era unanim acceptată ca fiind o referire directă la Mesia. Dacă anterior considerase declaraţiile privitoare la dregătoria Sa drept primejdioase, acum El consideră tăcerea pur şi simplu de neconceput. De aici încolo nu va mai fi posibil să se spună că El niciodată nu S-a declarat pe Sine într-o manieră fără echivoc.” Când, mai târziu, Ierusalimul avea să fie acuzat de la fi omorât pe Mesia, aceştia nu mai putea spune că Mesia a omis să ofere un semn pe înţelesul tuturor.” pe un covor de haine şi ramuri de finic”, în aclamaţiile mulţimii. Cel puţin pentru o clipă, El era recunoscut ca Rege.” Mulţimile care îi ridicau osanale şi citau de fapt din Psalmul 118:25-26 care se refere la venirea lui Mesia. Isus a intrat în cetate dar mulţimea nu era clară cu identitatea Lui, este Isus prorocul din Nazaret? iar acesta factor, instabilitatea mulţimii care la ovaţionat se schimă uşor (întărâtată de preoţi) şi ulterior strigă Răstigneşte-l. Evenimentul intrării lui Isus în Ierusalim[23] Matei 21:1-13 face parte din planul lui Dumnezeu prin care îşi arată dragostea faţă de oameni Ioan 3:16 Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. şi faptul că este Atotputernic, ori există câteva adevăruri în acest eveniment pe care le vom privi împreună. Isus intră ca şi Profet care cunoaşte viitorul şi le-a zis: „Duceţi-vă în satul dinaintea voastră: în el veţi găsi îndată o măgăriţă legată şi un măgăruş împreună cu ea; dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine. Felul în care vorbea şi acţiona a făcut ca mulţi să vadă pe Isus Prorocul promis de care spunea Moise. Deuteronomul 18:15  Domnul, Dumnezeul tău, îţi va ridica din mijlocul tău, dintre fraţii tăi, un prooroc ca mine: să ascultaţi de el!. Isus a făcu minuni ca înmulţirea pâinilor, ia mulţime a exclamat Ioan 6:13  Le-au adunat deci, şi au umplut douăsprezece coşuri cu fărămiturile care rămăseseră din cele cinci pîini de orz, după ce mâncaseră toţi. 14  Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume,” acesta fiind doar un exemplu din minunile făcute de Isus. Ca şi Profet El pretinde ascultare, pentru că cuvintele Lui sunt de la Dumnezeu şi trebuie puse în practică Ioan 5:24 Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. Ioan 12:48 Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osandi: Cuvantul pe care l-am vestit Eu, acela il va osandi in ziua de apoi. Isus se descopere ca şi Împăratul promis. După Întrupare magii din Răsărit îl identifică ca şi Împărat şi îi aduc daruri. Matei 2:2 si au intrebat: „Unde este Imparatul de curand nascut al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua in rasarit si am venit sa ne inchinam Lui.” Matei 2:11 Au intrat in casa, au vazut Pruncul cu Maria, mama Lui, s-au aruncat cu fata la pamant si I s-au inchinat; apoi si-au deschis vistieriile si I-au adus daruri: aur, tamaie si smirna. Modul în care Isus intră în Ierusalim ne aminteşte cum era încoronat un împărat al lui Israel, pe care îl recunoaşte autoritatea şi stăpânirea „ “…asa zice Domnul : “Te ung împarat a lui Israel .” Îndata si-au luat fiecare hainele si le-au pus sub Iehu pe treptele goale Apoi au sunat din trîmbita si au zis : “Iehu este împarat ”(2 Împ. 9:12-13). Isus doreşte ca să fie Domn în inimile noastre dar nu se poate dacă nu mergem la Cruce. În paralel poporul Israel l-a recunoscut doar cu buzele, dar în inimă aşteptau altceva. Isus a intrat în Ierusalim ca pildă şi model de smerenie, blândeţe, arătând un exemplu, pentru fiecare dintre noi şi ne îndeamnă să-i urmăm calea care este bună şi uşoară. Matei 11:29 Luati jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. Acest lucru nu se poate dacă nu suntem oameni noi 2 Corinteni 3:18 „Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului. El se descopere ca şi Salvator ca şi Mesia Vers 9 Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”, „Osana provine din cuvântul in ebraica hoshana şi-l întâlnim si in greaca hōsanna  ce înseamnă mântuieşte-ne sau salvează-ne.” Pavel spune şi el Faptele Apostolilor 4:12 „În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.” Este necesar să ne recunoaştem păcatul personal pentru a fi mântuiţi 1 Timotei 1:15 O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul care zice: „Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi”, dintre care cel dintai sunt eu”. Acest aspect trebuie să fie cu adevărat în inimile noastre ca să fim mântuiţi. Isus Cristos intră în Ierusalim ca şi Împărat, ca Fiul Lui Dumnezeu şi face curat în Templu , răstoarnă mesele schimbătorilor de bani şi scaunele şi spune : „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.” Autoritatea lui vine de la Dumnezeu şi se descopere sub acest Nume. Au fost multe ocazii în care Isus este descoperit ca Fiul Tatălui, încă de la Întrupare Luca 2:10  Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: 11  astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul. 12  Iată semnul, după care-L veţi cunoaşte: veţi găsi un prunc înfăşat în scutece şi culcat într-o iesle.” 13  Şi deodată, împreună cu îngerul s-a unit o mulţime de oaste cerească, lăudînd pe Dumnezeu, şi zicând: 14  „Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pământ între oamenii plăcuţi Lui.” Acţiunile şi puterea lui Isus au descoperit că este Fiul lui Dumnezeu „Filip a găsit pe Natanael şi i-a zis: „Noi am găsit pe Acela despre care a scris Moise în Lege şi Prorocii: pe Isus din Nazaret, fiul lui Iosif.” Natanael i-a zis: „Poate ieşi ceva bun din Nazaret?” „Vino şi vezi!”, i-a răspuns Filip. Isus a văzut pe Natanael venind la El şi a zis despre el: „Iată cu adevărat un israelit în care nu este vicleşug.” „De unde mă cunoşti?”, I-a zis Natanael. Drept răspuns, Isus i-a zis: „Te-am văzut mai înainte ca să te cheme Filip, când erai sub smochin.” Natanael I-a răspuns: „Rabi, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu,Tu eşti Împăratul lui Israel!” (Ioan 1:45-49)” Prima venire a lui Isus a fost ca Mântuitor, dar a doua venire, parousia , va veni ca şi Judecător. Matei 16:27 Caci Fiul omului are sa vina in slava Tatalui Sau cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui. Şi apostolul Pavel aminteşte de Judecata lui Dumnezeu Faptele Apostolilor 17:31  pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” De aceea viaţa noastră trebuie să fie o viaţă sfânt şi curată indiferent în ce vremuri sau locuri trăim. Noi suntem curăţiţi prin Sângele Lui, îl acceptăm ca şi Mântuitor ca şi Domn peste viaţa noastră, cu un caracter şi model de viaţă ca şi a lui Cristos. Isus Cristos[24] s-a dus în Ierusalimul care nu l-a acceptat niciodată. La Intrarea lui Isus în Ierusalim au pus ramuri de finic pe drum şi l-au ovaţionat strigând Osana. Tot aşa de Paşti bisericile noastre sunt pline, dar şi magazinele pentru a face cumpărături. Cineva din mas – media punea întrebarea „paştele este o sărbătoare sau o afacere ?” şi pe bună dreptate. Isus Cristos a intrat în Ierusalim pentru că iubea oamenii şi nu pietrele şi avea un scop precis să moară pentru noi. Isus a plâns pentru cetate şi pentru Templu pentru că Dumnezeu nu mai era acolo în acolo. Şi azi avem biserici mari făcute după revoluţie, cu ajutor extern dar cu puţini oameni în ele. Bisericile se umplu doar la evenimente mari, în restul timpului credincioşii vin rar la Biserică. Este bine că avem biserici că s-au putut construim în contrast sub comunism se dărâmau dar Dumnezeu iubeşte oamenii nu zidurile.   Se plânge la înmormântare, dar Isus a plâns pentru cetate pentru Templu şi pentru oameni şi este singurul care ne poate schimba viaţa pentru ca să fim mântuiţi. Faptul că avem o religie şi mergem la Biserică nu însemnă neapărat că suntem şi copiii lui Dumnezeu. Isus Cristos a intrat în Ierusalim pentru că dorea roade şi nu frunze (pilda smochinului). Este adevărat că nu tot timpul poţi să aduci roadă Psalmi 1:3  „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc………..”, este un timp al rodirii, dar mărturia noastră de creştini trebuie să fie ceva continuu. Dumnezeu a investit în fiecare dintre noi, trebuie să rămânem cu „frunzele verzi” şi la timpul potrivit să aducem roadă. Din[25] păcate răceala din biserici se simte şi afară în lume, iar noi mergem la Evanghelizare cu o inimă departe de Domnul. Creştinism şi credinţă înseamnă dragoste faţă de Dumnezeu şi de oameni facă Domnul ca fiecare dintre noi să fie aşa. Nimic nu se compară cu ce a făcu Cristos iar Moise spune Evrei 11:26  El socotea ocara lui Hristos ca o mai mare bogăţie decât comorile Egiptului, pentru că avea ochii pironiţi spre răsplătire. Isus a blestemat smochinul şi trebuie să ne gândim la versetul care ne avertizează Evrei 10:31  Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui viu! Isus Cristos dorea să găsească în Ierusalim şi în Templu o credinţă adevărată. El spune ucenicilor Ioan 12:24  Adevărat, adevărat, vă spun, că, dacă grăuntele de grâu, care a căzut pe pământ, nu moare, rămâne singur; dar dacă moare, aduce multă roadă. Dar noi nu am învăţat să murim în firea noastră pământească pentru a rodi. Isus ne mai spune că fără El nu putem să facem nimic Ioan 15:5  Eu Sunt Viţa, voi Sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic. Religia ţine de mintea omului, dar credinţa este a inimi. Domnul să ne ajute Amin

5). CONCLUZII  Evanghelia după Matei are ca şi scop să-l prezinte pe Isus Cristos ca şi Unsul Mesia Cristosul,   pentru acest lucru autorul foloseşte mergând în urmă linia genealogică a lui Isus spre David şi Avram, citează din profeţii ale Vechiului Testament texte care fac referinţă la Isus, ca naşterea din fecioară, locul unde se naşte, întoarcerea din Egipt unde Iosiv şi Maria faptul că au fugit din calea lui Irod, lucrarea lui Isus printre neamuri, vindecările miraculoase, puteri şi minuni, iertarea păcatelor, statutul de rob şi umanitatea din El. Isus a vorbit în pilde şi intrarea lui Isus în Ierusalim este profeţită. Zaharia 9:9  Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe. Isus  ca Rege inaugurează Împărăţia Cerurilor, iar noi trebuie să aşteptăm a doua venire al lui Cristos numită parousia , cu teamă şi sfinţenie în inimă. Noi avem datoria să ascultăm de Rege, dacă suntem supuşi şi întrebarea care se pune este cine ne guvernează viaţa şi se ridică problema ascultări credinciosului de către Rege. Isus vrea să intre în inima noastră ca şi Domn şi mântuitor la cei care au doar o religie a minţii dar fără credinţă în inimă. Principalele activităţi din bisericile noastre ne sunt indicate de această Evanghelie ca studiu, şcoală, învăţături, şi ucenicie, ale creştinismului, Isus a avut ca şi ascultători ucenicii, mulţimea dar şi cărturari şi farisei care au respins învăţătura lui odată la Întruparea pe acest pământ iar a doua oară la Rusalii când au început să prigonească creştinismul (calea cea nouă). Pierzând dimensiunea spirituală, evrei cu puţine excepţii aşteptau un Mesia conducători de oşti care să îi scape de jugul roman. Şi noi de multe ori ne bazăm doar pe mila şi îndurarea lui Dumnezeu şi doar la modul teoretic ne amintim de dreptatea justiţia şi mila Sa. Dumnezeu este o Persoană, nu se poate fragmenta, iar în inima noastră facem o teologie de jos în sus, un dumnezeu după placul omului ceea ce înseamnă idolatrie şi necredinţă. În capitolele 5-7 denumită şi Predica de pe Munte este prezentat cum trebuie să fie cel care face parte din Împărăţia Cerurilor, etica Împărăţiei, dar nu este suficient fără credinţa că Sângele lui Cristos ce ne spală de orice păcat. În plus nimeni nu poate intra dacă nu este născut din Dumnezeu, exemplu discuţia dintre Isus şi Nicodim. Ioan 3:3  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.” Isus Cristos trece dincolo de Legea dată de Moise la motivaţia inimi şi se situează mai sus de Lege, repetând de şase ori sintagma „Aţi auzit dar eu vă spun”. Dacă ne întoarcem la Geneza 3:15  „Domnul Dumnezeu a zis şarpelui: „Fiindcă ai făcut lucrul acesta, blestemat eşti între toate vitele şi între toate fiarele de pe câmp; în toate zilele vieţii tale să te târăşti pe pântece şi să mănânci ţărână. 15  Vrăşmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul şi tu îi vei zdrobi călcâiul,” care este o promisiune, dar a doua parte a versetului este o atenţionare asupra faptului că în istoria omenirii se va derula o falsă închinare în paralele cu cea adevărată. În momentul în care Isus intră în Ierusalim ca şi un Rege, exista o tensiune între ovaţiile mulţimii, dar şi realitatea Crucii, Isus urca spre Ierusalim şi cobora spre moarte. În perioada secolului 2 B.C. şi 1 D.C, (curba lui Gaus) exista o aşteptare mesianică fără precedent mai ales la evrei care aşteptau un Mesia eliberator, exista un caz anterior din perioada macabeilor, din partida zeloţilor, care erau patrioţi, dar aşteptarea era legată politic de asuprirea Romei, sub aspect social şi politic. Roma a făcut drumuri, a curăţat imperiul de tâlhari astfel creştini au avu posibilitatea să călătorească şi să vestească Evanghelia în imperiu. În imperiu limbile vorbite erau aramaica, greaca şi latina. Sub aspect „cultural” Roma a câştigat în plan militar cucerind popoare printre care şi Grecia care   deşi cucerită a izbândit în plan cultural, filozofia greacă fiind însuşită de romani. Cezarii au preluat zeităţile greceşti sub alte nume şi se credeau divini. Cu puţine excepţii la evrei s-a pierdut aspectul spiritual al lui Mesia Unsul, datorită învăţăturii rabinice suprapusă pe Legea dată de Moise. Simion era unul din puţinele persoane care aştepta o izbăvire spirituală iar la Intrarea lui Isus în Ierusalim avem   o prorocie. Zaharia 9 : 9 Saltă de veselie, fiica Sionului! Strigă de bucurie, fiica Ierusalimului! Iată că Împăratul tău vine la tine; El este neprihănit şi biruitor, smerit şi călare pe un măgar, pe un mânz, pe mânzul unei măgăriţe. Isus intră în Ierusalim, iar modul în care o face arată clar că Împărăţia lui nu este în această lume.   Isus este denumit Domn al păcii de 747 ori în Noul Testament.  Prorocii se găsesc în mai multe pasaje din Vechiul Testament (Isaia 9 : 6), există psalmi Regali Mesianic care vorbesc despre Isus (45; 72; 110), se indică locul unde se naşte Mesia (Mica 5:2), iar în cartea Apocalipsei este denumit „….Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” (Apocalipsa 19:16). Isus nu s-a Întrupat la un moment istoric într-o succesiune neprevăzută de evenimente şi Pavel ne indică momentul cu precizie conform voii lui Dumnezeu. Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege”. Roma era o putere militară în perioada respectivă, iar popoarele cucerite şi-au pierdut încrederea în zeii lor şi a fost un vid idolatric, care aşteptau un zeu salvator iar religiile acelor vremuri cereau sacrificii de sânge, astfel Evanghelia lui Cristos a devenit credibilă pentru că implica sacrificiul Suprem în Persoana lui Isus. La fel ca şi acum după ce regimurile comuniste au căzut, în Europa, oamenii s-au întors spre materialism, alte religii, neopăgânism sau au devenit şi mai atei de cum erau sau satanişti. În Anglia Evanghelia a fost dusă de soldaţii romani convertiţi la creştinism, iar scopurile lui Dumnezeu diferă cu mult de ceea ce anume gândesc oamenii. Isaia 55:8  „Căci gândurile Mele nu Sunt gândurile voastre, şi căile voastre nu Sunt căile Mele, zice Domnul. Dumnezeu a fost acela care a ales momentul când să-L trimită pe Fiul (Galateni 3:22-23; Romani 3:19-20), iar până atunci scopul Legii era să arate adâncimile păcatului, neputinţa umană pentru că tot sistemul sacrifical al Vechiului Testament se făcea în contul Jertfei lui Cristos, iar Dumnezeu şi-a pregătit poporul ales din care se naşte un Mântuitor (Galateni 3:22-23; Romani 3:19-20). Istoria poporului evreu consemnează prototipuri ca „jertfirea lui Isac”, sărbătoarea Paştelui, şi Legile date de Moise, care erau imposibil de ţinut la standardele impuse de Dumnezeu. Iacov 2:10  Căci, cine păzeşte toată Legea, şi greşeşte într-o singură poruncă, se face vinovat de toate. Oamenii au avut suficiente dovezi în lucrarea şi învăţătura şi Jertfa lui Isus Cristos că El este Unsul Mesia, Cristosul cel acceptat. Aceasta a fost prima venire, în care Mesia a fost respins, noi suntem în „anul de îndurare”, Luca 4:18  „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, 19  şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” 20  În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. Evreii nu au făcut diferenţa dintre Miel şi Leul din seminţia lui Iuda care va veni în calitate de judecător. Şi noi aşteptăm potrivit cu promisiunea re-întoarceri, a doua venire Parousia, în calitate de   judecător, acest aspect ţine de credinţă acceptare, sau respingere dar ce are consecinţe veşnice Cerul sau Iadul. Matei 25:34  Atunci Împăratul va zice celor de la dreapta Lui: „Veniţi binecuvântaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită de la întemeierea lumii şi Matei 25:41  Apoi va zice celor de la stânga Lui: „Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui! Există un moment în viitor când domnia lui Isus Cristos va fi completă. Unii de bună voie cu bucurie alţii din obligație, fiecare genunchi se va apleca înaintea Lui. Isus Cristos trebuia să facă ordine în Casa Tatălui Său, Templul fiind în Vechiul Testament punctul de referinţă, a împăraţilor şi poporului care erau împăraţii răi buni sau răi în funcţie de „Teologia Templului” avertizare pe care o face şi Ieremia. Blestemarea smochinului şi curăţirea Templului sunt evenimente inseparabile, fiindcă Templul lui Dumnezeu este o testare a relaţiei dintre Dumnezeu şi om şi o judecată cu se întâmplă în Templu. Romani 1 18 „mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. Isus îi acuză de necredinţă pe ucenici şi îi avertizează că vor avea nevoie de El după înviere şi fără el nu vor putea să facă nimic. Funcţia Templului Crucea şi Biserica nu se negociază. Tata aşa funcţiile lui Cristos de Mântuitor şi Domn nu se pot despărţii şi nu pot fi negociate. În multe biserici Cristos nu este lăsat să fie Domn peste biserică,” scandalul eclesiologie secole de-a rândul”, ori Templul, Cruce şi Biserica sunt ultimele posibilităţi la care omul poate face apel către Dumnezeu, iar El nu-şi negociază termenii, fiindcă este Imuabil. Totuşi se pune întrebarea pertinentă cum s-a ajuns aici ? Problema Schimbătorilor de bani era că evreii aveau o monedă a Templului, mulţi evrei veneau de la distanţe mari ca să aducă jertfe care trebuia să fie fără cusur, iar pentru mulţi Templul nu mai era un loc sacru ci profan şi pentru mulţi comercianţi Templul era doar o afacere comercială. Taxele erau foarte mari pe animalele care se cumpărau în curtea Templului plus un fel de impozit, apropo de taxa pe fum, sau de lăcomie din zilele noastre şi ieşeau câştiguri mari. Prin curăţirea Templului Isus îşi afirmă că este Domn şi peste Templu, ori şi noi suntem Templul Duhului Sfânt, iar în biserică şi în viaţa noastră, trebuie să facem curat mergând la Cruce. Avem puterea de a împiedica abuzurile din Biserică, sau alte metode de strângere a banilor, de asemenea făţărnicia, lăcomia, interesul personal, imoralitatea şi ne-cuvinţa atrage asupra lor şi a noastră judecata lui Dumnezeu. Astfel avem o pângărire a închinării   în Biserică şi în viaţa personală. Noi   cădem uşor în cursa întinsă de Satana şi punem accent pe binecuvântări materiale în defavoare celor spirituale care ne apropie de Dumnezeu. „ Doamne dacă mă ajuţi……..”, dar Dumnezeu nu este la dispoziţia noastră ci invers. Isus a intra în Ierusalim ca un Rege a fost ovaţionat de mulţime care mai târziu strigă Răstigneşte-l omul fiind o fiinţă muabilă. Cunoaşterea lui Isus Cristos nu ţine doar de emoţii care vin şi trec, ci de cuvintele Lui care dau viaţă şi regenerează prin Duhul Sfânt. Multe biserici sunt în situaţia în care era biserica din Laodicea, Cristos fiind afară din Biserică. Apocalipsa 3:20  Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine. Isus bate la uşa bisericii dar şi la inima credinciosului, iar noi trebuie să fim deschişi la invitaţia Sa, pentru că   ne iubeşte şi ş-a dat viaţa pentru Biserică şi pentru noi, iar destinul nostru este cerul şi nu Iadul dacă îi deschidem uşa. De asemenea există numeroase tentaţii, ca bogăţie, distracţie, putere etc, dar nu trebuie să ne lăsăm înşelaţi,   iar dacă greşim avem la Tatăl un Mijlocitor, ori şi mai mult Dumnezeu a dat o poruncă Faptele Apostolilor 17:30  Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască. Mesajul de Florii este faptul că noi suntem umpluţi cu Duhul Sfânt, suntem Templul Duhului Sfânt iar   Dumnezeu locuieşte în Noi, condiţia fiind o viaţă sfântă după voia lui Dumnezeu. Isus a început să vestească despre Împărăţia Cerurilor Matei 4:17  De atunci încolo, Isus a început să propovăduiască, şi să zică: „Pocăiţi-vă, căci Împărăţia cerurilor este aproape.” Acest aspect al proclamării este legat de suveranitatea lui Dumnezeu peste o ţară şi peste un popor, iar termenul de „Curios” este echivalentul lui YHWH, din Vechiul Testament, şi se poate folosi ca Mesia Unsul, şi indică o Persoană care este Rege, Isus fiind egal cu Tatăl în esenţă dar subordonat în lucrare. Criteriile care arată cum trebuie să fie cei care vor face parte din Împărăţia Cerurilor sunt explicate de Isus în Predica de pe Munte (Matei cap 5-7), denumită şi o mini Evanghelie moment în care Isus ca şi Rege instaurează pe pământ Împărăţi Cerurilor. Ea este ilustrată prin pilde din care enumerăm. Pilda neghinei, pilda comorii ascunse şi a mărgăritarului, pilda năvodului, pilda grăuntelui de muştar şi aluatului, Isus   şi copilaşii, pilda lucrătorilor viei, pilda nunţi fiului de Împărat, pilda celor zece fecioare, pilda talanţilor.   La auzul Predicii de pe Munte reacţia mulţimii este una pozitivă, dar manifestarea cărturarilor şi fariseilor este mai mult decât negativă. Evreii deşi erau născuţi şi desemnaţi pentru Împărăţie, datorită călcării Legământului mozaic, a ne-ascultării faţă de Dumnezeu nu a beneficiat de ea, fiindcă Împărăţia Cerurilor este bazată pe dragoste reciprocă şi origine divină. Când Isus îşi încheie discursul despre Împărăţia cerurilor face precizarea că prin ascultarea poruncilor date de El, credincioşii vor intra în Împărăţie, prin smerenie, vor deveni mari în Împărăţia Cerurilor . Adevărat vă spun că dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și dacă nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor (Matei 18:1-4). În contras pentru Aristotel şi lumea greacă respinge umilinţa care este potrivă sclavilor şi pune accent pe virtuţile omului. Predica de Munte   începe cu „cei săraci în duh”, care înseamnă că smerenia este primul plan pentru a intra în Împărăţia Cerurilor. Pavel punctează şi el acest aspect ”Nu faceți nimic din duh de ceartă sau din slavă deșartă, ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai pe sus de el însuși. Fiecare din voi să se uite nu la foloasele lui, ci la foloasele celorlalți” (Filipeni 2:3-4). Un aspect ce caracterizează relaţiile dintre Persoanele Sfintei Treimi este faptul că trăiesc în dragoste, armonie şi fiecare persoană trăieşte pentru cealaltă. În relaţia cu Dumnezeu însuşi Isus a dat dovadă de ascultare, fapt pentru care „ ”De aceea și Dumnezeu L-a înălțat nespus de mult…” Filipeni 2:9  De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume. Isus s-a golit de sine însuşi a primit calitatea de rob şi ascultare până la moartea pe Cruce. El explică ucenicilor smerenia în contrast cu Domnitorii de pe pământ. ”Știți că domnitorii peste națiuni domnesc peste ele și mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Între voi să nu fie așa, ci oricare vrea să fie mare între voi, să vă fie rob. Fiindcă nici Fiul omului n-a venit să I se slujească, ci El să slujească și să-Și dea viața ca răscumpărare pentru mulți” (Matei 20:25-28). O întrebare pertinentă este câţi dintre noi sunt smeriţi, sau din contră suntem mândri. El face promisiune ucenicilor că vor fi mari în Împărăţia Cerurilor dar acest lucru ţine de o viaţă sfântă, ascultare de Domnul chiar dacă este să devii martir. Pentru a intra în cer trebuie să plătim şi noi un preţ, care înseamnă răstignirea e-ului personal. Noi am fost făcuţi după Chipul şi asemănarea lui Dumnezeu Ymago Dey, iar pentru restaurarea acestui Chip trebuie să mergem la Cruce. Dumnezeu testează credinţa noastră, Iacov descrie acest aspect ca şi un proces „ne spune că cel ce ”va fi găsit bun” va primi cununa vieții (Iacov 1:1-12)”. Pavel afirmă şi El în cartea Romani   5:3-5 şi 2 Timotei 2:15  Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine, şi care împarte drept Cuvântul adevărului. Locul de fericire din cer este numit „ Sânul lui Avram ”(Luca 16: 16-31).”, pentru faptul că credinţa lui ia fost testată credinţa pe muntele Moria la „ jertfirea lui Isac” Isus a venit să nimicească lucrările Diavolului Diavolului 1 Ioan 3:8  Cine păcătuieşte, este de la diavolul, căci diavolul păcătuieşte de la început. Fiul lui Dumnezeu S-arătat ca să nimicească lucrările diavolului, iar lărgirea Împărăţiei Cerurilor a dat-o ucenicilor prin Marea trimitere din Matei 28:18-20, care are o continuitate în istoria creştinismului. Există tot felul de scuze dar fără folos, iar standardele pentru a beneficia de Împărăţia Cerurilor sunt foarte mari „Voi să fiți desăvârșiți, așa cum Tatăl vostru cel ceresc este desăvârșit”, scuzele fiind un rezultat al necredinţei. Fiecare credincios trebuie să fie lumină şi sare în ţara noastră coruptă, sau alte zone geografice si vremuri în care ne aflăm. La pogorârea Duhului Sfânt, la Rusalii, s-a predat aproape trei mii de suflete, dar se pune întrebare noi azi prin predicarea Evangheliei câţi oameni s-au întors la Cristos convinşi de Duhul Sfânt că sunt păcătoşi şi au nevoie de mântuire. Există o tensiune între deja – nu încă pe care o simţim în viaţa de credinţă şi în viaţa bisericii. Nu trebuie să căutăm o biserică locală perfectă, iar dacă totuşi o vom găsi, automat va fi imperfectă pentru că şi noi suntem aşa. Biserica este o aproximare a împărăţiei lui Dumnezeu. Azi şi nu mai Biserica nu îl lasă să funcţioneze pe Cristos ca Domn al Bisericii. Se intră în Împărăţia Cerurilor doar trecând pe la Cruce unde Sângele lui Isus Cristos ne spală de orice păcat. Isus intră în Ierusalim, ca şi o ultimă lucrarea publică după care urmează evenimentul Crucii, care va rupe istora umanităţii în două înainte şi după Cristos împărţind oamenii spre două destine veşnice în funcţie de acceptarea sau refuzul lor Cristos ca domn şi Mântuitor ce însemnă binecuvântare sau blestem veşnic . Nici un alt întemeietor de religii, filozofii, sau alte orientări nu a reuşit să facă a cest lucru pentru că nu era divin. Isus a intra în Ierusalim ca şi un Rege de drept şi de fapt şi a trimis înainte doi ucenici ca să aducă mânzul unei măgăriţe cu cererea “Domnul are trebuinţă de El”. Acest lucru a fost profeţit, iar cei la care ia trimis Isus cunoşteau Scriptura. Câţi dintre noi avem puterea conform Scripturi să fim gata să dăm sau să facem ceva în Numele Domnului, chiar dacă nu intră în planurile noastre? Pe timpul lui Isus   cei săraci nu aveau nici măcar un măgăruş ca şi animal de povară, el fiind folosit doar de conducători „Avraam, David, Ahitofel, Balaam, Saul, toţi călăreau pe măgari”, acesta fiind un simbol al păcii nu al războiului. Calul era folosit pe timp de război de conducătorii acelor vremuri, iar Cristos vine ca şi Domn al păcii. Ucenicii s’au dus, şi au făcut cum le poruncise Isus.   v.7 Au adus măgăriţa şi măgăruşul, şi-au pus hainele peste ei, şi El a şezut deasupra. v.8 Cei mai mulţi din norod îşi aşterneau hainele pe drum; alţii tăiau ramuri din copaci, şi le presărau pe drum. v.9 Noroadele cari mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: ,,Osana Fiul lui David! Binecuvîntat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile prea înalte!„ Deşii evreii, mulţimea a văzut pentru moment un eliberator şi l-au recunoscut pe Cristos ca şi Împărat, erau prinşi în majoritatea lor de aspectul pământesc aşteptând un războinic care să îi scape de jugul roman.   Dar eliberarea dusă de Unsul Mesia Cristosul viza salvarea sufletului din închisoarea păcatului, aspect pe care foarte puţini evrei l-au înţeles. Mulţimea a avut o atitudine plină de bucurie când Isus a intrat în Ierusalim dar preoţii aveau alte sentimente Dar preoţii cei mai de seamă şi cărturarii, cînd au văzut minunile pe cari le făcea, şi pe copii strigînd în Templu şi zicînd: ,,Osana, Fiul lui David!„ s’au umplut de mînie. Isus a avut o autoritate de Rege peste poporul Israel pentru că era Fiul lui Dumnezeu şi ca Mare Preot ca să facă Ispăşire pentru păcatele lumii întregi. oameni Ioan 3:16 Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica. Ulterior se vede instabilitatea mulţimii care strigă răstigneşte-l, oamenii fiind fiinţe schimbătoare. Modul în care vorbea Isus Cristos, puterea şi acţiunile Sale a făcut pe mulţi să vadă prorocul trimis de Dumnezeu „Oamenii aceia, când au văzut minunea pe care o făcuse Isus, ziceau: „Cu adevărat, acesta este proorocul cel aşteptat în lume,” acesta fiind doar un exemplu din minunile făcute de Isus. Pe de altă parte Isus îşi avertizează ucenici, inclusiv pe noi prim Scriptură că fără el nu putem dă facem nimic. 5:24 Adevarat, adevarat va spun ca cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata. Ioan 12:48 Pe cine Ma nesocoteste si nu primeste cuvintele Mele, are cine-l osandi: Cuvantul pe care l-am vestit Eu, acela il va osandi in ziua de apoi. Isus vrea să fie Domn în inimile noastre şi peste Biserică dar nu se poate decât dacă credincioşii merg la Cruce unde Sângele Lui ne spală de orice păcat. Multe biserici şi credincioşi din păcate nu permit Domnia lui Cristos în biserică şi inima lor, alte aspecte primează dar consecinţele sunt judecata lui Dumnezeu ce înseamnă Iadul cel veşnic. Şi poporul Israel la intrarea lui Isus în Ierusalim ia adus osanale cu buzele dar inima lor era departe de Dumnezeu şi aşteptau un mesia militar care să îi scape de jugul roman, pierzând dimensiunea spirituală a Împărăţiei. Isus a fost un modele de smerenie şi blândeţe ( călare pe un măgăruş) şi îndemnă să-l urmăm . Matei 11:29 Luati jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi odihna pentru sufletele voastre. El se descopere ca şi Salvator al omenirii ca Unsul Mesia Cristosul.   Faptele Apostolilor 4:12 În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor în care trebuie să fim mântuiţi.”   Este necesar să ne recunoaştem păcatul personal pentru a fi mântuiţi 1 Timotei 1:15 O, adevarat si cu totul vrednic de primit este cuvantul care zice: „Hristos Isus a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi”, dintre care cel dintai sunt eu.   Era un moment solemn „Noroadele care mergeau înaintea lui Isus şi cele ce veneau în urmă, strigau: „Osana, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului! Osana în cerurile preaînalte!”, dar cu o percepţie umană. Acum ne sunt ascunse multe lucruri şi le vom cunoaşte în viitor   2 Corinteni 3:18 Noi toti privim cu fata descoperita, ca intr-o oglinda, slava Domnului, si suntem schimbati in acelasi chip al Lui, din slava in slava, prin Duhul Domnului. Ajuns în Ierusalim Isus şi face curat în Casa Tatălui Său, care se transformase într-o peşteră de tâlhari. „Este scris: „Casa Mea se va chema o casă de rugăciune.” Dar voi aţi făcut din ea o peşteră de tâlhari.”, aspect prin şi de prorocul Ieremia înainte de căderea Ierusalimului sub robia babiloniană, deci nu era ceva nou. Autoritatea lui Isus vine de la Dumnezeu şi sunt multe ocazii în care Fiul se identifică cu Tatăl. Prima venire pe pământ a lui Isus a fost sub aspect mântuitor, dar promitea a doua venire în calitate de judecător Faptele Apostolilor 17:31  pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi.” Trebuie să fim conştienţi că numai Născuţi din Nou se poate să facem parte din Împărăţia Cerurilor. Acest lucru presupune o viaţă sfântă indiferent de vremurile sau locurile unde ne-a pus Dumnezeu. Evreii l-au respins pe Isus când a intra în Ierusalim dar şi după coborârea Duhului Sfânt când iudeii şi romanii au început să persecute creştinismul. Astăzi de Paşti sau alte sărbători bisericile sunt pline, dar şi magazinele, şi se pune întrebarea Paştele este o sărbătoare sau o afacere fiindcă Dumnezeu spune. Isaia 1:13  Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Isus Cristos a intrat în Ierusalim pentru că iubea oamenii nu zidurile ştia că o să moară pe Cruce, plânge pentru cetate pentru că ştia ce va urma. În acele momente Dumnezeu nu mai era în Templu ci numai oamenii şi ritualurile religioase. În timpul comunismului bisericile erau închise sau dărâmate dar după revoluţia din 1989 am avut oportunitatea să construi biserici, cu sprijin din afara, dar acum sunt puţini credincioşi în ele. A frecventa biserica, a fi membru acolo chiar cu o frecvenţă de 100%100, sau să fii în sistemul ierarhic de conducere (care ar trebui să fie slujire şi zidirea Trupului lui Cristos. Efeseni 4:11  Şi El a dat pe unii apostoli; pe alţii, prooroci; pe alţii, evanghelişti; pe alţii, păstori şi învăţători, 12  pentru desăvârşirea sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos,) nu ne garantează statutul de fiii ai lui Dumnezeu. Şi Isus Cristos dorea să vadă roade şi nu frunze în Ierusalim (pilda smochinului), este adevărat că nu tot timpul aduci roadă, dar frunzele trebuie să fie verzi tot timpul, să ai o mărturie despre Cristos Psalmi 1:3  „El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc………..”, În multe biserici se simte răceală, ce se simte şi în afara bisericii, tineretul este puţin, iar mărturia multor biserici lasă de dorit. Totuşi responsabilitatea primirii Cuvântului lui Dumnezeu prin Evanghelizare sau alte forme se împarte şi pe cel ce vesteşte Evanghelia dar şi pe cel care o ascultă sau o refuză. Din păcate mulţi dintre credincioşi nu au învăţat să-şi răstignească eu-l personal, dar trebuie să murim pentru a rodi. Isus atenţionează acest aspect Ioan 15:5  Eu Sunt Viţa, voi Sunteţi mlădiţele. Cine rămâne în Mine, şi în cine rămân Eu, aduce multă roadă; căci despărţiţi de Mine, nu puteţi face nimic”. Religia ţine de mintea omului far credinţa este a inimi. În noi ce există ? religie, ritual religios sau o credinţă mântuitoare, este o întrebare pe care trebuie să ne-o punem raportaţi la Cuvintele din Scriptură . Domnul să ne ajute Amin

6) BIBLIOGRAFIE

 Sait Teophilos  http://www.theophilos.3x.ro

SCURĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de ERNEST AEBI

Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghelia-dupa-matei.html

Tenney,   C. Merrlill     STUDIU AL   NOULUI   TESTAMENT ,   Imprimeria de Vest Oradea 1992

DICŢIONAR BIBLIC   SOCIETATEA MISIONARĂ ROMÂNĂ,     Editura “Cartea Creştină” Oradea 1995.

Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Iisus-specific-moment.html

Comentariu Biblic al credinciosului N.T. de William – MacDonald

Blog https://rodiagnusdei.wordpress.com/2012/04/02/vladimir-pustan-de-ce-a-intrat-isus-in-ierusalim/

IOSIV ŢON http://iosif-ton-mesaje.eu/start/

Studiul Introductiv în Legea Istoria şi Poezia Vechiului Testament de VASILE TALPOŞ, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, R. A. BUCUREŞTI 1999

Sait https://rodiagnusdei.wordpress.com/2012/04/02/vladimir-pustan-de-ce-a-intrat-isus-in-ierusalim

 Ardelean Viorel

[1] Sait Teophilos  http://www.theophilos.3x.ro

[2] SCURĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de ERNEST AEBI pag 129

[3] n. b. informaţie nesigură

[4] Ardelean Viorel

[5] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[6] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[7] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghelia-dupa-matei.html

[8] Tenney,   C. Merrlill   STUDIU AL   NOULUI TESTAMENT pag 129-132

[9] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-evanghelia-dupa-matei.html

[10] Dicţionar Biblic pag 814-815

[11] Studiul Introductiv în Legea Istoria şi Poezia Vechiului Testament de VASILE TALPOŞ, EDITURA DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ, R. A. BUCUREŞTI 1999 pag 347

[12] Dicţionar Biblic pag 814-815

[13] Sait https://www.gotquestions.org/Romana/Iisus-specific-moment.html

[14] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[15] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[16] Comentariu Biblic al credinciosului N.T de William – MacDonald pag 100 – 101

[17] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[18] Blog https://rodiagnusdei.wordpress.com/2012/04/02/vladimir-pustan-de-ce-a-intrat-isus-in-ierusalim/

[19] Sait http://iosif-ton-mesaje.eu/start/

[20] Sait http://iosif-ton-mesaje.eu/start/

[21] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/ J Vernon Mc Gee

[22] Comentariu Biblic al credinciosului N.T de William – MacDonald pag 100

[23] Blog https://www.resursecrestine.ro/predici/91757/intrarea-domnului-isus-in-ierusalim Autor: Simion Ioanas 

[24] Sait https://rodiagnusdei.wordpress.com/2012/04/02/vladimir-pustan-de-ce-a-intrat-isus-in-ierusalim

[25] Sait https://rodiagnusdei.wordpress.com/2012/04/02/vladimir-pustan-de-ce-a-intrat-isus-in-ierusalim

Pagina de Mărturisiri este realizată de  Ana Gabriela Olaru Corespondent Constanţa

Pagina de Mărturisiri

Ana Gabriela Olaru Pagina de Mărturisiri este realizată de

 Ana Gabriela Olaru

Corespondent Constanţa

Lucrarea cu adolescentii, decembrie 2005 [pe această pagină]
Printre adolescenţi [pe această pagină]

Liviu Marin

Lucrarea cu adolescentii, decembrie 2005

Slavit sa fie Domnul, Cel care ne-a creat si ne-a ales dintre milioane de oameni ca sa ne mantuiasca si sa ne ofere posibilitatea de a-l sluji. E un lucru extraordinar faptul cum El rasplateste dupa marea Lui indurare si bunatate pe aceia care sunt credinciosi lucrului incredintat de EL.

Multumesc pentru sprijinul d-voastra, pentru dragostea pe care o aveti fata de Dumnezeu si oameni si, pe care o exprimati si fata de mine si casa mea. Imi dau seama ca nu va este usor sa ma sustineti, ca acest lucru inseamna sacrificii foarte mari. Apreciez acest lucru si doresc ca Domnul nostru Isus sa va rasplateasca inmiit, aci jos pe pamant si cu mult mai mult in cer.

In luna decembrie Dumnezeu m-a ajutat sa fac urmatoarele lucruri in Constanta:

Intre 1 decembrie si 21 decembrie am fost pe teren cu echipa de la biserica Baptista Independenta de 2 ori si am contactat 28 de persoane, am prezentat Evanghelia la 12 dintre ele, parti din Evanghelie la 3 persoane, am dat 30 de brosuri, 2 persoane au certitudinea mantuirii.

M-am implicat si alaturi de studentii de la “Alege Viata” Constanta in colindarea studentilor constanteni, cu ocazia Craciunului. Unul dintre studenti, care este membru in biserica mea (Sfanta Treime) faca parte si din echipa de “Evanghelizare de la inima la inima”.

Am continuat sa ma intalnesc cu 8 clase de profesionala din cadrul Liceului Telecomunicatii din Constanta, timp in care 60 de elevi au urmarit filmele crestine “Alegeri” si ”Captivi in libertate”, filme despre consecintele implicarii in relatii sexuale premaritale (SIDA) si in consumul de droguri.

Am lucrat la pliantele pentru elevii din liceul de Telecomunicatii din Constanta, in cadrul proiectului de combatere si prevenire a delincventei juvenile, consumului de droguri si bolilor cu transmitere sexuala. Pana in acest moment am realizat pentru elevi 300 de pliante, cu tematica diferita despre ‘IDENTITATE’, ‘PRIETENIA ADEVARATA’, ‘COMUNICARE’, ‘VALORII, DECIZII , CARACTER’.

Intr-o seara am avut o intalnire cu mai multe familii din Constanta, familii care au ceva comun-au in familie un copil cu dizabiliati. La aceasta intalnire am participat impreuna cu sotia mea. Am stat alaturi de una dintre aceste familii si in timp ce discutam, mama copilului ne spune ca a observat ca suntem fericiti: “se vede ca ati gasit secretul fericirii.” Si le-am spus putin despre sursa fericirii noastre. Ma bucur ca a fost o familie deschisa si ma rog ca Domnul sa-mi dea oportunitatea sa le vestesc Evanghelia.

Astept ca in timpul ce urmeaza Domnul sa aduca mult rod pentru slava SA, in Constanta sa existe mai multi oameni pregatiti si motivati de a ipartasi Evanghelia si ca acei care au promis ca se vor implica in EE sa-si tina promisiunea.

O experienta faina, binecuvantata am avut-o pe teren cu fratii rromi. Ne-am adunat pentru echiparea in vederea evanghelizarii, am facut lectia, ne-am rugat si am plecat. La una din familiile vizitate, de etnie rroma, am cautat pe un domn Vasile, cu care am fi vrut sa stam de vorba si nu era acasa. Familia ne-a invitat inauntru pentru a-l astepta. In acest timp au venit in vizita la ei, varul lui Vasile- Marcel si cu alte rude. Dupa un timp de incalzire, in care ne-am cunoscut, am inceput sa le vestim Evanghelia. Daca la inceput stateam de vorba cu 3 persoane, acum prezentam evanghelia la 6 persoane. Mi s-a permis sa vorbesc si am inceput sa le prezint evanghelia, iar la un moment dat a intervenit unul din fratii din echipa EE, care cunostea familia si avea un asa duh infocat ca ar fi dorit atunci sa-I “duca pe toti in Rai”. In momentul predarii mai multi au vrut sa faca pasul spre Cristos, dar nu au fost foarte siguri. Marcel si-a dorit acest lucru, si anume sa-l urmeze pe Isus. Ne-am rugat pentru ei si urma ca fratele, care ii cunostea, sa le faca o vizita din nou. Si de aceasta data am vazut cum oamenii sunt deschisi la Evanghelia Lui Isus.

Rugati-va impreuna cu mine pentru:

Ø Lucrarea printre rromi.

Ø trezirea bisericilor evanghelice din orasul Constanta si din judet.

Ø Liderii religiosi, ca ei sa capete viziunea lui Dumnezeu.

Ø Echipe puternice de evanghelizare.

Ø Intelepciune, putere si viziune personaladin partea Domnului.

Ø Ca oamenii din Constanta sa fie mantuiti.

Va multumesc ca sunteti alaturi de mine! Domnul sa va rasplateasca!

Cu dragoste în Cristos,

Liviu Marin

Printre adolescenţi

Dupa cum bine stiti incepand cu luna septembrie am reinceput proiectul cu acelasi nume “IMPACT”, proiect de prevenire a consumului de droguri, a bolilor cu transmitere sexuala si a delincventei juvenile, in liceul de Telecomunicatii din orasul Constanta, cu clasele de la sectiunea profesionala.

Directorul liceului a fost incantat de parteneriat, pe care l-a semnat fara ezitare, orele stabilindu-le de comun acord cu directorul educativ al acestei institutii.

Initial am inceput sa lucrez cu 5 clase, ca in cele din urma sa lucrez in mod constant cu 8 clase din mediul de profesionala (clase SAM- scoala de arte si meserii). Lucrez cu o singura clasa de a XI-a, celelalte fiind de-a IX-a si a X-a.

Programul saptamanal de lucru cu elevii, in afara orelor de pregatire personala si a materialelor este urmatorul: luni, am ore cu 4 clase, joi cu 3 clase si vineri cu o singura clasa. Toate orele sunt dupa amiaza, incepand cu ora 1600.

Acest proiect este o extensie a celui inceput in primavara si doresc sa-l implementez in mai multe scoli gimnaziale si licee din orasul Constanta. Actualmente lucrez cu 8 clase de la profesionala, urmand ca  din semestrul II sa lucrez cu alte clase de la profesionala si poate chiar cu 5 clase de la liceu (asta presupune program de dimineata, pentru ca elevii de la liceu invata doar dimineata).

Poate te intrebi daca nu m-am angajat la o munca prea mare pentru mine, avand in vedere tematica abordata. Stiu ca nu pot acoperi tot spectrul problematic, chiar daca cele trei domenii tintite in cadrul proiectului au conexiuni stranse intre ele.

In acest sens, am incheiat un parteneriat de colaborare cu Serviciul de aparare al victimelor si de reintegrare a infractorilor din orasul Constanta, ca ei sa se ocupe in mod expres de partea infractionala, care oricum este in crestere in Constanta. Ei vor incepe sa se implice la ore incepand cu luna ianuarie a anului viitor.

Ca o paranteza: cei de la Antidrog si de la Sanatate publica au inceput si ei un proiect in anii anteriori in acest liceu dar nu l-au finalizat, asa ca directorul educativ a tinut sa-mi mentioneze acste lucru si eu ma bucur ca prin mila si harul lui Dumnezeu voi putea fi unul dintre cei care “tot ce incepe duce la bun sfarsit”.

Pana in prezent, datorita grevei profesorilor si a saptamanilor de practica compacta a elevilor (1/2 saptamani) am reusit sa parcurg aproape jumatate din material. Cu majoritatea dintre clase am parcurs temele urmatoare: Imaginea de sine, Relatii de prietenie si tipuri de relatii, Comunicarea si rezolvarea conflictelor, Formarea caracterului.

Tematica pe care am propus-o cuprinde temele urmatoare:

Imaginea de sine  sau cine sunt eu? (baza unei imagini de sine corecte, capcanele in care tinerii cad: performanta, rusinea, invinovatirea si recunoasterea din partea oamenilor, convinegeri corecte pentru a lupta impotriva capcanelor).

Relatii  de prietenie si tipuri de relatii (ce este un prieten adevarat, motive pentru care oamenii nu au prieteni, tipuri de temperamente si relatia dintre ele).

Comunicarea si rezolvarea conflictelor (tipuri de comunicare, tipuri generale de raspunsuri    la conflict, stiluride abordare a unui conflict).

4. Formarea caracterului (valorile, caracter, baza eticii personale, decizii).

5. Respectul fata de ceilalti si necesitatea limitelor.

6. Despre dragoste, sex si relatii intre persoane de sex opus (de ce e demodata casnicia, dragostea adevarata, descoperirea persoanei potrivite).

7. De ce sa astept? 28 de motive in favoarea abstinentei.

Riscurile libertatii sexuale (boli cu transmitere sexuala, simptome generale, consecintele implicarii in viata sexuala, mijloace de prevenire, HIV/SIDA: ce este, stadiile infectiei cu HIV, caile de transmitere a virusului, efectele virusului HIV asupra organismului, prevenirea infectiei HIV, discernamant in situatii limita ).

9. Riscurile consumului de droguri (drogurile legale, drogurile ilegale, mituri si adevaruri despre consumul de droguri, de ce consuma tinerii droguri?, principalele riscuri ale consumului de droguri, indicii ale consumului de droguri)

Fenomenul dependentei (fazele consumului de droguri, cercul de pendentei ,viziune asupra dependentei, fenomenul recaderii, prevenire).

Sper sa finalizez cu bine primul semestru cu cele 8 clase, incepand ca din cel de-al II-lea sa preiau alte clase. La sfarsitul primului semestru trebuie sa fac si o evaluare a muncii mele acolo si bineinteles si asupra impactului acestui program in vietile elevilor.

Am facut 5 pliante pe diferite teme pentru adolescenti. Pana acum am distribuit aproape 200 de pliante: despre comunicare, prietenie si temperament si imagine de sine.

Urmeaza sa le finalizez si pe celelalte si sa le inmanez elevilor.

In legatura cu reactia elevilor: uau! Sunt de-a dreptul stupefianti, cei 7 magnifici.

Nu stiu cum se inteleg profesorii cu ei la ore, dar la unele clase nici daca tip sau ridic tonul sau fac altceva, nu ma pot intelege cu ei. Sunt de-o lipsa de respect, ce-o fi ala, fantastic!

Dar sunt si unele clase cu care, in ciuda comportamentului lor, normal pentru varsta lor (adica galagiosi), ma inteleg foarte bine. Cei mai atenti sunt cei de-a XI-a. Dar sunt si clase de-a IX-a care recepteaza foarte bine mesajele de la clasa.

Ma bucur sa vad oameni interesati de temele prezentate. Ieri am dat un film la clasa a X-a H, film despre  consumul  de droguri. Desi unii din ei au fost galalagiosi i-am vazut totusi atenti la ce se prezenta, chiar daca a fost un film documentar (Captivi in Libertate).

Azi  am dat la clasa a 10-G filmul Alegeri, film despre SIDA, iar la final actorii documentarului spuneau cum se poate apropia un om de Dumnezeu si cum poate fi implinit in viata.

In urma sondajelor de opinie (realizate pe 129 de elevi) legate de problemele la varsta adolescentei am discutat cu ei in mod special despre bolile sexuale si au fost cam socati de ceea ce le-am spus. Nu se asteptau. Am discutat despre consecintele relatiilor sexuale premaritale si despre abstinenta.Am vazut un real interes pentru acest subiect si l-am atacat foarte direct. Le-am prezentat informatia prin comparatie: ce spun mass-media soi valorile societatii si ce spun specialistii in domeniu si Dumnezeu. Sa-i vezi cum se aprind si pun tot felul de intrebari si vor sa stie mai mult. De fiecare data am prezentat materialul prin prisma cauza-efect.  I-am facut constienti de fiecare data de responsabilitatea pe care fiecare dintre ei o au asupra deciziilor lor si comportamentului personal.

E foarte interesanta abordarea fiecarei clase, care sunt diferite intre ele. Nu pot sa repet acelasi lucru la 2 clase. Fiecare este unica si asta imi place ca ma motiveaza sa-i confrunt cu o perspectiva noua asupra problemei prezentate la clasa si in acelasi timp ma forteaza sa gandesc si sa reviziuesc materialul prezentat.

La fel de interesanta este si colaborarea elevii care vor sa fie atenti la ore, in privinta pastrarii disciplinei in clasa. Ei intervin si-si potolesc colegii mai temperamentali.

Din cele 8 clase cu care lucrez, 3 dintre ele mi s-au parut mai active si chiar am vazut ca isi pun problemele intr-un mod foarte serios (intr-un cuvant sunt pe drumul bun al maturizarii).

Profesorii ma ajuta in efortul de a derula orele cu elevii, acestia fiind dirigintii lor. Unii dintre ei asista la ore. In timp ce am dat filmul la elevi dirigintele s-a aratat foarte incantat ca ii ajut elevii sa inteleaga riscurile comportamentului iresponsabil.

Chiar si alti profesori si elevi m-au invitat sa merg la clasa lor, dar acest lucru se va intampla din semestrul doi. In timp ce merg la liceu intru in cancelarie si daca la inceput ma simteam in plus, ciudat, dupa aceea m-am simtit ca acasa, ca un coleg de-al lor.

Asist fara sa vreau la discutiile lor si de multe ori ma implic in discutii, dezbatand diverse probleme de etica sau de morala. Foarte interesant ca toti profesorii cu care am discutat sunt adeptii valorilor traditionale si resping noile orientari „functionale”- adica valorile liberale de viata.

Ma rog Domnului sa ma ajute sa fiu un exemplu pentru ei , sa nu fiu un om bigot, ingust ci deschis la dialog si faca Bunul nostru Domn, ca  multi dintre sa gaseasca adevarata fericire.

Uneori mi-a venit sa renunt dar imi dau seama ca trebuie sa fac acest lucru. Ma simt responsabil pentru noua generatie, nu ma consider salvatorul lor dar cred ca am ceva de oferit acestor adolescenti- pe ISUS.

Ma rog Domnului Isus pentru intelepciune ca El sa fie inaltat si glorificat prin tot ceea ce voi face, spune sau gandi.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/marturisiri_feb06.htm

CONSTRUIEŞTE O BISERICĂ CARE ESTE PLANIFICATĂ PENTRU IMPACT

download

CONSTRUIEŞTE O BISERICĂ CARE ESTE PLANIFICATĂ PENTRU IMPACT

Întrebări & răspunsuri cu Dezvoltatorul Organizaţional Gerald H. Twombly

În acest interviu dintr-o serie despre planificarea congregaţională pentru expansiuni teritoriale şi programe de construire, scriitorul liber profesionist Ronald E. Keener vorbeşte cu dezvoltatorul organizaţional Gerald H. Twombly despre construirea misiunii şi viziunii unei congregaţii înainte de a intra într-un astfel de program.

 Twombly a petrecut 34 de ani slujind misiuni în dezvoltarea organizaţională şi campaniile importante. El este preşedintele Development Marketing Associates Inc. (o firmă internaţională de consultanţă din Indianapolis) şi un membru al Building God’s Way Ministry Consortium.

 Twombly a scris mai multe cărţi, inclusiv Funding Your Vision: New Hope for Non-Profits and Transforming Culture: The Church at Work in the World. (Finanţarea viziunii tale: o nouă speranţă pentru cultura non-profit şi transformatoare: Biserica la lucru în lume, n. tr.)

 Ronald E. Keener: Ce vedeţi că au nevoie în mod critic bisericile şi misiunile azi? În timp ce ele consideră expansiunea teritorială şi evanghelizare, ce ar trebui să păstreze în minte?

 Gerald H. Twombly: Noi avem nevoie de biserici care planifică, construiesc şi organizează pentru impact. Fiecare misiune are nevoie să se gândească cu multă grijă la întrebarea, Dacă noi am dispărea mâine, ar face aceasta o diferenţă? Şi în timp ce sunt sigur că răspunsul nostru imediat ar fi că va fi lăsată o gaură semnificativă în comunităţile în care slujim, bănuiesc că o consideraţie mai bine gândită ar oferi un răspuns diferit.

REK: De ce?

 GHT: Sincer, cred că relativ puţine organizaţii – şi prea puţine biserici – gândesc cu mult dincolo de nevoile presante ale unei anumite zile. Noi existăm pentru un scop, şi mie mi se pare că scopul urmărit în plinătatea sa va rezulta în vieţi schimbate. Impactul vieţilor schimbate ar trebui să fie reflectate în schimbările din cultură. Cred că o bună întrebare la care să medităm este, Cum va arăta comunitatea noastră peste 10 ani dacă misiunea noastră şi-ar îndeplini în totalitate misiunea sa?

REK: Dar nu toate bisericile sunt astfel. Ai observat lucrurile care sunt caracteristice tuturor bisericilor cu impact?

 GHT: Am văzut patru lucruri care par să fie consistent prezente printre acele misiuni pe care le-aş descrie ca fiind revoluţionare. Primul, toate au o înţelegere foarte clară a misiunii lor. Ele ştiu de ce există, ele ştiu exact ce le-a chemat Dumnezeu să facă, ele s-au gândit foarte clar la felul în care intenţionează să le facă, şi există puţine lucruri superflue în modul în care ei îşi administrează lucrarea lor. Al doilea, ele au o viziune clară despre locul în care ei vor să fie. Cred că una dintre calităţile incredibile ale bărbaţilor şi femeilor pe care le-am admirat de-a lungul anilor este că de fapt ei „văd” o lume impactată de ceea ce fac ei. Ei văd indivizii cum ar putea să fie, nu cum par ei să fie. Ei văd comunităţi transformate în moduri foarte tangibile prin lucrarea pe care o fac.

Bill Bright, fondatorul Campus Crusade, a fost un astfel de om: El literalmente a trăit în altă lume – o lume care a fost transformată de lucrarea răscumpărătoare a lui Hristos. Şi se întâmplă şi în altă parte azi!

A treia caracteristică este că toate aceste misiuni au un plan clar definit compus din paşi măsurabili planificaţi de-a lungul unei perioade determinate de timp pentru a lua biserica de unde este spre locul în care ei se încred că Dumnezeu o va lua. Orice planuri pe care organizaţiile le au şi care nu au acest fel de definiţie măsurabilă sunt puţin mai mult decât idei bune.

A patra caracteristică este că ele au un plan de dezvoltare sau de afaceri. Aceste biserici realizează că resursele vor fi necesare pentru a realiza iniţiativele strategice de planificare, şi ele ştiu exact ce vor face în fiecare an pentru a adăuga resursele existente pentru a crea infrastructura internă care se va cere pentru a construi pentru viitor.

REK: Nu este oare toată ideea de „planificare” o problemă pentru biserici?

 GHT: Da. Dallas Willard a făcut o afirmaţie incredibilă în cartea sa, Duhul Disciplinelor. El a spus – şi aceasta nu va fi cuvânt cu cuvânt – că biserica normală nu are mai multă idee cum să se trateze mandatele Scripturii decât ştie senatorul obişnuit care merge la Washington cum să trateze datoria naţională.

Punctul său este că noi nu trebuie să avem un plan pentru a avea un impact asupra comunităţilor noastre, pentru a avea un impact asupra vieţile oamenilor, despre cum să lucrăm pentru a aduce acest fel de schimbări culturale care au însoţit întotdeauna prezenţa lui Dumnezeu într-un loc.

Gândiţi-vă la aceasta: mărturia locuitorilor din Ierusalim despre ucenicii distrugători ai lui Hristos cel înălţat era, „Ei au întors lumea cu susul în jos.” Aceasta nu este o afirmaţie tipic utilizată pentru a descrie o biserică în multe comunităţi.

REK: Dar vă puteţi aştepta la acest fel de gândire şi planificare la biserica cu 75 de membri, sau chiar despre congregaţia de 150 sau 300 de membrii? Cum reuşeşte să facă aceasta biserica „tipică”?

 GHT: Aceasta trebuie să fie gândirea bisericilor de orice mărime! Provocările cu care se confruntă bisericile mai mici sunt în mod predominant chestiuni organizaţionale – cum să controleze resurse limitate cu un impact maxim. Eu am credinţa că atunci când Dumnezeu cheamă o lucrare în existenţă, El poartă de grijă pentru aceasta în orice fel. Fiecare biserică este alcătuită din oameni cu daruri care au nevoie unul de altul pentru a realiza marea lucrare care i-a fost încredinţată Bisericii.

REK: Cum este realizat impactul?

 GHT: Prin relaţii. Dacă mă uit în spate la viaţa mea, toate deciziile pe care le-am făcut vre-odată, deopotrivă bune sau rele, au fost asociate cu oameni. Mă pot gândi la bărbaţi şi femei evlavioase, învăţători de la Şcoala Duminicală, pastori şi alţii care m-au încurajat când aveam nevoie de aceasta, m-au mustrat când era obligatoriu să fiu mustrat, şi care m-au împins să fac ceea ce eu aş fi putut fi indispus să urmăresc.

REK: Este adevărat, dar sunt căi pentru a organiza ceea ce este în mod tipic o lucrare spontană?

 GHT: Noi putem crea medii relaţionale, deopotrivă în interiorul Bisericii şi în afara Bisericii. Acest lucru era cu siguranţă adevărat despre Biserica primară, şi aceasta are nevoie de a fi mai caracteristic despre Biserica din generaţia noastră. Este bine să vorbim despre aceasta, dar avem nevoie de un plan pentru a face aceasta. Putem vorbi toată ziua despre eşecul valorilor şi efectul lui care îl acompaniază asupra societăţii, dar ce intenţionăm să facem cu privire la aceasta? Avem un plan? Antrenăm şi echipăm noi oameni într-o modalitate consecventă cu Efeseni 4? Şi le aranjăm noi în modalităţi organizate, planificate şi concentrate pentru a fi cu adevărat „sarea şi lumina” în lumea noastră?

REK: Ce spuneţi sună a frustrare.

 GHT: Sunt frustrat. Sincer, cred că noi trăim în unul dintre cele mai palpitante timpuri din istorie. Generaţia noastră poartă responsabilitatea mai mult decât orice altă generaţie care ne-a precedat, de a avea un impact asupra unei întregi generaţii pentru Hristos. Noi avem oameni – [mai mult de] 40 de procente din populaţia ţării noastre pretinde a fi creştini evanghelici. Noi avem biserici, [şi] noi avem capacităţi de comunicare de necrezut. Noi avem tot ce ne trebuie dar nu şi un plan bine executat.

REK: Sunteţi privit ca o persoană care a fost destul de plină de succes în ajutarea organizaţiilor de a strânge fonduri. De ce aţi vorbit atât de puţin despre aceasta aici?

 GHT: Strângerea de bani nu este o serie de tehnici eficiente destinate în mod creator pentru a extrage de la oameni ceea ce ei nu ar fi fără aceasta. „Dezvoltarea” organizaţională eficientă se referă doar la relaţii; aceasta are puţin de a face cu banii, şi, interesant, foarte puţin faţă de ceea ce aveţi de spus. În funcţie de gradul în care construiţi relaţii, totuşi, nu veţi duce lipsă niciodată de bani, nici pentru o audienţă care va fi receptivă la ceea ce aveţi de spus. Dar dacă conduceţi cu nevoia voastră despărţită de relaţii, aproape mereu veţi fi percepuţi ca fiind manipulatori.

REK: Simţiţi că bisericile sunt tipic pregătite să intre într-o campanie de capital?

 GHT: În medie, nu. Nu sugerez că bisericile sunt incompetente; sugerez că acele campanii majore pentru fonduri sunt mai mult decât un gând ulterior. Noi realizăm că trebuie să construim ceva pentru a susţine creşterea, şi este sugerat că este necesar să aibă loc o campanie. Acesta a fost primul moment, în multe organizaţii, că oricine s-a gândit clar la rolul important al unei campanii ar putea să o planifice în viitor. Şi la fel ca o mulţime de indivizi, viziunea unei organizaţii adesea întrece potenţialul ei.

REK: Ce ar trebui să facă o biserică?

 GHT: Ei bine, există o mulţime de opţiuni evidente. Una ar fi să începem să creăm infrastructura pentru a se potrivi cu nevoia. Aceasta este relativ uşor de făcut, dar implică timp şi atenţie.

Altul este să creeze un plan care este mai consistent cu capacitatea organizaţiei. Nu sugerez că nu există o componentă importantă a credinţei pentru sarcinile la care noi ne dedicăm, dar după 34 de ani de a face această lucrare, am văzut mai multe presupuneri decât credinţă – şi este o diferenţă.

O a treia opţiune este să verificăm soluţiile noastre creative de a crea fonduri. Organizaţia noastră lucrează cu nişte jucători financiari naţionali cheie în dezvoltarea unor opţiuni foarte creative care pot fi eficiente în generarea unui venit pentru organizaţii calificate pentru a construi clădiri acum, fără a avea un impact în mod semnificativ venitul operaţional. Există răspunsuri acolo.

Ronald E. Keener scrie din Mesa, Arizona, unde el urmăreşte chestiuni legate de credinţă pentru Biserică în societate şi cultură, înnoirea şi creşterea bisericii, şi în conducere şi management. El este fostul editor al Christian Management Report. Îl puteţi contacta pe Keener la HealthyChurches@hotmail.com

Gerald H. Twombly, preşedinte al Development Marketing Associates Inc., este un absolvent al Miami Bible College (1967) şi Grace Theological Seminary (1970). Twombly şi-a petrecut cariera în dezvoltare organizaţională. De când a fondat DMA în 1985, a lucrat cu aproape 4,000 de biserici, şcoli, colegii şi misiuni în toate cele 50 de state, cât şi în cinci provincii din Canada şi în mai multe ţări în jurul lumii, pentru a strânge aproape $2 milioane pentru înaintarea cauzei lui Hristos. Îl puteţi găsi le adresa de e-mail jerry@dmagroup.org

http://www.voxdeibaptist.org/Construieste_o_Biserica.htm

ŢARA PROMISĂ.

download

ŢARA PROMISĂ. În prezent există un interes tot mai mare faţă de problemele teologice legate de poporul Israel şi de ţara sa. Există câţiva factori care explică lucrul acesta. În primul rând, accentul pus pe credinţa lui Israel ca fapt istoric a fost întărit de ideea existenţială, care pune accent pe alegerea personală şi nu pe caracterul colectiv al contextului cultural şi geografic. Există în prezent o oarecare reacţie faţă de acest accent, cu recunoaşterea spaţiului şi timpului ca o realitate colectivă şi individuală, necesitând interpretarea lor în contextul teologiei biblice. Accentul pus de VT pe „ţara lui Israel” este redescoperit.

În al doilea rând, înţelegerea tot mai mare a simbolismului şi a folosirii metaforei dă profunzime aridităţii analizei şi lipsei de cuantificare a unei mari părţi a gândirii moderne. Relaţiile spaţiale sunt mai mult decât distanţa sau alte valori abstracte; ele sunt semnificative din punct de vedere personal şi sunt perceptibile din punct de vedere cultural. În prezent se recunoaşte că motivele biblice cum sunt „ţara promisă”, „Ierusalim”, „pustia”, „locuri pustii” etc., au o semnificaţie teologică în mai multe planuri de gândire. Spiritul contemporan de dezrădăcinare a omului, de înstrăinare şi de pierdere, generează interes pentru un „loc” şi „acasă”, în lumea lui Dumnezeu. Este recunoscută nevoia umană de „topofilie”.

În al treilea rând, criza ecologică aduce în atenţia noastră nevoia ca oamenii să administreze pământul. Mandatul biblic ca omul să aibă stăpânire asupra pământuiui (Geneza 1:26-27) are oare vreo influenţă asupra situaţiei ecologice contemporane? Psalmistul şi-a dat seama că omul poate „insufla groază” pe pământ (Psalmul 10:18). Mandatul creaţiei a fost dat omului ca să „lucreze şi să păzească” pământul (Geneza 2:15). „Aveţi grijă de ţară ca să vă hrănească… ca să fie înmulţite zilele voastre şi ale copiilor voştri” (vezi Deuteronom 11:16-21). Prorocii, în special Ieremia, au condamnat Israelul pentru că nu s-a îngrijit de ţară.

În al patrulea rând, accentul este pus pe Israel ca o realitate istorică şi geografică a promisiunilor lui Dumnezeu, în legământul cu Avraam şi cu poporul lui Iahve. Ţara exprimă realitatea că Dumnezeu este Împăratul universului, Creatorul, care a făcut toate lucrurile aşa încât ţara este a Lui şi a poporului Său (Levitic 25:23; cf. Psalmul 95:4-7). Prin urmare, Iahve este „sfânt” şi nu trebuie confundat sau comparat cu alţi zei (Exod 20:3; Osea 2:4 ş.urm.). Dumnezeu nu este un zeu al naturii, ci Creatorul cerului şi al pământuiui. Ţara este de asemenea moştenirea lui Israel, ca un dar de la Dumnezeu (Deuteronom 26:5-9), dar este o ţară pe care israeliţii nu o pot păstra sau stăpâni pe deplin, fără ajutorul lui Dumnezeu (Judecători 1:19; cf. Iosua 17). Promisiunea şi interdicţia merg mână în mână, în contextul legământului lui Dumnezeu (Exod 23:30-33).

În fine, există un interes apocaliptic faţă de viitorul ţării. În ce măsură este sionismul o interpretare biblică a profeţiei? W. Marxsen, în schiţa geografică a Evangheliei după Marcu, spune că Marcu a scris o „Evanghelie galileană”, în care Galilea este locul şi laitmotivul misterului, locul unde a activat Isus, unde Cristos activează în realitatea escatologică şi unde va activa în parousia viitoare. H. Conzelmann, în comentariul său despre Luca, afirmă că Luca se concentrează asupra Ierusalimului ca punctul de intersecţie al iudaismului cu creştinismul, unde Calea ducea la Ierusalim şi de unde Evanghelia a fost râspândită pe tot pământul. Amândoi scriitorii evangheliilor ar putea reflecta o polemică împotriva revendicărilor evreieşti de prioritate asupra ţării lui Israel. De fapt, lucrul acesta a fost anticipat de Ieremia, care a văzut că adevăratul Israel nu avea nevoie de ţara lui Israel, nici pentru identitate, nici pentru închinarea la Iahve. Întruparea a împlinit ambele aspecte şi a făcut mai concrete realităţile practice ale trăirii ca poporul lui Dumnezeu.

BIBLIOGRAFIE

  1. Brueggemann,The Land, 1977; H. Conzelmann,The Theology of St. Luke, 1960; W. D. Davies, The Gospel and the Land, 1974; A. J. Heschel, Israel, 1967; R. H. Lightfoot, Locality and Doctrine in the Gospel, 1938; E. Lohmeyer, Galilea und Jerusalem, 1936; W. Marxsen, Mark the Evangelist, 1969, p. 54-116; idem, „The Holy Land in Judaic Theology”, în J. Neusner (ed.),Understanding Jewish Theology, 1973, p. 73-90; R. de Vaux, Ancient Israel, 1961, p. 74 ş.urm.; G. von Rad, The Problem of the Hexateuch, 1966, p. 79-93; M. Weinfeld, Deuteronomy and the Deuteronomic School, 1972, p. 313-316; G. H. Williams, Wilderness and Paradise in Christian Thought, 1962; L. Lambert, The Uniqueness of Israel, 1979.

J.M.H.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2013/04/tara-promisa.html

WILLIAM BRANHAM Mişcarea „Latter Rain” – „Ploaie Târzie”

download

WILLIAM BRANHAM  Mişcarea „Latter Rain” – „Ploaie Târzie”

 

Cea mai bine documentată şi completă lucrare de cercetare a originilor Mişcării „Ploii Târzii” este lucrarea lui Albert James Dager, numită Kingdom Theology. Majoritatea acestui material se inspiră din lucrarea aceasta.

Conform celor spuse de Dager, Mişcarea „Latter Rain” (deci, „Ploaie Târzie”), a apărut la sfârşitul anilor 40 cu persoana lui Franklin Hall, cel care a înfiinţat un „mare centru de postire şi rugăciune pentru trezire” în 1946, în San Diego, California. Pentru a putea să-l analizăm pe William Branham trebuie să-l cunoaştem mai întâi pe Franklin Hall. Pe vremea aceea, Franklin Hall a scris cartea Putere Atomică prin Post şi Rugăciune. Această carte care amestecă idei din ocultism cu terminologia creştină a avut un impact semnficativ asupra unui număr de alte organizaţii de pe atunci. Spre exemplu, Hall a afirmat că rugăciunile creştinilor sunt împiedicate dacă aceştia nu postesc, iar rugăciunile păgânilor primesc răspuns atunci când postesc:

„Multe, dacă nu toate triburile de indieni americani, au căutat revelaţie de la Marele Spirit prin Rugăciune şi Post. Când aceştia aveau foamete, lipsuri, secetă, etc., Marele Spirit era căutat prin rugăciune şi post, iar rugăciunile acestora primeau răspuns”.

În toate învăţăturile sale, Hall a afirmat un număr de idei care demonstreză crezul său că Zodiacul, un studiu bazat pe astrologie, este o modalitate corectă de interpretarea a revelaţiei lui Dumnezeu făcute omului. În cartea sa a spus:

„În semnul zodiacal „Scorpio”, care este cel de-al optulea semn al Zodiacului, avem o imagine a scorpionului cu acul ridicat gata de atac. Acesta este semnul morţii şi se presupune să guverneze zona sexului. Exact înainte de semnul cerului se află semnul Judecătorului. Isus, care este dătătorul VIEŢII, merge înspre moarte şi-i scoate MORŢII ACUL. „Unde îţi este biruinţa moarte? Unde îţi este boldul (acul) moarte?”

O altă idee principală din învăţăturile lui Hall a fost teoria nemuririi în care el a afirmat:

„adormita, nefundamentala înfiinţată biserică trebuie trezită la „cauza reală şi la chemarea împlinirii Cuvântului care odată săvârşită va rezulta în ţâşnirea adevăratelor izvoare şi torente ale mult întârziatei şi aşteptatei, ploii a neprihănirii. A ploii nemuririi, imortalităţii pe pământdespre care au scris şi au vorbit atât de mulţi profeţi în profeţiile lor. „

Printre numerosele învăţături eretice ale lui Hall, se află şi pretenţia că ar exista o „Substanţă Nemuritoare” („Immortal Substance”) care vine asupra credinciosului care se hrăneşte cu ea „din noul trup al lui Hristos”. Hall a numit închipuita substanţă, „substanţa lui Isus (care este) lucioasă ca metalul”. Hall a afirmat că această „Substanţă Nemuritoare” poate fi văzută deasupra celor ce frecventau întâlnirile sale sub forma unui superb material auriu sau argintiu strălucitor ce era emanat de vizibilele „Obiecte Cereşti Nemuritoare” (IHO – Immortal Heavenly Objects), „Obiecte Cereşti Neobişnuite” (UHO – Unusual Heavenly Objects) sau „Obiecte Zburătoare Neidentificate” (UFO – Unidentified Flying Objects)?!

Fără îndoială că Hall a fost sincer în dorinţa lui de a dobândi iluminare spirituală, cum sunt şi cei din zilele noastre ce consideră experienţele ca fiind etalonul spiritualităţii. Este însă clar că ocultismul amestecat cu expresii creştine şi cu referinţe din Biblie a fost o piatră de poticnire pentru cei amăgiţi.

Ştiaţi că William Branham nu a murit?

Un influent exponent din trecut al „vinului nou” şi ale cărui învăţături sunt reînviate astăzi de învăţătorii moderni ai „vinului nou” şi ai „Binecuvântării Toronto” („trezirea râsului sfânt”!?), este nimeni altul decât William Branham. Influenţat de Franklin Hall, Branham s-a făcut în 1948 din baptist, penticostal şi a început să înveţe ceea ce el a numit „Cea De-a Şaptea Eră a lui Dumnezeu pentru Biserică”. Branham a crezut literalmente că el este„îngerul” despre care se vorbeşte în Apocalipsa 3:14 şi 10:7, profetul Epocii Laodiceene, epoca sfârşitului. Branham a crezut că mesajul său va aduce ordinea în lume şi după aceea Isus se va întoarce. Branham şi urmaşii lui au crezut că dovada posesiunii Duhului Sfânt era dacă-l urmai pe „profetul lui Dumnezeu”, William Branham! Învăţăturile lui Branham sunt pline de crezuri eretice, printre care se numără, „doctrina sămânţei şarpelui”, prin care afirma naşterea lui Cain (biblicul, nu Paul Cain!) din adulterul Evei cu Satana(?!), precum şi „Armata lui Ioel” prin care el susţinea că „ploaia târzie” reprezintă Mişcarea Penticostală a vremii lui. Branham a învăţat că doctrina Trinităţii, crezul că Dumnezeu este din Trei Persoane, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, se bazează pe un mit babilonian. În vehemenţa cu care neagă doctrina Trinităţii William Branham nu este cu nimic diferit de Martorii lui Iehova. El a susţinut că Dumnezeu este doar o Singură Persoană care şi-a manifestat (arătat) trei atribute diferite. El a mai învăţat că Biblia, Cuvântul lui Dumnezeu ne-a fost oferit sub trei forme diferite: Zodiacul, piramidele egiptene, şi Scripturile?! Însă pretenţia lui cea mai mare la faimă au fost,închipuitul lui dar al vindecării şi al descoperirilor care el spune că îi erau făcute de „glasul” pe care-l identificase ca fiind al unui înger. De obicei, Branham cădea în transă în timpul serviciilor de vindecare şi atunci îngerul său lucra prin el. Când era întrebat dacă vindecările sale erau săvârşite de către Duhul Sfânt, Branham răspundea, „Nu, îngerul meu le face”!?

Viaţa lui William Branham s-a curmat brusc în anul 1965, la şase zile după ce maşina lui a fost lovită frontal de un şofer beat. Mulţi din urmaşii lui Branham au crezut că într-adevăr el venise în duhul lui Ilie. Alţii, au crezut că era Dumnezeu, născut dintr-o fecioară – Fiul Omului. S-au aşteptat să învie din morţi după trei zile?! Însă, până în această zi trupul lui Branham zace în mormânt. Piatra sa funerară, o piramidă, se poate vedea într-un cimitir din Jefferson, statul Indiana. Înscrisă pe ea este pretenţia lui că ar fi fost „profetul” bisericii din zilele din urmă. Acum, deşi Branham este mort, învăţăturile sale ocultice sunt încă vii prin cei care-i poartă mesajul său.

William Branham şi Ploaia Târzie

La sfârşitul anilor 40, Branham a exercitat o puternică influenţă asupra unui grup din North Battleford, din districtul Saskatchewan, Canada, grup cunoscut sub numele de Fraţii Sharon. Învăţăturile răspândite de acest grup, cunoscute sub numele de „Mişcarea Ploii Târzii” („Latter Rain Movement”) s-au bazat pe ereziile lui Franklin Hall şi William Branham. Această învăţătură a „Ploii Târzii”, care este o combinaţie a învăţăturilor lui Hall şi Branham, sugerează că toate pasajele din Scriptură referitoare la refacerea Israelului în zilele din urmă, privesc de fapt Biserica. Adepţii acestei învăţături, numiţi„biruitori” („overcomers”) sau „Fii Descoperiţi ai lui Dumnezeu” („Manifested Sons of God”), deveneau sfinţii desăvârşiţi şi puternici care puneau stăpânire pe Pământ pentru a întemeia Împărăţia lui Dumnezeu. Acest grup este un cult despre care organizaţiile anti-cultice şi apologetice din Statele Unite avertizează creştinii de pretutindeni.

O altă parte importantă a acestei mişcări o constituie doctrina cunoscută sub numele de „Armata lui Ioel”. Susţinătorii „Ploii Târzii” îşi întăresc teoria lor bizară a „Fiilor Descoperiţi ai lui Dumnezeu”, interpretând armata de lăcuste din capitolele 1 şi 2 (din Ioel) ca fiind o puternică armată a lui Dumnezeu – de fapt adevărata biserică (adică, ei) care pune stăpânire pe planetă pentru a o pregăti pentru venirea lui Isus.

Fii descoperiţi ai Lui Dumnezeu

Un bun semnal al prezenţei unei doctrine false într-o biserică este atunci când o învăţătură îl proiectează pe om ca fiind mai mare şi mai puternic iar pe Dumnezeu manipulat şi supus planurilor şi intenţiilor omului. Este limpede că această idee a „Fiilor Descoperiţi ai lui Dumnezeu” se încadrează în această categorie.

Un studiu complet al acestei erezii precum şi legătura ei cu învăţătura de actualitate cunoscută sub numele de teologia „Împărăţia Acum” („Kingdom Now”) pot fi subiectul unei cărţi. Deşi puţini din cei ce astăzi afirmă această concepţie „Împărăţia Acum” sunt dispuşi să recunoască că au o legătură cu această periculoasă erezie a trecutului, cei ce le-au studiat similarităţile spun că există o legătură puternică. Spre exemplu, Albert James Dager, un expert în acest domeniu, consideră că ideile „Fiilor Descoperiţi ai lui Dumnezeu”, a „Împărăţiei Acum”, a „stăpânirii/dominării”, a „Vinului Nou” şi a „Ploii Târzii”, au o bază comună şi un efect similar. Într-un articol inititulat Profeţii Ploii Târzii: Legătura cu Kansas City, Dager ne demonstrează asemănările dintre învăţătura Fiilor Descoperiţi ai lui Dumnezeu şi „Mesajul Împărăţiei” prin următoarele definiţii:

1) În zilele din urmă slujbele de profet şi de apostol vor fi reactivate.

2) Profeţii vor chema Biserica la sfinţenie şi la respingerea influenţelor lumeşti aflate în bisericile denominaţionale. Adevărata înfiere a lui Dumnezeu se va primi în urma parcurgerii etapelor perfecţiunii: slujitor, prieten, fiu, şi în cele din urmă însăşi dumnezeirea.

3) Apostolii vor conduce Biserica prin înfiinţarea de biserici independente neafiliate denominaţiunilor corupte. Excepţie vor face acele biserici convenţionale care-şi vor părăsi denominaţiunea şi se vor alătura mişcării.

4) Prin semne şi minuni săvârşite de apostoli şi profeţi, o trezire globală va izbucni şi majoritatea lumii va fi adusă la Hristos. Semnele şi minunile vor include binecuvântări pentru aceia pe care apostolii şi profeţii îi vor binecuvânta şi blesteme pentru aceia pe care apostolii şi profeţii îi vor blestema.

5) Trezirea va avea loc ca şi rezultat al învingerii de către Biserică a spiritelor demonice, prin rugăciune, postire, şi luptă spirituală, în care să se angajeze prin închinare şi laudă intensă, prin mustrarea puterilor demonice şi a spiritelor teritoriale. Refacerea laudei şi închinării cunoscută sub numele de Cortul lui David, include, dansul, cântecul, şi lauda exuberantă în limbi.

6) Cei ce ating un anumit nivel de sfinţenie sub direcţia apostolilor şi profeţilor, îşi vor învinge toţi duşmanii, printre care şi moartea şi ca prin urmare vor deveni nemuritori. Vor duce la bun sfârşit cucerirea naţiunilor înainte de reîntoarcerea lui Hristos. Cucerirea se va face de către armata lui Ioel, o armată de fiinţe nemuritoare, care vor judeca pe necredincioşi şi pe cei ce nu acceptă autoritatea apostolilor şi profeţilor.

7) Unii cred că cea de-a doua Venire a lui Hristos se va săvârşi în şi prin Biserică. Biserica va deveni prezenţa lui Hristos pe Pământ şi va stăpâni naţiunile cu un toiag de fier. Alţii cred că după ce Biserica a pus stăpânire pe toate neamurile (sau măcar pe o parte semnificativă a lor), Biserica glorioasă şi triumfătoare îl va chema înapoi pe pământ pe Isus şi-i va înmâna naţiunile supuse.

Luată izolat, teologia lui William Branham este în întregime bazată pe propria sa interpretare a cărţii Apocalipsei. Astfel, el a pretins că cele şapte stele din Apocalipsa 1:20 au fost următoarele personaje care au fost repartizate fiecărei perioade a Bisericii: Sf.Pavel a fost trimisul sau mesagerul către Efes, între 53-170 d.H (după Hristos); Ireneu a fost trimisul către Smirna, între 170-312 d.H.; Martin către Pergam?; Sf.Columba 606-1520 d.H.?; Wesley către Filadelfia, 1750-1906 d.H.; iar William Branham către Laodicea 1906-? (din, „O Expunere a Epocilor celor Şapte Biserici”, pag.4).

Inutil să o mai spunem, dar acestea sunt pure născociri care nu se pot argumenta scriptural (chiar dacă adepţii lor pretind că se poate, n.tr.), iar cei pe care Branham i-a ales ca „mesageri” se află în totală contradicţie cu el devreme ce aceştia au susţinut doctrina Trinităţii pe când el o neagă.

El s-a auto-intitulat profetul pentru această dispensaţie (adică pentru această perioadă a Bisericii – n.tr.), spunând că la fel cum Ioan Botezătorul a avut puterea şi duhul lui Ilie şi a pregătit calea Domnului tot aşa William Branham a venit ca să împlinească restul din Maleahi 4:5, verset care din punctul de vedere al Bibliei este o profeţie ce priveşte sfârşitul vremurilor, „ziua Domnului, ziua aceea mare şi înfricoşată”. Cu alte cuvinte, el pretinde că este chiar prevestitorul Zilei Judecăţii lui Dumnezeu, părând să înţeleagă bine la ce se referă acel „restul” din Maleahi, însă nefiind persoana potrivită pentru asumarea acelei însărcinări (el afirmă aceasta în „Epoca Bisericii Laodiceene”, pag.9-11).

Branham a fost la început ordinat ca predicator baptist, dar după participarea la o adunare penticostală a decis că nu avea tot ce-i trebuie pentru a predica (a afirmat-o în „Evanghelia Supranaturală”, pag.11). Astfel, a continuat să-l caute pe Dumnezeu şi apoi a pretins că i s-au făcut revelaţii, arătări ale îngerilor, a auzit glasuri care i-au vorbit şi a primit viziuni ale viitorului (vezi, „Aşa vorbeşte Domnul”, vol.2, nr.5, pag.28-29). Una din aceste pretinse revelaţii este tipărită cu constanţă în diversele publicaţii pe care adepţii teologiei lui le răspândesc şi este aceea a norului circular chipurile format de îngerii care i-au descoperit taina celor şapte peceţi. Recent despre acelaşi nor s-a afirmat că ar fi chipul Domnului Isus (vezi, „Impactul Descoperirii”).

Cu privire la el s-au mai făcut şi alte afirmaţii extraordinare, incluzându-se printre acestea şi cea proprie că el a venit ca „slujitor al lui Dumnezeu care a avut o mulţime de vedenii, dintre care nici una nu a dat greş vreodată… ” (vezi, „Epoca Bisericii Laodicene”, pag.6). Adepţii săi de la Cortul lui Branham (Branham Tabernacle) cred că adevărata biserică sunt ei şi că aceasta a fost refăcută şi resturată prin lucrarea lui Branham („Aşa vorbeşte Domnul”, vol.2, nr.5, pag.11). La rândul său, Branham numeşte Biserica Romano-Catolică, „marea curvă” a cap.17 al Apocalipsei, iar Bisericile Protestante le numeşte „stricate” (idem, pag.13).

Cu toate acestea, eroarea cea mai gravă pentru care William Branham nu poate fi un profet al lui Dumnezeu iar teologia lui nu se poate numi creştină, este negarea doctrinei Trinităţii. Argumentul său este că, „la Consiliul Nicean, învăţăturile apostolilor au fost înlocuite cu mult mai noua şi recenta doctrină a Trinităţii”. Sau că, „fiecare grup religios care s-a format până în aceea clipă a anului 1914 este un ferm susţinător al Trinităţii. Aceasta este parte a temeliei lor babiloniene” (idem, pag.4-7). Ostilitatea faţă de orice alte grupuri creştine este o trăsătură comună a cultelor. Martorii lui Iehova, mormonii, sunt doar unii dintre cei care împărtăşesc acest crez comun.

Reinterpretarea pe care Branham o oferă Trinităţii este următoarea: Dumnezeu este o singură persoană care se poate descoperi/manifesta/arăta sub trei forme diferite – ca Tată, ca Fiu şi ca Duh. Şi în privinţa acestei interpretări este adevărată zicala, „erezii vechi în veştminte noi”, deoarece aceasta este doctrina cunoscută în istorie sub numele de modalism sausabelianism, după numele promotorului ei timpuriu, Sabelius, care a afirmat că Dumnezeu s-a arătat în trei „moduri” (sau „chipuri”) diferite, dar El fiind o singură persoană. Această învăţătură se află în clară contradicţie cu Scriptura care învaţă că în natura unui singur şi adevărat Dumnezeu se află trei persoane distincte şi egale între ele, care există în mod simultan: Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt. Biblia spune că:

1. Există un singur Dumnezeu: Isaia 43:10; 44:6; Deut.4:35; 6:4; 1Tim.2:5, etc.
2. Tatăl este Dumnezeu: Filip.2:11-12; Ioan 17:3; 1Cor.8:4-6; 1Petru 1:3, etc.
3. Fiul este Dumnezeu: Ioan 1:1,14,18; 8:58; Exod.3:14,15, Ioan 10:30; 20:28; Rom.9:5; Filip.2:6; Evrei 1:8; Isaia 9:6, etc.
4. Duhul Sfânt este Dumnezeu: Fapte 5:1-4; 13:2, comparaţi cu 1Cor.1:1; 2Cor.3:17 şi cu Exodul 34:34; Matei 28:19.

De asemenea, Biblia afirmă că există o deosebire, o distincţie între persoanele Trinităţii fiindcă Fiul spune Tatălui, „nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (vers.Cornilescu), sau „facă-se nu voia Mea ci voia Ta” (din engleză) (Matei 26:39), iar în afirmaţia din Ioan 10:30 redată cu acurateţea limbii greceşti ne spune, „Eu şi Tatăl (noi) una suntem”. Datorită formei verbului, ei sunt acelaşi Dumnezeu, dar ca persoane diferite. O altă distincţie, deosebire de persoane observăm că există între Isus şi Duhul Sfânt şi între Tatăl şi Duhul Sfânt atunci când Isus spune în Ioan 14:15-16 că Tatăl ne va trimite „un altul”, „un alt Mângâietor” (cuvântul grecesc pentru „un altul” însemnând „un altul de acelaşi fel”).

Concluzia la care ajungem este că învăţăturile lui Branham sunt greşite şi că în consecinţă el vesteşte „un alt Isus” (2Cor.11:3-4), (care nu este acelaşi cu cel ce este vestit în Biblie!), iar mesajul lui este „o altă evanghelie” decât cea biblică! Creştinii care respectă Cuvântul lui Dumnezeu nu ar trebui să susţină aceste crezuri ci să le demaşte! Iar adepţiilor teologiei şi crezurilor popularizate de William Branham ar trebui să li se dovedească adevărata lor origine şi să fie încurajaţi că vină la adevăratul Isus. A-l cunoaşte pe El înseamnă a avea viaţa veşnică!

de Carl Beisner, Consultantul Cercetării     tradus şi adaptat de Teodor Macavei

SURSE FOLOSITE:  CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE – FACT SHEET 21: WILLIAM BRANHAM   NEW WINE OR OLD DECEPTION? A Biblical Perspective of Experience-Based Christianity – by Roger Oakland………………http://www.rcrwebsite.com/branham.htm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologetica/william-branham

VIOREL IUGA Floriile ne amintesc că Domnul Isus este Împărat

Ca regulă, în ziua de Florii ne gândim la ucenici, la familia care a dăruit măgăruşul, la cei care îşi ofereau hainele sau crenguţe din copaci, la flori, la copiii şi la mulţimea care strigau Osana. Ştiind totuşi că duminica Floriilor este ziua în care Domnul Isus trebuie să fie în centrul atenţiei noastre, ne vom face timp să medităm duminică şi la El? Amintindu-ne de compasiunea Lui pentru cei suferinzi, ne propunem să încurajăm măcar un suferind să apeleze în zilele următoare la bunătatea Lui? Ştiind cât de mult preţuieşte El locul închinării, ne gândim cum am putea contribui ca orice loc de întâlnire publică a bisericii să fie o casă de rugăciune pentru toţi oamenii? Văzându-i lacrimile pentru Ierusalimul neascultător, ne propunem o trăire sfântă, plăcută Tatălui în orice aspect al vieţii? Conştienţi că au fost şi împotrivitori, ne verificăm atitudinea faţă de lucrările Domnului şi faţă de proclamarea Domnului Isus ca împărat?

Dragilor, ziua Floriilor ne reaminteşte că dacă Îl vom face pe Isus să plângă, vom ajunge de plâns. Dacă îi vom produce bucurie, vom fi binecuvântaţi. Vă invit să alegem zilnic recunoaşterea şi proclamarea Domnului Isus ca Împărat. Vă invit să ne pregătim în aşa fel ca Floriile ce ne stau în prag să fie sărbătorite biblic.

Viorel Iuga

Președintele Uniunii Baptiste din România

https://www.stiricrestine.ro/2019/04/19/viorel-iuga-floriile-ne-amintesc-ca-domnul-isus-este-imparat/?

În Nigeria continuă masacrele. Islamiștii Fulani au ucis 16 creștini, inclusiv copii și o femeie însărcinată, care participau la un botez

În Nigeria continuă masacrele. Islamiștii Fulani au ucis 16 creștini, inclusiv copii și o femeie însărcinată, care participau la un botez
În timp ce Occidentul deplânge soarta catedralei Notre Dame, în Nigeria, creștinii sunt masacrați, fără ca presa să acorde atenție crimelor. Cel mai recent masacru asupra creștinilor, comis de păstorii islamiști Fulani, a avut loc duminică, la o petrecere de după  botezul unui copil. Este cel mai recent atac al islamiștilor dintr-o serie lungă de crime comise de temuții Fulani asupra creștinilor din Nigeria.
Islamiștii nu au cruțat pe nimeni: au ucis copii, femei și bărbați. Prima victimă a fost mama copilului botezat.
„E un masacru barbar, fără sens”. Așa a fost definit atacul comis de păstorii musulmani Fulani în satul Numa (statul Nasarawa), în timpul căruia au fost uciși 16 creștini.  Islamiștii au intrat peste oamenii adunați la petrecere, ucigându-i pe toți cei care le-au ieșit în cale. Printre victime, după cum au relatat martorii intervievați de Punch, s-au numărat copii, un bărbat de peste o sută de ani, un tânără ”violată până când a murit, o femeie însărcinată și mama copilului botezat. Tatăl este în stare gravă, la spital.
Nici una dintre victime nu avea arme și „nu s-au putut apăra”. Au fost uciși cu sânge rece, spune Samson Gamu-Yare, liderul grupului etnic Mada, căruia îi aparțineau victimele. ”Această comunitate este pașnică și respectă legea, nu am avut niciodată probleme cu nimeni și acum păstorii Fulani au venit să ne atace în timpul petrecerii”.
Joi, 17 aprilie, cei 16 creștini au fost înmormântați.
Episcopul de la Gboko, Mons. Amove Avenya, a spus că situația este foarte gravă,  fiind „o bombă cu ceas care amenință să distrugă țara”. „Fulani sunt înarmați până-n dinți și masacrează femei însărcinate, copii. Comunitatea internațională nu poate asista cum are loc un genocid. Avem nevoie de ajutor”.
Christian Post susține că jihadiștii Fulani au ucis numai în 2018 mii de creștini, în ceea ce unii numesc genocidul creștinilor din zona centrală turbulentă din Nigeria.
Înapoi sus
www.persecution.org/

Just another WordPress.com site

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Viorel - Logos

Har şi Pace

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Sclipiri

Har si Pace

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Curajul credinței

„Sinceritatea este fundamentul vieții spirituale” (Albert Schweitzer)

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat asta: