Religia hittiţilor

Introducere          Hittiţii au rămas multă vreme necunoscuţi în istoria religiilor, ca şi în istoria universală. Au existat unele menţiuni despre ei în Vechiul Testament. Dar despre hittiţi şi despre religia lor s-a aflat mai mult după anul 1876, când au început să fie descoperite urmele arheologice lăsate de ei. Mai întâi savantul englez A. H. Sayce (Seis) a scris despre un monument hittit, apoi misionarul William Wright, s-a preocupat de primele monumente hittite descoperite. În anul 1879 s-au făcut săpături arheologice la Karkemiş, dându-se la iveală multe hieroglife hittite. În anul 1900 s-a constituit un Corpus al inscripţiilor hittite, cuprinzând 96 de inscripţii, întipăriri şi sigilii. Orientalistul Hugo Winkler a efectuat săpături la Boghazkoi începând cu anul 1906 şi a scos la iveală 10.000 de tăbliţe conţinând arhivele regale hittite. Abia în anul 1947 s-a descoperit o lungă inscripţie hieroglifică hittită, care a fost de mare ajutor pentru descifrarea limbii hittite.        Hittiţii au locuit în Asia Mică sau Anatolia. Istoriografia împarte civilizaţia lor în două perioade: imperiul vechi hittit (din străvechime pînă la regele Telepinus, sec. XV î.Hr.) şi imperiul nou hittit (după Telepinus şi pînă la apariţia regatelor neohittite în sec. XII î.Hr.). Izvoare        Principala sursă pentru cunoaşterea religiei hittiţilor o constituie arhivele de stat şi arhivele marelui templu, înscrise pe tăbliţele hittite. Aici se află date preţioase privind practicile religioase şi magice, descrierea practicilor cultice şi a sărbătorilor, formule de cult pentru adresarea către divinităţi, mituri, imnuri, rugăciuni de tot felul, diverse ritualuri pentru prevenirea întâmplărilor nefaste. Există acum colecţii de texte hittite în traducere engleză şi germană, iar recent a apărut în limba română volumul Gândirea hittită în texte. Întrucât descifrarea textelor hittite continuă, imaginea religiei hittiţilor se va contura şi mai mult prin textele ce se vor traduce în viitor. Desigur, miturile hittite redau cel mai bine credinţele hittiţilor. Între acestea se amintesc următoarele: Regalitatea în cer, Cântul despre Ullikumi, Mitul Illuyankas (despre înfrângerea şarpelui de către zeul furtunii), Mitul lui Telepinus (îmbunarea lui Telepinus pentru a se pune capăt secetei). Rugăciunile, invocaţiile şi imnele, precum şi Instrucţiunile pentru slujitorii templului, Riturile de purificare, alte rituri şi Jurămintele, toate constituie nepreţuite izvoare pentru a cunoaşte profunda religiozitate a hittiţilor. Divinităţile           Cea mai importantă zeitate din epoca de înflorire a civilizaţiei hittite a fost Zeiţa Soarelui. Aceasta era cinstită în chip deosebit la Arinna – centrul religios al hittiţilor. De aceea mai era numită şi Zeiţa Soare din Arinna. Ei i se acordau şi alte numiri scoţând în relief atributele sale în raport cu lumea, cu oamenii, cu hittiţii: «Regină a ţării Hatti, Regină a Cerului şi Pământului, Stăpână a regilor şi reginelor din ţara Hatti, Călăuzitoare a guvernării regelui şi reginei din Hatti».              Apoi se menţionează un zeu al Soarelui, zeul justiţiei, căruia un rege hittit (Muwatallis) îi adresa rugăciuni. Dar acest zeu nu este consortul Zeiţei Soare din Arinna, această funcţie fiind îndeplinită de Zeul Furtunii, al cărui nume adevărat nu este cunoscut (fiind, probabil, tabu). Zeul Furtunii era numit Rege al Cerului, Stăpân al ţării Hatti şi patrona expediţiile sau acţiunile militare ale hittiţilor. Huriţii, care au venit peste vechii locuitori ai ţării Hatti, l-au identificat pe Zeul Furtunii cu Teşub, bărbos, purtând în mână un toiag.          Zeiţa Hepat era ocrotitoarea reginei Pudu-hepa, dar despre această zeiţă se cunoaşte puţin. Dacă ea este una şi aceeaşi cu Zeiţa Soare din Arinna, atunci într-adevăr soţul ei era Teşub, Zeul Furtunii. Animalul consacrat acestei zeiţe era leul.                Şarumma sau Sarma era fiul lui Teşub şi al zeiţei Hepat. Avea ca simbol o pereche de picioare omeneşti. La hittiţi au pătruns şi divinităţi din panteonul babilonian, ca de exemplu: Anu şi Antu, Enlil şi soţia sa Ninlil, Ea şi Damkina. Un zeu aparte era Telepinus, patronul vegetaţiei. Dispariţia sau «moartea» lui temporară cauza dispariţia vegetaţiei şi a vitelor prin înfometare. Ei reprezenta forţa vitală din natură, care moare iarna şi reînvie primăvara şi toamna. De asemenea aparte era zeul numit «Pronie» sau «Duh apărător». Acestuia îi era dedicat cerbul, pe care şi călăreşte ţinând în mână un iepure şi un şoim. Mai era adorat în toată Asia Mică şi zeul Rundas, zeul norocului, patronul jocurilor de noroc, în special cel de table, cu zaruri şi figurine. O zeiţă, Kubaba, pare să fie mesopotamiană. Ea patrona pădurile. Avea ca paralelă la frigieni pe Cyhele – Marea Mamă a zeilor, adorată şi ia Roma. Din reprezentările care au ajuns până în zilele noastre, s-a tras concluzia că zeii hittiţilor aveau chipuri antropomorfe. Ei purtau pe cap o bonetă alungită, aveau o armă în mâna dreaptă, iar în mâna stângă, un simbol sacru sau o pasăre. Zeii puteau fi reprezentaţi călare sau în poziţie ortostatică (dreaptă). Cea mai vestită dintre sculpturile reprezentând zei şi zeiţe s-a descoperit în Yazîlîkaya. Locaşurile de cult           Hittiţii au construit temple pentru zeii lor. Acestea se compuneau dintr-un vestibul, o curte, o sală de cult şi un sanctuar pentru statuia zeului (cella). Un mare templu se afla la Boghazköy (Hattusa). Spre deosebire de alte temple antice, templele hittite se caracterizau prin ferestrele mari şi largi, care puteau ajunge până la pardoseală, permiţând luminii să inunde încăperea. Despre templul hittit s-a spus că era «casa zeului». Acolo zeul era spălat, îmbrăcat, hrănit şi distrat prin dans şi muzică. Întrucât statul hittit avea structură federativă, oarecum, iar zeii locali îşi aveau locaşuri speciale, templele locale difereau unele de altele. S-a spus, de aceea, că templul, în unele oraşe, era şi centrul administraţiei economice şi al guvernării civile, şi, probabil, adăpostea un mare număr de dregători. În afară de temple existau şi unele capele, unde slujea un singur preot. Se presupune că astfel de capele erau mici. Sacerdoţiul         Sacerdoţiul sau preoţia hittită era bine organizată sub conducerea marelui preot, regele. Acesta din urma era îndatorat să obţină, pentru sine şi pentru popor, bunăvoinţa zeilor, căci prin această bunăvoinţă se asigura prosperitatea, bogăţia şi fericirea supuşilor. În virtutea funcţiei sale de mare preot, regele supraveghea templele, făcea vizite sacerdotale la acestea şi controla cultul. De aceea, regele era reprezentat şi în veşminte preoţeşti. El înzestra templele cu danii de pământ, supraveghea instalarea preoţilor în temple, stabilea cantităţile de ofrande şi veghea la pregătirea adecvată a sărbătorilor. Preoţii obişnuiţi erau căsătoriţi. Erau siliţi totuşi să petreacă noaptea la templu, deşi aveau locuinţe în afara incintei acestuia. La preoţie nu erau admişi mutilaţii şi nici epilepticii. Preoţi aduceau zeilor, la intervale hotărâte, «hrană» constând dintr-o pâine frântă în bucăţele şi băutură fermentată (de regulă, bere). Când marele preot era de faţă, ei îl însoţeau la ieşirea din templu şi aduceau jertfele cuvenite, ba chiar executau jocuri scenice. În raport cu credincioşii, preoţii primeau tributul datorat zeilor, astfel încât templele să aibă resursele necesare. Preoţii luau parte la «mesele» zeilor, consumând din hrana adusă acestora şi din jertfele închinate lor. Nu aveau voie să ducă nimic la ai lor, acasă, din acestea; totuşi, poate nu erau rare cazurile când astfel de dispoziţii se încălcau. De aceea, pentru ca să fie sigur că nimic nu va fi sustras din ofrande, credinciosul era obligat să rostească formula: «Zeule, cine a luat cât de puţin din pâinea (aceasta) obişnuită sau din conţinutul acestui vas pentru libaţii, fie ca zeul stăpânul meu să-l distrugă şi să răstoarne casa sa». Preoţii aveau obligaţia să jertfească zeilor animale, prin tăiere. Jertfele           Zeilor li se aduceau ofrande ca: brânză, lapte, fructe, grăsimi, uleiuri, vite, păsări, porci şi chiar câte un câine. Tot ce se aducea ca ofrandă trebuia să fie neapărat integru, fără pată sau defect, Animalele sălbatice erau preţuite mai mult, poate fiindcă vânarea sau prinderea lor cerea multă îndemânare. Ofrandele de pâine cereau înde­plinirea unor condiţii: slujitorii templelor însărcinaţi cu coacerea pâinii zeilor trebuiau sa fie curaţi, proaspăt îmbăiaţi, cu unghiile curăţate şi cu îmbrăcăminte de asemenea curată. Jertfele umane se amintesc la hittiţi numai în legătură cu dezastrele militare. Atunci se aduceau jertfă: un om, un ţap şi un purcel. Se tăiau jertfele în două şi se aşezau părţile la o aşa de mare distanţă încât oastea să poată trece printre ele. Sărbătorile            Se ştie că hittiţii aveau cel puţin 18 sărbători, numite după anotimpuri sau cu nume care-şi păstrează încă taina. Sărbătorile cunoscute sunt cele care se ţineau la Hattusas. Cea mai mare dintre sărbători pare să fi fost însă cea numită purulliyas sau «sărbătoarea pământului», a ogoarelor – sărbătoare de tip agrar. Cu acest prilej se recita mitul despre uciderea balaurului Illuyankas de către zeul furtunii, Teşub. Tot această sărbătoare era dedicată şi zeiţei Lelwani – zeiţă a pământului (htoniană). Acum, cu prilejul sărbătorii, avea loc şi o adunare a zeilor, iar regele nu putea lipsi de la ceremonie. Alte sărbători erau: a iernii, a porţii, a pietrei huwasi, şi a unei plante, andahsum, despre care se ştie că înflorea primăvara şi era comestibilă. Sărbătorile prilejuite de vizita marelui preot (a regelui) la diverse temple şi sanctuare purtau numele de nuntarijaşa. Rugăciunile           A supravieţuit un număr însemnat de rugăciuni, care ar putea forma un fel de «molitfelnic» hittit. De o deosebită importanţă erau rugăciunile pentru rechemarea zeului, socotit absent după primejdiile care se abăteau asupra poporului şi care, de bună seamă, nu s-ar fi abătut dacă zeul ar fi fost «acasă». «Cînd locuitorii ţării Hatti se temeau ca zeul să nu fie plecat de la casa lui şi rugăciunile făcute ar fi putut să nu-l ajungă, se recurgea şi la magie. Se oficia atunci un ritual numit mugessar. Zeul era mai întâi implorat să se întoarcă acasă şi să binecuvinteze poporul. Apoi i se trasau drumuri şi cărări spre casă, aşezându-se pe ele miere, plăcinte şi alte lucruri plăcute, spre a-l atrage. Se ardea tămâie în acelaşi scop. Alteori era «împins» pe drumul spre casă şi poate în mod real se împingea statuia zeului pe o cărare către templul său» . Cultul morţilor         Hittiţii acordau o cinste deosebită morţilor. Au existat atît rituri fie înhumare, cit şi, mai ales, rituri de incinerare. Din cercetări destul de recente s-a tras concluzia că «o înmormîntare dura circa treisprezece zile», dar arderea corpului se făcea în primele două zile. După incinerare, femeile stingeau focul cu zece ulcioare de bere, zece de vin şi zece de walhi, şi strângeau oasele. Acestea se puneau într-un ulcior de argint în care se afla ulei, apoi se scoteau de acolo şi se aşezau pe un şervet de in aşternut pe un veşmânt fin. Oasele se strângeau cu veşmântul, apoi se puneau pe un scaun (dacă aparţineau unui bărbat) sau pe un scăunel (dacă aparţineau unei femei). Pe locul unde a ars trupul mortului se aşezau 12 plăcinte, iar pe plăcinte se punea o prăjitură din seu – evident, o jertă de hrană adusă celui dispărut. De asemenea, înaintea scaunului pe care se puseseră oasele rezultate din incinerare se întindea o masă şi se ofereau plăcinte calde, după care se dădea sufletului mortului să bea de trei ori. Pe parcursul celorlalte zile se sacrificau boi şi oi. Se crede că rituri funerare hittite au fost consemnate şi de Homer în Iliada. Astfel s-a procedat cu Hector şi Patrocle: în ambele cazuri corpurile sînt incinerate, rugul este stropit cu băuturi, oasele sînt puse în ulei sau în seu, după care se învelesc în ţesături de in şi numai după aceea se adăpostesc, pentru veşnicie, în morminte de piatră. Concluzii           Hittiţii au fost un popor deosebit de pios. Ei au moştenit şi au continuat vechi tradiţii religioase din ţara Hatti, unde au venit din Orient. Au avut ideea unei divinităţi supreme, dar nu au renunţat la alţi zei. Ei au ajuns să adore – în acelaşi loc, desigur – circa 1.000 de zei. Faptul că au adăugat mereu la panteonul lor divinităţi din afară denotă că ei înţelegeau spiritul religios al celorlalte popoare din jur, că socoteau puterea zeilor drept o realitate cerească de care oamenii se puteau folosi pe pământ. Ritualurile de purificare a slujitorilor zeilor, oricît de aspre s-ar socoti, impuneau o igienă sacră fără de care nu se putea asigura sănătatea preoţilor şi, mai ales, a marelui preot – regele hittiţilor. Rugăciunile, rostite în zile de sărbătoare sau adresate zeilor în particular, au un limbaj elevat, fapt pentru care s-a ajuns să se vorbească nu numai de o «mitologie», ci chiar de o «teologie hittită». Riturile funerare ne asigură – oarecum – că hittiţii nu îngăduiau înhumarea trupurilor fără să le incinereze întrucît simţul igienei sacre nu îngăduia putrefacţia – cauza multor boli, în special a ciumei. Dacă miturile hittite se aseamănă cu unele mituri mesopotamiene, aceasta arată că hittiţii trăiau într-un context religios cu popoarele vecine. https://sites.google.com/site/istoriareligiilor/religia-hittiilor

Pagina de Umor

 Pagina de Umor 

O inimă veselă înseninează faţa (Proverbe 15:13) si este un medicament bun (Proverbe 17:22). Ce altceva produce veselie inimii decât o glumă bună sau un cuvânt bun spus la timpul potrivit? Ne propunem ca prin această pagină de umor să vă „descreţim” puţin frunţile şi să vă facem să vă simţiţi… mai înseninaţi.

Dacă aveţi şi dumneavoastră alte glume care doriţi să apară pe această pagină, vă rog să nu ezitaţi să ni le trimiteţi pe email, apăsând aici [sau la adresa de email glume_crestine@voxdeibaptist.org, cu numele glumei şi numele, eventual oraşul / ţara de unde sunteţi]. Vă mulţumim şi aşteptăm mesajele dumneavoastră. Aceia dintre dumneavoastră care sunteţi înscrişi pe Forumul nostru, aveţi posibilitatea de acum să scrieţi direct în paginile respective glumele pe care le ştiţi şi care doriţi să le împărtăşiţi cu alţii.

În acest număr…

   Explicarea căsătoriei

   Care e religia ta

   Femeia de serviciu

   Supravieţuitorul unui naufragiu

   Preţul unei predici

Explicarea căsătoriei

Copilul era o fetiţă tipică de patru ani – frumoasă, curioasă, strălucitoare ca un ban nou. Când aceasta şi-a exprimat dificultatea în a pricepe conceptul căsătoriei, tatăl ei a decis să scoată albumul său de căsătorie, crezând că imaginile vizuale o vor ajuta.

Pagină după pagină, el i-a arătat cum mireasa ajungea la biserică, intrarea, ceremonia nunţii, cântecul de la final, recepţia, etc.

„Acum înţelegi?” a întrebat-o el.

„Cred că da”, a spus ea, „atunci a venit mămica să lucreze pentru noi?”

Care e religia ta

Mergeam odată peste un pod şi am văzut pe un om care stătea pe margine, gata să sară. Imediat am alergat la el şi am spus, „Stop! Nu o face!”

„De ce să nu o fac?” a întrebat el.

Eu i-am spus,  „Păi sunt multe pentru care ai putea să trăieşti!”

„De exemplu?”

„Păi… eşti religios sau ateu?”

„Religios”.

„Şi eu! Eşti creştin sau evreu?”

„Creştin”.

„Şi eu! Eşti catolic sau protestant?”

„Protestant”.

„Şi eu! Eşti episcopalian sau baptist?”

„Baptist”.

„Uau! Şi eu! Eşti din Biserica Baptistă a lui Dumnezeu sau din Biserica Baptistă a Domnului?”

„Biserica Baptistă a lui Dumnezeu”.

„Şi eu! Eşti din Biserica Baptistă Originală a lui Dumnezeu, sau din Biserica Baptistă Reformată a lui Dumnezeu?”

„Biserica Baptistă Reformată a lui Dumnezeu”.

„Şi eu! Eşti din Biserica Baptistă Reformată a lui Dumnezeu, reforma din 1879, sau din Biserica Baptistă Reformată a lui Dumnezeu, reforma din 1915?”

„Biserica Baptistă Reformată a lui Dumnezeu, reforma din 1915”.

La care eu i-am răspuns, „Mori, ereticule!” şi l-am împins peste pod.

Femeia de serviciu

Era odată o bătrânică femeie de serviciu care s-a dus la o biserică locală. Când s-a făcut invitaţia la finalul serviciului, ea a mers în faţă ca să devină o membră. Pastorul a ascultat cum aceasta îl acceptase pe Isus şi cum vroia să fie botezată şi să devină o membră a bisericii.

Pastorul s-a gândit în sinea şi îşi spunea, „o, ea nici măcar nu este îngrijită, chiar miroase puţin şi unghiile ei nici măcar nu sunt curate. Ea strânge gunoaie, curăţă toaletele – ce o să creadă membrii de ea”. Acesta i-a spus ca să meargă acasă şi să se roage şi apoi să ia o decizie.

În săptămâna următoare, femeia a venit din nou. Ea i-a spus pastorului că se rugase şi tot vroia să fie botezată. „Am frecventat această biserică de atâta timp. E aşa de frumoasă, şi vreau într-adevăr să devin membră”.

Din nou pastorul i-a spus acesteia să meargă acasă şi să se roage mai mult. După câteva săptămâni, în timp ce se afla la masă la un restaurant, pastorul a văzut-o pe bătrânică. Acesta nu a vrut ca ea să creadă că o ignoră aşa că a abordat-o şi i-a spus, „Nu v-am mai văzut de ceva vreme, sunteţi bine?”

„O, da”, a spus ea. „Am vorbit cu Isus şi mi-a spus să nu mă mai îngrijorez să mai devin membru la biserica dumneavoastră”.

„Serios?” a spus pastorul.

„O, da”, a răspuns ea, „mi-a spus că nici El nu a putut să intre în biserica dumneavoastră încă, şi încearcă de mulţi ani”.

Supravieţuitorul unui naufragiu

Într-o zi călduroasă în Pacificul Sudic, un vapor al marinei a observat o dâră de fum care ieşea din una din cele trei colibe de pe o insulă care nu apărea pe hartă.

La sosirea la ţărm aceştia au fost întâmpinaţi de un supravieţuitor de naufragiu. El le-a spus, „Ce mă bucur că sunteţi aici! Sunt singur pe această insulă de mai bine de cinci ani!”

Căpitanul i-a răspuns, „Dacă eşti singur pe această insulă cum se face că eu văd TREI colibe”.

Supravieţuitorul a spus, „O, eu locuiesc în una şi merg la biserică în alta”.

„Dar ce e cu a TREIA colibă?” a întrebat căpitanul.

„Acolo OBIŞNUIAM să merg eu la biserică înainte”.

Preţul unei predici

Un om şi fiul său de zece ani au mers într-o călătorie de pescuit la mile depărtare de casă. La insistenţa băiatului, ei s-au decis să frecventeze serviciul de închinare de duminică de la o mică biserică rurală. Tatăl uitase să aducă bani mărunţi cu el, aşa că şi-a băgat mana în buzunar şi a dat fiului său o monedă de 10 cenţi ca să o pună în coşul de colectă la timpul potrivit.

În timp ce se îndreptau spre maşina lor după slujbă, tatăl se plângea, „A fost prea lungă slujba, predica a fost plictisitoare şi cântatul a fost fals”.

În cele din urmă băiatul a spus, „Tati, cred că a fost destul de bun pentru 10 cenţi”.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/page_umor_feb06.htm

Cum să începi şi să construieşti o Biserică Nou Testamentală

Cum să începi şi să construieşti o Biserică Nou Testamentală

Titlul acestui articol ar putea fi considerat nepotrivit, pentru că în nici un fel vre-un individ sau un grup de indivizi să poată începe şi construi o Biserică Nou Testamentală; doar Dumnezeu poate face aceasta! Acolo, noi ne-am dat la o parte şi ne punem în locul potrivit.

Cel mai important detaliu referitor la construirea unei Biserici N.T. este cunoaşterea chemării Domnului pentru această sarcină. Nu contează cât de mare este oraşul ţintă. Nu contează cât avem dintr-o temelie financiară. Nu contează câţi oameni încurajează lucrarea. Toate acestea pot ajuta să adunăm un grup de oameni împreună, dar ei nu vor deveni o Biserică N.T. decât dacă Dumnezeu este în ea.

Cum să ştiu că Dumnezeu este în ea?

Vă deranjează dacă începem de la început? Acest articol public este deschis larg pentru orice persoană care caută astfel de informaţii sau este doar curios. Un bărbat care vrea să înceapă o Biserică trebuie să fie mântuit, şi ştie cum a fost mântuit, şi ştie cât timp va fi mântuit, şi cine a fost cel care l-a salvat. Nu este pe pământ un loc mai atacat şi mai plin de tensiune cum este în procesul de construire a unei Biserici N.T. Lumea nu vrea ca aceasta să fie construită şi diavolul nu vrea ca ea să fie construită.

Mântuirea adevărată este la fel ca şi regenerarea. Mântuirea adevărată este la fel ca şi justificarea. Mântuirea nu este o religie ci o creaţie nouă. Tu trebuie să ştii că a avut loc ceva cu siguranţă în sufletul tău (o lucrare a lui Dumnezeu însuşi!) Nu este un alt nume dat oamenilor prin care noi trebuie să fim mântuiţi… numele lui Isus Hristos. Isus nu trebuie să fie doar mântuitorul tău ci El trebuie să fie de asemenea Domnul tău. (nu faci nimic fără aprobarea Sa!)

Trebuie să ai o bază puternică a Bisericii

Dacă nu ai nici o experienţă despre felul în care funcţionează o Biserică Nou Testamentală, trebuie să o iei mai încet pentru o vreme din a porni o Biserică şi să găseşti o Biserică N.T. bună. Alătură-te acelei Biserici şi fă tot ce poţi sub conducerea păstorului ei. Lasă ca păstorul să iţi cunoască inima ta şi fi un voluntar pentru orice sarcină pe care o poţi face. Aminteşte-ţi, Dumnezeu foloseşte oameni blânzi… aceasta înseamnă care se lasă învăţaţi! Dacă nu te laşi învăţat atunci opreşte-te din citire chiar acum… opreşte calculatorul. Uită de construirea unei biserici.

SAU….

Ai putea să cazi pe faţa ta şi să îi ceri lui Dumnezeu o inimă care este în stare să înveţe. Dumnezeu este singurul care poate zdrobi o inimă mândră. Petrece oricât de mult timp trebuie într-o Biserică bună, punând întrebări şi luând notiţe. Un lucru pe care trebuia să îl fi menţionat mai devreme este încearcă să găseşti Biserica de bază care se află aproape de oraşul spre care te călăuzeşte Dumnezeu. De fiecare dată când ai timp liber, călătoreşte spre oraşul ţintă. Găseşte un parc sau un loc liniştit din inima oraşului. Petrece timp în comuniune cu Domnul pentru tine şi pentru oamenii din oraş. Cere-i lui Dumnezeu să te conducă spre câţiva indivizi pe care tu îi poţi câştiga pentru Isus Hristos. Dacă ai putea câştiga un suflet de fiecare dată când vizitezi oraşul, ai putea avea o congregaţie care te aşteaptă până când în final te muţi în acel oraş.

Nu lua ca pe un lucru de apucat oamenii care sunt contactaţi în oraş. De asemenea, nu încerca să categoriseşti oamenii pe care Dumnezeu îi aduce în calea ta. Este surprinzător cine îi are pe cei mai buni membri ai Bisericii când ai nevoie de membrii buni ai bisericii. Am în minte două familii care au venit alături în experienţa mea de a planta Biserica. În amândouă cazurile, şansele au fost împotriva lor, dar ei s-au ridicat spre ocazie şi încă au inima mea după mai mulţi ani. Slavă Domnului pentru Jalbert şi Barkers. Au fost şi alţii, dar aceştia au fost extraordinari. În timp ce eşti într-o Biserică bună, umblă spre posibilitatea de a fi ordinat în slujire prin Biserica bună.

Mai întâi lucrurile Esenţiale

Haideţi să facem o verificare a realităţii.

Care este motivaţia ta pentru a începe o Biserică? În mod evident nu încerci să te îmbogăţeşti. În mod evident, nu planifici 8 ore pe zi şi 40 de ore pe săptămână. Evident, eşti gata să răzuieşti fundul unui puţ dacă este necesar ca să rămâi în viaţă.

Aici sunt mai multe lucruri de bază. Tu nu trebuie să fi în competiţie cu nimeni fie din prezent fie din trecut. Îmi amintesc când am început în Connecticut, era un alt om bun care începea o Biserică în Massachusetts. Dacă noi am fi fost într-o cursă, eu aş fi devenit descurajat, depresiv şi dădeam înapoi încă din primul an. Lucrarea lui şi-a luat zborul ca o împuşcătură. Oamenii mei au continuat să plece ca nişte împuşcături. Acest om era la fel de fundamental precum eram şi eu. El avea standarde Baptiste ca şi mine, totuşi lucrarea sa creştea şi a mea slăbea. Trebuia să fac nişte verificări ale realităţii şi ale sufletului. M-am trezit devreme realizând că Dumnezeu era implicat în amândouă slujirile. El era în controlul la amândouă. Îmi făceam partea cât puteam mai bine şi celălalt frate îşi făcea partea sa cât putea mai bine, dar Dumnezeu făcea ceea ce face Dumnezeu în aceste chestiuni. Amintiţi-vă totdeauna, dacă Dumnezeu nu clădeşte aceasta atunci lucrarea de clădire este zadarnică.

În regulă. Înapoi la motivaţie (ca şi când am fi lăsat-o acolo în spate.) Ar trebui să iei această sarcină aşa cum facem în căsătorie… pentru bine sau pentru rău. Te poţi afla într-un câmp de bătălie sau într-un câmp alb spre recoltă… Dumnezeu cunoaşte diferenţa. Dumnezeu te-a chemat cu sarcina pe care el te-a pregătit. Un alt om ar putea arunca prosopul pentru prima dată când unul mai blând îl cheamă la podea sau cel principal cere recunoaştere. Oricum, tu te vei pune pe genunchi şi iţi vei lua mănuşile de box. Dacă Dumnezeu te-a chemat cu adevărat în acest loc, atunci nu ai nici un drept sau privilegiu să pleci până când Dumnezeu spune, „Pleacă!”

Găseşte un loc de întâlnire

Locaţia, locaţia, locaţia

Un loc de întâlnire va depinde de resursele pe care le ai pentru a procura un loc. Ar trebui să cauţi o stradă sau un drum pe care se circulă foarte mult. Ar trebui să cauţi o casă destul de largă pentru a începe dacă nu cumva ai fonduri pentru a închiria o structură potrivită. Cum ar fi locurile din faţă dintr-un magazin de anul trecut, centrele comerciale pot avea facilităţi ideale. Asiguraţi-vă că nu veţi fi restrâns de codurile locale ale oraşului acum sau în creşterea voastră. Închiriaţi o partiţie, apoi în timp ce lucrarea creşte, luaţi alte partiţii ale aceluiaşi centru. Făcând aceasta, două nevoi continue sunt satisfăcute; suficiente locuri de parcare şi de odihnă. (fiecare partiţie ar trebui să îşi aibă facilităţile sale de odihnă.)

Semnele vremii

Publicitate, publicitate, publicitate

Ia o rezervă de Tractate cu numele lucrării tale şi adresa acesteia pe ele. Pune un semn care să poată fi citit din stradă. Nu încerca să aglomerezi semnul cu slogane şi pasaje Scripturale, doar informaţiile pertinente, cum ar fi orele de serviciu şi disponibilitatea serviciilor de îngrijire a copiilor. Când oamenii intră, ar trebui să fie o mulţime de materiale de citit precum tractate ale Evangheliei, broşuri cu doctrine şi planuri viitoare pentru lucrarea ta. Întotdeauna să ai o viziune pentru posibilităţile de mâine. Viziunea ta trebuie să aibă credinţa şi chemarea ta ca bază a ei. Acum să nu uităm… tu nu trebuie să îi ceri socoteală lui Dumnezeu pentru cei care El îi aduce în calea ta şi în special cei care se decid să se unească cu tine pentru misiunea ta. Cât mai suntem în această zonă; este o greşeală să gândeşti că tu poţi construi o Biserică mai bună prin a merge după oamenii cu mai multe clase. Învaţă şi ascultă-L pe Domnul de a trata fiecare persoană care vine la uşile tale în mod egal. Încă o dată trebuie să inserez o aducere aminte că Dumnezeu trebuie să fie construitorul Bisericii Sale. Mai mult, El te-a ales ca tu să fi vasul sau instrumentul Său.

Calităţile predicatorului

Mulţi oameni sunt stinşi şi îndepărtaţi de una din cele două extreme ale unui predicator… prima extremă este cel mai sfânt decât tine, tipul ştie-tot. Cealaltă extremă este băiatul bun de la fermă. Predicatorii fac o mare greşeală când ei simt că trebuie să ştie totul şi să fie totul pentru congregaţia lor. Alţii fac o mare greşeală când ei încearcă să fie unul dintre băieţi. Un predicator trebuie să aibă chemarea lui Dumnezeu, dar el nu trebuie să simtă că el este Dumnezeu. Un predicator trebuie să fie în stare să devină toate lucrurile pentru ca să îi găsească pe unii totuşi el trebuie să urmeze legea libertăţii şi să fie ambasadorul lui Isus Hristos. Un predicator trebuie să fie transparent pentru a descoperi faptul că el înţelege slăbiciunile naturii umane; totuşi el trebuie de asemenea să exemplifice cea mai bună viaţă creştină.

Predică Cuvântul

De la prima slujbă (chiar dacă s-ar putea să fi doar tu şi familia ta.) Predică Cuvântul! Lumea este înfometată după Cuvântul lui Dumnezeu. Predicatorii şi Pastorii cred că audienţa lor vrea distracţie, înţelepciune, răspunsuri la dilemele curente, etc. Acest lucru nu este adevărat. Da, este complicat să vii cu aliteraţii pentru unele dintre pasajele Bibliei. Dacă este aşa, uită aliteraţia, doar expune pasajul. Fi gata să explici de ce a fost scris, cine l-a scris şi cui i-a fost scris. Apoi aplică-l la tine însuţi şi la cei care stau şi te ascultă. Apropo, vei primi comentarii vrednice despre de ce, cine & cui. Vei primi comentarii nefavorabile asupra aplicaţiei. Nu voi uita niciodată acel om membru în Biserică, ce credea că îmi face un favor când a spus, „Predicatorule, faci o treabă excelentă de explicare a faptelor din Biblie, dar ar trebui să simplifici aplicaţiile pentru noi.” Am acceptat sfatul său cu har şi am adăugat la rugăciunea mea către Dumnezeu, „Doamne opreşte-mă să nu interpretez Cuvântul tău pentru folosul meu sau pentru a-i face pe alţii să facă ceea ce vreau eu.”

Să devii cunoscut de către cei care vorbesc despre tine… (şi ei vor vorbi despre tine!)… că eşti un predicator al Cuvântului lui Dumnezeu. Presupun că înţelegi că tu nu poţi fi cunoscut ca un Predicator al Cuvântului, dacă nu cunoşti Cuvântul sau măcar dacă nu ai capacitatea de a comunica Cuvântul lui Dumnezeu celorlalţi. Aceasta cere devoţiune faţă de Dumnezeu şi ore de studiu. Tu eşti un mare predicator dacă poţi în mod spontan să predici Cuvântul în felul în care intenţionează Dumnezeu ca acesta să fie predicat. Eşti un palavragiu dacă poţi să te ridici şi să predici lucrurile spontan. Un Predicator pregătit este mai bun decât o predică pregătită… este o veche zicală care încă este adevărată.

Devenind cunoscut în jurul oraşului

Ştiai că există câţiva oameni decenţi care se adună la tribunal în 11 noiembrie şi în a treia luni din luna mai pentru a comemora morţii şi veteranii de război? Ei salută steagul şi aşează coroane la copiile pietrelor funerare de pe peluza tribunalului. Este impresionant şi o recompensă pentru un predicator să apară la acest serviciu semnificativ în special dacă el apare pentru motivul real. Fiecare oraş sau metropolă are activităţi planificate pe care un predicator le poate frecventa şi va dobândi recunoaştere pentru participarea la activităţi locale. Recunosc faptul că nu vei apărea la sărbătoarea „Octoberfest.” Acea petrecere de băut bere este sponsorizată de Biserica Catolică.

Cu cât mai mulţi oameni devii familiarizat, cu atât mai mult vei avea şansa ca mai mulţi candidaţi să intre pe uşile Bisericii tale. Cu cât ajungi la mai mulţi cu atât mai mult vei prinde mai mulţi.

Trebuie să ridic un alt steag chiar acum… O prioritate în misiunea ta… Antrenează-ţi oamenii să împărtăşească povara ta pentru a-i salva pentru Hristos pe cei pierduţi. Aceasta ar putea părea a fi ceva dat; dar vei descoperi că toate eforturile pe care le investeşti pentru a aduce candidaţi prin uşă vor fi deziluzionate de o congregaţie care este mulţumită, leneşă, nededicată, independentă, sau egoistă. Ei îi vor alunga pe toţi cei care nu îndeplinesc criteriile lor, astfel că trebuie să fi sigur că criteriile lor sunt criteriile lui Dumnezeu. De asemenea, dacă ei au criteriile corecte, ei vor fi ocupaţi pentru a aduce ei înşişi candidaţi.

Un alt punct despre a deveni cunoscut în jurul oraşului. Asigură-te că tu şi congregaţia ta lucraţi asupra faptului că, comunitatea voastră are nevoie să cunoască şi să creadă că există ceva special referitor la Biserica voastră… Nu am folosit cuvântul „neobişnuit” şi cu siguranţă nu am folosit cuvântul „ciudat.” Exista un slogan pe care îl foloseau Bisericile Independente… „Diferenţa face diferenţa!” Este important să realizezi că Biserica ta trebuie să fie diferită faţă de fiecare altă Biserică din oraş, dar acea diferenţă trebuie să fie în favoarea felului de a fi sănătos din punct de vedere Scriptural şi corect din punct de vedere Biblic. Cu ajutorul congregaţiei tale, oaspeţii tăi (nu folosi cuvântul „vizitatori”) care intră pe uşă au nevoie să simtă că sunt într-un loc în care ei pot găsi cu adevărat uşurare spirituală şi sfaturi. Ei trebuie să cunoască faptul că sunt bine veniţi dar să nu se simtă ameninţaţi. Ei au nevoie să realizeze că aici este un loc în care ei îl pot sluji pe Domnul.

Păsările care se potrivesc sunt în stoluri împreună

Biserica ta, în timp ce creşte va dezvolta o personalitate colectivă. Acea personalitate va fi dezvoltată în primul rând după felul în care tu conduci serviciile şi pe tine însuţi. Oamenii care încep să ia poziţii de conducere vor adăuga la acea personalitate sau vor minimiza acea personalitate. Sunt fericit să raportez că Biblia nu învaţă că fiecare Biserică trebuie să aibă aceeaşi personalitate. Aceasta învaţă că fiecare Biserică ar trebui să aibă credinţa comună… Mi-aş dori ca ele să o aibă! Dacă politica, sporturile sau computerele sunt subiectul predominant de conversaţie în adunarea bărbaţilor în spatele Bisericii, atunci acesta este tipul de personalitate pe care îl va avea Biserica ta. Dacă ei vorbesc despre cel mare care a fugit… referindu-se la un bărbat care aproape a fost mântuit, atunci acesta este felul de personalitate pe care îl va avea Biserica ta. Dacă ei vorbesc despre închiderea uşilor Bisericii Catolice locale sau Antecamera Împărăţiei, atunci acesta este felul de personalitate pe care îl va avea Biserica ta. Dacă ei dezbat chestiuni de separare sau standarde, atunci acesta este felul de personalitate pe care îl va avea Biserica ta. Aş putea continua dar ar fi mai bine pentru tine să intri în celelalte posibilităţi. Un lucru de adăugat… tu eşti cheia de a deschide potenţialul. Un alt lucru; tu nu trebuie să încerci să legiferezi personalitatea Bisericii. Isus a luat ceea ce avea şi a clădit pe ceea ce avea. Aminteşte-ţi că atunci când el a murit, când el a avut un fel de demolare momentană, dar când a re-apărut ei erau energizaţi să evanghelizeze lumea cunoscută. Un avantaj pe care îl are Isus este că el lucrează în inimă, tu trebuie să lucrezi la suprafaţa oamenilor. Observă că am spus că, „Isus a…” El încă face aceasta! Dă-i poverile tale lui Isus.

Adevărul despre neghină

De vreme ce nu vreau să închei această publicaţie într-o notă negativă, voi stropi negativele necesare acum şi mai apoi. În caz că nu ai realizat sau nu l-ai citit pe Pavel, vei avea câteva buruieni sau neghină în Biserica ta. Este doar o parte naturală a Bisericii pentru opoziţie să alunece în neştiinţă şi să se descopere pe sine în forma unui conducător al muzicii, un pianist, un Diacon sau a unui astfel de comitet. Ce faci când astfel de umbre pe o lume care altfel ar străluci? Mergi mai întâi la Dumnezeu! Adu-l pe El să pe podea. Dacă nu faci aceasta, El te va lăsa pe tine să mânuieşti întreaga chestiune şi iţi garantez că nu iţi va plăcea rezultatul. Sunt fericit că Cuvântul lui Dumnezeu are ceva de spus în aproape fiecare dintre epistolele lui Pavel despre mânuirea unor astfel de chestiuni. Desigur, Isus a dat cel mai bun plan în Matei 18. Cel mai important lucru de amintit este că după ce s-au zis şi s-au făcut toate, dacă neghina rămâne după ce s-au zis şi s-au făcut toate, atunci mai bine l-ai lăsa pe Dumnezeu să termine treaba… ultimul tău cuvânt de instrucţiune este să „îl daţi pe un astfel de om pe mâna Satanei.” În experienţele mele am făcut mai multe răni Bisericilor decât m-a lăsat Dumnezeu să Păstoresc, când am încercat să tratez problemele fără Dumnezeu. Încă regret mulţi ani mai târziu că am pierdut oameni pentru cauza lui Hristos… derâmat de acţiunile mele împotriva firii folosind firea mea.

Fii sigur că în mod normal problema nu va dispărea dacă este ignorată. Aceasta nu va dispărea dacă vorbeşti despre ea cu oricine altcineva decât cu persoana care cauzează problema. Aceasta nu va dispărea dacă insişti să o tratezi în mod particular după primul sfat în particular cu persoana. Implică cel puţin încă un alt bărbat. Dacă problema escaladează în locul în care aceasta trebuie să fie adusă înaintea întregii Biserici, asigură-te că se dă un timp suficient şi oportunitatea pentru întreaga Biserică să se pregătească.

Adăugând zilnic la Biserică

Nu ai nici o afacere să începi o Biserică dacă nu aştepţi ca ea să crească nici nu vrei ca ea să crească numeric şi spiritual. Ar trebui să ai dorinţa ca oamenii cei mai depărtaţi să fie bine veniţi prin uşile Bisericii ca oaspeţi ai tăi. Biserica obişnuită nouă va atrage în mod natural mai multe feluri de oameni. Primii care să fie menţionaţi sunt aceia care sunt nemulţumiţi cu Biserica lor actuală. Acest lucru ar putea fi bun, acest lucru ar putea fi rău. Asigură-te că se fac vizite ulterioare fiecărui oaspete care vine la slujbele tale. Atunci dacă ei continuă să vină, realizează comunicarea cu ei. Dacă ei sunt vizitatori dintr-o Biserică cu o altă mentalitate decât cea a Bisericii tale, află de ce vor ei să îşi părăsească Biserica lor. Ai amabilitatea să îl suni pe celălalt pastor şi să îi spui ce se întâmplă. „Fă altora …”

Problema primară pentru primirea altor creştini din altă Biserică este Botezul Scriptural. Este foarte clar prin istorie şi prin Scriptură că oricine vrea să se alăture Bisericii tale trebuie să fie botezat Scriptural. Fi atent că o politică trebuie să fie adevărată pentru fiecare şi pentru toţi. Cel mai eficient este să primeşti orice botez Baptist, altfel te vei încurca în semantică. Am descoperit că dacă un fost membru al unei Biserici Baptiste realizează că Biserica sa anterioară era mai puţin decât acceptabilă atunci la un moment dat ei iţi vor cere să îi botezi. O problemă secundară dar obişnuită în chestiunea primirii creştinilor din alte Biserici este că în general ei aduc bagaje. Vreau să spun că ei în scurt timp iţi vor sugera să începi să faci sau să fi cumva aşa cum făcea fostul lor Păstor. Este destul de dificil să tratezi un învăţător excelent experimentat de Şcoală Duminicală căruia i-ai dat cu bucurie o clasă unde el sau ea intră într-o duminică cu mai multe minciuni care au fost proaspăt ordonate pentru clasa prezentă. Ştiu că ai putea spune că aceasta ar trebui să fie tratat în interviul iniţial cu învăţătorul potenţial. Este greu să te gândeşti la toate sau să planifici totul. Trebuie doar să te încrezi în Domnul, şi aminteşte-ţi sfatul dat de păstori experimentaţi. Cea mai bună sursă şi resursă a membrilor Bisericii sunt cei pe care tu însuţi i-ai cucerit pentru Hristos. Cei care se uită la tine pentru a fi un exemplu şi pentru a fi un mentor. Este înţelept să ai un timp separat sau o slujbă pentru noii convertiţi în care îi poţi uceniciza şi de asemenea poţi stabili cu ei o relaţie personală. Aceşti oameni sunt de obicei deschişi şi receptivi şi doresc să cunoască tot ce pot despre lucrurile Domnului.

Cine merge acolo?

Ca pastor fondator al unei Biserici Baptiste ce Crede în Biblie prima ta prioritate este Fapte 1:8, adică să duci Evanghelia în lume în acelaşi timp în care construieşti metode de a cuceri suflete în comunitatea ta proprie. Membrii Bisericii trebuie să fie încurajaţi să aibă o viziune mondială a evanghelizării. Cel mai eficient şi mai dovedit plan este să folosiţi ceea ce este cunoscut ca Promisiunea Credinţei. Este încercată şi este adevărată şi anume că Dumnezeu va folosi oameni doritori pentru a oferi fondurile necesare pentru câştigarea lumii pentru Isus Hristos. Ei sunt ca nişte canale; unde Dumnezeu în mod miraculos oferă bani prin credincioşi binevoitori. În final unele Biserici dau pentru misiuni atât cât cheltuiesc în bugetul lor local.

http://www.voxdeibaptist.org/Cum_sa_construiesti_o_Biserica.htm

TRUPUL LUI CRISTOS.

TRUPUL LUI CRISTOS.

Această expresie este folosită în trei sensuri în NT.

1. Trupul uman al lui Isus Cristos, în legătură cu care scriitorii NT insistă – în faţa docetismului – că a fost real (tăgăduirea faptului că Isus Cristos a venit în trup este „de la anticrist”, 1 Ioan 4:2-3). Realitatea trupului lui Cristos este dovada umanităţii Sale reale. Faptul că Fiul a trebuit să ia trup omenesc este un fapt esenţial pentru mântuire (cf. Evrei 2:14 ş.urm.) şi în mod special pentru ispăşire (Evrei 10:20). Transformarea (nu abandonarea) trupului la înviere este o garanţie şi un prototip pentru învierea trupului credincioşilor (1 Corinteni 15; Filipeni 3:21).

2. Pâinea de la Cina Domului despre care Cristos a rostit cuvintele: „Acesta este trupul Meu” (Matei 26; Marcu 14; Luca 22; 1 Corinteni 11; cf. 1 Corinteni 10:16). Aceste cuvinte au fost interpretate în cursul istoriei ca însemnând „Aceasta reprezintă jertfa Mea”, sau „Acesta sunt Eu”. Interpretarea trebuie făcută ţinând seama de referirea la persoana lui Cristos, la jertfa Lui şi la biserică, în această ordine.

3. Expresia „Trupul lui Cristos” este folosită de Pavel în 1 Corinteni 10:16; 12:27 ca o descriere a unui grup de credincioşi – vezi, „un singur trup în Cristos” (Romani 12:5) şi „trup” în versetele care se referă la o biserică locală sau la biserica universală, de ex. 1 Corinteni 10:17; 12:12; Efeseni 1:23 (vezi însă C. F. Q. Moule,Colossians, p. 168); 2:16; 4:4,12, 16; 5:23; Coloseni 1:18, 24; 2:19; 3:15. Ar trebui să observăm că expresia este „trupul lui Cristos” şi nu „creştinii”, şi expresia are o semnificaţie vizibilă, congregaţională, precum şi una escatologică. În Romani şi 1 Corinteni defineşte unitatea care există între membrii fiecărei adunări locale; în Coloseni şi Efeseni este avută în vedere întreaga biserică, avându-L pe Cristos ca şi Cap al ei.

Originea ideii lui Pavel a fost căutată în ideea VT că, după cum fiecare parte îşi primeşte funcţia de la întregul organism, tot aşa întregul organism este slăbit atunci când una dintre părţi nu-şi îndeplineşte rolul; existentă de asemenea în idei greceşti stoice; sau, mai probabil, prin Faptele Apostolilor 9, exprimă convingerea că Isus Cristos este identificat în totalitate cu toţi creştinii.

Problema exegetică este să stabilim doza de metaforă din această expresie. Dacă o luăm în sens literal, biserica este privită ca o prelungire a întrupării. Pe de altă parte, folosirea variată a expresiei de către Pavel, şi probabil în cadrul VT pe de altă parte, sugerează că este o metaforă care-i învaţă pe membrii bisericii că existenţa şi unitatea lor depinde de Cristos şi că fiecare membru are puterea să promoveze sau să pună în pericol unitatea.

BIBLIOGRAFIE

Arndt; J. A. T. Robinson, The Body, 1952; E. Best, One Body in Christ, 1955; E. Schweizer, TDNT 7, p. 1067-1094; H. G. Schutz, S. Wibbing, J. A. Motyer, în NIDNTT 1, p. 229-242.

M.R.W.F.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2013/04/trupul-lui-cristos.html

UNITARIANISM DE FAPT CARE ESTE DIFERENŢA? de Fritz Ridenour

 UNITARIANISM  DE FAPT CARE ESTE DIFERENŢA? de Fritz Ridenour

Negarea categorică a tuturor doctrinelor biblice

Regele Solomon a scris cîndva că „nu există nimic nou sub soare” (Eclesiastul 1:9). În cazul sectelor de astăzi,  se poate spune că ele nu au inventat nici o erezie nouă. Din primul secol şi pînă acum, au existat oameni care au  negat că Isus ar fi exact ceea ce El a pretins a fi; şi de asemeni că Isus ar fi făcut exact ceea ce se spune  despre El că ar fi făcut.

Dar ce este o sectă? Ce cred membrii ei? Webster defineşte secta ca „o religie privită ca nebiblică, deci falsă; de  asemenea un grup religios minoritar care susţine credinţe considerate nebiblice sau false”. Aşadar, o sectă este  o organizaţie care s-a depărtat de Biblie, sau care se opune ei. Multe secte au apărut şi au dispărut în decursul  vremurilor. Numele lor se mai găseşte doar în cărţile de Teologie. Concepţiile lor sînt studiate doar de savanţi.  Fără îndoială că sectele pe care le ştim azi vor deveni într-o zi doar curiozităţi istorice, dar întrucît ele există  acum, trebuie să ştim ce învăţături au.

Ce face secta să fie o sectă?

Majoritatea sectelor au următoarele caracteristici comune:

– Sectanţii cred că toate bisericile creştine sînt greşite, doar grupul lor deţine adevărul real despre Dumnezeu.

– Sectanţii atacă divinitatea lui Isus Cristos şi îl coboară la nivelul omului, sau îl ridică pe om la nivelul lui Cristos.

– Sectanţii neagă mîntuirea doar prin credinţa în Cristos. Ei susţin că omul se poate îndreptăţi înaintea lui  Dumnezeu doar prin fapte bune sau prin supunere faţă de învăţăturile sectei.

– Sectanţii cred în afirmaţiile conducătorilor lor, care pretind că au adevărata interpretare a Bibliei sau adăugări  (valide) necesare Bibliei.

– Multe secte pretind că respectă Biblia, dar ei îi deformează învăţăturile pentru a o face să spună propriile lor  convingeri despre om, Dumnezeu, Duhul Sfînt, rai şi iad, mîntuire şi alte doctrine vitale.

(În sensul celor mai de sus Romano-Catolicismul şi Ortodoxia Răsăriteană sînt deasemeni „secte”, n.tr.)

O sectă mică, dar cu o influenţă mare

Afirmaţia lui Solomon, că nu există nimic nou sub soare, este adevărată pentru Unitarianism, o sectă puţin  numeroasă dar cu influenţă mare. Unitarienii se consideră moderni şi progresişti dar credinţele lor se pot regăsi şi  în antichitate. Primii Unitarieni au fost Monarhiştii. Ei au fost proeminenţi de la mijlocul secolului II pînă la sfîrşitul  secolului III. Ei susţineau că nu există Trinitate, adică trei persoane: Tată, Fiu şi Duh Sfînt, ci Dumnezeu este  Unul singur.

În secolul IV, un învăţat grec din Africa de Nord, Arie, a devenit un personaj important. Susţinînd că nu există  Trinitate, el a produs o atît de aprinsă controversă în Biserică, încît împăratul roman Constantin I, a convocat un  Sinod al teologilor şi liderilor Bisericii, sinodul de la Niceea, care să studieze problema Trinităţii. Rezultatele  studiului, bazate pe dovezi biblice, au fost raportate în documentul denumit „Crezul de la Niceea”. În el se arată  că Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt sînt de aceeaşi „esenţă”. În ciuda crezului de la Niceea, Unitarianismul a continuat să  polueze viaţa Bisericii. Din secolul XVI pînă în secolul XVII, bisericile unitariene erau foarte influente în Polonia.  Ele erau de asemenea populare în Anglia, în timpul domniei lui Iacov I.

Creşterea unitarianismului în America

În secolul XVIII, Unitarianismul devenise important în America, ca o reacţie la rigiditatea Calvinismului din  bisericile Congregaţionaliste din Noua Anglie. John Calvin, teolog francez, a influenţat foarte mult  congregaţionalismul, presbiterianismul şi alte curente protestante. În secolul XVIII, Unitarianismul a avut doi lideri  mari, Jonathan Mayhew şi Charles Chauncey, ambii implicaţi în reorientarea colegiului Harvard de la Creştinism la  Unitarianism.

Alt lider important, William Ellery Channing, numit „Apostolul Unitarianismului”, a murit în anul 1842. El a fost un  cleric, purtător de cuvînt al protestanţilor din Noua Anglie, revoltaţi împotriva doctrinelor calviniste despre  predestinare şi corupţia omului. Într-o predică din anul 1819 Channing a stabilit doctrinele de bază ale  Unitarianismului. Aceasta a condus la formarea Asociaţiei Unitariene Americane, în anul 1825. Există cîteva  grupări în sînul Unitarianismului. Unii cred că Isus nu a fost chiar Dumnezeu, dar în acelaşi timp El nu a fost nici  doar un om. Un alt grup, fondat în Noua Anglie de poetul şi eseistul Ralph Waldo Emerson, are credinţa că orice  lucru din Univers, chiar şi omul, este o parte din marele Supra-Suflet. Alt grup a devenit foarte interesat în  scrierile teologilor germani care au încercat să demonstreze că Biblia nu este Cuvîntul lui Dumnezeu. Astăzi  aceste grupări sînt unite, prin legături slabe, în Asociaţia Universalistă Unitariană (formată în anul 1961). Peste  un sfert de milion de oameni din întreaga lume se consideră acum Unitarieni.

Unitarianismul – o temelie a teologiei liberale

Oameni care au rămas membrii unor biserici creştine, dar au vederi similare cu Unitarienii se numesc „liberali”.  Unitarienii şi liberalii sînt de acord asupra următoarelor puncte cheie:

– Ei nu cred că Biblia este Cuvîntul lui Dumnezeu. Unii dintre ei recunosc doar o parte a Bibliei ca fiind Cuvîntul lui  Dumnezeu, restul fiind superstiţii.

– Ei nu cred că Dumnezeu este o persoană. Ei cred că El este o Forţă, un Suprasuflet, un impuls Primar sau chiar  că El este mort!

– Ei îl consideră pe Isus doar un om, unul excepţional de talia lui Moise sau Buda. După părerea lor, contribuţia  principală a lui Isus a fost aceea de învăţător.

– Teologia lor se schimbă tot timpul. Dr. Dana McLean Greely, lider al Unitarienilor, a formulat acest lucru astfel:  „De fapt noi, unitarienii ne schimbăm tot timpul şi nu sîntem constrînşi de o anumită carte – Biblia – sau de o  anumită persoană, – fie chiar şi Isus, sau de un anumit oraş ca loc de formare sau de autoritate, ca Roma,  Mecca, Boston etc.”.

Ei cred că omul nu trebuie să se uite la Dumnezeu pentru mîntuire ci el, omul, trebuie să fie propriul său  mîntuitor. Un lider unitarian, Reverendul Cari M. Chorowsky, exprimă astfel poziţia lor despre mîntuire: „Unitarienii  recunosc în parte răul şi responsabilitatea omului. Din cauza corupţiei totale a omului, probabil Dumnezeu a trimis  în lume pe singurul Său Fiu ca să moară pentru oamenii păcătoşi. Dar cei mai mulţi unitarieni consideră această  doctrină ca jignitoare, nebiblică şi chiar imorală. Ea nu este compatibilă cu natura lui Dumnezeu şi cu demnitatea  omului, pe care Cel Etern l-a creat după chipul Său, iubindu-1 cu o iubire veşnică”.

Ideea existenţei iadului e considerată jignitoare pentru unitarieni

Unitarienii nu cred că omul este un păcătos. Ei cred că el este doar imperfect şi că are nevoie de o

„răscumpărare a caracterului”. Cu alte cuvinte, este nevoie să duci o viaţă morală şi să împlineşti Legea de Aur.

În predica sa, „Unitarianism imediat” reverendul Stephen H. Fritchman dezvoltă ideea: „Unitarienii contemporani  cred că fiecare om trebuie să-şi realizeze singur mîntuirea, sau modelul de viaţă, prin gîndirea şi efortul său.  Puţini Unitarieni sînt motivaţi astăzi de teoria răsplăţii şi a pedepsei, aşa cum erau strămoşii lor. Viaţa morală  validează imediat mîntuirea. Frica de iad sau promisiunea raiului nu mai au aproape nici un rol în viaţa de astăzi a  unitarienilor”.

Sau, cum spune Dr. Greeley: „În concepţia unitarienilor nu există nici rai nici iad. Teologic, aceste idei sînt  inacceptabile şi repulsive, în lumina afirmării morale a omului”. Deoarece nu există iad, este clar că nu este  nevoie de mîntuirea prin Isus Cristos. Ideea iadului este o insultă adusă demnităţii omului.

După fuziunea Unitarienilor şi Universaliştilor, Dr. Greeley a declarat: „O veche maximă spune că diferenţa între  Unitarieni şi Universalişti este că în timp ce Universaliştii consideră că Dumnezeu este prea bun pentru a-l  condamna pe om, Unitarienii cred că omul este prea bun pentru a fi condamnat, ceea ce explică fuziunea  teologică a ambelor doctrine.”

Unitarianismul este un alt nume pentru umanism

Acest aspect al Unitarianismului, glorificarea omului, a căpătat numele de Umanism. Umanismul, adesea numit „a  patra credinţă”, se întîlneşte în şcolile, colegiile, universităţile şi în multe din bisericile noastre.

Termenul de „umanism” a fost popularizat prin publicarea în anul 1933 a „Manifestului Umanist” avînd ca autori 33  de personalităţi, unitarieni, liberali sau atei.

Ideea centrală a manifestului susţine că omul este propriul său stăpîn, fiind esenţialmente bun. Prima propoziţie a  manifestului spune: „Umaniştii religioşi cred că Universul nu este creat ci există prin sine”. Umaniştii au lansat  doctrinele lor prin negarea activităţii creatoare a lui Dumnezeu. Iată alte cîteva afirmaţii: „Umanismul consideră  că natura universului descrisă de ştiinţa modernă face inacceptabilă garantarea supranaturală sau cosmică a  valorilor umane”. „Nu sînt necesare emoţii şi atitudini religioase de felul celor asociate pînă acum cu credinţa în  supranatural”.

Fiecare sectă are cel puţin o verigă slaba, iar Unitarianismul nu face excepţie. Părerea lor că omul este  fundamental bun şi că se îmbunătăţeşte continuu se poate uşor combate. Chiar şi un studiu sumar al istoriei  (atît antice cît şi moderne) ne arată că „progresul” omenirii este scris cu sînge. O privire fugară prin ziarele de  astăzi ne convinge de răutatea groaznică din fiecare om şi din fiecare naţiune.

Cum a ajutat Freud la combaterea unitarianismului

Atît Unitarienii cît şi Protestanţii liberali spun că educaţia este soluţia pentru problemele individuale şi naţionale.  Dar Sigmund Freud, deşi ateu, a declarat: „Cu cît omul devine mai civilizat, cu atît el este mai nevrozat”.  Priveşte în jur şi vei constata că, în această privinţă, Freud are dreptate.

Dorinţa de a te debarasa de Dumnezeu şi de a glorifica omul nu este nouă. Pavel identifică această dorinţă drept  cauza tuturor necazurilor omului şi faptelor sale păcătoase (vezi Romani 1:18-32). Pavel spune că oamenii:  „Măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit, ci s-au dedat la  gîndiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat. S-au fălit că sînt înţelepţi, au înnebunit şi au schimbat  slava Dumnezeului nemuritor într-o icoană care seamănă cu omul muritor, păsări, dobitoace cu patru picioare şi  tîrîtoare. De aceea Dumnezeu i-a lăsat pradă necurăţiei ca să urmeze poftele inimilor lor; aşa că îşi necinstesc singuri trupurile, căci au schimbat în minciună adevărul lui Dumnezeu şi s-au închinat făpturii în locul făcătorului  care este binecuvîntat în veci! Amin. (Romani 1:21-25).

Comportarea morală a omului invalidează unitarianismul

Omul a realizat lucruri minunate în ştiinţă şi tehnologie. Totuşi, Elton Trueblood, un savant quaker, a scris: „Chiar  în momentul cînd au apărut condiţiile tehnice pentru realizarea unităţii oamenilor pe întreg globul, noi sîntem  într-o stare jalnică a condiţiilor morale care sînt necesare pentru a face ca această unitate să fie o  binecuvîntare”.

Dacă Unitarienii ar avea dreptate că educaţia este singurul lucru necesar pentru a face omul mai bun, atunci  naziştii germani ar fi trebuit să fi fost nişte supraoameni morali. Dar atunci cînd natura coruptă a omului nu este  constrînsă, rezultatele sînt înspăimîntătoare.

Să fim realişti şi oneşti. Omul este astăzi într-o condiţie morală din care nu poate ieşi singur. Unde poate apela  pentru ajutor? Cel mai logic ar fi să caute răspunsul în Biblie, chiar în cartea pe care Unitarienii şi liberalii luptă  atît de mult s-o discrediteze. Nu pare probabil să existe ceva vital şi tulburător într-o carte care este atît de  greu de discreditat?

Dacă privim în Biblie, nu vom fi dezamăgiţi. Biblia este o sursă de informaţie excelentă despre om. Ea are de spus  despre om mai mult decît orice carte de psihologie sau sociologie care s-a scris vreodată.

În primul rînd, Biblia evidenţiază primul eşec al omului – mîndria. Solomon a scris: „Prin mîndrie se aţîţă numai  certuri (Proverbe 19:10). Iacov a pus punctul pe i cînd a denunţat lăcomia ca una din sursele de necaz ale  omului în lume:

„De unde vin luptele şi certurile între voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se luptă în mădularele voastre?  Voi poftiţi şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că  nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre” (Iacov 4:1-3).

Alegerea: te încrezi în om sau în Dumnezeu

Biblia scoate în evidenţă faptul că nu te poţi bizui pe om. Unitarienii vor să ne determine să ne încredem în  Umanitate, dar Biblia avertizează: „Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decît să te încrezi în om”  (Psalmul 118:8).

Solomon, de asemenea, a scris: „Mulţi oameni îşi trîmbiţează bunătatea, dar cine poate găsi un om credincios?  Cine poate zice: „Mi-am curăţit inima, sînt curat de păcatul meu”? (Proverbe 20:6,9).

Biblia, de asemenea accentuează faptul că omul este muritor. Cînd Dumnezeu a umilit mîndria lui Solomon, regele  – în decăderea lui morală – a scris: „Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amîndoi;  cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul  este deşertăciune (Eclesiastul3:19).

Care este ieşirea din condiţia umană? Poate omul ignora dovezile despre ceea ce este el şi să accepte părerile  lansate de Dr. Greeley? „Unitarianismul sau o altă concepţie asemănătoare reprezintă religia într-o viitoare  societate democratică. Nu sînt sigur dacă această religie va purta numele credinţei noastre, dar ştiu că sinteza  spiritului ştiinţific şi al aventurii religioase va influenţa întreaga lume”.

Din fericire, Unitarianismul are o alternativă biblică: „Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de  Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om. Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la  judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău” (Eclesiastul  12:13-14).

„Căci, dacă este cineva în Cristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut  noi” (2 Corinteni 5:17).

Omul doreşte să se schimbe. Cum poate reuşi? El are la îndemînă, pe de o parte, soluţia Unitarienilor, liberalilor şi  umaniştilor iar pe de altă parte revendicările lui Isus Cristos. Ce soluţie va alege el? Destinul omenirii şi destinul  etern al individului poate să încline în balanţă.

Care este diferenţa?

Ce cred „Creştinii”

DUMNEZEU

1. Dumnezeu este revelat în Biblie ca  Tată, Fiu şi Duh Sfînt – Trinitatea (Matei  3:13-17; 28:19; 2 Corinteni 13:14).

BIBLIA

2. Biblia este inspirată de Dumnezeu şi este singura călăuză şi  autoritate pentru credinţă (2 Timotei 3:15-17; 2 Petru  1:19-21; l Tesaloniceni 2:13).

ISUS CRISTOS

3. Cristos este divin, o parte a Trinităţii – Dumnezeu  însuşi. El se referă frecvent la Sine ca la Dumnezeu (Ioan  8:12-30, 58).

PĂCAT

4. Omul este prin natura sa moştenită, un păcătos şi nu  există decît o singură cale pentru a birui natura sa  păcătoasă: credinţa în harul lui Dumnezeu (Efeseni 2:8-9;  4:20-24).

Ce cred „Unitarienii”

DUMNEZEU

1. „Dumnezeu este Unul”. Ei neagă doctrina Trinităţii; neagă un  Dumnezeu personal şi folosesc termenul „Dumnezeu” pentru a  desemna procese vii în natură sau în conştiinţa curentă a omenirii.

BIBLIA

2. Biblia este o colecţie de legende, mituri şi  scrieri filozofice. Ei neagă autoritatea şi veridicitatea Bibliei.

ISUS CRISTOS

3. Isus nu a fost nici mai mult nici mai puţin divin  decît orice om. (Ei neagă, deci, divinitatea lui Cristos).

PĂCAT

4. Omul este esenţialmente bun şi se poate  mîntui prin educaţie şi astfel poate să ajungă  la „răscumpărarea caracterului”.

 Mai multe materiale pentru Theophilos  şi cărţi electronice găsiţi pe Internet la:

 www.theophilos.3x.ro

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologetica/unitarianism/

SUA: Facultatea de Drept Yale NU mai acordă burse studenților creștini care critică ideile LGBT și corectitudinea politică

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE   /   Publicat: Joi, 18 aprilie 2019, 13:14   /   Actualizat: Joi, 18 aprilie 2019, 13:20  

ARTICOLE RELAȚIONATE

Masacrul despre care nu vorbește nimeni: 280 de creștini uciși în ultimele săptămâni de jihadiști musulmani în Nigeria. Bilanțul morților crește de la o zi la alta

Cătălin Sturza: Preoții și creștinii asumați, activi în spațiul public, au devenit noii „burgheji exploatatori”, noii „dușmani ai poporului” sau, putem spune, noii cetățeni de mâna a doua

 

Senatorul republican Ted Cruz vrea să deschidă o anchetă pentru a afla dacă studentții prestigioasei universități de Drept Yale sunt discriminați. Și asta după ce presa a relatat că, potrivit unor noi directive ale conducerii instituției de învățământ, criticarea corectitudinii politice  și a ideilor LGBT sunt INTERZISE.

Este tot mai dificil să fii creștin și conservator la Facultatea de Drept Yale”, scrie The Federalist. Și asta pentru că universitatea intenționează să nu mai finanțeze burse sau să acorde împrumuturi pentru studenții care activează în cadrul unor organizații care nu sunt de acord cu asociațiile LGBT.

Asociațiile de lobby LGBT au făcut presiuni asupra Facultății de Drept Yale după ce Societatea Federalistă Yale a invitat la o dezbatere un avocat al Alianței Apărării Libertății (Adf), o importantă organizație creștină și conservatoare care urmărește să promoveze teme ca „libertatea religioasă, sfințenia vieții, căsătoria și familia”.

Tema dezbaterii a vizat cazul cofetarului  din Colorado care în 2012 a refuzat să facă un tort pentru nunta unui cuplu de homosexuali din cauza convingerilor sale creștine. O obiecție considerată legitimă, conform hotărârii recente a Curții Supreme.

Activiștii LGBT au protestat însă față de prezența avocatului ADF și au cerut Facultătii de Drept din Yale să-și „clarifice” politicile de admitere a studenților care susțin poziția organizației creștine sau a altor organizații conservatoare.

În plus, aceștia au spus că cei care lucrează pe durata verii pentru organizații religioase, cum ar fi ADF, nu ar trebui să primească sprijin financiar din partea facultății. Decizia Facultății de Drept Yale a fost surprinzătoare pentru mulți: a acceptat în întregime cerințele organizațiilor LGBT, discriminând studenții creștini cu opinii conservatoare.

Conform site-ului The Federalist,  luna trecută, facultatea  a informat studenții prin e-mail că nu va mai acorda sprijin financiar studenților și absolvenților care lucrează pentru organizații care discriminează persoanele pe baza „orientării sexuale, a identității și expresiei de gen”.

Facultatea de Drept a Universității Yale și-a justificat decizia subliniind că „nu poate interzice unui student să lucreze pentru cei care discriminează oamenii”, dar acest lucru nu înseamnă că Facultatea este „obligată să finanțeze o astfel de muncă” , mai ales dacă această organizație „nu oferă oportunități de muncă egale tuturor studenților noștri”.

După cum scrie LifeSiteNews, senatorul republican Ted Cruz a anunțat că așteaptă un răspuns de la Facultatea de Drept Yale și amenință că va sesiza acest caz la Departamentul de Justiție al SUA pentru a fi luate măsuri împotriva prestigioasei instituții de învățământ.

Ted Cruz a subliniat că decizia celor de la  Yale este „neconstituțională” și a fost luată „cu o intenție discriminatorie specifică” împotriva organizațiilor creștine, precum și pentru a „pedepsi studenții creștini de la Yale”. Senatorul a adăugat că „discriminarea religioasă este, de asemenea, interzisă de legile federale în materie de drepturi civile.

https://www.activenews.ro/externe/SUA-Facultatea-de-Drept-Yale-NU-mai-acorda-burse-studentilor-crestini-care-critica-ideile-LGBT-si-corectitudinea-politica-155519

Expert: „Codul tăcerii” ascunde un val de atacuri asupra simbolurilor creștine din Europa. Notre Dame a ars, dar alte 2.000 de lăcașuri creștine din Franța au fost profanate sau incendiate în ultimii doi ani și s-a tăcut

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE   /   Publicat: Miercuri, 17 aprilie 2019, 14:51   /   Actualizat: Miercuri, 17 aprilie 2019, 15:00

În timp ce autoritățile franceze consideră că incendiul care a distrus acoperișul catedralei Notre Dame, care datează de 850 de ani a fost accidental, presa se concentrează în acest ore asupra valului de atacuri asupra simbolurilor creștine din Europa. Dar care, de cele mai multe ori, sunt trecute sub tăcere.

Aproximativ 2.000 de lăcașuri creștine din Franța au fost profanate în ultimii doi ani, potrivit poliției. În Germania, patru astfel de incidente au avut loc luna trecută.

Unii politicieni francezi au atribuit aceste profanări, care ar fi mai mult de două pe zi, „secularismului militant”.

Dar, în majoritatea atacurilor din întreaga Europă, scrie Raymond Ibrahim pentru „Gatestone Institute”, „autoritățile și mass-media împiedică identificarea vandalilor”. „În acele rare situații când identitatea musulmană (sau a „migrantului”) a profanatorului este făcută publică, autorii acestor sacrilegii sunt imediat „spălați” de presă, fiind prezentați ca persoane care au probleme de sănătate mintală”, scrie Raymond Ibrahim.

În sprijinul  afirmațiilor sale, autorul citează o analiză făcută de site-ul german PI News care a constatat: „Aproape nimeni nu scrie și nu vorbește despre atacurile din ce in ce mai multe asupra simbolurilor creștine. Este o tăcere elocventă atât în ​​Franța, cât și în Germania, în privința scandalului profanărilor, dar și în ceea ce privește originea făptașilor”. De asemenea, susțin ziariștii de la site-ul german, autoritățile evită, cu orice preț, să acuze imigranții.

„Nu autorii acestor profanări sunt în pericol de a fi ostracizați, ci cei care îndrăznesc să asocieze profanarea simbolurilor creștine cu importul de imigranți. Ei sunt cei care sunt acuzați de ură, de promovarea discursului urii  și de rasism”.

Cu doar nouă zile înainte de incendiul de la Notre Dame, tabloidul britanic The Sun scria că poliția franceză a înregistrat  875 atacuri asupra simbolurilor creștine în 2018 și 1.045 în 2017.

Ibrahim, autor al cărții ”Sabia și iataganul, Patruzeci de secole de război între Islam și Vest”, este senior editor la Gatestone Institute și membru al Forumului pentru Orientul Mijlociu.

„Ajunge cu acest cod al tăcerii

Atacurile asupra bisericilor au inclus incendierea bisericii Saint-Sulpice din Paris, aruncarea unor fecale umane pe zidurile bisericii Notre-Dame-des-Enfacts din Nimes și vandalizarea orgii de la bazilica Saint-Denis, de lângă Paris.

După incendiul de la Saint-Sulpice, liderul partidului republican din Franța, Laurent Wauquiez, a acuzat mass-media că nu a acordat suficientă atenție acestui act de profanare. „Saint-Sulpice nu este doar o biserică, ci și o parte din ceea ce suntem. Ajunge cu acest cod al tăcerii”, a spus Wauquiez, în timp ce membri ai opoziției au cerut o investigație parlamentară cu privire la actele anti-creștine.

PI News scrie că și în Germania, „există un război înfiorător împotriva a tot ceea ce simbolizează creștinismul: atacuri asupra crucilor de pe vârful munților, statui profanate pe marginea drumului, biserici vandalizate, și, mai nou și cimitire.

Ibrahim scrie că informațiile publicate de site-ul german oferă un indiciu despre cine se află în spatele atacurilor.

„Crucile sunt rupte, altarele sunt distruse, bibliotecile incendiate, cristelnițele sunt răsturnate, iar ușile bisericilor mânjite cu expresii islamice precum „Allahu Akbar”. Ibrahim citează o informație aparută în noiembrie 2017 pe un site german, potrivit căreia numai în Alpi și Bavaria, în jur de 200 de biserici au fost atacate, iar mulți dintre făptași sunt „tineri cu un background migraționist”.

În altă parte, notează Ibrahim, sunt descriși ca „tineri islamiști”.

El citează un raport din noiembrie 2017 realizat de un site german, potrivit căruia numai în Alpi și Bavaria, în jur de 200 de biserici au fost atacate, iar mulți dintre făptași sunt „tineri care se confruntă cu migrație”.

În altă sursă germană, notează Ibrahim, aceștia sunt descriși drept „tineri islamiști”, subliniind că în regiunile europene cu populații musulmane mari „se pare că există o creștere concomitentă a atacurilor asupra bisericilor și a simbolurilor creștine”.

CELE MAI POPULARE

• CELE MAI CITITE
• CELE MAI COMENTATE

• 1Deși Guvernul NEAGĂ că ar vrea să aducă în țară 500.000 de muncitori pakistanezi, pe un site al Ministerului Informațiilor de la Islamabad apare că ambasadorul român a anunțat că România poate IMPORTA până la un MILION de muncitori de pe glob
• 2Cătălin Sturza: Ne întristăm că a ars Notre Dame și aclamăm fiecare euro dat pentru refacerea ei. Dar huiduim Catedrala Națională și zicem în bătaie de joc „doamne-ajută” la poze în care arde în Photoshop acoperișul catedralei noastre
• 3Marian Munteanu despre „pseudo-dizidentul Dinescu” și plecările din GDS: Când corabia e în pericol, primii care o părăsesc sunt, după cum bine se știe, șobolanii
• 4SUA: Facultatea de Drept Yale NU mai acordă burse studenților creștini care critică ideile LGBT și corectitudinea politică
• 5În fața pericolului schismei din Ucraina, patriarhii Antiohiei și Ierusalimului își dau mâna
• 6Un rugbist britanic a fost avertizat oficial de către Federația Britanică, după ce a dat „LIKE” postării prin care australianul Israel Folau îi îndemna pe homosexuali să se căiască pentru păcatul lor
• 7Andrei Pleșu se retrage din viața publică scârbit de ipocrizia și cenzura dictată de corectitudinea politică în cercetarea academică
• 8Ion Cristoiu: Tudorel Toader arată că e un bun om politic. Dacă era doar un bun profesionist în domeniu, demisiona înainte de hotărârea sprijinului politic
• 9Expert: „Codul tăcerii” ascunde un val de atacuri asupra simbolurilor creștine din Europa. Notre Dame a ars, dar alte 2.000 de lăcașuri creștine din Franța au fost profanate sau incendiate în ultimii doi ani și s-a tăcut
• 10Notre Dame va fi remodelată pe placul Franței Globaliste? Un arhitect susține 

https://www.activenews.ro/externe/Expert-„Codul-tacerii-ascunde-un-val-de-atacuri-asupra-simbolurilor-crestine-din-Europa.-Notre-Dame-a-ars-dar-alte-2.000-de-lacasuri-crestine-din-Franta-au-fost-profanate-sau-incendiate-in-ultimii-doi-ani-si-s-a-tacut-155502

O profesoară din Marea Britanie a fost concediată pentru că a comentat pe Facebook despre îndoctrinarea LGBT dintr-o școală creștină

Educatie, Externe, Familie, Ultimele știri

O profesoară din Marea Britanie a fost concediată pentru că a luat atitudine împotriva învățăturii pro-LGBT din școala primară a fiului ei, școală ce aparține de Biserica Anglicană.

Conform London Daily Mail, Kristie Higgs din Fairford, Gloucestershire, a postat pe pagina ei de Facebook, că școala fiului ei obligă elevii să participe la materia de „educație relațională”. Ea a menționat, de exemplu, că școala a început să folosească cărți despre un băiat care poartă rochii, din care se predă elevilor.

„Acest lucru, înseamnă, de exemplu, că elevii vor fi învățați că toate relațiile sunt egale și ‘normale’, că astfel căsătoria între persoanele de același sex este exact ca și căsătoria tradițională și că genul este o chestiune care ține de alegere și nu de biologie, adică ei decid de ce gen aparțin”, a scris profesoara. În continuare, a scris, că predarea valorilor creștine în școli va fi înterzisă și că libertatea religioasă va fi distrusă.

Kristie Higgs este mamă a doi copii și a lucrat șase ani la școala generală de unde a fost concediată. În octombrie 2018, ea și-a invitat prietenii de pe Facebook să semneze o petiție împotriva noilor legi privind educația sexuală. Școala a primit o plângere anonimă legată de postarea ei, în care Higgs a fost acuzată de „distribuirea de opinii homofobe și prejudiciabile”.

Higgs a fost trimisă la o comisie disciplinară, care a găsit-o vinovată de o „abatere gravă”, deoarece „ar fi putut” strica reputația școlii. Totuși, în mod contradictoriu, comisia a declarat, de asemenea, că nu există dovezi că școala ar fi fost prejudiciată.

Higgs consideră că a fost concediată din cauza convingerilor ei creștine privind educația sexuală, convingeri care sunt împărtășite de sute de mii de alți părinți.

„De când a început ancheta, mi s-a spus în repetate rânduri, că aceasta nu are legătură cu religia mea”, a declarat Higgs. „Acest lucru a fost în mod sigur numai o tactică juridică. Bineînțeles că are de-a face cu religia mea.” Centrul Creștin pentru Drept, care se ocupă de cazul lui Higgs înaintea Tribunalului pentru Ocuparea Forței de Muncă a declarat: „Tot cazul acesta este despre libertatea de a avea convingeri biblice.”

Postarea lui Higgs este cauzată de creșterea liberalismului din sistemul educațional al Regatului Unit. De curând, Departamentul pentru Educație al Regatului Unit a stabilit o nouă cerință, care prevede ca elevi cu vârste de numai cinci ani să învețe despre relațiile LGBT și despre schimbarea de gen. Departamentul pentru Educație le permite cadrelor didactice să nu ia în considerare părinții care nu doresc ca copiii lor să participe la cursurile controversate de educație sexuală.

„Elevii care cresc în familii cu membri LGBT sau care încep să înțeleagă că sunt sau că ar putea fi și ei înșiși LGBT, ar trebui să simtă că materia despre relații și educație sexuală este relevantă pentru ei”, afirmă noile îndrumări.

Colin Hart, președinte al Coaliției pentru Căsătorie, a criticat lecțiile ca fiind „complet inacceptabile” și a avertizat că ele vor denigra căsătoria. „Departamentul pentru Educație dă la o parte căsătoria tradițională – cea mai stabilă formă de relație pentru creșterea copiilor. În plus, îi forțează să învețe despre orice formă de relație de sub soare, chiar dacă acesta este un lucru neadecvat vârstei lor. Legea ar trebui să încurajeze căsătoria tradițională, nu să o submineze”, a spus el.

Sursa: CBN News

https://www.stiricrestine.ro/2019/04/18/o-profesoara-din-marea-britanie-a-fost-concediata-pentru-ca-a-comentat-pe-facebook-despre-indoctrinarea-lgbt-dintr-o-scoala-crestina/?

Harul și adevărul au venit prin Isus Hristos | Devoțional | Ioan 1:15-28

Vitalie Marian13 aprilie 2019  Doctrine

La lecția precedentă am studiat primele 14 versete din Evanghelia după Ioan și am aflat că Domnul Isus este Cuvântul care S-a făcut trup. El este fiul lui Dumnezeu, Singurul născut din Tatăl și este Dumnezeu. Am aflat că toate lucrurile văzute și nevăzute au fost create prin El. Apostolul Ioan, ucenicul care a petrecut 3 ani alături de Domnul Isus, ÎL caracterizează astfel.

Astăzi, vom studia următoarele 14 versete. Vom face cunoștință cu Ioan Botezătorul, un alt Ioan, pe care Dumnezeu l-a ales pentru un singur scop în viață: să pregătească calea Domnului Isus. O personalitate care a trezit confuzie în rândul liderilor religioși de atunci.

„Ioan a mărturisit despre El, cînd a strigat: „El este Acela despre care ziceam eu: „Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine”.- Și noi toți am primit din plinătatea Lui, și har după har; căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos. Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. Iată mărturisirea făcută de Ioan, cînd Iudeii au trimes din Ierusalim pe niște preoți și Leviți să-l întrebe:”Tu cine ești?”. El a mărturisit și n-a tăgăduit: a mărturisit că nu este el Hristosul. Și ei l-au întrebat:”Dar cine ești? Ești Ilie?” Și el a zis:”Nu sînt!”, „Ești proorocul?”. Și el a răspuns:”Nu!”. Atunci i-au zis:”Dar cine ești? Ca să dăm un răspuns celorce ne-au trimes. Ce zici tu despre tine însuți?”. „Eu”, a zis el, „sînt glasul celuice strigă în pustie:”Neteziți calea Domnului”, cum a zis proorocul Isaia”. Trimeșii erau din partea Fariseilor. Ei i-au mai pus următoarea întrebare:”Atunci de ce botezi, dacă nu ești Hristosul, nici Ilie, nici proorocul?”. Drept răspuns, Ioan le-a zis:”Eu botez cu apă; dar în mijlocul vostru stă Unul, pe care voi nu-L cunoașteți. El este Acela care vine după mine, și care este înaintea mea; eu nu sînt vrednic să-I desleg cureaua încălțămintelor Lui”. Aceste lucruri s-au petrecut în Betabara (Sau: Betania.), dincolo de Iordan, unde boteza Ioan.” (Ioan 1:15-28)

 

Toată lucrarea lui Ioan Botezătorul a fost concentrată pe promovarea persoanei Domnului Isus în poporul lui Israel. Prin expresia “…Celce vine după mine, este înaintea mea, pentrucă era înainte de mine” Ioan Botezătorul arăta la natura divină a Domnului Isus. Ioan, care era cu 6 luni mai mare decât Domnul Isus, Îl prezintă ca fiind Unul care a existat înainte ca să se fi născut el. O declarație puternică care, sunt sigur, era neîncăpătoare în mințile și inimile evreilor. Evreii îL percepeau pe Isus ca pe un om, fiul tâmplarului Iosif, care crescuseră în mijlocul lor și care la acea etapă împlinise vârsta de 30 de ani.

“Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Hristos”.

Moise a fost un prooroc din Vechiul Testament și un lider al poporului Israel, prin care Dumnezeu a dat evreilor cele 10 porunci și alte legi cu privire la închinare. Dar Moise nu a fost decât un om muritor, în contrast cu Domnul Isus care era nemuritor. Moise a fost purtătorul Cuvântului lui Dumnezeu, dar Domnul Isus a fost Însuși Cuvântul lui Dumnezeu. Har înseamnă un dar nemeritat. Niciunul din noi nu a meritat ca Însuși Creatorul să se coboare la noi și să ne salveze de păcate. Isus Hristos nu a adus doar adevărul, dar El însuși a spus despre El în Ioan 14:6:

“Eu sunt Calea, Viața și Adevărul”.

Mulți oameni caută adevăr în alte religii, dar ADEVĂRUL este Domnul Isus. Dacă-l cunoaștem pe El, suntem pe calea cea dreaptă.

„Nimeni n’a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sînul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”.

Domnul Isus a făcut cunoscută dragostea lui Dumnezeu Tatăl față de întreaga omenire.

„Fiindcă atît de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentruca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața vecinică.” (Ioan 3:16)

Să ne rugăm: „Tatăl Nostru, care ești în ceruri, mulțumesc că ți-ai arătat dragostea față de mine prin faptul că L-ai trimis pe Domnul Isus în această lume. Toată Evanghelia după Ioan vorbește despre persoana și lucrarea Lui. Harul și Adevărul au venit prin El. Ajută-mă să cred în Fiul Tău ca să nu mor în pacătele mele, dar să am viață veșnică. Amin!”

• Cum să te porţi când faci cunoştinţă cu oamenii noi? (7 sfaturi)14 July 2009
• Isus este Dumnezeu | Devoțional | Ioan 1:1-14 (VIDEO)12 April 2019
• „Vestirea care ați auzit-o de la început” este Legea sau Cuvintele Domnului Isus (1 Ioan 3…19 January 2018
• De ce Isus Hristos este numit singurul născut din Tatăl?7 January 2008
• Mărturisirea celor trei pe pământ: apa, sângele și Duhul Sfânt23 June 2015
• Cum L-a recunoscut Ioan Botezătorul pe Isus?10 November 2015

FacebookTwitterOdnoklassnikiVK

Vrei să devii ucenicul lui Isus Hristos?

„Dumnezeu nu ține seama de vremurile de neștiință, și poruncește acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentrucă a rînduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate…” (Faptele Apostolilor 17:30—31)

https://moldovacrestina.md/harul-si-adevarul-prin-isus-hristos-devotional/?utm_source=newsletter-195&utm_medium=email&utm_campaign=newsletter

Dumnezeu a creat lumea minunat | Creația uimitoare a lui Dumnezeu

Moldova Creștină TV13 aprilie 2019  Creația uimitoare a lui Dumnezeu

În episodul 6 copii se adâncesc în descoperirea capitolului 1 din Genesa, află cum să depisteze adevăruri importante însemnând cuvintele-cheie. Deasemenia în acest episod au bucuria de a învăța un cântec nou, depspre ordinea Creației lui Dumnezeu descrise în Genesa 1.

• Ce atitudine trebuie să aibă elevii și profesorii față de Biblie?11 July 2013
• Au descoperit creaţia lui Dumnezeu şi au studiat engleza în cinci zile18 June 2018
• Este omul un experiment a lui Dumnezeu?12 December 2017
• De ce a creat Dumnezeu celelalte planete?7 May 2011
• Omul-cea mai minunată creaţie a lui Dumnezeu6 January 2011
• Ar fi putut crea Dumnezeu o lume mai bună decît aceasta? | Adevărul despre Adevăr4 July 2016

https://moldovacrestina.md/dumnezeu-a-creat-lumea-minunat-creatia-uimitoare-a-lui-dumnezeu/?utm_source=newsletter-

Isus este Dumnezeu | Devoțional | Ioan 1:1-14 (VIDEO)

Vitalie Marian12 aprilie 2019  Doctrine

De azi încep o serie de mesaje devoționale în baza Evangheliei după Ioan. Mi-am propus să vă fac cunoștință cu persoana Domnului Isus Hristos. De fapt același scop și l-a propus Ioan când a scris Evanghelia sa. La Ioan cap.20:31 scrie așa:

„Dar lucrurile acestea au fost scrise, pentruca voi să credeți că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; și crezînd, să aveți viața în Numele Lui.”.

Tocmai prin intermediul acestor devoționale îmi doresc să explic cine a fost Domnul Isus, care a fost învățătura Lui, ce înseamnă că El e Hristosul Fiul lui Dumnezeu și de ce anume prin El , și nu prin altcineva sau altceva, omul poate căpăta viață, ori viață veșnică?

Evanghelia după Ioan cap.1 versetele 1:1-14:

“La început era Cuvîntul, și Cuvîntul era cu Dumnezeu, și Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n’a fost făcut fără El. În El era viața, și viața era lumina oamenilor. Lumina luminează în întunerec, și întunerecul n’a biruit-o. A venit un om trimes de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca să mărturisească despre Lumină, pentruca toți să creadă prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca să mărturisească despre Lumină. Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume. El era în lume, și lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Și Cuvîntul S’a făcut trup, și a locuit printre noi, plin de har, și de adevăr. Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.”

Chiar de la bun început, Ioan bate-n cuie un adevăr absolut important pentru cititorii săi – Domnul Isus este Cuvântul și El este Dumnezeu.

La început era Cuvîntul, și Cuvîntul era cu Dumnezeu, și Cuvîntul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu”.

Toată creația din jurul nostru: pământul, cerurile, luna, soarele, stelele, păsările, animalele, apele, lucrurile văzute și nevăzute au fost create prin Cuvântul lui Dumnezeu.

„Toate lucrurile au fost făcute prin El; și nimic din ce a fost făcut, n’a fost făcut fără El”.

Citim în cartea Geneza 1:3,6.

“Dumnezeu a zis: Să fie lumină! Și a fost lumină” sau “Dumnezeu a zis: Să fie o întindere între ape și ea să despartă apele de ape”.

Tot ce vedem în jur e lucrarea lui Dumnezeu, și nu rezultat al așa numitului Big Bang.

Un alt adevăr pe care-L aflăm despre Domnul Isus este că El este Lumina dătătoare de viață.

Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume”.

Faptul că ne-am născut aici îi datorăm Lui și este planul Lui. Nu am apărut din senin și nu suntem produs al evoluționismului lui Darwin.

Un al treilea adevăr pe care Ioan îL scoate în evidență că Dumnezeu a luat trup de om și a locuit printre oameni. Incredibil, dar adevărat.

Și Cuvîntul S’a făcut trup, și a locuit printre noi”.

Domnul Isus nu este o legendă. El a fost un om real, fapt dovedit istoric. Chiar și numărătoarea anilor pe întreg pământul se face în raport cu persoana Lui. Suntem în anul 2019 după Hristos. După planul lui Dumnezeu, Domnul Isus S-a născut în Israel, în urmă cu 2000 de ani, din fecioara Maria ca trup. Dar nu din sămânța bărbatului, dar din Duhul Sfânt. Cu toate că a venit la poporul Său, ca să aducă mântuirea de păcate, nu tot poporul L-a primit.

A venit la ai Săi, și ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sînge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu”.

Toți oamenii sunt creaturile lui Dumnezeu, dar nu toți sunt copii ai Lui. Pentru a deveni copilul lui Dumnezeu este necesar să-L primești pe Domnul Isus, să crezi în El și lucrarea Lui. Atunci când cineva îL primește pe Domnul Isus, el sau ea experimentează o naștere duhovnicească, diferită de nașterea fizică. Nașterea din nou, din Dumnezeu, despre care vom studia într-un alt devoțional.

Și cel de-al patrulea adevăr, și ultimul pentru azi, e că Domnul Isus este singurul născut din Tatăl.

Și noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl”.

Dincolo de faptul că este Dumnezeu prin natura Sa, El este numit și Fiul lui Dumnezeu Tatăl. El nu a fost creat precum a fost creat primul om, Adam, din pământ. El a existat întotdeauna, din veșnicii. Voi mai reveni la expresia „singurul născut din Tatăl” pentru că are mai multe semnificații în Cuvântul lui Dumnezeu.

Dacă dorești să studiezi Evanghelia după Ioan în cadrul unui grup de studiu biblic, scrie-mi în comentarii sau în privat. La fel, dacă ai hotărât să te împaci cu Dumnezeu și să devii copilul Lui, dă-mi de știre ca să mă rog pentru tine și să te călăuzesc pe calea credinței.

Data viitoare vom citi versetele 15-28. Vom studia despre Ioan Botezătorul și rolul lui în viața Domnului Isus Hristos.

Să ne rugăm: „Tatăl nostru care ești în ceruri. Îți mulțumesc pentru acest adevăr important că Isus Hristos este Dumnezeu. Prin El au fost create toate lucrurile. El a existat din veșnicii. Eu am fost creat(ă) prin El. Amin”

https://moldovacrestina.md/isus-este-dumnezeu-devotional/?utm_source=newsletter-195&utm_medium=email&utm_campaign=newsletter