Studiul care ne arată că nu diferențele de gen, ci tocmai separarea genului de sexul biologic reprezintă construct cultural

Scriitorul Silviu Dancu a comentat pe Facebook un studiu recent publicat despre diferențele structurale dintre fete și băieți confirmate încă din perioada intrauterină. Redăm integral mai jos comentariul lui.

Ooops! Cam tare! În articolul acesta se vorbește, de fapt, despre mai multe chestii, nu doar despre existența unei diferențe structurale între genuri. Ne arată că:

1. Există diferențe notabile și verificabile, la nivel de structură și de activitate cerebrală, între băieți și fete, ca fiind specifice unui gen sau altul.

2. Studiile s-au făcut inclusiv pe fetuși, tocmai pentru că s-a luat în considerare prezumția de determinare a genului prin canoanele socio-culturale. La nivel de fetus nu există educație, prin urmare, nici contaminare cu modele de percepere și de interpretare a genurilor. Efectul paradoxal (și, aș zice, amuzant) e acela că prin acest studiu, copiii nenăscuți nu doar că au fost tratați și recunoscuți ca ființe umane, ba chiar ca având o identitate de gen specifică. Pe scurt, tocmai argumentul susținătorilor politicilor de gen a determinat lumea științifică să se orienteze către ”nenăscuți” și să-i trateze ca pe ființe umane reale, ceea ce aruncă sub semnul întrebării și discursul pro-choice: căci, iată, studiul dovedește că vorbim despre ființe umane reale, care mai și prezintă diferențe de gen specifice. Vorbim, încă din perioada intra-uterină, despre băieți și fete.

3. Ne arată că separarea între sex și gen este mai degrabă o realitate ideologică, o invenție… culturală și ideologică, adică fix ceea ce acuză adepții teoriilor de gen, în cazul ”modelului patriarhalist”.

4. Ne mai arată cum tezele unei ideologii sunt impuse specialiștilor (și confirmate/validate prin premii consistente) în pofida faptului că sunt emise de non-specialiști – când un specialist în literatură comparată îi explică (ba chiar îi stabilește canonic!) unui neurolog care e faza cu diferențele de gen la nivel de structură și de activitate cerebrală avem de-a face cu o mare problemă de sistem. O problemă care ne arată că ideologii și activiștii se opun și se impun specialiștilor și științei. 5. Ne atrage atenția că premiile prestigioase nu au, de fapt, valoare de confirmare obiectivă, ci una de promovare (inclusiv agresivă) a unor idei în trend. Altfel spus, ideologie și politică, nu știință. Articolul e din 27 martie 2019, e semnat de un specialist și apărut într-o publicație a cărei echipă editorială nu este nicidecum alcătuită din neofiți. Aș spune că libertate înseamnă atunci când avem dreptul de a emite teorii legate de gen, dar și atunci când avem dreptul de a nu fi de acord cu ele. De a le privi critic, de a le contesta pretenția de adevăr hegemonic, dincolo de orice negociere.

http://stiripentruviata.ro/studiul-care-ne-arata-ca-nu-diferentele-de-gen-ci-tocmai-separarea-genului-de-sexul-biologic-reprezinta-construct-cultural/?

SUA – Copii de 8 ani identificați ca transgenderi tratați cu hormoni și inhibitori de pubertate în cadrul unui program de cercetare finanțat de guvern

 Știri pentru viață 05.04.2019

În cadrul unei conferințe organizată de Heritage Foundation, Dr. Michael Laidlaw, endocrinolog din California, a făcut un apel la încetarea tratamentelor periculoase, în mare parte experimentale, asupra copiilor cu tulburări de gen. Utilizând drepturile conferite de Actul privind accesul liber la informație (FOIA – Freedom of Information Act), Laidlaw a solicitat și obținut de la agențiile abilitate informații privind programele de cercetare referitoare la tratamentele copiilor cu disforie de gen. Informațiile au relevat faptul că pragul pentru administrarea la copii a hormonilor și inhibitorilor de pubertate, cum ar fi testosteronul, a fost coborât de la 13 la 8 ani.

Copii cu vârste începând de la 8 ani, identificați cu tulburare de gen, au fost supuși la tratamente cu hormoni și inhibitori de pubertate, în cadrul unui program de cercetare finanțat de la guvern. Astfel, Institutul Național pentru Sănătate (National Institute of Health) a acordat un grant de 5,7 milioane dolari medicilor Ilana Sherer și Johanna Olson-Kennedy pentru un program de cercetare derulat pe 5 ani privind tratamentul copiilor identificați ca transgenderi. Printre metodele de „tratament” utilizate de Sherer și Olsen, descrise de acestea în articole sau prezentări video, se numără administrarea de hormoni și inhibitori de pubertate la copii, începând cu vârsta de 8 ani sau mutilarea acestora prin intervenții chirurgicale, cum ar fi, de exemplu, mastectomia la care a fost supusă o fată de 13 ani. Olson și Sherer declară că la această vârstă copiii au discernământ pentru a lua decizii care le vor modifica ireversibil organismul și, implicit, viața.

„Copiilor de 8 ani le sunt administrate injecții cu hormoni ca tratament al tranziției către sexul opus. Totul sub justificarea conceptului nebulos al identității de gen. Recent, un tribunal a decis că factorul primar în definirea identității de gen îl reprezintă sentimentele persoanei, și nu biologia, ceea ce este profund greșit”, a declarat dr. Laidlaw.

Sursă: dailywire.com

http://stiripentruviata.ro/sua-copii-de-8-ani-identificati-ca-transgenderi-tratati-cu-hormoni-si-inhibitori-de-pubertate-in-cadrul-unui-program-de-cercetare-finantat-de-guvern/?

Rick Boxx: Strălucind ca stelele – în piața muncii

Posted: 04 Apr 2019 10:00 PM PDT

O întrebare pe care o tot aud atunci când vorbesc despre credința la locul de muncă vin din partea celor care nu sunt directori, care nu sunt cei care iau deciziile în compania lor. Mulți dintre ei înțeleg bine cum poate un director să afecteze schimbarea într-o organizație, dar aceia care nu sunt în conducere, de multe ori se îndoiesc de propria lor abilitate de a aduce o schimbare la locul de muncă, mai ales în ceea ce privește credința și valorile spirituale.

Acest mod de gândire, deși este de înțeles, este unul nefericit, deoarece poate să submineze potențialul pentru o schimbare pozitivă autentică. Din propria mea experiență și din consultările cu alții din alte domenii și organizații, am descoperita faptul că există oportunități nelimitate pentru toți oamenii să facă o diferență.

Întrebarea care apare în mod natural este: „Cum putem noi să facem diferența?” Cred că pentru început locul cel mai potrivit este să mergem la două pasaje asemănătoare din Scriptură, unul din Vechiul Testament și unul din Noul Testament. Ambele vorbesc despre oameni ai credinței care „au strălucit ca stelele” în contextul lor.

În cartea profetică Daniel ni se spune despre „o vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceasta.” Dar apoi afirmă: „Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de veci.” (Daniel 1-3)

Celălalt pasaj, al doilea capitol din Filipeni, ne amintește „Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi, şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.” În mod clar ni se spune că oriunde am merge și orice am face – chiar la locul de muncă – Dumnezeu ne poate folosi pentru a-Și împlini Planul Său. Apoi suntem îndemnați „Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli, ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume (stele pe cer, en.)” (Filipeni 2:13-15).

Trăim și lucrăm în vremuri tulburi; câteodată lucrurile par întunecate și descurajatoare. Ne-am putea întreba: „Unde este Dumnezeu acum?”. Totuși, există și prilejuri ca acesta, când avem oportunitatea de a face ceea ce spune Scriptura să facem, anume „să strălucim ca stelele pe cer” pentru a lumina întunericul ostil.

Puteți să vă gândiți în felul următor: Într-o cameră mare, bine luminată, un bec slab sau o lumânare pare că nu face mare diferență pentru luminarea totală a camerei, Totuși, când celelalte lumini se sting și sursele de lumină sunt eliminate, acel mic bec, sau lumânare, deodată pare că luminează puternic, atrăgându-ne spre el. Într-un mod asemănător, dacă lucrăm într-un mediu întunecat din punct de vedere spiritual, Îl putem ruga pe Dumnezeu să ne ofere căi de a „străluci ca stelele pe cer” și de a face o diferență mai presus de ce ne putem noi imagina.

Autorul C.S. Lewis a scris: „Cred în Creștinism la fel cum cred că Soarele a răsărit. Nu doar pentru că îl văd, dar pentru că prin el văd toate celelalte lucruri”. Este o afirmație profundă și, ca ambasadori ai lui Isus în piața de muncă, ar trebui să ne rugăm, așa cum scrie în 2 Corinteni 5:20, ca, pe măsură ce alții ne observă viața și ne aud spunându-le ce credem, și ei să poată să Îl vadă pe El.

Este important să ne amintim că, de multe ori, căile lui Dumnezeu sunt neconvenționale. Atunci când vrem să mergem pe căile Lui, acțiunile noastre la locul de muncă vor ieși în evidență în fața celorlalți. Pe măsură ce Domnul lucrează în noi și prin noi, de multe ori, în moduri neașteptate, ceilalți vor vedea o diferență. În timp, El ne va oferi și oportunitatea de a-L descoperi pe Isus ca „Lumina lumii” (Ioan 9:5) celor din jurul nostru.

https://www.stiricrestine.ro/2019/04/05/rick-boxx-stralucind-ca-stelele-in-piata-muncii/?

Pagina de Umor

Pagina de Umor 

O inimă veselă înseninează faţa (Proverbe 15:13) si este un medicament bun (Proverbe 17:22). Ce altceva produce veselie inimii decât o glumă bună sau un cuvânt bun spus la timpul potrivit? Ne propunem ca prin această pagină de umor să vă „descreţim” puţin frunţile şi să vă facem să vă simţiţi… mai înseninaţi.

Dacă aveţi şi dumneavoastră alte glume care doriţi să apară pe această pagină, vă rog să nu ezitaţi să ni le trimiteţi pe email, apăsând aici [sau la adresa de emailglume_crestine@voxdeibaptist.org, cu numele glumei şi numele, eventual oraşul / ţara de unde sunteţi]. Vă mulţumim şi aşteptăm mesajele dumneavoastră. Aceia dintre dumneavoastră care sunteţi înscrişi pe Forumul nostru, aveţi posibilitatea de acum să scrieţi direct în paginile respective glumele pe care le ştiţi şi care doriţi să le împărtăşiţi cu alţii.

În acest număr…

   O presupusă povestire adevărată

   Limită de viteză

   Un pahar cu apă

   Geanta pierdută

   Misionar în Venezuela

   Clerul şi frizerul

   Dumnezeu nu mă poate folosi

O presupusă povestire adevărată

Domnul Johnson, un om de afaceri din Wisconsin, s-a dus într-o călătorie de afaceri în Louisiana. Acesta a trimis un email imediat soţiei sale de acasă, Jennifer (JenJohnson@AOL.com). Din nefericire, el a uitat adresa exactă a soţiei sale şi emailul lui a ajuns la o doamnă Joan Johnson (JJohnson@AOL.com) din New Jersey, soţia unui predicator care decedase de curând. Soţia predicatorului (văduva) a citit emailul şi apoi a leşinat.

Când aceasta a fost readusă la realitate de fiica ei, ea a arătat nervoasă spre mesaj, care spunea următoarele, „Am ajuns cu bine, dar e foarte fierbinte aici jos”.

sus

Limită de viteză

Un poliţai de la circulaţie vede un vehicul pe o autostradă, care mergea cu 33 de mile pe oră şi opreşte maşina ca să verifice dacă toate erau în regulă. Când se apropie de şofer, el descoperă faptul că aceasta era o călugăriţă.

„Scuzaţi-mă, soră. Sunteţi bine?” a întrebat el.

Ea îi răspunde, „Da dl. ofiţer. Suntem bine. Am făcut ceva greşit?”

Ofiţerul spune, „Păi soră, conduceaţi sub limita de viteză şi mă gândeam că poate aveţi ceva probleme cu maşina sau ceva”.

„Dar ofiţerule”, l-a întrerupt călugăriţa, „Am văzut un semn la circa o milă în urmă care spunea 33, şi ştiu că nu mergeam mai repede de atâta”.

Chicotind, poliţaiul spune, „Soră, acela era marcajul unei autostrăzi statale, aceasta este Ruta Statală 33, nu limita de viteză. Semnele cu limită de viteză au prescurtarea MPH în partea de jos”.

„O, ce prostuţă mă simt acum!” a răspuns călugăriţa înroşindu-se.

„Este în regulă, dar vă rog încercaţi să fiţi mai atentă, nu doresc să aveţi accidente”, a terminat ofiţerul. Apoi în timp ce se întorcea ca să-şi ia rămas bun de la călugăriţele de pe bancheta din spate, el a văzut pentru prima dată că ele tremurau violent şi erau destul de palide.

„Soră, care e problema cu prietenele tale? Să vă escortez până la un spital?”

„O, nu, ele sunt bine. Tocmai am ieşit de pe Ruta 150”.

sus

Un pahar cu apă

Un băiat mic dintr-o familie este trimis la culcare de către tatăl său.

După cinci minute… „Ta-ta…”

„Ce-i?”

„Mi-e sete. Poţi să aduci un pahar cu apă?”

„Nu. Gata. S-au stins luminile”.

După cinci minute: „Ta-taaaaaaa…”

„CE?”

„Mi-e SETE. Pot să beau puţină apă??”

„Ţi-am spus că NU! Dacă mai ceri odată am să vin să îţi dau şi o bătaie!!”

După cinci minute… „Taaaa-aaaatiiiiii….”

„CE!”

„Când vi să mă baţi, poţi să aduci şi un pahar cu apă?”

sus

Geanta pierdută

O doamnă şi-a pierdut geanta în agitaţia din timpul cumpărăturilor de Crăciun. Aceasta a fost găsită de un băiat cinstit care i-a returnat-o. Privind în geanta ei, aceasta a comentat, „Hmmm… E ciudat. Când mi-am pierdut geanta aveam o hârtie de $20 în ea. Acum sunt 20 de hârtii de $1”.

Băiatul a răspuns repede, „Aşa e doamnă. Ultima dată când am găsit geanta unei doamne, aceasta nu avea mărunţiş pentru recompensă”.

sus

Misionar în Venezuela

Un nou recrut misionar a mers în Venezuela pentru prima dată. El avea probleme cu limba şi nu prea înţelegea multe din ceea ce se întâmplă în jur. Intenţionând să viziteze una din bisericile locale, acesta s-a pierdut, dar eventual a revenit pe cale şi a găsit locul de întâlnire.

După ce că ajunsese târziu, biserica era deja plină. Singurul loc liber era unul din rândul din faţă.

Aşa că, pentru a nu se face de râs, a decis să aleagă pe cineva din mulţime pe care să-l imite. El a ales să-l imite pe cel care stătea alături de el pe rândul din faţă. În timp ce se cânta, omul bătea din palme, aşa că şi recrutul misionar bătea din palme.

Când omul s-a ridicat să se roage, recrutul misionar s-a ridicat şi el. Când omul s-a aşezat, şi el s-a aşezat. Când acesta a ţinut paharul şi pâinea pentru Cina Domnului, şi el a ţinut paharul şi pâinea.

În timpul predicii recrutul nu a înţeles nimic din cele spuse. El stătea acolo doar şi încerca să arate ca şi omul din rândul din faţă.

Apoi şi-ar fi dat seama că predicatorul făcea anunţurile. Oamenii aplaudau, aşa că s-a uitat şi el să vadă dacă omul pe care-l imita el aplauda. Acesta aplauda, aşa că recrutul a făcut şi el la fel.

Apoi predicatorul a spus ceva cuvinte pe care el nu le-a înţeles şi l-a văzut pe omul de lângă el că s-a ridicat. Aşa că şi el s-a ridicat. Dintr-o dată s-a aşternut o linişte peste toată congregaţia. Câţiva oameni chicoteau. El s-a uitat în jur şi a văzut că nimeni altcineva nu mai era în picioare… aşa că s-a aşezat.

După ce s-a terminat slujba, predicatorul stătea la uşă şi dădea mâna cu cei care plecau. Când recrutul misionar a dus mâna ca să-l salute pe predicator, predicatorul i-a spus în engleză: „Din câte mi se pare nu vorbiţi spaniola”.

Recrutul misionar a răspuns, „Nu, nu vorbesc. Este evident acest lucru?”

„Păi da”, a spus predicatorul, „am anunţat că familia Acosta avea un nou bebeluş şi am spus să se ridice mândrul tată în picioare”.

sus

Clerul şi frizerul

Un Rabin a mers la o frizerie. După ce şi-a tuns părul, acesta se pregătea să plătească frizerului şi frizerul i-a spus, „Nu Rabi, eu nu iau bani de la cler pentru tunsori”. Aşa că a doua zi dimineaţa frizerul a găsit o pâine evreiască în faţa uşii sale.

După câteva zile un preot catolic a intrat la acelaşi frizer ca să se tundă. Şi acesta se pregătea să plătească şi frizerul i-a spus, „Nu Părinte, eu nu iau bani de la cler pentru tăierea părului”. Aşa că a doua zi de dimineaţă el a găsit o sticlă cu vin în faţa uşii sale.

După alte câteva zile un predicator baptist a venit ca să-şi tundă părul şi după ce a fost gata s-a pregătit să plătească, dar frizerul a spus, „Nu, Reverend, eu nu iau bani de la cler pentru tăiatul părului”. Aşa că a doua zi de dimineaţă, frizerul a găsit 15 predicatori baptişti care stăteau în faţa uşii sale, gata să fie tunşi!

sus

Dumnezeu nu mă poate folosi

Data viitoare când simţi că Dumnezeu nu te poate folosi, aminteşte-ţi următoarele…

–         Noe a fost un beat

–         Avraam era bătrân

–         Isaac era un visător

–         Iacov era un mincinos

–         Lia era urată

–         Iosif a fost abuzat

–         Moise avea o problemă cu bâlbâiala

–         Ghedeon era un fricos

–         Samson avea părul lung şi era un afemeiat

–         Rahav era o prostituată

–         Timotei era tânăr

–         David avea o aventură şi era un ucigaş

–         Iona a fugit de Dumnezeu

–         Naomi era o văduvă

–         Iov a falimentat

–         Petru l-a negat pe Hristos

–         Ucenicii au adormit în timp ce se rugau

–         Marta se îngrijora de toate

–         Maria Magdalena era, păi ştiţi şi voi

–         Femeia samariteancă era divorţată, de mai multe ori

–         Zacheu era mic de înălţime

–         Pavel a persecutat pe creştini… ŞI

–         Lazăr era mort!

 Acum nu mai ai nici o scuză! Dumnezeu te poate folosi la întregul tău potenţial. În plus tu nu eşti mesajul, tu eşti doar mesagerul.

http://publicatia.voxdeibaptist.org/page_umor_ian06.htm

UCENICUL ÎN ASEMĂNAREA DOMNULUI ISUS, de Benjamin Cocar.

UCENICUL }N ASEM{NAREA DOMNULUI ISUS  Benjamin Cocar

Introducere 

Ucenicul nu este mai presus de ]nv[\[torul lui, dar orice ucenic des[v`r=it va fi ca ]nv[\[torul lui, Luca 6:40.

Sunt peste treizeci de ani dec`nd fratele pastor Liviu Olah predica la Tim=oara “num[ru’ unu…” Atunci am auzit chemarea Domnului Isus la poc[in\[, atunci mi-au sunat ]n inim[ cuvintele pe care fratele p[stor Livu Olah le cita din Romani 2:4…”nu vezi c[ bun[tatea Lui Dumnezeu te ]ndeamn[ la poc[in\[?” }n inima mea au ars aceste cuvinte =i de=i nu am ]n\eles =i nu cred c[ acum ]n\eleg mai mult, bun[tatea Lui Dumnezeu a devenit agentul prin care m-am ]ntors la El, sau mai bine zis, El m-a adus ]n Familia Lui. P`n[ atunci ca =i copil m[ temeam de Dumnezeu, ]mi era team[ c`nd f[ceam r[ul =i =tiam c[ voi fi pedepsit, dar acum bun[tatea Lui m[ ]ndemna la poc[in\[. NU m`nia Lui, nu dreptatea Lui ci bun[tatea Lui Dumnezeu!

De atunci =i p`n[ acum am ]ncercat s[ ]n\eleg ce este un ucenic, ce este un adev[rat ucenic. Am auzit c[ trebuie s[ m[ dezbrac de mine, s[ iau crucea ]n fiecare zi. Am auzit de “pre\ul” uceniciei,” de “riscurile,” de “aventurile” ucenicului. Am citit multe c[r\i despre ucenici =i ucenicie, am ascultat multe casete =i mul\i predicatori =i profesori vorbind despre acest subiect =i chiar am predicat =i predat cursuri de ucenicie =i ucenicizare, dar de=i ]n mintea mea se contura ceva, nu a fost clar ce este un ucenic. De c`\iva ani ]ns[ am ajuns la o ]n\legere mai profund[ cred eu a ceea ce este un ucenic, de aceea ]ncerc s[ a=tern ]n aceast[ carte ceea ce cred eu c[ trebuie s[ fie un ucenic. }n\elegerea nu este extrem de profund[, sunt ]nc[ ]n c[utare =i nu cred c[ am r[spunsul la cea ce este un ucenic, dar doresc ca din c[utarea mea s[ beneficieze cei care ca =i mine doresc s[ fie ca Domnul Isus.

Porunca Cea Mare, Marea }ns[rcinare din Matei 28:18-20,ne arat[ programul Domnului Isus de a face ucenici, dar cred c[ ]n dou[ mii de ani de f[cut ucenici, mul\i foarte mul\i din cei ce-au pretins c[ sunt ucenici nu au fost, iar cei care au fost nu au =tiu s[ fac[ pe al\ii, dar trebuie s[ “se nasc[ sau se fac[“ ucenicii? Pe de o parte ni se spune c[ ucenici se fac nu se nasc, iar pe de alt[ parte se pare c[ invers ar ar[ta mai bine.  Domnul Isus nu a r[mas ]n lume dar ne-a trimis Duhul Sf`nt s[ fie cu noi. Nu a r[mas El, dar a dat ucenicilor Lui porunca s[ fac[ “ucenici din toate neamurile.” }n acest context, Domnul Isus spune ucenicilor s[ avanseze programul Lui, agenda }mp[r[\iei Lui =i arat[ metoda prin care se ]ncepe ucenicizarea. De=i botezul este esen\ial, noi nu credem c[ botezul face pe cineva ucenic…dar este o treapt[, o treapt[ ini\ial[, o demonstrare public[ c[ vrem s[ fim cu El. }nv[\area este a doua parte a ceea ce Domnul Isus a spus. }nv[\a\i-i s[ p[zeasc[ tot…acest lucru este luat de Ioan =i ]n  1 Ioan 5:2 spune c[ a p[zi poruncile ]nseamn[ a-L iubi pe Dumnezeu. Ucenic este cineva care prime=te m`ntuirea ]n dar =i apoi uimit de acest dar, uimit de dragostea Lui Dumnezeu care l-a iertat =i l-a ]nfiat, dore=te s[ fie ca Domnul Isus.

Biblia folose=te cuv`ntul “cre=tin” doar de trei ori,” iar cuv`ntul “ucenic” de sute de ori. Cu toate acestea ne place mai mult s[ vorbim despre cre=tini =i cre=tinism dec`t despre a fi ucenic. Ceva reac\ioneaz[ ]n noi c`nd auzim despre ucenicizare, a deveni ucenicul Lui Isus, parc[ ne-am ]nrola la oaste =i am intra ]ntr-un regiment care ne-ar constr`nge la a face lucruri care nu ne plac.

Cre=tinismul nu cre=te cum ar trebui s[ creasc[ ]n aceste vremuri, nu cred c[ din alte motive ci din cauz[ c[ mul\i nu devin ucenici. Credem c[ Isus a murit pentru noi =i ne bucur[m de harul Lui, dar a fi ucenic e a r[m`ne ]n El, a aduce mult[ road[.

Domnul Isus a spus c[ orice ucenic destoinic, des[v`r=it va deveni ca }nv[\[torul. Acesta este scopul vie\ii mele =i rug[ciunea mea zilnic[ s[ devin tot mai mult asemenea Lui.

Sunt mult modele pe care le po\i urma dar unul singur conteaz[, =i acest model este Domnul Isus. }n Ioan 5:19 El a spus c[ Fiul face ]ntocmai ce vede pe Tat[l, iar noi copiii Lui Dumnezeu nu a trebui s[ facem la fel? Vrem s[ nu fim ca El? Suntem con=tine\i c[ suntem crea\i dup[ chipul =i asem[narea Lui, =i de=i p[catul a dsitrus mult aceast[ imagine, prin na=terea din nou El ne-a restaurat, ne-a redat chipul Lui Dumnezeu ]n noi.

Riscul este ca mul\i dintre cei ce se boteaz[ s[ fie doar cre=tini de form[ c[rora vorba despre ucenicizare nu le place ci doresc s[ aibe doar o “poli\[ de asigurare” ]n caz c[ se ]nt`mpl[ ceva, dar nu vor s[ mearg[ pe urmele M`ntuitorului, ale Domnului Isus.

E trist acest adev[r, dar foarte mul\i vin la El doar pentru a primi binecuv`nt[rile Lui (de orice natur[ ar fie ele), =i nu g[sesc pl[cere ]n a fi ca El. Cinvea spunea c[ ne palce s[ intr[m ]n magazinul Lui Dumnezeu =i s[ luat tot ce are El pe rafturi…casier nu este ]nseamn[ c[ totul e gratis. Lu[m c`t mai mult =i rar de tot mergem ]n spatele magazinului la biroul proprietarului s[ st[m de vorb[ cu El, s[-I mul\umim pentru tot ce El ne d[ ]n dar, s[ devenim apropia\ii Lui, s[ ne cuno=tem, =i s[ ]nv[\[m de la El. Nu avem timp, alerg[m dup[ binecuv`nt[ri =i plec[m mai departe la ceea ce nou[ ni se pare important…

CAPITOLUL 1 Ucenici=i ucenicizare

Ucenicia nu este un lucru op\ional. Nu po\i fi cre=tin care s[ prime=ti de la Domnul Isus m`ntuirea, dar nu vrei s[ meargi pe urmele Lui. Acest lucru este imposibil, este ]mpotriva oric[rei ra\iuni. Cei ce nu vor s[ fie ucenici, nu cunosc m`ntuirea, nu cunosc justificarea prin credin\[ care te declar[ f[r[ p[cat ]naintea Lui Dumnezeu.
Cel ce din moarte a fost adus la via\[, acel ce-a gustat ce bun este Domnul va fi consumat de pasiunea de a fi ca }nv[\[torul Lui!

Ce este un ucenic? Un urma= al Domnului Isus care ]nva\[ s[ tr[iasc[ via\a nou[ ce a primit-o de la El. Cu toate acestea sunt mul\i care se numesc cre=tini dar nu sunt ucenicii Lui. Este o anomalie s[ afirm[m acest adev[r dar ]n realitate sunt mul\i care se numesc cre=tini dar nici ]n clin nici ]n m`nec[ nu au de-a face cu ucenicia. P[rerea mea este c[ nu sunt cre=tini ci se am[gesc ace=ti ne-ucenici. }nsu=i Domnul Isus a spus c[ “mul\i vor zice]n ziua aceea…” Ce trist va fi s[ ]=i dea seama atunci c[ ei nu au fost pe calea Domnului, c[ ai avut o religie fals[, c[ au avut doar o form[ de evlavie dar f[r[ puterea Lui Dumnezeu care transform[ nu doar aduce o oarecare ]mbun[t[\ire vie\ii.

Dar s[ lu[m lucrurile de la ]nceput. }nainte de a ]ncepe procesul de ucenicie, trebuie s[ fim siguri de cel mai important lucru, suntem sau nu m`ntui\i? F[r[ umbr[ de ]ndoial[, cu deplin[ ]ncredere =i siguran\[ putem spune ]n orice ]mprejurare, suntem m`ntui\i!?

1. Cine vrea s[ fie ucenic trebuie s[ fie m`ntuit 

Omenirea este condamnat (Rom. 5:23) i are nevoie de m`ntuire din partea lui Dumnezeu. Dumnezeu a pregtit m`ntuire prin Isus Hristos (Ioan 14:6). M`ntuirea este un dar de la Dumnezeu (Rom. 6:23) i nu poate fi meritat prin nici o virtute sau lucrare omeneasc (Tit. 3:5).

M`ntuirea se primete prin credin personal i încredere în Isus Hristos Domnul (Fapte. 16:31; Efes 2:8-9) pe baza s`ngelui vrsat ca singura jertf pentru pcat (Efes. 1:7; Evrei 9:22-26).

Duhul Sf`nt aplic Cuvîntul lui Dumnezeu inimii omului pentru a aduce convingere de pcat (Ioan 15:26; 16:7-11), i m`ntuirea credinciosului (Tit. 3:5; 1 Pet. 1:23). M`ntuirea este sigur i venic în Hristos, deoarece m`ntuirea este de la Dumnezeu (Rom. 8:35-39; Ioan 10:27-29; Fil. 1:6).

În m`ntuire se cuprind: Alegerea – alegerea suveran pe care o face Dumnezeu unor indivizi pentru m`ntuirea în Hristos cu toate bunecuvintrile ce decurg din ea, fr vre-un merit din partea cuiva (Efes. 1:4; 1 Tes. 1:4); Chemarea – operaia direct a lui Dumnezeu prin Duhul Sf`nt, care aduce pe pctos la m`ntuire (Rom. 8:30); Regenerarea – druirea vieii spirituale acelor care sunt mori spiritual (Efes. 2:1; Tit. 3:5); Pocina – o schimbare a minii, sentimentelor i scopul fa de Dumnezeu, pcat, i sine (Fapte. 20:21; Evrei 6:1); Credina – cunoaterea, primirea i încrederea fr rezerve în rscumprarea realizat de Isus, i descoperit în Scriptur (Evrei 11:6); Justificarea – actul juridic prin care Dumnezeu declar pe pctos ca fiind neprihnit i îl trateaz ca atare (Rom. 5:1); Înfierea – plasarea juridic a credinciosului în poziia de Fiu al Lui Dumnezeu i revrsarea tuturor drepturilor i privilegiilor ce decurg din aceast plasare (Gal. 3:26; Efes. 1:5); Sfinirea – lucrarea Duhului Sf`nt, prin care El pune de-o parte oameni pentru El; continua operaie a Duhului Sf`nt, prin care dispoziia sf`nt care a fost druit în clipa regenerrii este meniunut i amplificat (2 Cor. 3:18); Pstrarea sfinilor în har – Perseverena – pstrarea de ctre Dumnezeu a tuturor celor credincioi, determin`ndu-i s persevereze în har p`n în ziua aceea (1 Ioan 3:9; Iuda 24). Noi credem în oferta universal a Evangheliei i nu credem c suveranitatea Lui Dumnezeu se contrazice cu obligaia de a evangheliza sau ce responsabilitatea omului de a rspunde Evangheliei (Romani 10:13). Aceste componente ale m`ntuirii se petrec ]n via\a celui ce se poc[ie=te ]n mod instantaneu, f[r[ c[ acel individ s[-=i dea seama. E lucrarea tainic[ a Duhului Sf`nt ]n inima celui ce se poc[ie=te, crede ]m Jertfa Domnului Isus.

Domnul Isus a spus c[ a face ucenici ]ncepe prin a boteza pe cei cred. Credin\a din inim[ duce la m`ntuire. Harul m`ntuirii e darul Lui Dumnezeu, Efes. 2:8-9. M`ntuirea nu se cump[r[, nu se mo=tene=te de la p[rin\i, ci se prime=te ]n dar de la Dumnezeu. Ucenicul lui Cristos este un copil al Lui Dumnezeu, m`ntuit prin credin\[, prin har, pecetluit cu Duhul Sf`nt s[ fie al Lui pentru veci de veci, Efeseni 1:13-14. Nu poate fi vorba de ucenicizare f[r[ m`ntuire. Nu pot fi instrui\i militarii care nu sunt ]nscri=i la armat[, =i nici nu se antreneaz[ sportivii care nu fac parte din echip[. A fi m`ntuit ]nseamn[ a avea via\[, a fi n[scut din Dumnezeu, n[scut din nou, a fi o crea\ie nou[, 2 Cor 5:17. Prin Duhul Sf`nt, via\a veche a murit, iar credinciosul are via\a nou[ ]n Cristos.

Sunt mul\i oameni care neag[ posibilitatea cunoa=terii cu certitudine c[ suntem m`ntui\i, “Dumnezeu =tie” spun ei, evit`nd responsabilitatea unui r[spuns categoric. Credincio=ii Noului Testament aveau certitudinea m`ntuirii =i cred c[ Biblia este foarte clar[ ]n aceast[ privin\[.

Cum pot fi sigur c[ sunt m`ntuit?

A. Cristos a intrat ]n inima mea.

Apocalipsa 3:20- La chemarea Lui, am r[spuns, El a intrat ]n via\a mea. Acest lucru este sigur deoarece El spune c[ cine-i deschide va avea pe Isus via\a lui. Romani 5:8-C`nd ]nc[ eram p[c[tos, Domnul Isus a murit pentru mine. Doar a=a a fost posibil ca El s[ m[ fac[ copil al Lui Dumenzeu. 2 Cor 5:17-20–Fiind in Cristos, Cristos tr[ind ]n mine, sunt o creatur[ nou[, =i toate acestea sunt de la Dumnezeu, m`ntuirea este darul Lui, transformarea este lucrarea Lui. Romani 8:29-30-Intrarea Lui ]n via\a mea s-a datorat faptului c[ mult ]nainte de a fi lumea Dumnezeu m-a ales s[ fiu al Lui, Ioan 3:16, Fapte 16:30-31, Romani 10:17, Ioan 1:12. El ne cheam[ la El, iar cel ales aude =i r[spunde! El ne d[ posbilitatea de a r[spunde chem[rii Lui, de a crede ]n El, de a deschide inima =i a ne poc[i. Alegerea Lui a determinat ca eu s[ pot deschide inima, =i tot alegerea ]mi garanteaz[ c[ ceea ce El a ]nceput ]n via\a mea va duce la des[v`r=ire. Nici o for\[ ostil[ nu va putea s[ m[ separe de dragostea Lui Dumnezeu demonstrat[ ]n Cristos Domnul. Efeseni 1:4–}n Cristos am fost ale=i s[ slujim de laud[ harului S[u. Dumnezeu are ini\iativa! M`ntuirea a ]nceput de la El. C`nd noi eram mor\i, Efes 2:1, El ne-a iubit =i din moarte ne-a adus la via\[, Efes 2:8-9.

B. Am devenit o creatur[ nou[, Ioan 3:1-8; 2 Cor 5:17

Na=terea din nou[ este opera\ia divin[ prin care cel necredincios este adus ]n familia Lui Dumnezeu.  Cuv`ntul predicat, lucrarea tainic[ a Duhului Sf`nt ne plaseaz[ ca fiin\e noi ]n Cristos, Psalm 51:10, Ezechiel 36:26, 27, Fapte 1:8, 2 Cor 3:18; 4:6-7, Gal. 2:20; 6:15, Efeseni 2:4-6, 10, 2 Tim 1:7 Tot ce a fost vechi s-a dus. Din moartea ]n care z[ceam, Isus ne-a adus la via\[ f[pturi noi. El nu a adus la via\[ fiin\a noastr[ biologic[, ci cea spiritual[. Nu poate fi vorba de o fiin\[ spiritual[ veche. Aceea era moart[, iar aducerea la via\[ ]nseamn[ o creatur[ nou[ de alt[ natur[.

C. P[catele din trecut, prezent =i viitor mi-au fost iertate,

Ps. 32:5; 103; 3, 12, Isaia 1:18; 38:17; 43:25; 53:6, Ieremia 33:8, Matei 26:28, Fapte 10:43; 26:17-18, Efeseni 1:6-7; 4:32, Coloseni 2:13-14, Evrei 8:12; 10:16-17, 1 Ioan 1:9; 2:12, Apocalipsa 1:5. Tot ceea ce am comis =i omis, toate p[catele care le-am f[cut, le fac =i le voi face, au fost iertate ]n s`ngele Domnului Isus. Aceasta este justificarea. Dumnezeu ne consider[ ca =i cum nu am fi p[c[tuit vre-o dat[. C`nd El ne-a considerat justifica\i El ne d[ o nou[ cur[\ie, o nou[ puritate care ne \ine cura\i ]n orice situa\ie am fi noi ]n via\a de zi cu zi.

D. Eu am intrat ]ntr-o rela\ie complet nou[, cu Dumnezeu, cu credincio=ii, cu lumea, Ioan 1:12

Romani 5:6-8; 8:15-17, Efeseni 2:17. Sunt copilul Lui Dumnezeu, am privelegii =i responsabilit[\i. Privilegiile sunt uria=e. Biblia cuprinde parte din aceste privilegii, dar mare parte intr[ ]n categoria “nici pe jum[tate nu mi s-a spus” cea ce a=teapt[ pe copiii Lui Dumnezeu, 1 Cor 2:9; 1 Ioan 3:1-3. Sunt frate cu to\i copiii Lui Dumnezeu, un mare privilegiu dar =i multe responsabilit[\i. }n aceast[ rela\ie va trebui s[ fiu atent cu fratele meu, s[ ]i port de grij[, s[-l ajut, s[-l sf[tuiesc, s[ doresc ]naintarea lui, =i s[ am curajul s[-l pun pe el ]naintea mea. Sunt ]n lume dar nu din lume. Sare =i lumin[, dar total separat de principiile lumii. Era mult mai u=or dac[ El ne-a fi luat ]n cer imediat dup[ na=terea din nou, dar Domnul Isus ne-a l[sat pe p[m`nt pentru a-I fi reprezentan\ii Lui. Cine ne vede pe noi trebuie s[-l vad[ pe Domnul Isus. Chemarea e prea ]nalt[? El tr[ie=te ]n noi, noi nu mai tr[im…cine va fi vizibil?

E. Nimic nu m[ mai desparte de Dumnezeu, Matei 19:29, Ioan 3:16, 36; 5:24; 6:40, 47; 10:28; 17:2-3 Romani 8:31-39. 

2. Cel ce vrea s[ fie ucenic are jugul Lui Cristos

Cel m`ntuit a luat asupra lui jugul Lui Cristos. Acest lucru nu este doar a te apropia prin credin\[ de Dumnezeu, ci mult mai mult. A lua jugul Lui ]nseamn[ a te identifica cu idealurile Lui, cu direc\ia Lui, cu tempoul lui. Unde merge El, merge =i ucenicul. C`nd se opre=te El se opre=te ucenicul. Vie\ile celor doi sunt contopite ]n a=a fel ]nc`t ucenicul spune c[ tr[ie=te, dar de fapt Cristos tr[ie=te ]n El, Galateni 2:20. Botezul ]n Numele Lui ]nseman[ a fi una cu El, cu ]mp[r[\ia, cu programul Lui. Agenda Domnului Isus devine agenda ucenicului. Ucenicul nu mai tr[ie=te pentru sine ci pentru Domnul Isus. Cu jugul Lui Cristos pe umeri vei putea fi sigur c[ via\a ta are direc\ie, scop, sens. Cristos nu va merge niciodat[ ]n gol. El te va conduce la p[=uni verzi =i ape de odihn[, te va conduce s[ umbli ]n faptele bune preg[tite de Tat[l ]nainte de a fi lumea. Nu trebuie nici o sfor\are pentru a face fapte bune, El te-a m`ntuit f[r[ nici o fapt[ bun[, ci via\a ta va fi o umblare natural[ ]n unitate =i p[rt[=ie cu El. El nu va umbla ]n nici un p[cat, a=a c[ fiind cu El, ]n El, cu acela=i jug, El te va \ine departe de p[cat! A avea jugul Lui Cristos este a avea o nou[ identitate, o contopire a=a de prfund[ cu El, ]nc`t ceea ce spune Apostolul Pavel c[ “via\a voastr[ este ascuns[ cu Cristos ]n Dumnezeu,” devine o realitate zilnic[ (Colos 3:3).

3. Adev[ratul ucenic vrea s[ ]nve\e

Via\a nou[ ]n Cristos are dimensiuni noi ce trebuie ]nv[\ate. }n copil[rie ]n[v\[m de la p[rin\i, pedagogi, profesori, perceptele vie\ii de fiecare zi. }n via\a de credin\[, ]n umblarea cu Dumnezeu, ucenicul este gata s[ ]nve\e de la El. El a umblat pe acest p[m`nt, a tr[it ]n trup ca noi =i =tie toate situa\iile prin care cineva poate trece. El este Dumnezeu =i se ofer[ nou[ s[ “]nv[\[m de la El.” Matei 28:19-20 ne spune c[ nu avem de ales. Porunca Lui este, “Face\i ucenici!” Biserica nu va supravie\ui ca =i entitate spiritual[ dac[ nu va face ucenici. Poate continua ca =i club religios, dar nu ca Mireasa Domnului Isus. Matei 11:28-29 ne d[ solu\ia de la cine s[ ]nv[\[m, “}nv[\a\i de la Mine!”

La sf`r=itul Predicii de pe Munte, cei ce l-au ascultat pe Domnul Isus au spus c[ El ]i ]nv[\a ca Unul care avea autoritate! Ar fi absurd s[ nu ]nv[\[m de la El. Ucenicul des[v`r=it va fi ca }nv[\[torul lui, deci ]nv[\[m de la El! S[ nu vrei s[ ]nve\i demosntreaz] nimic altceva dec`t c[ m`ntuirea nu a avut loc, jugul Lui Cristos nu este real.

Luca 14:27 pune ]naintea noastr[ scopul uceniciz[rii, “s[ fim ca El.” Domnul Isus a venit ]n lume s[ duc[ “mul\i fii la slav[,” (Evrei 2:10), s-a ]ntrupat ]n chip de om ca s[ ne poat[ face pe noi “p[rta=i naturii dumnezeie=ti,” (2 Petru 1:4). Ioan scrie ]n 1 Ioan 3:2 c[ “atunci c`nd ]l vom vedea “vom fi ca El!”

}n Ioan 21:15-17 vedem prima condi\ie de a deveni ucenicul Domnului Isus: iubind pe Dumnezeu mai mult dec`t orice altceva. Cine nu poate r[spunde afirmativ la ]ntrebarea “m[ iube=ti mai mult dec`t ace=tia?” nu poate fi ucenicul Lui. El este comoar[ ascuns[, diamantul de mare pre\. Pentru a fi ucenicul Lui trebuie s[ “vindem tot ce avem,” s[ l[s[m totul =i s[-L umrm[m pe El.

Cei ce-L iubesc ]n a=a fel trebuie s[ “r[m`n[ ]n Cuv`ntul Lui,” Ioan 8:31. Aceat[ a dou[ condi\ie este absolut necesar[ ]n procesul de ucenicizare. Nu po\i deveni ca El dac[ nu r[m`i ]n Cuv`ntul Lui, ]n profunda studiere, meditare =i aplicare a Cuv`ntului Lui ]n via\a de zi cu zi, dar nu ca o povar[ sau ca o datorie, ci ca o pl[care ca prin Cuv`nt s[-L cuno=ti to mai mult pe El!

Cel m`ntuit, cel care este sigur de acest lucru nu poate altfel dec`t s[ ia jugul Lui Cristos, s[ se asocieze cu El, =i zilnic s[ ]nve\e de la El. Toate ]ncerc[rile firii de a-l trage ]ntr-o parte =i alta vor fi contracarate de leg[tura dintre el =i Domnul Isus. Acest cre=tin dore=te s[ fie ca }nv[\[torul Lui.

Cum a fost }nv[\[torul?

Pu\in =tim despre Domnul Isus ]nainte de a-=i ]ncepe activitatea public[. +tim c[ s-a n[scut miraculos, =tim c[ Dumnezeu l-a ocrotit miraculos, =tim c[ a crescut =i a fost pl[cut Lui Dumnezeu =i oamenilor.  Cel venit din cer, Fiul Lui Dumnezeu a ]nceput activitatea Sa public[ prin botez. F[r[ a discuta de ce s-a botezat El, observ[m c[ primul lucru poruncit de El ]n a face ucenici este de a-i boteza.

O persoan[ crede ]n Domnul Isus, Domnul Isus a intrat ]n via\a acelei persoane, via\a se schimb[, este o f[ptur[ nou[, devine copilul Lui Dumnezeu. Acest[ nou[ crea\ie ]ncepe via\a de credin\[, via\a ]n familia Lui Dumnezeu prin a asculta porunca Domnului Isus s[ se boteze. Botezul pentru cel credincios este actul de m[rturie public[ a ceea ce s-a petrecut ]n via\a spiritual[ a acelei persoane, moarte =i ]nviere cu Isus Cristos.

Nu exist[ via\[ de ucenicie, via\[ de ascultare de Dumnezeu f[r[ a te identifica cu Isus prin botez, f[r[ a te ]nscrie ]n =coala Lui Isus. Via\a de credin\[ este o via\[ de ascultare permanent[ de voia Lui Dumnezeu, a=a c[ primul act de ascultare este botezul ]n ap[.

Botezul nu m`ntuie dar este esen\ial ]n procesul de m`ntuire. Dup[ cum biletul de avion nu te duce, dar este esen\ial pentru a c[l[tori cu avionul, botezul nu are puteri miraculoase, dar este simbolul unei transform[ri miraculoase. Botezul se adminstreaz[ celor ce cred ]n Domnul Isus, celor care doresc ca via\a lor s[ fie tr[it[ pentru Dumnezeu.

}n timpul botezului Domnului Isus, Tat[l a confirmat c[ Cel ce s-a botezt este Fiul Lui, iar Duhul Sf`nt a corbor`t peste Isus ]n forma unui porumbel. Sf`nta Treime a fost prezent[ la aceste act unic ]n istoria universului, Fiul Lui Dumnezeu pleac[ spre cruce s[ aduc[ m`ntuire pentru omul care nu avea nici o =ans[ s[ scape din ]nchisoare ]n care a fost ]nchis.  A fost Domnul Isus “botezat cu Duhul Sf`nt?” A fost necesar un a=a botez?
Ce este botezul cu Duhul Sf`nt? }n nici un caz nu este experimental ci mai mult ca sigur este un act juridic prin care Duhul Sf`nt plaseaz[ pe cel credincios ]n Trupul Domnului Isus, Biserica, f[c`ndu-l astfel una cu Domnul =i cu ceilal\i credincio=i,  1 Cor 12:13. Ucenicul Domnului Isus este cel ce crede, se boteaz[, urmeaz[ ]n totul pe Domnul Isus. Domnul Isus a primit confirmarea Tat[lui =i prezen\a Duhului Sf`nt, dar El nu a fost botezat cu Duhul Sf`nt ]n sensul botezului celui credincios. Imediat dup[ botez, Domnul Isus a plecat ]n pustie dus de Duhul pentru a fi ispitit. Interesant este faptul c[ lucrarea Lui nu ]ncepe cu minuni =i semne ci cu zile lungi de post =i rug[ciune, zile de ispitire serioas[. Are acest lucru correspondent ]n via\a ucenicilor?

Cel m`ntuit este botezat de Duhul Sf`nt, este parte din Biseric[, p[catele i-au fost iertate, are siguran\a vie\ii ve=nice, dar este copila=. Indiferent ce v`rst[ are, ]n via\a spiritual[ este doar un mic copila= care are nevoie de dragoste, ]ngrijire, ocrotire. Procesul cre=terii este anevoios, uneori lung, foarte lung, alteori mai scurt, dar este un proces nu o lucrare instantanee ce se petrece ]n momentul m`ntuirii.

CAPITOLUL 2 CRE+TEREA UCENICULUI Ioan 17:3; 2 Petru 3:18

Ucenicul m`ntuit =i convins de aceasta va dori s[ creasc[ mereu ]n asem[narea Domnului Isus, =i de fapt acest instinct este pus de Duhul Sf`nt ]n noi =i nu putem altfel dec`t s[ cre=tem.

Trepte ]n cre=terea spiritual[ a ucenicului: 

1. Copila=–Copila=ul are nevoie de protec\ie, dragoste, ]ngrijire din partea p[rin\ilor spirituali. Cuno=tin\e copila=ului sunt generale. El =tie c[ apar\ine Familiei Lui Dumnezeu! Ca =i copila= trebuie s[ ]nve\i totul. Via\a spiritual[ este total diferit[ de via\a tr[it[ ]n trup. Copila=ul spiritual trebuie ]nv[\at absolut totul, =i ajutat ]n a se obi=nui cu “laptele duhovnicesc,” pentru a-l dori =i a-l cere mereu. }n total[ dependen\[ de Dumnezeu, copilul sau adultul trebuie s[ ]nve\e s[ cear[ hran[ =i apoi s[ o ia cu bucurie.

2. Copil– Copilul are nevoie de c[l[uzire sigur[ =i consistent[. Disciplina, responsabilitatea, mersul la =coal[ devine norma. Am f[cut un pas ]nainte. Dependen\a total[ de al\ii se transfer[ u=or spre ucenic. Dependen\a de Dumnezeu continu[ =i va continua ve=nic, dar dependen\a de p[rin\i spirituali va sc[dea. Trebuie singur s[ cerceteze tainele Cuv`ntului, la ]nceput lucrurile de baz[, ]ncep[toare, =i s[ fie sigur c[ ]nva\[ responsabilitatea personal[. Copiii au mult[ nevoie de supraveghere =i ]ndemnare, chiar corectare, dar vor fi multe lucruri care le inva\[ s[ le fac[ f[r[ ajutor.

3. Adolescent–Adolescentul are t[rie, preia tot mai multe responsabilit[\i, =i ]ncepe s[ adune experien\[. Problemelesimple ale ]nceputurilor se complic[, responsabilit[\ile cresc, ]ncepe ]nv[\area prin experinen\[. De=i ]nc[ dependent de cei din jur, adolescen\ii spirituali dovedesc t[ria de a rezolva probleme singur, =i ]nva\[ din gre=eli. Nici aici nu dispare supravegherea, =i la acest nivel e nevoie de corectare, ]ndrumare, dar mult mai multe sunt lucrurile pe care ucenicul le face f[r[ supravehgere, se deprinde a citi singur, a se ruga sistematic, a iubi tot mai mult compania sfin\ilor.

4. Adult–Adultul are nevoie de auto-disciplinare, posibilitatea de a furniza conducere, discern[m`nt, protec\ie, c[l[uzire, model de experien\[, 1 Ioan 2:1-29.  Ajungerea la maturitate spiritual[ este un proces lung =i anevoios, dar nu imposibil. Mul\i devin ]n timp record maturi ]n Cristos, foarte disciplina\i ]n via\a spiritual[, discern lucrurile cu u=urin\[, conduc pe al\ii, protejeaz[ copila=ii, copiii =i adolescen\ii ]n cre=terea lor, c[l[uzindu-i prin sfat =i mai mult d`ndu-se exemplu pe sine. Al\ii cresc mai anevoios, dar at`t timp c`t este cre=tere este speran\[. C`nd cre=terea se opre=te trebuie imediat g[sit cauza din care s-a oprit =i imediat ]nl[turat[. Dac[ este p[cat (=i ]n general este!), p[catul trebuie m[rturisit Domnului =i celor carora li s-a gre=it. }n acest proces de cre=tere, ucenicul va dori:

1. FAC{ TOT CE ISUS A PORUNCIT! Matei 28:19-20

De=i pare nerealist pentru mul\i, Domnul Isus nu a spus s[ p[zim c`t putem din ceea ce El ne-a poruncit! Deja ne-a, convins c[ nu e nimeni ca El, c[ El are toat[ autoritatea! El are dreptul s[ pretind[ ce pretinde. El este cel mai mare =i cel mai bun! Noi ]l avem pe El ]n noi. El ne face credincio=i Lui Dumnezeu, 1 Petru 1:21. Ucenicul poate face tot ce Domnului Isus pentru c[:

2. DUHUL SF~NT ESTE }N VIA|A UCENICULUI

Ce rol are Duhul Sf`nt ]n acest proces de cre=tere? Cel mai important rol ]l are El. El ne-a plasat ]n Trupul Lui Crisots, =i tot El trebuie s[ conduc[ via\a celui credincios.

Dac[ botezul cu Duhul sf`nt nu este experimental, umplerea cu Duhul Sf`nt este foarte experimental[. }n acest proces, credinciosul renun\[ la a-=i mai conduce via\a, =i toat[ conducerea o las[ ]n grija Sf`ntului Duh. Cu c`t mai mult las[ pe Duhul Sf`nt ]n control, cu at`t mai plenar[ est via\a de credin\[.  Copilul mic nu poate face prea mult dec` s[ se lase total ]n grija p[rin\ilor. Dac[ p[rin\ii =tiu s[-l creasc[, copila=ul acela va ]n\elege ce rost =i care este rolul p[rin\ilor. El va cauta s[ urmeze procesul natural de cre=tere st`nd sub ocrotirea p[rin\ilor chiar dac[ a trecut de copil[rie =i tinere\e. Duhul Sf`nt face cel pu\in =apte lucr[ri ]n via\a credincio=ilor:

1. Ne ]nva\[ =i ne aduce aminte de tot ce El ne-a spus, Cuvintele Lui =i programul Lui. Ce-a f[cut El, de ce-a venit din cer =i ce-a realizat El pentru noi, Ioan 14:26. }ndurat Sf[tuitor, El ne ]nva\[ zi de zi cum s[ umbl[m c[l[uzi\i de El. }n inspira\ia Bibliei El a adus aminte evangheli=tilor cuvintele Domnului Isus, iar ast[zi El le face vii =i arz[toare ]n inimile noastre.

2. Prosl[ve=te pe Domnul Isus lu`nd din ce este a Lui =i ne d[ nou[, Ioan 16:14. Duhul Sf`nt va lua din ce este a Domnului Isus =i ne descoper[ nou[, lucr[rile Lui ne sunt descoperite nou[, iar noi umbl[m ]n ele. Aceast[ slujb[ a Duhului Sf`nt este de a-L glorifica pe Domnul Isus, nu s[ se fac[ pe El proeminent ci s[ m[reasc[ pe Domnul Isus. Duhul interpreteaz[ =i aplic[ caracterul =i ]nv[\[turile Domnului Isus ]n via\a ucenicilor, f[c`ndu-L pe El central ]n via\a =i g`ndirea lor. A=a Dumnezeu devine o realitate vie ]n via\a noastr[.

3. Ne aduce dragostea Lui Dumnezeu ]n inimile noastre, Romani 5:5. Pavel spune c[ dragostea Lui Dumnezeu a fost turnat[ ]n inimile noastre, din oceanul infinit al Lui Dumnezeu, Duhul Sf`nt a turnat ]n noi…ce rev[rsare de dragoste! Dragostea uman[ dezam[ge=te, r[ne=te, moare, dar nu dragostea Lui Dumnezeu. Mereu vie =i mereu din abunden\[. C`nd eram vr[jma=ii Lui, El ne-a iubit, cu c`t mai mult acum c`ns suntem copiii Lui, Romani 5:8-10.

4. El ne asigur[ mereu c[ suntem copii Lui Dumnezeu,  }n Romani 8:16 =i ]n Galateni 4:6, Duhul Sf`nt depune m[rturie ]mpreun[ cu duhul omului r[scump[rat despre realitatea apartenen\ei acestuia din urm[ ]n familia Lui Dumnezeu, care s-a realizat prin m`ntuirea dat[ ]n dar de Dumnezeu prin Domnul Isus.

Aceast[ m[rturie se face ]n inima credinciosului pentru a-i da mereu asigurarea cine este el sau ea ]n Cristos. Chiar dac[ progresul meu este infim, Duhul Sf`nt nu-=i bazeaz[ m[rturia pe ce eu fac ci pe ce-a f[cut Domnul Isus ]n locul meu. Strig[tul ce-l determin[ ]n mine nu este unul de declararea pozi\iei mele ci de Abba, adic[ Tat[. El nu se uit[ la noi ci la Cel ce-a stabilit acest[ realitate. Aceasta este asigurarea ce ne-o aduce Duhul Sf`nt ]n via\a noastr[. }mi d[ acest lucru voie s[ mai p[c[tuiesc? Mai vreau s[ p[c[tuiesc? Nicidecum!

5. El ne sigileaz[, ne pecetluie=te, Efeseni 1:13-14

Sigiulul pus pe un document ]i d[ acestuia autenticitate. C`nd am tr[it ]n Detroit am fost notar public. Orice document pe care ]mi puneam =tampila, sigiliul cu numele meu era considerat autentic, real. Nu conta c[ era un scris elegant, sau doar o m`zg[leal[, c`nd pe acel document se imprima sigiliul meu, actul devenea cu valoare. Sigiliul se mai pune s[ stabileasc[ cine este proprietarul acelui document sau pachet. La seminarul unde preadau, Luther Rice Seminary, ]n Lithonia, Georgia, am dat decanului manuscrisele a trei cursuri, Istoria Cre=tinismului, Romani, =i Noul Testament. Ei au multiplicat acele documente =i le v`nd studen\ilor care se ]nscriu ]n claselel respective. Eu am adunat acele cursuri, eu le-am scris, eu am pus semn[tura mea acolo, dar, ei le v`nd! De ce? C`nd s-a pus sigiliul seminarului pe ele, ele devin proprietatea lor. Multimedia a publicat cartea cu }ntreb[rile Lui Dumnezeu, iar eu, autorul dac[ a=i vrea s[ iau material din aceast[ carte =i s[-l folosesc pentru alt[ publica\ie, trebuie s[ le cer permisiunea. +i-au pus imprintul lor, =i devin proprietari. Duhul Sf`nt ne-a pecetluit s[ fim ai Lui Dumenzeu. Nu ne mai apar\inem nou[, am fost cump[ra\i cu un pre\. Apoi, cred c[ sigiliul acord[ protec\ie documentelor =i bunurilor sigilate. Nu oricine are voie s[ ating[ acele bunuri sigilate, doar Proprietarul.

6. Duhul Sf`nt ne pune ]n noi “arvuna” sau anticiparea prezen\ei noastre la nunta Mielului, Efes 1:14; 2 Cor 1:22-23

Arrabon 2Cor 1:22; 5:5, cuv`ntul este ]mprumutat din lumea comercial[ =i ]nseamn[ un “downpayment” “chez[=ia”la ceea ce urmeaz[. Arvuna aceasta asigur[ pe om c[ urmeaz[ ca plin[tatea s[ fie ]n cur`nd. Se poate asem[na cu inelul de logodn[. Pavel prive=te Duhul Sf`nt ca primul dar din mo=tenirea noastr[. La sf`r=itul veacului, Dumnezeu va d[rui toate comorile cerului tuturor celor ce sunt ]n Cristos. P`n[ atunci Duhul Sf`nt ne d[ asigurarea c[ acele lucruri vor fi ale noastre. O sum[ infim[ punem c`nd ne cump[r[m o cas[, dar nu trec zile multe =i trebuie s[ depunem tot pre\ul. Nu mai este mult =i tot ceea ce Dumnezeu a promis (]mpreun[ mo=tenitori cu El) va fi al nostru.

De ce atunci bucuriile noastre suntem a=a de u=or procurate de lucruri =i nu de ceea ce El ne-a promis… Loteria, sau b[utura, bijuteriile, sau alte lucruri ieftine pe unii ]i ]mbucur[ mai mult dec`t faptul c[ sunt ]mpreun[ mo=tenitori cu El!?! Duhul Sf`nt ]n noi cre=te anticiparea. Faptul c[ avem Duhul Sf`nt, avem garan\ia c[ tot ce are El va fi al nostru!

7. Duhul Sf`nt ne d[ ungerea, 1 Ioan 2:20, 27

Domnul Isus este prin excelen\[ “Unsul Lui Dumnezeu,” Mesia, sau Cristos! Primii cre=tini au asociat aceast[ ungere cu botezul, dar Ioan nu vorbe=te despre un singur act ci de o prezen\[ permanent[ prin care noi avem ]n\elepciunea Lui Cristos Domnul de a r[spunde la fiecare situa\ie din via\[.

Ungerea din acest text ne garanteaz[ trei lucruri:

a. Ne ]nva\[ toate lucrurile }n nici un caz revela\ii noi, ci tot ce e necesar =i posibil s[ cunoa=tem cu privire la Cuv`ntul vie\ii.

b. Ungerea este real[, nu fals[, nu de felul care o pretindeau gnosticii, Ioan 16:3. Testul realit[\ii acestei ungeri este fidelitatea fa\[ de ceea ce a fost de la ]nceput. Exact la acel punct c[deau gnosticii, ei nu erau de la ]nceput.

c. Ungerea ne ajut[ s[ r[m`nem ]n El. Doar cei ce ai ungerea, cei ce au Duhul Sf`nt peste =i ]n via\a lor, sunt consacra\i pentru slujirea exclusiv[ a Lui Dumnezeu, aceia vor r[m`nea ]n El.

Sunt patru resurse care ne ajut[ s[ umbl[m cu confiden\[ prin Duhul Sf`nt:

1. Justificarea ne d[ o nou[ puritate ]naintea Lui Dumenzeu. El ne cosnider[ ca =i cum nu am fi p[c[tuit vre-o dat[!

2. }nfierea ne d[ un nume nou, o nou[ identitate. Noi suntem copiii Lui Dumnezeu. Sfin\i, copiii ai Lui, pelerini spre cer. Nu avem nevoie de alte nume.

3. Duhul Sf`nt ne aduce mereu o nou[ dispozi\ie care ne face s[ prefer[m sfin\enia peste p[cat! }ntre p[cat =i sfin\enie, noi avem noua dispozi\ie spre sfin\enie =i nu spre p[cat.

4. Prin Duhul Sf`nt am primit o nou[ putere care ne atrage spre Dumnezeu ca p[c[to=i ierta\i care doresc s[ vad[ frumuse\ea Lui Dumnezeu!

Aceste patru afirma\ii fac posibil[ tr[irea noastr[ ]n calea cea nou[ =i mult superioar[ c[ii vechi. Noi nu dorim nimic dec`t s[ ne minun[m de chipul Lui, noi ca Moise dorim s[ vedem slava Lui, =i c[lc[m pe pietrele fierbin\i ale de=ertului =i din jurul rugului, dar nu conteaz[ durerea, noi vrem s[-L vedem =i s[ ne uimim de frumuse\ea Lui! }n Efeseni 5:18 Pavel scrie: Fi\i plini de Duh. Apostolul Pavel explic[ ]n trei capitole din aceast[ epistol[ (1-3) cum am fost m`ntui\i, cum am fost plasa\i ]n Cristos, cum Duhul Sf`nt ne-a sigilat, ne-a identificat ca copii ai Lui Dumnezeu. }n acest verset, Pavel arat[ obliga\ia practic[ a celui credincios.

1. Botezul cu Duhul Sf`nt se petrece doar o dat[ ]n via\a celui credincios.

Umplerea cu Duhul Sf`nt este o experien\[ ce se repet[, ea trebuie s[ devin[ continu[ ]n via\a celui ce vrea s[ fie ca Domnul Isus. Nu po\i fi plasat de mai multe ori ]n trupul Lui Cristos, dar trebuie s[ fi permanent condus de Duhul, controlat de El.

2. Botezul cu Duhul Sf`nt este unic, apar`nd doar ]n Noul Testament. 

Umplerea cu Duh a fost ]nt`lnit[ =i ]n Vechiul Testament. De=i credincio=ii din Vechiul Leg[m`nt au fost condu=i de Duhul Sf`nt ]n vie\ile lor, ei nu fac parte din Biseric[, mireasa, trupul Lui Cristos.

3. Botezul rezult[ ]n pozi\ia noastr[ “]n Cristos.”

Umplerea rezult[ ]n puterea de a tr[i acest[ realitate. Botezul ne-a plasat ]n El, ne-a identificat cu EL, plin[tatea Duhului este necesar[ pentru a umbla zi de zi ]n asem[narea Lui.  Firea veche a credinciosului a fost r[stignit[ iar cel credincios trebuie s[-=i antreneze mintea ]n a ]n\elege acest fenoment =i trebuie o dedicare permanent[ pe altarul Lui Dumnezeu, Romani 12:1-2.  Dac[ firea ne conduce, Duhul Sf`nt se ]ntristeaz[, Efes. 4:30, iar dac[ continu[m umblare ]n fire vom muri, Rom 8:13. Dac[ ]ns[ suntem condu=i de Duhul Sf`nt demonstr[m c[ suntem copiii Lui Dumnezeu, Romani 8:14, =i a=a vom tr[i cu adev[rat.  Tehnic, umblarea prin firea veche demonstreaz[ nimic altceva dec`t c[ m`ntuirea nu a avut loc. Cei ce sunt m`ntui\i au pierdut ce-a fost vechi, totul s-a f[cut nou, 2 Cor. 5:17. Primii pa=i ]n a fi umplut cu Duhul Sf`nt le face ucenicul prin ascultarea de Cuv`ntul Lui Dumnezeu, fapt numit de Pavel ]n Galateni 5:16, “umblare prin Duhul.”

Umblarea sau tr[irea prin Duhul este o tr[ire sub controlul Duhului Sf`nt. Pavel spune s[ umbl[m c`rmui\i, condu=i de Duhul Domnului. Umblarea prin Duhul demonstreaz[ c[ sunt controla\i de Duhul, c[ sunt umplu\i. Nu este o formul[ magic[ prin care cineva se “umple” de Duh. Duhul Sf`nt conduce via\a celui credinios at`ta timp c`t acesta se las[ condus.

1. Aceast[ umblare este o umblare ]n ]n\elepciune, Efeseni 5:15-17

2. Aceast[ umblare este ]n lumin[, Efeseni 5:8, 13; 1 Ioan 1:7

3. Umblarea acesta este ]n dragoste, Galateni 5:22; Efeseni 5:2

4. Umblarea prin Duhul este o umblare ]n bucurie, Gal 5:22; Ps. 43:4; Fil 2:18, 4:4

5. A umbla prin Duhul ]nseamn[ a tr[i ]n pace, Gal 5:22; Matei 5:9; Romani 5:2; 12:18; Marcu 9:50

6. Acest[ umblare este o umblare ]n r[bdare, Gal 5:22; Iacov 5:7-11

7. Umblarea prin Duhul Sf`nt este o umblare ]n bun[tate, Gal 5:22; Colos 3:12; Rom 15:14

8. Umblarea aceasta este ]n credincio=ie, ]n loialitatea, Gal 5:22

9. Umblarea prin Duhul este o umblare ]n bl`nde\e, Gal 5:22; Matei 5:3; Efes 4:4; Fil 4:5;

10. Umblarea prin Duhul sf`nt este o umblare ]n ]nfr`narea poftelor, ]n total control asupra poftelor, Gal 5:22; Efes 5:3-7; Fil 4:13; 1 Tes 4:3-5; 1 Petru 2:11

11. Umblarea prin Duhul este umblarea ]n adev[r, 2 Ioan 4; 3 Ioan 3-4

12. Umblarea prin Duhul este o umblare ]n sfin\enie, 1 Petru 1:15

Umblare prin Duhul Sf`nt demonstreaz[ asem[narea cu Isus Cristos. Ucenicul va dori tot timpul s[ ac\ioneze ca Isus, ceea ce a f[cut El s[ facem =i noi. Via\a care El a tr[it-o pe p[m`nt a fost caracterizat[ de umblare prin Duhul Sf`nt. Modelul l[sat de El ucenicilor nu a fost o via\[ tr[it[ dup[ modelul lumii ci via\a care era ]n El, via\a divin[. La fel =i noi ca ucenici ai Lui trebuie s[ umbl[m contra curentului lumii. Lumea merge spre r[u, noi mergem spre bine. Via\a nou[ ce El a pus-o ]n noi se manifest[ prin umblarea noastr[ prin Duhul. Doar a=a dovedim c[ suntem “plini de Duh, controla\i de Duhul Sf`nt.” Altfel umbl[m dup[ lucrurile firii, iar umblarea acesta duce la moarte, Romani 8:13.

Duhul Sf`nt conduce via\a ucenicului la pa=uni verzi =i ape de odihn[ [n Cuv`nt Ve=nic al Lui Dumnezeu. Duhul Sf`nt ne ajut[ s[ ]n\elegem Scriptura, Ioan 14:26, 1 Cor 2:9-16; 2 Cor 4:4.

Asta ne conduce la urm[torul lucru ]n via\a celui credincios, Cuv`ntul Lui Dumnezeu!

CAPITOLUL 3  CUV~NTUL LUI DUMNEZEU }N VIA|A CELUI CREDINCIOS

Cel ce-a luat jugul Lui Cristos =i vrea s[ ]nve\e de la El, cred c[ este con=tient c[ metoda de a ]nv[\a de la El cea mai eficace este de a studia zilnic Cuv`ntului Lui Dumnezeu. Din toate mijloacele de revela\ie ale Lui Dumnezeu, Cuv`ntul Lui scris, Biblia, este cel mai eficient =i la ]ndem`na tuturor credincio=ilor. Natura prezint[ o revela\ie general[, minunile au fost limitate, }nsu=i Domnul Isus, mijlocul suprem de revela\ie al Lui Dumnezeu, nu este altfel cunoscut dec`t prin Cuv`nt. }n veacul nostru, Cuv`ntul este primordial ]n cunoa=terea Lui Dumnezeu, a Domnului Isus.

Caracteristicile Cuv`ntului Lui Dumnezeu

1. Adev[rat, Ioan 17:17; Iosua 23:14
2. Curat, Ps. 12:6; Proverbe 30:5
3. }ncercat, dovedit veritabil, Ps. 18:30
4. Etern, Isaia 40:8; Matei 5:17-19; Marcu 13:31
5. Dulce, perfect, adev[rat, Ps. 19:7-10
6. Insuflat de Dumnezeu, inspirat, 2 Tim. 3:16; 2 Petru 1:20-21
7. Viu =i activ, Evrei 4:12
Beneficiile citirii =i ale ascult[rii Cuv`ntului
1. Cuv`ntul ne-a n[scut din nou, Ioan 3:5; Iacov 1:18; 1 Cor 4:15; 1 Petru 1:23; Ne d[ via\[, Ps. 119:17, 77, 116, 144, 175
2. Cuv`ntul ne hr[ne=te ca s[ cre=tem, 1 Petru 2:2; Matei 4:4
3. Cuv`ntul ne ]nva\[, Ps 119:7, 12, 26, 33, 64, 68, 71, 73, 102, 108, 124, 135, 171; 2 Tim 3:16-17
4. Cuv`ntul ne \ine cura\i ]n calea Lui, Ps. 119:3, 9, 11, 29, 101; Ioan 15:3; Ps. 37:31
5. Cuv`ntul ne ]nvioreaz[, Ps. 119:25, 37, 40, 50, 88, 93, 107, 149, 154, 156, 159; Ps. 19:7
6. Cuv`ntul ne d[ discern[m`nt, ]n\elepciune, pricepere, r[spunsuri, Ps. 119:42, 66, 98, 99, 100, 104, 125, 130, 144, 169; 2 Tim 3:15
7. Cuv`ntul ne face s[ ur`m minciuna, Ps. 119:104, 128, 163
8. Cuv`ntul ne face s[ ]ntoarcem ochii de la lucruri de=arte, Ps. 119:37
9. Cuv`ntul nu ne las[ de ru=ine, Ps. 119:6, 31, 46, 80, 116
10. Cuv`ntul ne face ferici\i, ne d[ prosperitate, succes, Iosua 1:8; Ps. 119:1, 2
11. Cuv`ntul ne conduce, este c[l[uz[, ghid pentru noi, Ps. 119:105; Prov 6:22
12. Cuv`ntul ne ]nva\[ s[ umbl[m ]n libertate, Ps. 119:45
13. Cuv`ntul ne d[ speran\[, Ps. 119:49, 81, 116; Romani 15:4
14. Cuv`ntul ne m`ng`ie, ne d[ pace, Ps. 119:50, 52, 76, 165
15. Cuv`ntul ne d[ motive s[ c`nt[m, , Ps. 119:54, 172
16. Cuv`ntul ne face bine, Ps. 119:65
18. Cuv`ntul ne sfin\e=te, Ioan 17:17
Cuv`ntul ne d[ totul pentru a tr[i pentru slava Lui Dumnezeu.

Ucenicul are toate motivele din lume s[ citeasc[ =i s[ mediteze la Cuv`ntul Lui Dumnezeu, Iosua 1:8. Doar o citire sistematic[, serioas[ va duce la adev[ratele beneficii ale Cuv`ntului Lui Dumnezeu, Fapte 17:11. Cuv`ntul Lui Dumnezeu trebuie s[ tr[iasc[ din abunden\[ ]n noi, Coloseni 3:16

Cum putem ]nv[\a Cuv`ntul?

1. Ascultare de Cuv`nt, Ps. 10:17; Luca 6:45-49; 11:28
2. Citirea Cuv`ntului, Deut 17:19; Apoc. 1:3
3. Studierea Cuv`ntului, Fapte 17:11; 2 Tim 2:15
4. Memorizarea Cuv`ntului, Ps. 37:31; 119:9-11
5. Meditare la Cuv`nt, Iosua 1:8; Ps. 1:2-3

Ucenicul urmeaz[ un plan de care se poate \ine ca s[ ]nve\e Cuv`ntul Lui Dumnezeu. Un Psalm pe zi, un capitol din Evanghelii, sau din Proverbe, sau o alt[ carte din Biblie. Creionul =i h`rtia s[ fie nedesp[r\ite. Ucenicul noteaz[, subliniaz[, marcheaz[, memorizeaz[. Nici o zi s[ nu treac[ f[r[ citirea Cuv`ntului. Disciplineaz[-\i, ordoneaz[-\i via\a. To\i avem 24 ore pe zi. To\i facem =coal[ sau muncim p`n[ la 12 ore pe zi. Dac[ dormim 8 ore, ne r[m`n 4 pentru hrana, sp[lat, plimbat. }n aceste patru ore c`te sunt pentru ]ngrijirea trupului =i c`te pentru suflet? Nu avem timp? Nu =tim s[-l organiz[m, s[-l folosim eficient. Elimin[ din via\a ta tot ceea ce nu este necesar. Dac[ somnul crezi c[ trebuie scurtat, analizeaz[ bine momentele >moarte” care nu au nimic ]n ele =i ]nt`i elimin[-le pe ele, apoi analizeaz[ somnul. }ndr[goste=te-te de Cuv`nt. Dac[ vei fi ]ndr[gostit de Cuv`nt, nimic nu o s[-\i stea ]mpotriv[. Cite=te-l, memoreaz[-l, mediteaz[ la el, ascult[-l. Po\i ]ncepe cu Evangheliile =i s[ urm[re=ti via\a Domnului Isus. Fi sigur c[ este din venit din cer, c[ s-a ]ntrupat pentru a deveni M`ntuitor, c[ a tr[it exemplar, c[ a murit =i moartea Lui a ]nsemnat m`ntuirea ta, vezi clar cum evangheli=tii demonstreaz[ ]nvierea Domnului Isus. Ucenicul Domnului va cunoa=te c`t mai mult despre via\a Domnului Isus. Mergi apoi ]n epistole =i studiaz[ ]nv[\[turile apostolilor cu privire la biseric[, =i tr[irea cre=tin[. Familiarizeaz[-te cu Vechiul Testament. Nu te speria de faptul c[ e voluminos. Printr-un studiu serios, sistematic, Vechiul =i Noul Testament ]\i vor deveni cunoscute, =i pe m[sur[ ce le cuno=ti mai bine le vei ]ndr[gi mai mult.

Un ucenic care nu =tie Cuv`ntul Lui Dumnezeu nu este pe drumul de a deveni ca }nv[\[torul Lui, iar cine nu e pe acel drum se poate ca s[ nu fie cu jugul Lui Isus pe el. Cine nu are jugul Lui Isus, nu a venit la El, =i este foarte posibil ca s[ nu fie m`ntuit. Fi sigur mereu c[ e=ti m`ntuit, dar cea mai mare asigurare o g[se=ti ]n Cuv`ntul Lui Dumnezeu!

CAPITOLUL 4  RUG{CIUNEA }N VIA|A UCENICULUI 

Ucenicii Domnului Isus se roag[. Chiar dac[ nu =tiau cum trebuie, ei s-au dus la Domnul Isus cer`ndu-i s[-i ]nve\e s[ se roage. Ioan a ]nv[\at pe ucenicii lui, =i ucenicii Domnului vroiau s[ =tie =i ei s[ roage. Domnul Isu a ]nceput simplu =i le-a ar[tat cum trebuie s[ se roage.

1. Tat[l nostru–recunoa=terea unei rela\ii noi. De=i auzim cre=tini rug`ndu-se cu vorbe mari, Domnul Isus ne-a creat o real\ie nou[ cu Dumnezeu =i ne putem adresa simplu, confiden\i, respecto=i, dar intim, “Tat[l nostru!”

2. Care e=ti ]n ceruri–pozi\ia ]nalt[ a Lui Dumnezeu. Dumnezeu cuprinde totul, cerul, p[m`ntul =i tot ce exist[. Scaunul de domnie este ]nc eruri. Locul unde locuie=te Dumnezeu este ]n ceruri, mai presus de oricine =i orice.

3. Sfin\easc[-se Numele T[u–adorarea, sl[virea Numelui S[u. Numele indic[ identitatea cuiva, iar ucenicul c`nd se adreseaz[ astfel el spune “slav[ |ie, onoare Numelui T[u!”

4. Vie ]mp[r[\ia Ta–domnia Lui recunoscut[. Nu peste o mie de ani, ci acum, ]n via\a de fiecare zi fie domnia Ta real[, iar domnia Ta universal[ o doresc sa vin[ c`t mai cur`nd.

5. Fac[-se voia Ta–Precum ]n cer a=a =i pe p[m`nt–voia Lui se realizeaz[ perfect ]n cer, iar noi dorim ca acea=i voie s[ se realizeze =i pe p[m`nt. De=i pare ambi\ioas[ aceast[ cerin\[, c`nd fiecare cre=tin ar face voia Lui Dumnezeu, mult mai bine ar fi. Va veni vremea c`nd Domnul Isus va instaura ]mp[r[\ia Lui pe acest p[m`nt =i atunci cu siguran\[ c[ voia Lui Dumnezeu va fi pe p[m`nt ca =i ]n cer.

6. P`inea noastr[ zilnic[, D[ne-o ast[zi–nevoi fizice. Dumnezeu a d[ruit pe Fiul S[u s[ ne aduc[ m`ntuire =i ]mpreun[ cu El ne d[ toate lucrurile. Desigur c[ ]mp[r[\ia ce cre=tinii o experimenteaz[ acum este o ]mp[r[\ie spiritual[ =i toate binecuv`nt[rile promise sunt spirituale, dar nevoile noastre de baz[, p`ine, existen\a noastr[ El ne-o garanteaz[.
7. +i ne iart[ gre=elile, Precum =i noi iert[m celor ce ne gre=esc-nevoi spirituale, nevoi ce le avem din pricina c[ tr[im ]n prezen\a p[catului. Am fost izb[vi\i de pedeapsa =i puterea p[catului dar c`t tr[im pe acest p[m`nt suntem ]n prezen\a p[catului =i avem nevoie de iertare. Cel ce a fost iertat va ierta. Cine nu iart[ dovede=te c[ nu a cunoscut iertarea Lui Dumnezeu.

8. Nu ne duce ]n ispit[–nevoi spirituale, ori mai bine zis, nu ne l[sa s[ c[dem ]n ispit[. El nu ne duce ]n ispit[ ci cel r[u arunc[ ispite ]n calea noastr[, iar Tat[l nu ne las[ s[ c[dem. Ispita ne e p[cat ]n ea ]ns[=i, ci c[derea ]n fa\a ei. Dumnezeu nu ispite=te pe nimeni =i El }nsu=i nu este ispitit, Iacov 1:13.

9. Scap[-ne de cel r[u–nevoi spirituale majore! Nu-i da voie s[ ne ]nghit[. Cel r[u vrea s[ fac[ r[u dac[ poate =i celor ale=i, dar ucenicul se roag[ =i crede c[ Dumnezeu ]l scap[ de cel r[u.

10. C[ci a Ta este }mp[r[\ia =i pueterea =i slava ]n veci, Amin–]ncheiere ]n sl[vire =i adorare! A Lui este ]mp[r[\ie, El este }mp[ratul, a Lui este puterea, toat[, ]n cer =i pe p[m`nt, =i doar El are slav[, El merit[ slava de la noi =i El ]mparte cu nimei slava Lui. Domnul Isus cere tat[lui sp ne dea slava care o are El!

Elementele rug[ciunii AMMC

1. ADORARE Ex. 15:1-21; 2 Sam 22; Ps. 63:1-8; Daniel 2:19-23; Matei 11:25-26; Luca 1:46-55; 4:8; Efeseni 3:20-21; 1 Tim. 1:17; 1 Petru 1:3-5

2. M{RTURISIRE Psalm 32; 51; 66:18; 139:23-24; Proverbe 28:13; Marcu 11:25; Luca 15:17-21; 18:9-14; I Ioan 1:8-10

3. MUL|UMIRE Psalm 105:1; Daniel 6:10; Luca 17:11-19; Romani 1:21; Efes 1:15-16; Filip. 4:6; Colos. 2:7; 1 Tes. 5:18

4. CERERE Gen 18:23-32; 1 Cronici 4:10; 2 Cronici 14:11; Psalm 34:15;143:8-10; Prov 30:7-9; Luca 11:5:13; 18:1-8; Ioan 16:24; Efes. 6:18-19; Filip. 1:9-10; 4:6-7; Iacov 4:2-3; I Ioan 5:14-15

Adorarea Lui Dumnezeu este lucrul de c[p[t`i ]n rug[ciunile ucenicului. Dumnezeu ese a=a de magnific c[ niciodat[ nu vom putea epuiza adorarea noastr[. Ve=nic ]l vom l[uda, pentru c[ El este ve=nic! }ncepe prin a folosi cuvintele c`nt[rilor din Biblie care ador[ bun[tatea, ]ndurararea, m[re\ia, harul, iertarea, credincio=ia Lui Dumnezeu.

M[rturisirea este absolut necesar[ pentru a avea o bun[ via\[ de rug[ciune. Nu te po\i duce ]naintea Lui Dumnezeu f[r[ a-\i m[rturisi p[catele. Nu este posibil s[ ]ncerci s[ ascunzi de Dumnezeu vre-un p[cat. El =tie totul despre noi, =i totu=i ne iube=te!

Mul\umire pentru tot ce este Dumnezeu ]n via\a ta, ca =i pentru ceea ce face pentru tine. De la via\[ =i m`ntuire, la cele mai mici am[nunte din via\a noastr[, toate sunt sub directa providen\[ a Lui Dumnezeu. Mul\umirea trebuie s[ fie izvor`t[ dintr-o via\[ care este con=tient[ de Cine este Dumnezeu.

Cererea este lista dorin\elor celui credincios ]n conformitate cu via\a nou[, cu voia Lui Dumnezeu. Nu vom cere lucruri contrarea naturii noastre dumnezeie=ti, ci vom st[rui ]n ne ruga dup[ voia Lui Dumnezeu.

1. Rug[ciunea este a sta de vorb[ cu Dumnezeu.
Geneza 18:22-33
Isaia 1:18
Psalmul 139:23-24
Matei 6:9-13
Matei 11:25-26

2. Rug[ciunea poate fi f[cut[ oriune, despre orice, oric`nd

}n casa Domnului, 1 Samuel 1:9-10
}n camera ta, Matei 6:6
Pe deal/munte-]n natur[, Matei 14:23
Singur, Marcu 1:35
Cu al\ii, Matei 18:19-20
Pentru vr[jma=i, Matei 5:44
Pentru nevoi zilnice, Matei 6:11
Pentru imposibil, Marcu 11:22-23
Pentru dorin\e, Marcu 11:24
Pentru mila Lui Dumnezeu, Luca 18:13
Pentru prieteni, Luca 22:31-32
Pentru lucrarea ce-o faci, Ioan 15:16
Pentru m`ntuirea altora, Romani 10:1
Pentru orice, Filipeni 4:6-7
Pentru ]n\elepciune, Iacov 1:5
Pentru vindecare, Iacov 5:16
Pentru iertare, I Ioan 1:9
Pentru orice, I Ioan 5:14
Pentru binecuv`nt[ri, 1 Cronici 4:10
Pentru pacea na\iunii, 2 Cronici 7:14
Pentru ajutor, 2 Cronici 14:11
Pentru a exprima dragostea c[tre Dumnezeu, Psalm 18:1
Pentru a mul\umi Lui Dumnezeu, Psalm 52:9
C`nd e=ti bucuros, Exod 15:2, 11
C`nd lucrurile nu merg bine, 2 Samuel 12:15-16
C`nd e=ti ]n b[t[lie spiritual[, 1 }mp[ra\i 18:36
Diminea\a, Psalmul 5:3
Seara, diminea\a, la amiaz[, Psalmul 55:17

C`nd ai p[c[tuit, Psalmul 51:3-4
Ziua =i noaptea, Psalmul 88:1
Devreme, Marcu 1:35
Spontan, Luca 10:21
Ziua =i noaptea, 2 Timotei 1:3

3. Dumnezeu ascult[ rug[ciunea
Psalmul 10:17; 34:15-17; 40:1; 65:21
I Ioan 5:14-15
1 Petru 3:12

Dumnezeu are trei r[spunsuri: 

DA! Gen 24:12-27; 1 Samuel 1:11, 19-20; 2 }mp[ra\i 20:1-6; Ps. 35:5
Matei 9:27-31; Luca 17:11-14; Luca 18:35-43

NU! 2 Samuel 12:15-18; Matei 26:37-42; 2 Cor 12:7-10

NU }NC{, A+TEAPT{! Gen 12:2-5; 50:24-25; Ex. 5:22-23; 6:6-8

4. Dumnezeu nu este impresionat de vocea sau postura ta.
Matei 6:6; Luca 20:46-47
Avraam a stat ]n picioare, Gen 18:22-23
Moise s-a plecat ]naintea Domnului, Exod 34:8
Iosua s-a aruncat la p[m`nt, Iosua 7:6
Ana a stat ]n picioare ]naintea Domnului, 1 Samuel 1:26
Solomon a ]ngenuchiat, 1 }mp[ra\i 8:54-55
Ezechia s-a rugat culcat ]n pat, 2 }mp[ra\i 20:1-2
Daniel a ]ngenunchiat, Daniel 6:10
Domnul Isus s-a aruncat cu fa\a la p[m`nt, Matei 26:39
C`nd sta\i ]n picioare..Marcu 11:25

Domnul Isus a ]ngenuchiat, Lica 22:41

5. Credin\a =i ascultarea sunt esen\iale ]n rug[ciune

Psalm 37:4-5; Proverbe 3:5-6; 15:8; Matei 6:14-15; 17:19-21; Marcu 11:24; Romani 4:20-21; Evrei 11:6; Iacov 1:6-7; 1 Ioan 3:22

6. Rug[ciunea trebuie practicat[, apropiat de Dumnezeu ]n umilin\[, cu deplin[ ]ncredere, =i foarte specific

Ps 10:17; 51:16-17; 2 Cronici 7:14; 34:27; Luca 18:9014; Iacov 4:10; I Petru 5:5-6; Efeseni 3:12; Evrei 4:15-16; 10:19-22; Geneza 18:23-32; Judec[tori 6:36-40; 2 }mp[ra\i 6:15-18; Matei 7:7-11; Ioan 16:24; Filipeni 4:6-7

7. Nu vorbi tot timpul, \ine minte rug[ciunea este a sta de vorb[, las[-L =i pe Dumnezeu s[ vorbeasc[ 1 }mp[ra\i 19:11-15; Psalmul 27:14; 62:5; 85:8; Isaia 55:1-4

D. L. Moody a predicat ]n Sco\ia =i ]nainte de a ]ncepe predica, pentru a capta aten\ia copiiilor care erau ]n fa\[, “ce este rug[ciunea?” a=tept`nd ca el ]nsu=i s[ le dea r[spunsul. Dar spre mirarea lui, o serie de m`ini s-au ridicat. Moody a cerut unuia din ei s[ r[spund[. B[iatul s-a ridicat confident =i a r[spuns: “Rug[ciunea este a oferi dorin\ele noastre care sunt ]n conformitate cu voia Lui Dumnezeu, ]n Numele Domnului Isus, m[rturisindu-ne p[catele =i mul\umindu-I pentru ]ndur[rile Lui.” R[spunsul plin de admira\ie a lui Moody a fost, “Slav[ Domnului b[iete c[ ai fost n[scut ]n Sco\ia!”
Fac[ Domnul ca =i copiii no=tri =i noi s[ =tim ce-i rug[ciunea =i s[ ne rug[m, f[c`nd din rug[ciune pl[cerea vorbirii cu Tat[l.

CAPITOLUL 5  POSTUL }N VIA|A UCENCIULUI LUI CRISTOS! Matei 9:14-17

Ucenicii lui Ioan l-au ]ntrebat pe Domnul Isus de ce ucenicii Lui nu postesc de loc? Ei posteau frecvent ca =i Fariseii, iar ucenicii Domnului nici m[car din c`nd ]n c`nd. Ei au fost intriga\i de aceast[ lips[ de conformare, o via\[ religioas[ cuprinde postul, iar ucenicii Noului }nv[\[tor, Cel ce ]nv[\a cu autoritate, nu postesc de loc!

Ucenicii Domnului nu pot fi u=or ]n\ele=i deorece ei nu se conform[ anumitor “legi” =i gata sunt ucenici, ci via\a lor l[untric[ s-a schimbat, inima este nou[, iar aceast inim[ nou[ va genera o nou[ atitudine!

Domnul Isus le spune c[ ucenicii Lui sunt privelegia\i s[-L aib[ pe El cu ei. C`nd El va pleca vor posti! El a plecat de acum dou[ mii de ani, iar ucenicii Lui postesc c[ci doresc s[ fie tot mai satisf[cui\i cu El =i cu via\a nou[ adus[ de El. }n Predica de pe Munte Domnul Isus a corectat felul de a posti pe care Fariseii ]l practicau, Matei 6:16-18. Postul trebuie practicat ]naintea Lui Dumnezeu ca de altfel toat[ via\a noastr[ trebuie tr[it[ ]naintea Lui Dumnezeu, El fiind singura noastr[ audien\[ care conteaz[.

Ucenicul care st[ mereu aproape de Domnul Isus, cel care mereu vrea s[ ]nve\e de la El, va practica aceast[ disciplin[ pu\in cunoscut[ de mul\i cre=tini, postul.

Domnul Isus a postit mult ]n via\a Sa de pe p[m`nt. Biblia scrie despre cele patruzeci de zile c`nd a postit ]n pustia Iudeii, Matei 4:1-2.  Doar Moise, Ilie =i Domnul Isus au postit patruzeci de zile. Despre al\ii se scrie c[ au posti mai multe zile, trei fiind cea mai obi=nuit[ cifr[. }n cazul postului de patruzeci de zile trebuie s[ fie interven\ia divin[ de a sus\ine via\a cuiva.

Moise a stat pe munte ]naintea Lui Dumnezeu =i se pare c[ nevoia de m`ncare dispare ]n a=a stare. Ilie merge spre muntele Domnului sus\inut de m`ncarea adus[ de }ngerul Domnului, 1 }mp[ra\i 19:5-8. C`nd diavolul i-a propus Domnului Isus s[ transforme pietrele ]n p`ini, Domnul Isus refuz[ =i citeaz[ ceea ce Moise a scris ]n Deuteronom 8:3 “Astfel, te a smerit, te a l[sat s[ suferi de foame, =i te a hr[nit cu man[, pe care nici tu n o cuno=teai, nici p[rin\ii t[i n o cunoscuser[, ca s[ te înve\e c[ omul nu tr[ie=te numai cu p`ine, ci cu orice lucru care iese din gura Domnului tr[ie=te omul.”

Omul nu tr[ie=te doar cu m`ncare fizic[, ci poate fi hr[nit cu orice cuv`nt care iese din gura Domnului. Mana a fost m`ncare ce Evreii au primit-o ]n timpul celor 40 de ani de pelerinaj prin pustie. Ce era mana? Man[ ]nseamn[ “ce este aceasta?” Acesta este numele dat de poporul Israel c`nd au primit hran[ de la Dumnezeu.

Psalmul 78:23-25 ne spune “El a poruncit norilor de sus =i a deschis por\ile cerurilor: a plouat peste ei man[ de m`ncare, =i le a dat gr`u din cer. Au m`ncat cu to\ii p`inea celor mari =i le a trimis m`ncare s[ se sature.”

M`ncarea din cer, m`ncare celor mari sunt nume ce descriu ceea ce poporul a experimentat ]n pustie timp de patruzeci de ani. De=i Israeli\ii s-au sc`rbit de acea “hran[ proast[,” Dumnezeu nu a suspendat-o dec`t dup[ ce poporul a intrat ]n Canaan, c`d poporul a putut s[ m[n`nce din roadele p[m`ntului.

Doar Ilie mai prime=te m`ncare din cer, m`ncare care-l duce patruzeci de zile =i patruzeci de nop\i, m`ncare ce a sus\inut =i pe Moise =i pe Domnul Isus ]n mod miraculos.

}n Ioan 4:33-34 Domnul Isus este analizat de uncenicii ]ntor=i din cetate cu m`ncare. Ei spun: “Nu cumva I a adus cineva s[ m[n`nce?> Isus le a zis: >M`ncarea Mea este s[ fac voia Celui ce M a trimis =i s[ împlinesc lucrarea Lui.”

M`ncare Lui era ]n mod normal ceea ce ucenicii au adus, dar ]n momentul ]n care un ]ntreg ora= se deschide pentru Evanghelie, c`nd un suflet este scos din ]ntuneric, m`ncarea fizic[ devine secundar[, neimportant[. Adev[rata m`ncare este “a face voia Lui, a ]mplini lucrarea Lui.”

Taina acestui fel de m`ncare este cunoscut[ doar de cei ce ]l cunosc pe Dumnezeu, se apropie de El =i ]n mod intim se hr[nesc cu “orice cuv`nt care iese din gura Lui Dumnezeu,” cu mana din cer!

De=i Domnul Isus nu porunce=te ]n mod expres postul, prin via\a Lui =i cuvintele Lui se poate vedea c[ ucenicii Lui vor posti. El nu spune de c`te ori =i ce durat[ s[ aibe postul, dar spune c[ postul trebuie f[cut ]n fa\a Lui Dumnezeu.

Ce este postul?

John Wesley spunea c[ unii cre=tini au exgerat postul iar al\ii l-au abandonat cu totul!

Postul este mai mult dec`t abstinen\a de la m`ncare de=i acest elemnt este necesar ]n lumea nostr[ care tr[ie=te ]n ]mbuibare. Richard Foster spune c[ “]n \ara aceasta unde arcadele aurite ale atotprezentului McDonald, =i a templelor Pizza, este greu s[ vorbe=ti despre post =i abstinen\[ de la m`ncare.”

Esen\a postului este separarea de ceva pentru a te d[rui ]ntr-o m[sur[ mai mare Lui Dumnezeu. Separarea poate include m`ncare, sau orice alt lucru pl[cut pentru a te apropia mai mult de Dumnezeu. Seprarea de darurile Lui Dumnezeu pentru a ne concentra asupra Celui ce d[ruie=te.

Postul este distinct fa\[ de “greva foamei” care este o form[ de protest politic, =i de “cura de sl[bire” a cuiva. Postul este abandonarea m`nc[rii fire=ti pentru a te hr[ni cu “mana cereasc[, cu orice Cuv`nt care iese din gura Lui Dumnezeu.

Trebuie s[ postim?

Postul este plasat ]n Predica de pe Munte ]ntre rug[ciune =i d[rnicie. Ambele discipline accentuate mereu ]n istoria cre=tin[, dar postul mai pu\in. De ce? E mai u=or s[ dai c`\iva bani =i arunci cuvinte dec`t s[ te ab\ii de la m`ncare, televizor, pl[ceri fizice, etc.
Dac[ vrem s[ avem o permanent[ s[rb[toare, un osp[\ necurmat atunci abstinen\a, postul este cheia. Domnul Isus spune s[ nu umbl[m cu fa\a posomor`t[, nci nu avem de ce, de=i aparent nu ne hr[nim, ]n fond ne “]nfrupt[m” din El, din ceea ce El ne d[, Cuv`tnul Lui care este mana din cer.

C`t postim?

O mas[, dou[ mese, trei mese. Jum[tate de zi, o zi, dou[, trei sau mai multe.
Postul se poate face cu abstinen\[ de la anumite m`nc[ri, de la ap[ sau cu ap[, chiar cu sucuri de fructe. Depinde de organismul fiec[rui individ, unii pot posti foarte u=or al\ii au nevoie de disciplin[ serioas[. Stomacul trebuie disciplinat. Dup[ c`teva semnale prin care cere m`ncare, dac[ este ignorat, renun\[. Dac[ te la=i dominat de cerin\ele acestui trup, te va domina =i vei fi sclavul trupului. Pavel spunea c[-=i \ine trupul ]n st[p`nire, se purta spru cu trupul lui, 1 Cor 9:27.

CAPITOLUL 6 }NCHINAREA UCENICULUI  Romani 12:1-2

“Lucrul cel mai important este ]nchinarea. Atitudinea ]nchin[torului este atitudinea servitorului ]n fa\a regelui, idea central[ fiind pro=ternere, plecare ]n fa\a suveranului, “

G. Campbell Morgan. Ucenicul va ]nv[\a de la ]nceput importan\a ]nchin[rii. Dac[ dorim ca via\a cre=tin[ s[ func\ioneze bine atunci ]nchinarea noastr[ trebuie s[ fie deplin[, f[r[ rezerve. Iat[ ce scrie John Piper, un pastor baptist din Minnesota,  “Esen\a ]nchin[rii autentice este experien\a colectiv[ a satisfac\iei profunde ]n gloria Lui Dumnezeu, sau un cutremur c[ nu avem aceast[ satisfac\ie =i o mare dorin\[ de o avea.” (Piper, 41-43)

}nchinarea este un subiect destul de ne]n\eles =i abuzat ]n vremea noastr[. Pu\in am auzit noi descpre ]nchinare ]n urm[ cu dou[zeci de ani. Mersul la biseric[, punerea pe genunchi la intrare, a=ezat ]n banc[, citind din Biblie sau salut`nd ]n st`nga =i ]n dreapta pe cei ce erau acolo. O c`ntare, o rug[ciune, un text Biblic, alt[ c`ntare, “]nchinare cu darurile de bun[ voie,” ascultarea predicii, rug[ciune, Amin. Aceasta a ]nsemnat ]nchinare. Nu acum. }nchinare este poate cel mai popular cuv`nt ]ntre evanghelici. Zeci de c[r\i se public[ despre acest subiect, se \in seminarii despre ]nchinare, dar ne ]nchin[m mai mult? C`nt[ri peste c`nt[ri special create pentru ]nchinare, grupuri care conduc ]nchinarea, etc, duc acestea la ]nchinare?  De la simpla ]nchinare protestant[, mul\i se ]ntorc spre felul de ]nchinare liturgic al bisericlor catolice sau ortodocse. Mul\i oameni nemul\umi\i cu goliciunea =i stilul distractiv al ]nchin[ri se ]ntorc spre ]nchin[rile pline de simbolism, liturgige ale bisericilor istorice, dar g[sesc acolo adev[rata ]nchinare? Este acea form[ de multe ori “goal[“ adev[rata ]nchinare?

Domnul Isus nu a vorbit prea mult despre ]nchinare. C`nd a fost ispitit de diavolul s[ i se ]nchinae lui, Domnul Isus a r[spuns, “Domnului Dumnezeului T[u s[ te ]nchini =i doar Lui s[-I sluje=ti,” Matei 4:10. El citeaz[ ceea ce scrie ]n Deuteronom 6:13; 10:20; Iosua 24:14; 1 Samuel 7:3. A doua oar[ c`nd Domnul vorbe=te despre ]nchinare se afl[ ]n Ioan 4:21, 22, 23, 24.  }n afar[ de aceste dou[ d[\i, Isus nu mai vorbe=te de acest subiect. De ce oare? Cu to\ii =tim c[ El s-a ]nchinat Lui Dumnezeu =i a acceptat ]nchinarea oamenilor. De ce nu o ]nv[\[tur[ specific[ despre ce este ]nchinarea, cum trebuie s[ ne ]nchin[m? Sau sunt suficente aceste dou[ ]nv[\[turi spuse de El?

Domnului Dumnezeului t[u sa te ]nchini =i doar Lui s[-I sluje=ti ne spune c[ ceea ce a fost valabil ]n Vechiul Testament este valabil =i ]n Noul Testament. Singurul care merit[ ]nchinarea noastr[ este Dumnezeu. Toat[ ]nchinarea trebuie adresat[ Lui Dumnezeu. Orice ]nlocuire a Lui Dumnezeu ]n procesul de ]nchinare se nume=te idolatrie. Domnul Isus spune diavolului s[ plece de la El c[ci El va sluji doar Lui Dumnezeu =i I se va ]nchina f[r[ a se abate la st`nga sau la dreapta. Cei din Vechiul Testament au ]n\eles c[ ]nchinarea ]nseamn[ a se preda ]n totul Lui Dumnezeu, au ]n\eles s[-=i aduc[ jertfele la altarul Lui Dumnezeu =i s[ asculte de Legea Domnului. Slujirea nu era doar momentul aducerii jertfei, ci slujirea era ]ntregul complex al vie\ii cuiva. Domnul Isus asta a spus diavolului c[ El se ]nchin[ Domnului =i doar pe El ]l sluje=te. Ca Fiul al Omului, ]n starea de umilire, Isus Cristos cel ]ntrupat se ]nchin[ =i sluje=te Lui Dumnezeu.

Al doilea text unde El vorbe=te despre ]nchinare este Ioan 4 unde El vorbe=te cu femeia samariteanc[. Acesta avea ]ntreb[ri cu privire la locul de ]nchinare, Domnul Isus ]i spune modul de ]nchinare. Nici pe acest munte, nici la Ierusalim, ci ]n Duh =i ]n adev[r. Se pare c[ femeia =tia cum s[ se ]nchine, ea avea probleme cu locul unde s[ se ]nchine. Domnul Isus =tia condi\ia ei =i-i spune “locul nu conteaz[, conteaz[ felul cum trebuie s[ te ]nchini.”
Aceste cuvinte ale Domnului Isus au fost interpretate ]n fel =i chip. O simpl[ exegetare a versetelor 4:21-24 ne prezint[ urm[toarele adev[ruri:

1. Vine ceasul, =i acum a =i venit. Au fost alte vremuri. Au fost alte aranjamente. Economia Lui Dumnezeu a lucrat ]n anumite feluri ]n vremurile din Vechiul Testament. Ne afl[m ]ntr-o alt[ er[. Suntem “]n zilele din urm[,” c`nd lucrurile vor fi altfel, nici pe acest munte, nici la Ierusalim. Legea va face loc dispensa\iei bisericii, unde ]nchinarea va fi ]n al\i termeni. Tr[im vremuri escatologice inaugurate de Domnul Isus prin venirea Lui. Este o nou[ zi!

2. Voi v[ ]nchina\i la ceea ce nu cunoa=te\i, evreii se ]nchin[ la ceea ce cunosc. }nchinare f[r[ cunoa=tere este p[g`nsim. Nu =tim dar ne ]nchin[m…la cine, la ce? Cunoa=terea este esen\ial[ ]n ]nchinare. Doar cei ce-L cunosc pe Dumnezeu se ]nchin[ cu adev[rat Lui Dumnezeu.

3. Adev[ra\ii ]nchin[tori se ]nchin[ ]n Duh =i ]n adev[r. Ambele elemente sunt analizate ]n Evanghelia dup[ Ioan. Dumnezeu este Duh =i Adev[r, =i ]nchinarea trebuie s[ fie spiritual[ =i dup[ adev[r.

Ce este ]nchinarea?

}nchinarea este un cuv`nt nobil. }n Vechiul Testament adev[rata postur[ era s[ cazi ]naintea Dumnezeului universului aduc`ndu-I omagiu pentru m[re\ia Lui. Plecat ]n genunchi ]naintea Lui, sau cu fa\a la p[m`nt erau pozi\iile ]n care credinciosul ar[ta ca se ]nchin[ Lui Dumnezeu. Cuvintele biblice folosite pentru a descrie ]nchinarea ne arat[ natura ]nchin[rii. Cel mai obi=nuit cuv`nt ]n limba ebraic[ pentru ]nchinare, vine de la r[d[cina ‘ebed, care ]nseamn[ slujitor. Acest cuv`nt cuprinde ideea de slujire de orice natur[, fie c[ este adorare, sau f[c`nd lucruri obi=nuite, Exod 3:12; 20:5; Deut. 6:13; 10:12; Iosua 24:15; Ps. 2:11. Cel ce-l sluje=te pe Dumnezeu, acela I se ]nchin[ cu adev[rat. Fie c[ st[ pe genunchi ]nainte Lui Dumnezeu ]n rug[ciune, fie c[ ajut[ un s[rac, sau ]ngrije=te un bolnav, acesta se ]nchin[ Lui Dumnezeu.

Un alt cuv`nt folosit ]n Vechiul Testament este histahwa, care ]nseamn[ a te pro=terne ]n mod religios sau din obliga\ie ]n fa\[ cuiva, Gen 27:29; 49:23. Aceasta atituine este de recuno=terea superiorit[\ii persoanei c[ruia ]i face plec[ciunea.

}n Noul Testament g[sim aceste cuvinte care descriu ]nchinarea: proskyneo, ( a s[ruta m`na cuiva ). }n forma verbal[ este folosit de 59 de ori ]n NT, accentu`nd ]nchinare fa\[ de Dumnezeu, Apocalipsa 4:11; 5:9; 7:12; 19:1, 3, 4. Al doilea ca frecven\[ este cuv`ntul sebomai, av`nd la baza sensului lui “frica” implic`nd reveren\[, =i sensul de uimire ]n fa\a m[re\iei Lui Dumnezeu. Latreuo, este un termen general care denot[ ]nchinarea, implic`nd rug[ciunea, Fapte 13:2-3; d[rnicia, Romani 15:27; 2 Cor 9:12, sau lucrarea evangheliei, Romani 15:16. Leitourgia, este derivat din latreuo =i se refer[ la totalitatea vie\ii tr[it[ pl[cut ]naintea lui Dumnezeu. Mat. 4:9-10; 14:33; Marcu 15:19; Fapte 10:25; Rom 12:1; Evrei 8:5; 9:9; 9:21; 10:11.

Esen\a acestor texte este c[ ]nchinarea =i slujirea cre=tin[ sunt sinonime.

Ne ]nchin[m pentru c[ ]l cuno=tem a spus Martin Luther. }nchinarea deci nu este un lucru “extra” pentru anumi\i cre=tini spirituali, ci ]nchinarea este esen\ail[ ]n via\a ucenicului. Ucenicul este m`ntuit, ]l cunoa=te pe Dumnezeu, umbl[ prin Duhul Sf`nt, tr[ie=te ]n rug[ciune =i ]n Cuv`nt, expresia natural[ este s[ se ]nchine, s[-l slujeasc[ pe Dumnezeu. Biblia este foarte clar[ c[ doar Dumnezeu trebuie s[ fie adorat c[ci doar El este Dumnezeu, Exod 20:1-3. Fiin\a ]ntreag[ a celui credincios este predat[ lui Dumnezeu, Romani 12:1-2, aceast[ predare Pavel o nume=te slujire duhovniceasc[, adev[rata ]nchinare.

1. Adev[rata ]nchinare este adresat[ Lui Dumnezeu, Ioan 4:24.
2. Adev[rata ]nchinare se concentreaz[ asupra vredniciei, valorii Lui Dumnezeu, Ps. 96:4.
3. Adev[rata ]nchinare recunoa=te sfin\enia Lui Dumnezeu tot timpul,Ps. 99:9.
4. Adev[rata ]nchinare cost[, 2 Sam 24:24.
5. Adev[rata ]nchinare include rug[ciune, sl[virea Lui Dumnezeu, lauda, Cuv`ntul Lui Dumnezeu, mul\umirea, m[rturisirea, dedicarea darurilor noastre Lui Dumnezeu, 1 Tes. 5:16-18; Colos 3:16; 2 Cor 8:5; 9:7-8.  Adev[rata ]nchinare este ]n Duh =i Adev[r, glorific`nd totdeauna pe Domnul Isus care ne-a m`ntuit =i ne-a chemat s[-l urm[m pe El! Stilul de via\[ al ucenicului este un stil de permanent[ ]nchinare. Suntem m`ntui\i pentru acesta, Efeseni 1:12, 1 Cor 10:31; 6:20.

}n ]nchinarea adev[rat[ ucenicul g[se=te desf[tarea lui. Mai mult ca ]n alte activit[\i, ]n ]nchinare ne g[sim adev[rata pl[cere, Psalmul 16:11. Psalmistul spune c[ ]n prezen\a Lui Dumnezeu sunt bucurii ve=nice, =i desf[t[ri pentru totdeauna la dreapta Lui. Ucenicul care vine ]n prezen\a Lui Dumnezeu, care se ]nchin[ cu adev[rat g[se=te c[ nu este pl[cere pe acest p[m`nt care s-o ]ntreac[ pe aceasta. Psalmul 27 exprim[ dorin\a psalmistului de a locui mereu ]n casa Domnului pentru a privi frumuse\ea Domnului (Ps 27:4). Asaf spunea ]n Psalmul 73 c[ nu are pe nimeni altcineva ]n cer =i pe p[m`nt nu-=i g[se=te pl[cerea dec`t ]n Domnul, (Ps. 73:25).  Dac[ ucenicul nu g[se=te pl[cerea lui ]n Domnul se prea poate ca el s[ nu fie ucenic ci doar s[-i plac[ ideea de avea o religie. Iat[ din nou ce spune pastorul John Piper, “}nchinarea este de dragul m[ririi Lui Dumnezeu nu m[ririi noastre, ci al Lui Dumnezeu, iar Dumnezeu este m[rit ]n noi c`nd noi suntem satisf[cu\i, ]mplini\i ]n El.”

Venitul Duminca la biseric[ nu este de a veni cu m`inile pline de a-i da Lui Dumnezeu, ca =i cum Lui i-ar trebui ceva, Fapte 17:25, ci s[ venim cu m`inile goale s[ primim de la Dumnezeu. +i ceea ce primim de Dumenzeu ]n ]nchinare este plin[tatea Lui Dumnezeu nu sentimentul de distrac\ie. Trebuie s[ venim ]nseta\i dup[ Dumnezeu la fel ca Psalmistul care spunea “cum dore=te cerbul izvoarele de ap[ a=a te dore=te sufletul meu pe Tine Dumnezeu, “ Ps. 42:1-2. Dumnezeu este onorat atunci c`nd noi murim de foame =i sete dac[ nu-l avem pe Dumnezeu.

Nimic nu-L face pe Dumnezeu mai suprem =i mai central ]n ]nchinare ca poporul care este determinat s[ nu fie mul\umit cu bani, prestigiu, familie, vacan\e, slujb[, s[n[tate, sport, filme, muzic[, prieteni, sau juc[rii, ci doar Dumnezeu care cu adev[rat aduce satifac\ie real[ inimilor lor. Acest popor nu va c`nta sau se va ruga, din simpl[ obi=nuin\[ ci tot ce va face va face s[ ajung[ la Dumnezeu.

Dac[ ideea se va schimba nu s[ primim ci s[ d[m Lui Dumnezeu, John Piper spune c[ a v[zut cum ]n mod subtil Dumnezeu nu mai r[m`ne centrul ]nchin[rii ci “calitatea d[ruirii noastre.” C`nt[m la un nivel vrednic de EL? }ncet ]ncet ne ducem din ]nchinare spre calitatea performan\ei. Nimic nu-l \ine pe Dumnezeu la centrul ]nchin[rii ca =i satisfac\ia ]n El, iar c[utarea plin[ de tremur este motivul pentru care suntem ]mpreun[.

Mai mult continu[ Piper, o ]nchinare con=tient[ de performa\[ nu de Dumnezeu conduce la a face ]nchinarea un mijloc spre altceva. Ne ]nchin[m Lui Dumnezeu ca s[ primim ceva de la El, =i deci motivul ]nchin[rii nu a fost satisfac\ia noastr[ ]n El ci am folosit-o ca pe o trambulin[ s[ ajungem la ceea ce de fapt dorim s[ ne satisfac[. De multe ori ne “]nchin[m” s[ adun[m bani, sa adun[m mul\i oameni la biseric[, s[ vindec[m pe cei ce sufer[, s[ recrut[m lucr[tori, s[ ]mbun[t[\im moralitatea, s[ d[m posibilitate ca cei cu talente s[-=i ]mplineasc[ chemarea, s[ ]nv[\[m pe copii calea neprih[nirii, s[ ajut[m familia s[ fie mai bun[, s[ evangheliz[m, etc. Toate acestea dovedesc c[ nu =tim ce este adev[rata ]nchinare. Afec\iunea pentru Dumnezeu este scopul ]nchin[rii. Nu pot spune so\iei c[ sunt ]ndr[gostit de ea =i toat[ pl[cerea mea este ]n ea ca ea s[-mi fac[ m`ncare bun[. Nici nu m[ voi juca cu b[iatul meu ca el s[ cure\e z[pada. Desf[tarea ]n cineva nu este pentru ceea ce fac ci pentru ceea ce sunt.

}nchinarea autentic[ va aduce “n” binecuv`nt[ri peste biseric[, la fel cum adev[rata dragoste va aduce o c[snicie trainic[ =i bun[, dar ]nchinarea r[m`ne autentic[ doar c`nd scopul este s[ fim complet satisf[cu\i ]n El nu ]n ceea ce El ne d[.

Elementele adev[ratei ]nchin[ri:

1. Rug[ciunea
A. Personal[
B. }n grupuri mici
C. Cu toat[ Biserica –]ngenuchind sau st`nd ]n picioare

2. Sl[virea prin c`ntare
A. Solo/duet
B. Grupuri/coruri/orchestre

C. Congrega\ia Aten\ie la performan\[. Cei ce stau ]n fa\a adun[rii trebuie s[ conduc[ poporul la ]nchinare. Dac[ aten\ia este atras[ la ceea ce fac ei, scopul lor nu s-a realizat.

3. D[ruirea zeciuelilor
A. Con=tien\i
B. Respecto=i

C. Darnici-trec`nd peste ceea ce suntem datori

4. Predicare Cuv`ntului
A. Central ]n ]nchinare
B. Predinc`ndu-L pe Cristos
C. Cu responsabilitate-nu perform`nd oratoric ci aduc`nd la via\[ cuv`ntul Lui Dumnezeu pentru cei ce-l ascult[

5. Ascultarea Cuv`ntului
A. Cu aten\ie
B. Cu ]n\elegere
C. Cu dorin\a de a-l ]mplini- ”a fost o predic[ bun[,” sau “trebuie s[ m[ pun pe treab[, a=a nu mai merge?”

4. M[rturisirea
A. Singur
B. Unui grup
C. Bisericii

7. Botezul =i Cina Domnului

A. Biblic
B. Reveren\ios
C. Cu bucuria ]n inim[

CAPITOLUL 7 UCENICUL +I NOUA LUI FAMILIE EFESENI 2:11-22

F[r[ s[ exager[m, Cre=tinii sunt familia Lui Dumnezeu! Ei au devenit copiii ai Lui Dumnezeu prin credin\[ =i asta spunea John Stott ne pune s[ fim “noua societate a Lui Dumnezeu.”

Neamuri alt[dat[, net[ia\i ]mprejur, f[r[ Cristos, f[r[ drept de cet[\enie ]n Israel, str[ini de leg[mintele f[g[duin\ei, f[r[ n[dejede, f[r[ Dumnezeu ]n lume!

Nu se putea mai r[u. Nu era ceva mai groaznic! F[r[ Cristos, f[r[ nici un drept, f[r[ Dumnezeu ]n lume! Ce cuvinte sinistre! Dar slav[ Jertfei Lui, acum numai suntem nici str[ini , nici oaspe\i ai casei ci ]mpreun[ cet[\eni cu sfin\ii,

OAMENI DIN CASA LUI DUMNEZEU, MEMBRII DIN FAMILIA LUI DUMNEZEU!

1. N{SCU|I DIN DUMNEZEU Ioan 1:12; 1 Ioan 5:1-2

2. AVEM O RELA|IE NOU{ Ioan 8:35; Rom 8:15

3. INFR{|I|I CU CRISTOS Ioan 20:17; Evrei 2:11

4. MO+TENITORI }MPREUN{ CU EL Gal 4:7; Rom 8:17

5. NERECUNOSCU|I DE LUME Ioan 15:18-21; 1 Ioan 3:2

6. A+TEMPT{M MANIFESTAREA COPIIILOR LUI DUMNEZEU Rom 8:19; Col 3:4

A. Legile Lui }n noua rela\ie, ]n noua cas[ ne purt[m dup[ legile casei, uit[m anii de ]ntr[inare =i ne adapt[m la noile rela\ii!

B. Fra\ii Lui Ca fra\i ai Domnului Isus, vom purta chipul Lui =i tot mai mult vom sem[na cu EL.

C. }ntre noi

a. Rela\iile dintre membrii familiei Lui sunt de o nou[ calitate.

b. Cei ce sunt n[scu\i din Dumnezeu iubesc pe copiii Lui Dumnezeu!

c. Nu se face nici un r[u ]n familia Lui Dumnezeu, nu se comite nimic necuvincios, rela\iile sunt sfinte, =i nimeni nu calc[ ]n picioare pe cel[lalt! Doar cei n[scu\i ]n familia Lui Dumnezeu sunt copii Lui Dumnezeu =i ei sunt adev[ra\ii cre=tini:

1. Adev[ratul cre=tin ]mbr[\i=eaz[ dragostea dar =i sfin\enia Lui Dumnezeu.
2. Adev[ratul cre=tin tr[ie=te ca Domnul Isus.
3. Adev[ratul cre=tin onoreaz[ leg[m`ntul c[s[toriei =i pune familia ]naintea carierei.
4. Adev[ratul cre=tin se hr[ne=te zilnic ]n p[rt[=ie cu Dumnezeu =i tr[ie=te ]n puterea Sf`ntului Duh.
5. Adev[ratul cre=tin va face tot posibilul s[ fac[ din biseric[ o mic[ imagine a ceea ce va fi cerul.
6. Adev[ratul cre=tin iube=te cum Domnul Isus a iubit.
7. Adev[ratul cre=tin se fere=te de dezbin[ri =i ]mbr[\i=eaz[ pe to\i care-L m[rturisesc =i iubesc pe Domnul Isus.
8. Adev[ratul cre=tin pune pe Domnul Isus Domn peste politic[ =i economie.
9. Adev[ratul cre=tin ]ngrije=te de cei s[raci.
10. Adev[ratul cre=tin se ]ngrije=te de natur[ dar nu se ]nchin[ ei. Lucreaz[ gr[dina dar nu i se ]nchin[.
11. Adev[ratul cre=tineste un adev[rat slujitor. Domnul Isus a venit ]n lume nu s[ i se slujeasc[ ci s[ slujeasc[ =is[-=i dea via\a ca pre\ de r[scump[rare pentru mul\i.
Uit`ndu-ne la vie\ile noastre, compar`nd ceea ce =tim despre noi cu ceea ce acest autor crede c[ ar trebui s[ fie un adev[rat cre=tin, suntem cre=tini?

CAPITOLUL 8 UCENICUL +I TIMPUL  Prov. 27:1

Ce are timpul de-a face ]n procesul meu de ucenicizare, de a fi ca Domnul Isus? Este acest concept important? De ce ne ocup[m de el? Dac[ ne g`ndim pu\in ne d[m seama c[ timpul este moneda ce to\i o avem, depinde cum o cheltuim. Cineva spunea c[ “cel ce nu =tie s[-=i administreze bine timpul nu-=i va organiza nimic din via\[.” Organizarea timpului este esen\ial[ ]n via\a celui care merge pe urmele Domnului Isus. Cei ce nu-l cunosc pe Dumnezeu cheltuiesc timpl pe nimicuri, investindu-l ]n lucruri care nu r[m`n, dar ucenicul va folosi timpul pentru investi\ii ve=nice!

Mul\i fac deosebirea ]ntre sacru =i profan, sau secular. Exist[ o diferen\[, sunt lucruri sacre =i profane, activit[\i sacre =i seculare, sunt momente sfinte =i seculare, dar pentru Domnul Isus, toate au fost un tot unitar, sacrul =i secularul au fost aduse la acela=i nivel. Sabatul, ca =i orice zi erau sfinte pentru El. }n templu sau pe c`mp, ]n pia\[ sau ]n pustie, El era acela=i sf`nt! Acela=i lucru trebuie s[ se ]nt`mple =i ]n via\a noastr[! Apostolul Pavel spune ]n 1 Cor 10:31, “Deci fie c[ m`nca\i, fie c[ be\i, fie c[ face\i altceva: s[ face\i TOTUL pentru slava Lui Dumnezeu.” Via\a noastr[ ]n ]ntregimea ei, tot complexul de activit[\i, absolut totul trebuie s[ fie pentru slava Lui Dumnezeu!

Ziarul Rom`nia Liber[ de S`mb[t[, Februarie 26, 2000 scria c[ “prin anii ‘80 a venit un american ]n Rom`nia =i a vizitat o mare fabric[. Dup[ ce a mers prin toate sec\iile, americanul a spus c[ toate arat[ bine dar greva c`nd se va termina!” A=a ar[ta zelul muncitorilor din acei ani, iar Rom`nia Liber[ spune c[ acum este la fel.

Ucenicul Domnului Isus va combina sacrul =i profanul la fel ca Domnul Isus, =i venitul la biseric[ va fi ca =i mersul la serviciu, vorbitul cu prietenii va fi ca vorbirea cu Dumnezeu, comportamentul ]n lucru, sau timp de relaxare va fi un tot unitar pentru slava Lui Dumenzeu!

I. EXIST{ UN TIMP PENTRU ORICE, OMUL NU CUNOA+TE DINAINTE NIMIC, DAR ESTE RESPONSABIL CUM TR{IE+TE Eclesiastul 3:1-8

Toate ]=i au vremea lor, =i fiecare lucru de sub ceruri ]=i are ceasul lui. Oric`t am vrea s[ vedem universul nostru ca fiind deschis cu mii =i milioane de posibilit[\i, acest text limiteaz[ acest concept =i ne spune c[ absolut toul este pre-determinat. Aceast[ ]n=irare de activit[\i nu este complet[, ci doar orientativ[ s[ vedem complexitatea vie\ii =i mai ales s[ descoperim fiecare lucru la vremea lui, atunci este frumos!

a. Venim ]n lume c`nd El vrea
b. Plec[m din lume tot c`nd El hot[r[=te
c. Anotimpurile sunt pre-determinate, nu vin haotic
d. Exist[ un timp pentru conflict
e. Exist[ un timp pentru vindecare
f. Exist[ timp pentru bucurie
g. Exist[ timp pentru pl`ns/]ntristare
h. Exist[ timp pentru aruncat pietre pe c`mp
i. Exist[ timp pentru a aduna pietrele de pe c`mp
j. C[utarea ]=i are timpul
k. Pierderea ]=i are rimpul
l. Iubitul are timpul lui
m. Ur`tul are =i el vremea lui

CE FOLOS ARE OMUL DIN TOAT{ ACEAST{ FR{M~NTARE? NICI UN FOLOS!

Dar, ucenicul nu tr[ie=te fatalist, textul nu indic[ fatalism ci control divin! Una este s[ crezi c[ “soarta” le-a aranjat toate, =i cu totul alta e s[ crezi c[ “toate lucreaz[ ]mpreun[ spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu!,” Romani 8:28-30. Ca toate s[ lucreze spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu aceste lucruri trebuie s[ fie aranjate de Cineva mult superior nou[, acel Cineva este Dumnezeu!

II. TIMPUL NE ESTE DAT PENTRU A TR{I CU GRIJ{! Psalmul 90:12

}nva\[-ne s[ ne num[r[m bine zilele ca s[ c[p[t[m o inim[ ]n\eleapt[! }n contextul acestui psalm, rug[ciunea aceasta exprim[ dou[ lucruri:

a. Via\a este scurt[ ]n compara\ie cu Dumnezeul ve=nic, v. 1

b. M`nia Lui Dumenzeu poate venic ]n orice clip[, de aceea ne trebuie o inim[ ]n\eleapt[ care se teme de Domnul!

Domnul Isus a avut un program destul de lejer la prima apari\ie, dar cu toate acestea a realizat enorm de mult ]n anii de activitate public[. El spunea c[ Tat[ Lui lucreaz[ =i de asemenea =i El lucreaz[. }ntreaga Lui via\a a fost lucrare. Ioan 5:17, 36. Lucr[rile ce Tat[l I le-a dat s[ le fac[, acele le f[cea =i ele m[rturiseau c[ El era trimis de Tat[l.  Domnul Isus a =tiut ce scurt[ va fi via\a Lui pe acest p[m`nt, El nu a fost luat prin surprindere de faptul c[ a murit a=a de vreme, El =i-a dat via\a, nimeni nu i-a luat-o cu for\a. El nu a f[cut planuri altle dec`t le primea de l Tat[l, =i a=a tr[ia plenar fiecare zi. Rug[ciunea noastr[ s[ fie mereu, ]nva\[-ne s[ ne num[r[m bine zilele, s[ fim mereu con=tien\i c[ suntem trec[tori, =i s[ avem o inim[ ]n\eleapt[, o inim[ care se teme de Domnul =i face voia Lui.
Romani 13:11-14; “+i aceasta cu at`t mai mult, cu c`t =ti\i ]n ce ]mprejur[ri ne afl[m: este timpul s[ v[ trezi\i ]n sf`r=it din somn, c[ci acum m`ntuirea este mai aproape de noi dec`t atunci c`nd am crezut. Noapte aproape a trecut, se apropie ziua. S[ ne dezbr[c[m dar de faptele ]ntunericului, =i s[ ne ]mbr[c[m cu armele luminii. S[ tr[im frumos, ca ]n timpul zilei, nu ]n chefuri =i ]n be\ii; nu ]n curvii =i ]n fapte de ru=ine; nu ]n cercturi =i ]n gelozie, ci ]mbr[ca\i-v[ ]n Domnul Isus Cristos =i nu purta\i grij[ de firea p[m`nteasc[ , pentru ca s[-i trezi\i poftele.”

Dac[ avem o inim[ ]n\eleapt[, vom ]n\elege vremurile, vom =ti c`t e ceasul, vom =ti cum s[ tr[im! Efeseni 5:15-16

R[scump[ra\i vremea. Vremurile sunt rele. Timpul zboar[, e pre\ios dar se pierde a=a de u=or. To\i avem aceala=i timp la dispozi\ia noastr[]n fiecare zi. Organiza\i bine timpul, investi\i-l ]n ve=nicie!

Fi sigur c[ ai un plan de via\[ =i tr[ie=ti acel plan! Nu vei fi un bun ucenic dac[ nu ai un plan pe care s[-l urmezi. Eu zilnic caut un singur lucru: ]n toto ce sunt =i fac s[ fiu ca El. Planul meu este s[ ajung ]n pozi\ia de so\ =i p[rinte, ]n slujirea mea ca pastor =i ca profesor s[ fiu ca El. Acesta este planul meu.
Pentru acest plan citesc Biblia, m[ rog, postesc, m[ ]nchin, m[ lupt, pre\uiesc pozi\ia ce-o am ]n noua familie a Lui Dumnezeu.

Pe l`ng[ planul major al vie\ii, stabile=te-\i planuri mici care s[ nu fie nerealizabile. }n dou[ s[pt[m`ni vi citi o nou[ carte! Dac[ este nerealist, cite=te-o ]n dou[ luni dar nu te descuraja. Tinerii vre\i s[ ajunge\i la cele mai ]nalte trepte ale societ[\ii, prima treapt[ trebuie luat[ =i apoi a doua…

Fi atent la timpul mort! Consumatorii de timp sunt extrem de mul\i dar pot fi elimina\i printr-o disciplin[ riguroas[!

Ai curajul s[ spui NU! la lucruri care te dep[=esc! Cunoa=te-\i limitele!

III. TIMPUL NE ESTE DAT S{ NE PREG{TIM PENTRU VE+NICIE!

Romani 14:12; Marcu 13:33-37; 2 Cor 5:10 Timpul face ve=nicia. Iar ve=nicia este o perioad[ nelimitat[ de timp! Pentru acesta trebuie s[ pe preg[tim!

Rom 14:12 ne spune c[ vom sta ]naintea scaunului de judecat[ =i vom da ocoteal[ de orice fapt[ cuv`nt, g`nd?

Marcu 13:33-37 Ne spune s[ veghem c[ci nu =tim c`nd vine!

2 Cor 5:10 Ne aduce aminte c[ci to\i trebuie s[ st[m ]naintea scaunului de judecat[ a Lui Cristos ca fiecare s[-=i primeasc[ r[splata pentru binele sau r[ul pe care-l va fi f[cut pe c`nd tr[i ]n trup!

CAPITOLUL 9 UCENICUL +I EVANGHELIZAREA

Ucenicul a fost evanghelizat =i dorin\a lui va fi s[ fac[ altora acela=i favor care i s-a f[cut lui. Un ucenic care nu evanghelizeaz[ nu este ucenic. Ucenicii Domnului Isus nu au f[cut altceva dec`t au evanghelizat lumea ]n care ei au tr[it. A fost harul Lui Dumnezeu c[ a ]mcredin\at Evanghelia la primii cre=tini. Ace=tia au r[sp`ndit-o cu at`ta entuziasm c[ au umplut lumea din vremea lor cu veste c[ Isus este Domnul. Vremurile erau grele, lumea recuno=tea ca domn pe \mp[ratul Romei, dar asta nu a ]mpiedecat pe primii cre=tini s[ spun[ ]n lung =i-n lat c[ Isus este Domnul.

1. Matei 28:19-20 Mare Porunc[//Merge\i//merg`nd zilnic Unii ]n\eleg c[ porunca acesta implic[ s[-\i adunci catrafusele =i s[ pleci ]n alt[ \ar[. Domnul Isus folse=te un limbaj care arat[ mai mult la a “umbla zilnic, =i ]n aceat[ umblare, face\i ucenici.” }n cursul normal al vie\ii, umbl`nd printre oameni, contamina\i-i cu aroma d[t[toare de via\[!

A face ucenici: ]nseamn[:

a. botez`nd-evanghelizare/misiune  Nu se poate nimeni boteza dac[ nu a fost evanghelizat mai ]nt`i. Ca s[ putem ]ncepe procesul de ucenicizare, trebuie mai ]nt`i de toate s[ evanghelizam.

b. ]nv[\`nd pe oameni s[ fac[ ce a zis Isus/ucenicizare Dup[ ce au fost boteza\i, cre=tinii trebuie ]nv[\a\i s[p[zeasc[ tot ce Isus a poruncit.

Nu putem aduce toat[ lumea la Hristos, dar trebuie s[-L ducem pe Cristos la toat[ lumea.

Ca s[ ]mplinim Marea Porunca trebuie s[ evangheliz[m. Prima etap[ este s[ aducem lumea la Hristos =i dup[ acest lucru, trebuie s[ le arat[m cum s[ creasc[ ]n imaginea lui Isus Hristos.

}n Fapte 8:26-40 citim despre Filip =i famenul Etiopian. Dup[ ce Filip i-a explicat cine a fost Isus =i ce a f[cut, famenul a cerut s[ fie botezat =i Filip asta a f[cut.

}n Fapte 2 citim despre predica evanghelistic[ a lui Petru (predica aceasta prezint[ pe Isus Cristos =i Vestea Cea Bun[ pentru lumea noastr[) =i vedem rezultatul: 3,000 de oameni au fost m`ntui\i =i boteza\i. }n acela=i capitol citim c[ cei noi ]n credin\[ au petrecut timp ]nv[\`nd din ]nv[\[tura apostolilor. Apostolii nu au =tiut multe…doar ce le-a spus Isus…nu a fost =i nu este nevoie de mai mult.
Zilnic au studiat “]nv[\[tura apostolilor”, s-au rugat, au avut p[rt[=ie, =i au luat cina Domnului.

2. Marcu 16:15-16 Efectele evangheliz[rii:

Duce\i-v[ ]n toat[ lumea, =i propov[dui\i Evanghelia la orice f[ptur[. Cine va crede =i se va BOTEZA, va fi m`ntuit; dar cine nu va crede, va fi os`ndit.

Sun[ prea simplist, nu? Da, dar este calea lui D-zeu, =i e singura cale! C`nd nu exist[ mai multe c[i spre un anumit loc, cel mai inteligent lucru este s[ mergi pe singura cale. Spre cer oamenii vor mai multe drumuri. Unii prefer[ c[i largi =i u=oare, dar Domnul Isus, Autoritatea suprem[ a spus c[ El este singura cale, Ioan 14:6.

3. Fapte 1:8 Marea Porunc[ =i puterea ei

|ine\i minte, este Duhul lui D-zeu care aduce pe oameni la Isus. Pe noi, ne folose=te ca instrumente, dar El dirijeaz[ simfonia m`ntuirii. }nainte de Rusalii ucenici au avut team[ s[ spun[ la cineva despre Omul pe care l-au iubit a=a de mul, (de fapt s-au =i lep[dat de El) dar c`nd Duhul Sf`nt a venit, au ]nceput s[ proclame Evanghelia f[r[ vre-o fric[ de oameni, F.A. 2:14-41; 4:8-20. Duhul Sf`nt a venit s[ prezinte pe Isus ]nainte lumii =i s[ aduc[ lumea la Isus, Ioan 16:8.

Porunca este dat[ de +eful nostru, de C[pitanul Salv[rii noastre, Domnul Isus, =i ne las[ doar o op\iune: s[ evangheliz[m.  89% din Cre=tini niciodat[ nu dau tractate la cineva ]n toat[ via\a…]nseamn[ c[ doar 11% din to\i copiii lui D-zeu ]l ascult[ pe Cristos?!

CE ESTE EVANGHELIZAREA?

1. Spun`nd la al\ii despre Isus.

2. Spun`nd Veste Bun[ la p[c[to=i.

3. Spun`nd Evanghelia la p[c[to=i cu inten\ia de-ai aduce la o cuno=tin\[ personal[ a m`ntuirii lui Hristos Isus.

Nu to\i care vorbesc desper Isus fac evanghelizare. Grupul care se nume=te “The Jesus Seminar” vorbe=te zi =i noapte despre Isus dar ei nu fac evanghelizare. Al\ii c`nt[, predic[ despre Isus dar ei nu fac evanghelizare. Majoritatea din timp, ei doar batjocoresc Numele lui Isus! Evanghelizarea este s[ spunem la p[c[to=i despre condi\ia lor de mort[ciune =i despre singura cale de salvare: Isus. Metodele sunt diferite dar mesajul este acela= ca =i acum 2000 de ani!

CE ESTE EVANGHELIA?

1. Vestea Cea Bun[
2. Vestea Cea Bun[ despre moartea jertfitoare lui Isus =i ]nvierea Lui.
a. Ioan 3:16
b. 1 Cor. 15:1-3
c. Gal. 1:3-4

Evanghelia con\ine dou[ elemente cheie:

1. Omul este pierdut, este un p[c[tos, Rom. 3:23

2. Singura =ans[ a omului este Isus Hristos, Rom. 6:23

DE CE S{ EVANGHELIZ{M?

1. Este o porunc[ de la Capul Bisericii, Mat. 28:19-20

2. Este singura cale de-a r[sp`ndi adev[rul despre Dumnezeu, salvare, =i Isus, Romani 10:14

3. Este lucrul natural care ]l face fiecare credincios n[scut din nou, Marcu 5:20

Fiecare credincios a fost evanghelizat de alt credincios. Suntem m`ntui\i fiindc[ cineva, undeva ne-a zis despre condi\ia noastr[ =i ne-a adus la Isus. Puterea lui D-zeu a \inut Biserica prin 2,000 de ani de istorie tulburat[, dar evanghelizarea a f[cut s[ avanseze prin restul lumii. F[r[ evanghelizare, prima Biseric[ din Ierusalim s-ar fi ]nchis dup[ ce Rev. Iacov =i Rev. Simon Petru au murit. Dar sl[vit s[ fie D-zeu, ucenicii au spus istoria lui Isus la al\ii =i ei au spus la al\ii =i a=a mai departe p`n[ acum.

Dac[ nu spunem genera\iei noastre despre Isus =I despre harul Lui, este posibil ca urmo[toarea genera\ie s[ fie ]n bezn[ total[. +i azi exist[ o bezn[ groanzic[. Acum Cre=tinii sunt 1/3 din popula\ia lumii, dar p`n[ la 2000, am putea fi ]n minoritate =i ]n \[rile care tradi\ional au fost cre=tine.  De ce s[ evangheliz[m? Isus conteaz[ pe noi. Lumea din jurul nostru are nevoie de Isus. Du-te =i spune acuma: ISUS M~NTUIE+TE!
CINE POATE +I TREBUIE S{ DUC{ VESTEA CEA BUN{?

Doar cei care sunt m`ntui\i, cei care au primit darul m`ntuirii pe gratis pot s[ fac[ aceste lucru. Un orb nu poate conduce pe alt orb. Unul pierdut nu poate s[ ]ndrume pe altul. Doar care au fost pierdu\i dar acum sunt g[si\i pot =i trebuie s[ spun[ la al\ii despre ce le-a f[cut Isus lor.  Isus a spus multe la popor, a adresat multe subiect la diferite grup[ri de oameni, dar c`nd a vrut s[ investeasc[ ]n unii mesajul lui de salvare, s-a dus la ucencii lui.

Ucenicii L-au cunoscut =i doar care ]-L cunosc pot s[ spun[ la al\i despre m`ntuire fiindc[ dac[ nu au primit m`ntuirea, cum pot s[ spun[ la al\ii? Dar dac[ ucenici tac, dac[ ei nu spun, cine va spune mesajul? }ngerii ar vrea s[ spun[ despre Isus =i dragostea Lui, despre cruce =i posibilitatea m`ntuirii, dar ei nu sunt chema\i la aceasta. Noi trebuie s[ mergem =i s[ spunem.  Timpul este scurt, El vine ]n cur`nd, spune\i acuma.

II CALIFIC{RILE UNUI MARTOR

Isus a chemat primi ucenici =i le-a zis c[ ]i va face pescari de om. Uni au fost pescari de profesie dar Isus le-a zis s[ lase trecutul lor =i s[-L urmeze pe El. Marcu 1:17.

Dou[ elemente pot fi observate din cuvintele lui Isus:

1. urma\i-m[ asculta\i-m[, face\i voia Mea, asculta\i Cuv`ntul meu

2 depindere de Isus Eu v[ voi face pesacri de om – dedicare total[;

}n Fapte 1:8, Isus a zis la ucenicii s[ a=tepte s[ vin[ Duhul Sf`nt ]nainte de a fi ei martori. Ucenicii au ascultat, Duhul a venit, =i doar atunci au ]nceput ei s[ fie martorii lui Isus. S-au bazat pe Duhul Sf`nt s[ fac[ lucrul. Fiecare credincios prime=te Duhul Sf`nt c`nd crede ]n Isus; de fapt doar prin Duhul putem crede ]n Isus. }n momentul c`nd primim darul m`ntuirii, Duhul Sf`nt ne boteaz[ ]n trupul lui Isus Hristos, 1 Cor. 12:13. Avem Duhul Sf`nt ]n noi dar Pavel spune ]n Ef. 5:18 c[ trebuie s[ fim plini de Duhul Sf`nt. Asta ]nseamn[ c[ Duhul nu lucreaz[ ]n noi p`n[ nu d[m tot ce avem lui D-zeu =i El controleaz[ toate departamentele vie\ii noastre. E posibil s[ ai Duhul Sf`nt dar s[ nu lucreze ]n tine? Eu cred c[ un cre=tin este cel care are Duhul ]n el =i Duhul a ]nceput s[ ia control ]n via\a lui.  Martorul este cel care ascult[ pe Isus =i este plin de Duhul Sf`nt a=a doar va fi efectiv ]n a aduce pe al\i la Isus.

Calific[rile unui martor efectiv:

1. Martorul cunoa=te adev[rul 1 Ioan 1:1.
2. Martorul e gata s[ m[rturiseasc[ Romani 1:11.
3. Martorul nu e ru=inat de Evanghelie Romani 1:16.
4. Martorul este gata la timp =i ne la timp 2 Tim. 4:2.
5. Martorul ]n\elege vremurile, 1 Cronici 12:32 – Factorul Isahar
a. timpurile se schimb[
b. metodele se schimb[
c. condi\ia omului nu se schimb[, el este pierdut
d. dragostea lui nu se schimb[, El este la fel ]n dragostea lui pentru om
6. Martorul este ferm dar prietenos 1 Cor. 9:22-23.
7. Martorul este r[bd[tor. Duhul Sf`nt estefactorul cheie ]n evanghelizare, conta\i pe El. }ncrede\i-v[ ]n Domnul pentru rezultate.  C.H. Spurgeon a ]mp[r\it califc[rile pentru un c`=tig[tor de suflete ]n dou[ categori, spre Dumnezeu =i spre om:

A. C[tre D-zeu B. C[tre om

Sfin\enia caraceterului Cuno=tin\a
Via\a spiritual[ Sinceritatea
Umilin\a Evlavie v[zut[ clar
Credin\[ vie Dragoste
Entuziasm Lipsa de egoism
Simplicitatea inimii Seriozitatea
Total[ dezbr[care de sine Bl`nde\e

III. EVANGHELIZARE PERSONAL{

Isus Hristos, Domnul nostru, a vorbut la mul\imi dar uneori a preferat s[ vorbeasc[ doar cu o persoan[. }n Ioan 3 =I 4 vedem dou[ de ocazii de felul acesta. Prima, ]n Ioan 3, vorbe=te de un om, un ]nv[\[tor al legii care a venit s[-l vad[ pe Isus noaptea. Isus a luat timp s[-i explice teologia na=terii din nou =i l-a condus pe Nicodim s[ cread[ ]n Hristos. Mai t`rziu ]n Evanghlia lui Ioan, citim c[ el a avut curajul s[ cear[ lui Pilat trupul lui Isus ca s[-l ]ngroape. (Ioan 19:39) Al doilea exemplu este ]n Ioan 4 c`nd Isus se ]nt`lne=te cu o femeie care avea o reputa\ie rea de tot. +i ]n cuvinte simple, a adus-o la cuno=tin\a c[ El este Mesia. Femeia a fost m`ntuit[, =I s-a dus s[ spun[ la to\i despre omul care I-a zis ei totul despre via\a ei. Dar nu numai Isus a f[cut evanghelizare personal[; ucenicii au f[cut la fel. Filip a plecat de la o evanghelizare cu success ]n Samaria ca s[ m[rturiseasc[ unui famen Etiopian pe un drum. Nu =tiu de ce D-zeu nu a g[sit pe alt om ]n locul lui Filip dar asta cred c[ ne arat[ c`t de imporant este evanghelizarea personal[. Petru s-a dus ]n casa lui Cornelui (Fapte 10), =I Pavel a predicat Evanghelia lui temnicerul din Filip (Fapte 16.)
Evanghelizarea personala este parte din planul mare de- aduce pe oameni la m`ntuirea lui Isus Hristos.  M[rturisirea personal[ poate s[ fie planificat[ sau spontan[.

a. evanghelizare planificat[: 

1. ca =i individ (preparare pentru situa\i speciale)

2. prin biserica local[ (bisericile planific[ =i trimit individuali prin vecin[tate)

b. evanghelizare ne planficat[ (tr[ind zilnic m[rturia Cre=tinului)

1. cele mai ordinare situa\ii pot fi ]ntoarse ]n oportunit[\i minunate pentru a ]mp[rt[=i Evanghelia

2. oporunit[\ile sunt multe
(1) noi trebuie s[ le recunoa=tem
(2) noi trebuie s[ le prindem
(3) noi trebuie s[ fim gata; Filip nu a planificat s[ mearg[ pe drum dar a fost preg[tit
(4) noi trebuie s[ avem inimile noastre preg[tite
(5) noi trebuie s[ cunoa=tem planul simplu a m`ntuirii:
(a) Romani 3:23–To\i au p[c[tuit
(b) Romani 6:23–Pedeapsa p[c[tului
(c) Evrei 9:27–Pedeapsa trebuie s[ fie pl[tit[
(d) Romani 5:8–Pedeapsa a fost pl[tit[ de Hristos
(e) Efeseni 2:8-9–M`ntuirea este un cadou pe gratis
(f) Ioan 1:12 – Trebuie s[-l primim pe Hristos
(g) Apocalipsa 3:20–Hristos la u=a inimii
(h) 1 Ioan 5:11-12–Asigurarea salv[rii
(6) trebuie s[ fime etici =i s[ folosim logica noastr[
(7) trebuie s[ ne ferim de a ne face de ru=ine
(8) trebuie s[ =tim c`nd s[ ne oprim =I c`nd s[ nu ne l[s[m; diferen\a este crucial[

Advantajele m[rutirisirii personale: 

1. fiecare poc[it poate s[ fac[ lucrul acesta
a. nu to\i putem predica, c`nta sau ]nv[\a ]n adunare dar to\i putem ]mp[rt[=i Evanghelia cu un prieten
b. metodele pot fi diferite, dar mesajul trebuie s[ r[m`n[ la fel
c. rezultatele sunt la fel
2. aten\ie este dat pentru fiecare individual
a. to\i suntem diferi\i
b. I-a ]n considerare personalitatea respectiv[
3. Putem da aten\ie la probleme personale
4. demonstreaz[ puterea =i sl[biciunea evanghelistului  “F[ lucrul unui evanghelist” asta a fost porunca lui Pavel c[tre t`n[rul Timotei ]n 2 Tim. 4:5. Lucrul de evanghelist este a m[rturisi. Biblia nu ne spune ce a folosit Timotei dar citim c[ Timotei a \inut c[r\ile lui Pavel ]n grija lui. Mai mult citim c`t[ importan\[ d[ Pavel rug[ciunii =i putem ]n\elege c[ Timotei s-a rugat =i a studiat foarte mult – petrec`nd =i timp =i depun`nd o dedicare total[. Trebuie s[ ]ncepem la fel =i noi cu citirea =i studierea Biblie, =i rug[ciunea.

1. Biblia. Fi un bun cunosc[tor al Bibliei. Fi familiar cu Vechiul Testament dar pentru a evangheliza fi expert in Noul Testament. Memoreaz[ c`t mai multe versete care s[ te ajute ]n discu\iile cu cei care vrei s[-i aduci la Cristos.

2. Rug[ciunea. Nu conta pe tine sau pe iscusin\a ta, cere-I lui s[ fie cu tine ]n orice timp, =i ]n orice ocazie c`nd m[rturise=ti pe Domnul mizeaz[ pe rolul Duhului Sf`nt de a convine nu pe metodele tale. Roag-te pentru prieteni, ccuno=tin\e c[rora vrei s[ le spui despre m`ntuirea adus[ ]n dar de Domnul Isus. Dup[ ce ai spus cuiva despre El, atunci ]ncredin\eaz[-I Lui persoana respectiv[. }ncrede-te ]n El pentru rezultate.

CAPITOLUL 10 UCENICUL +I CINA DOMNULUI!
1 Cor 11:23-32

Actul Cinei Domnului este o dramatizare a Evangheliei, o prezentare grafic[ a ceea ce moartea Domnului Isus a realizat!

Ucenicii Domnului Isus nu au avut servicii de biseric[ ]n timpul vie\ii Domnului Isus. Abia ]n ultima s[pt[m`n[ a vie\ii Sale, Domnul Isus a ini\iat Cina, le-a ar[tat simbolismul Cinei =i asta a fost tot, Matei 26:26-29

}n Ierusalim, dup[ venirea Duhului Sf`nt pe p[m`nt, ]n prima s[pt[m`n[ dup[ Rusalii g[sim pe ucenici “fr`ng`nd p`inea” ]n fiecare zi ]n\elesul acestor cuvinte fiind cina Domnului.

Descrierea mai am[nun\it[ o d[ Apostulul Pavel ]n 1 Cor 11:23-32. El spune c[ a primit de la Domnul aceast[ ]nv[\[tur[, iar bisericile noastre practic[ Cina o dat[ pe lun[.

Cina Domnului este forma cea mai ]nalt[ de ]nchinare pentru cel credincios. Toate cel[lalte p[r\i ale ]nchin[rii sunt importante, dar atunci c`nd ucenicul se “]mp[rt[=e=te” c`nd ia Cina Domnului, ]nchinarea este ]mplinit[!

De ce Cina Domnului?

De=i practicat[ diferit, toate bisericle cre=tine practic[ cina Domnului, ar[t`nd importan\a acestui lucru. Domnul Isus a instituit Cina pentru “pomenirea Lui,” spre a ne aduce aminte de El. Domnul Isus a vrut s[ nu fie “uitat” ]n grupul ucenicilor, acest simbol \in`nd vie amintirea Lui.

Deci Cina Domnului este important[ c[ ne aduce aminte de El, de ce-a f[cut El pentru noi, =i prin Cin[ vestim moartea Domnului p`n[ va veni El. Cina deci are dublu rol de a ne aminte de El =i a ne ajuta s[ vestim moartea Lui p`n[ la venirea Lui. Cina este o privire ]npre trecut =i una spre viitor!  Cea din trecut ne spune c[ El +i-a dat via\a pentru noi, a l[sat trupul Lui s[ fie fr`nt, s`ngele Lui s[ fie v[rsat pentru mul\i spre iertarea p[cateleor. Ceea ce El a f[cut este uria=! Celor str[ini de leg[minte le-a adus un leg[m`nt nou, etern ]n s`ngele Lui! Cina Domnului ne aduce aminte de ce-a f[cut El pentru noi. Nu ne aduce Cuv`ntul aminte de El? Ba da! }n Cuv`nt citim despre El, via\a =i cuvintele Lui, dar ]n Cina Domnului avem o reprezentare grafic[ a ceea ce a f[cut El pentru noi. Privirea spre viitor ne spune c[ El va veni! Vestim p`n[ va veni El. Ne d[ certitudinea veniri Lui! Nu-i poveste. El va veni. La venirea Lui vom celebra cu El din noul vin al }mp[r[\iei!

Dar cina este =i o privire la cee ce este acum. Cre=tinismul, via\a de ucenic nu este doar trecut =i viitor ci este prezent! Prezent care ]n Cin[ celebreaz[ ]mp[rt[=irea cu El, al Lui cu noi, =i a noastr[ cu Trupul Lui, 1 Cor 10:16-17. Noi care sunte mul\i, suntem un trup! Aceast[ celebrare este prezent[, =i bucuria celor ce sunt ]n trupul Lui nu este cunoscut[ doar cei ce sunt parte din El.
De ce simbol =i nu mai mult?

Istoric Cina Domnului a suferit diferite interpret[ri, dou[ fiind majore ]n lumea cre=tin[. De la simbolismul primelor veacuri s-a trecut la transubstan\iere, sau tranformarea elementelor cinei ]n trupul Domnului. P`inea devine carnea, trupul Domnului atunci c`nd preotul o sfin\e=te =i o ridic[ ]n sus ca ofert[, sau jertf[ Lui Dumnezeu. Martin Luther a refuzat transubstan\ierea ca nefiind biblic[ dar a ]nlocuit-o cu consubstan\ierea care sun[ diferit de transubstan\iere dar ]n esen\[ nu se deosebe=te prea mult. Elementele nu se tranform[ dar Domnul Isus este prezent ]n elemente. Calvin a respins prezen\a fizic[ a Domnului Isus ]n elemetele cinei, dar a propus prezen\a dinamic[ a Domnului Isus ]n elementele cinei. Reformatorul elve\ian Huldreich (Ulrich) Zwingli re-aduce ]n biseric[ simbolismul instituit de Domnul Isus. Cina este un simbol care ne aduce aminte de El =i vest=te moartea Lui at`t timp c`t va fi practicat[ p`n[ la venirea Lui. Prezen\a Domnului Isus ]n elemente este mai multe influen\ial[, spiritual[ dec`t metafizc[. De=i noi respingem prezen\a fizic[, noi suntem con=tien\i c[ Domnul Isus ne-a promis c[ va fi cu noi tot timpul, =i mai ales la acest moment al ]nchin[rii prezen\a Lui este cu cei ce particip[ la Cina Domnului.

}nsemn[tatea Cinei 

1. Moartea Domnului Isus–Pavel spune c[ p`n[ la venirea Lui vom vesti moartea Domnului Isus!

2. Participarea noastr[ ]n beneficiile mor\ii Lui Ne identific[m cu ceea ce El a realizat prin moartea Lui!

3. Hran[ Spiritual[ }n Ioan 6 El spune c[ cine nu m[n`nc[ Trupul Lui =i nu bea S`ngele Lui…referin\[ clar simbolic[, nu are parte cu El

4. Unitatea Credincio=ilor Noi care suntem mul\i form[m un singur trup!

5. Cristos ]=i afirm[ dragostea pentru noi Nu este mai mare dragoste dec`t s[-=i dea vi\a cineva pentru prietenii lui, El =i-a dat-o pentru noi, deci nu poate fi dep[=it ]n dragoste!

6. Cristos afirm[ c[ toate binecuv`nt[rile m`ntuirii sunt pentru noi. Cei ce se ]mp[rt[=esc ]n moartea Domnului Isus declar[ c[ sunt m`ntui\i =i din m`ntuire decurd beneficiile iert[rii =i ale primiri ]n starea de har.

7. Noi ne afirm[m credin\a ]n Domnul Isus. La Cina Domnului noi afirm[m c[ nu doar am ]nceput via\a de credin\[, botezul fiind un act de ini\iere, ci continu[m via\a de credin\[.

Cine se paote ]mp[rt[=i?

Doar cei m`ntui\i, boteza\i =i ]n bun[ r`nduial[ cu Domnul =i cu biserica. Cei nem`ntui\i nu se pot ]mp[rt[=i deoarece simbolul nu reprezint[ nimic pentru ei. Cei neboteza\i nu au f[cut primul pas al scult[rii cum pot s[-l fac[ pe al doilea?  A fi ]n bun[ r`nduial[ ]nseamn[ a fi ]n stare de pace =i f[r[ p[cate nem[rturisite. C`t de frecvent? Oridec`te ori! S[pt[m`nal, zlinic, lunar. Toate aceste frecven\e au fost folosite, =i nu e nimic mai special ]ntr-una sau alta.

CAPITOLUL 11 UCENICUL +I LUPTA SPIRITUAL{

Poetul rom`n George Co=buc scria ]n poezia “Lupta Vie\ii,”

Copiii nu-n\eleg ce vor, a pl`nge-i cumin\ia lor
Dar lucrul cel mai la= ]n lume e un b[rbat t`nguitor.
Nimic nu-i mai de r`s ca pl`nsul ]n ochii unui lupt[tor.
O lupt[-i via\a deci te lupt[ cu dragoste de ea, cu dor.

Pe seama cui? E=ti un nemernic c`nd n-ai un \el hot[r`tor.
Tu ai pe-ai t[i! De n-ai pe nimeni, te lup\i pe seama tuturor.
E tragedie-n[l\[toare c`nd, birui\i, o=tenii mor
Dar sunt eroi de epopee c`nd bra\ul li-e biruitor.

Comediant e cel ce pl`nge, =i-un un neom, c[-i dezertor
Oricare-ar fi sf`r=itul luptei, s[ stai lupt`nd c[ci e=ti dator!
Tr[iesc acei ce vor s[ lupte; iar cei frico=i se pl`ns =i mor
De-i vezi murind s[-i la=i s[ moar[, c[ moartea e menirea lor.

Nu-i vorba de lupt[ spiritual[ ]n aceast[ poezie, dar ideea c[ via\a e o lupt[ e un mare adev[r! Ucenicul care umbl[ ]n voia Lui Dumnezeu, care vrea s[ fie ca }nv[\[torul Lui va fi confruntat mereu cu du=manul care nu vrea acest lucru. Diavolul s-a opus Domnului Isus, =i ]n mod categoric se opune =i nou[. E tragic s[ crezi c[ via\a de ucenicie este f[r[ lupt[, e grav s[ nu fi preg[tit pentru atacurile care cel r[u le va aduce ]mpotriva ta.

Domnul Isus a preg[tit pe ucenici spun`ndu-le c[ vor fi ur`\i de lume, Ioan 15:18; vor fi da\i afar[ din sinagogi, vor fi uci=i, iar cei ce o vor face vor pretinde c[ fac slujb[ Lui Dumnezeu, Ioan 16:2; 1 Ioan 3:1, 13. Atacurile lumii au fost =i sunt sim\ite de c[tre cei ce-L iubesc pe Dumnezeu.

Lupta spiritual[ nu se rezum[ doar la primii ani de credin\[, ci este un proces care \ine toat[ via\a. Sunt perioade intense de atac, de obicei c`nd te hot[r[=ti s[ fi cu adev[rat ucenicul Lui, c`nd ai luat ]n serios chemarea de a fi ca El, nu te a=tepta la aplauzele diavolului. El prefer[ cre=tini care s[ fie ]n mul\ime, s[ admire pe Isus ca pe un bun ]nv[\[tor, lucr[tor de minuni, dar nu cumva s[ te desprinzi de mul\ime =i s[ vrei s[ instaurezi domnia Domnului Isus ]n via\a ta plenar c[ci va declan=a tot feluri de atacuri. Asta nu ]nseamn[ c[ doar atunci te atac[, dar intensitatea e mult mai mare. Majoritatea cre=tinilor recunosc c[ sunt patru surse ale necazurilor sau ]ncerc[rilor noastre:

1. Din propriile noatre ac\iuni gre=ite, Gal. 6:7. Ceea ce seam[n[ omul aceia va secera. Condu excesiv, =i vei avea de suferit. Poli\istul \i se va p[rea un sol al diavolului, ceasul r[u, nenorocul s[ te prind[, etc. Totul ar fi putut evitat printr-o ac\iune cu judecat[. Sunt “n” ac\iuni non-morale care le facem =i ele au consecin\e din cele mai nepl[cute pentru noi, dar nu avem pe cine pune blama dec`t pe noi! Osea 8:7–Au sem[nat v`nt vor secera furtun[. Spune o vorb[ necugetat[, =i mai adun[ penele! Efeseni 4:25-27 Dai ocazie diavolului. Pavel spune s[ nu-i d[m dar prin comportarea noastr[, vorbirea noastr[ ]i d[m prilej. El nu pierde prilejul =i ne atac[.

Nu doar prin noi, ci prin familie =i prin biseric[ ne atac[

1 Tim 4:1 Pavel ]l avertizeaz[ pe Timotei s[ fie atent c[ unii vor promova doctrina demonilor ]n biseric[!

Daniel vede pe diavol influen\`nd na\iuni ]ntregi, Daniel 10–Efeseni 2:2.

2. Atacul diavolului, 1 Ioan 2:16;

a. Pofta firii p[m`nte=ti; 2 Sam 11:2-4; Matei 4:2-3

b. Pofta ochilor; 2 Tim 4:10; Matei 4:8

c. L[ud[ro=ia vie\ii; Obadia 3, 4; Matei 4:5-6

Aceste atacuri sunt comune tuturor oamenilor, intensitatea lor cre=te ]n sfera sl[biciunii fiec[ruia. Nu toate trei vin de-o dat[, de=i pot veni toate trei. Nu toate cu acea=i intensitate.

Credniciosul trebuie s[ fie con=tinet de =iretlicurile celui r[u, cunosc`ndu-i planul mult mai u=or biruie=ti, 2 Cor 2:11

Credinciosul trebuie bine echipat, Efeseni 6:10-18.

Armele noastre nu sunt fire=ti ci duhovnice=ti, 2 Cor 10:3-5.

Diavolul tulbur[ lini=tea multora d`nd t`rcoale, venind prin g`nduri, vorbe, priviri…nu te r[pune, nu poate s[ te doboare, dar dac[ nu te ]mpotrive=ti tare ]n credin\[ te obose=te spiritual, =i atunci devii victima Lui. Sunt mul\i care sunt lovi\i cu tot felul de s[ge\i arz[toare ]n sufletul lor, s[ge\i care ard =i macin[. Dac[ scutul credin\ei e pe noi, le vom stinge, altfel ele ne vor arde.

3. Dumnezeu ne pedepse=te pentru p[catele noastre

Sursa aceasta de conflict o cuno=tem mai bine. Ucenicul =tie c`nd face p[cate, =tie c`nd trebuie disciplinat =i pedeapsa ]l va aduce la ]n\elegerea mai ad`nc[ a rela\iei de paternitate a Lui Dumnezeu cu el. Cei ce nu sunt disciplina\i, cei ce nu sunt ]ndrepta\i sunt ]n afara familiei Lui Dumnezeu, Evrei 12:5-12.
}n dragostea Lui p[rinteasc[ El ne pedepse=te pentru a ne face mai buni.

4. Dumnezeu ne testeaz[ pentru cre=terea spiritual[. 2 Cor 12:7; Evrei 5:8
Avraam, Iosif, Moise, Noe, Iov, Domnul Isus

Aceste caractere biblice au fost greu ]ncercate dar nu pentru ac\iuni gre=ite, nici ispiti\i de diavolul, nici disciplina\i pentru p[cate, ci ]ncerca\i asemenea aurului pentru a deveni tot mai pl[cu\i ]anintea Domnului!

* Tony Evans scrie ]n “The Battle is the Lord’s” c[ un campion de =ah a intrat ]ntr-un muzeu de art[. Acolo a v[zut un tablou interesant, diavolul era la masa de =ah cu un t`n[r. Numele tabloului era “=ah-mat.” Diavolul r`dea cu gura p`n[ la urechi, iar t`n[rul ar[t[ ]ngrozit. Diavolul l-a pus la col\, l-a b[tut, lupta era pierdut[. Campionul s-a dus la curatorul muzeului =i l-a ]ntrebat dac[ nu are cumva o tabl[ de =ah. Acesta a c[utat =i a g[sit ]ntr-un dulap o tabl[ de =ah. Campionul a luat-o. A arnajat-o ]n toate felurile posibile =i apoi a pus-o la picioarele tabloului. A ]ntors-o spre t`n[r =i prin tablou vroia s[-i spun[, “nu-i =ah-mat…mai este o mutare, mai po\i s[ faci o mutare =i-l ba\i tu pe el…”

Ne d[m seama c[ mul\i tineri =i b[tr`ni se trezesc prea t`rziu c[ au fost f[cu\i =ah-mat de diavolul. Marele Campion, Domnul Isus l-a f[cut =ah-mat pe diavolul la Golgota. El este prezent ]n fa\a noatr[ la orice b[t[lie =i ne ofer[ mutarea Lui, ne ofer[ s[-l punem pe El ]naintea noastr[. Mul\i l-am luat pe El =i El ne-a scos din ]ncurc[tura mor\ii =i a ]nfr`ngerilor spirituale, dar mai sunt mul\i care stau bloca\i ]n fa\a atacurilor snistre ale celui r[u.

Lupta e cr`ncen[, dar El ne-a asigurat biruin\a. Prin El noi suntem mai mult dec`t biruitori!

CAPITOLUL 12 UCENICUL +I BANII Luca 12:15

Feri\i-v[ de orice l[comie de bani; c[ci via\a cuiva nu st[ ]n bel=ugul avu\iei lui.

De=i ucenicului i se pare discu\ia despre bani ca fiind nespiritual[, adev[ratul ucenic va ]nv[\a de la Domnul Isus c[ banii au avut un loc important ]n discu\iile }nv[\[torului.

Banii au importan\[ destul de mare ]n via\a tuturor dar mai ales al credincio=ilor. De ce? Banii sunt valoarea ce-o primim ]n schimbul timpului care-l d[m cuiva, deci ei reprezint[ mare parte din via\a noastr[. Mai mult, Domnul Isus a vorbit enorm de mult despre bani, adminstrarea lor, pozi\ia fa\[ de bani.

Este de o vital[ importan\[ s[ ne ]ncredem ]n Dumnezeu cu privire la resursele materiale, deoarece ]ncrederea ]n bani, avere, este o curs[ ]n care mul\i au c[zut victime! Mul\imea care nu-l urmeaz[ pe Domnul Isus alearg[ dup[ bani =i toate energiile se duc pe c`=tig.

Ucenicul Domnului Isus, cel care ]nva\[ mereu de la }nv[\[torul lui cum s[-=i tr[iasc[ via\a ]n fiecare zi, va fi foarte interesat s[ ]nve\e ceea ce Domnul Isus spune despre bani =i ]n general despre lucrurile materiale.

1. Valoarea vie\ii este de alt[ natur[! V. 15

Via\a cuiva nu st[ ]n bel=ugul avu\iei lui.
Domnul Isus ilustreaz[ punctul acesta prin pilda omului care a avut o recolt[ record. Omul a planificat bine, a lucrat bine, Dumnezeu a fost binevoitor =i i-a dat ploaie, soare, v`nt, condi\ii optime pentru succes. P[catul lui a fost c[ a crezut c[ via\a este aceasta, dar ]n noaptea dup[ cele mai ambi]ioase planuri, via\a s-a terminat. Via\a nu a avut nici ]n clin nici ]n m`nec[ cu calculele =i planurile lui.

Domnul Isus nu se leag[ de bog[\ia lui ci de faptul c[ via\a este mai mult dec`t a v[zut el. Via\a este un concept mult mai ]nalt, dar argintul blocheaz[ aceast[ vedere.  ***Un om bogat a invitat pe pastorul lui ]n vizit[ s[ discute despre lucrurile vie\ii spirituale. Oric`t pastorul a ]ncercat, omul nu pricepea ceea ce el spunea. Pastorul l-a rugat pe om s[ priveasc[ pe geam afar[ =i s[-i spun[ ce vede. “Oameni, ma=ini, cl[diri, iarb[, etc.” Vino =i uit[-te ]n oglind[ acum. Ce vezi? “Pe mine.” +i geamul =i oglinda sunt sticl[ transparent[, cum de prin una vezi pe al\ii =i prin alta doar pe tine? Argintul pe spatele oglinzii ]mpiedic[ s[-i vezi pe al\ii.***

Omul care a avut recolta record nu a v[zut pe nimeni dec`t pe el, iar f[c`nd a=a, Domnul Isus ]i d[ un nume care nu place la nimeni, “nebunule!”

2. Cel ce adun[ comori pentru sine este nebun, v. 21

Bog[\iile nu dau valoare vie\ii. Ast[zi ca =i atunci oamenii cred c[ cei ce au mult, mu\ii bani sunt de valoare, dar ]naintea lui Dumnezeu, altceva d[ valoare vie\ii. El ne-a f[cut cu o dimensiune spiritual[, dimensiune ce ]n\elege adev[ratele bog[\ii.

Bog[\iile sunt trec[toare. Imperii mari au trecut. Oameni foarte boga\i au ajuns muritori de foame. B[nci s-au ]nchis, fabrici s-au ]nchis, banii =i-au pierdut nu o dat[ orice valoare.

Bog[\iile pot s[ te opreasc[ s[-l vezi pe Dumnezeu. Omul cu recolta record nu a putut s[-l mai vad[ pe Dumnezeu. }ngrijpr[rile =i ]n=el[ciunile bog[\iilor l-au orbit.

3. Cum te po\i ]mbog[\i fa\[ de Dumnezeu?

(1) Nu-\i pune inima ]n bog[\ii, fi atent la practici necinstite de ]mbog[\ire (Ps. 62:10; Iacov 5:1-6).(2) Dumnezeu ne cere s[ fim mul\umi\i cu ce avem, s[ nu poftim ce au al\ii (Ex. 20:17; Evr. 13:5).(3) Iubind banii =i bog[\ia ne ]n=el[m Mat. 13:22; 1 Tim. 6:6-10; Apoc. 3:17).(4) D`nd slav[ Lui Dumnezeu cu mul\umire pentru tot ce avem, =i ajut`nd pe al\ii este atitudinea corect[ (Deut. 8:11, 17-18; Prov. 3:9-10; Mat. 10:8; Fap. 20:35).

(5) Este gre=it s[-\i zide=ti reputa\ia pe ceea ce ai, rezultatele pot fi dezastroase, omul cu recolta record, Anania =i Safira (Fap. 5:1-11).(6) Bog[\ia este un dar de la Dumnezeu =i trebuie folosit[ cu responsabilitate (1 Tim. 6:17-18; 2 Cor. 8-9).
Banii sunt un excelent servitor, dar un teribil, tiran conduc[tor!

1 Tim 6:10 iubirea de bani este p[cat, nu banii ]n sine!

Evrei 13:3 s[ nu fi\i iubitori de bani! Mul\umi\i-v[ cu ce ave\i!

Dumnezeu promite: Nu te voi l[sa niciodat[; nu vei fi abandonat de El!

A=a c[ putem fi…cum? Plini de ]ncredere, declar`nd: Domnul este ajutorul meu, nu m[ voi teme, ce mi-ar putea face omul? Nimic!

Exist[ o imens[ diferen\[ ]ntre dorin\[ =i necesitate!

Dumnezeu promite c[ va ]ngriji de toate nevoile noastre, problema ce-o avem noi este c[ dorim multe lucruri care nu ne sunt de absolut[ necesitate!

Este de o vital[ importan\[ s[ ne ]ncredem ]n Dumnezeu cu privire la resursele materiale, deoarece ]ncrederea ]n bani, avere, este o curs[ ]n care mul\i au c[zut victime!

Banii sunt un excelent servitor, dar un teribil, tiran conduc[tor!

1 Tim 6:10 iubirea de bani este p[cat, nu banii ]n sine!

Dumnezeu promite c[ va ]ngriji de toate nevoile noastre, problema ce-o avem noi este c[ dorim multe lucruri care nu ne sunt de absolut[ necesitate!

Filipeni 4:19

L[comia/dorin\a de a avea satisf[cute dorin\ele imediat, duc la p[cat, =i ne]ncredere ]n Dumnezeu!

La fel ca orice poft[, pofta dup[ bani duce la r[u, pentru c[ cei se ]ncred ]n bani }l neag[ pe Dumnezeu c[ le-ar purta de grij[.

Proverbe 23:4; 28:8, 22 Nu te chinui s[ te ]mbog[\e=ti!

Bog[\iile sunt incapabile s[ aduc[ fericirea, ele nu r[m`n ve=nic, Iacov 5:1-3

Psalmul 119:36 Inima, afec\iunea s[-\i fie ][ndreptat[ spre Cuv`nt, spre Dumnezeu, nu spre c`=tig!

Matei 6:24, 33 Este imposibil s[ sluje=ti pe Dumnezeu =i pe bani! }mp[r[\ia Lui, El trebuie s[ fie prioritatea noastr[ suprem[!

Luca 18:18-25 Tân[rul bogat a iubit mai mult banii dec`t pe Dumnezeu!

Folosirea corect[ a banilor

1 Tim 6:18-19
1 Tim 4:8

Luca 12:33 Face\[i-v[ rost de pungi care nu se ]nvechesc!

CAPITOLUL 13 UCENICUL +I MUNCA LUI, LOCUL DE MUNC{ Luca 5:1-11

Suntem con=tien\i c[ mare parte din timp o petrecem la serviciul nostru. Ar fi absurd s[ credem c[ Dumnezeu a vrut ca ucenicii Lui s[ fie doar ai lui ]n timpul liber iar la serviciu nu. Este o abera\ie de la normal s[ credem a=a ceva.

Domnul Isus a vorbit mult despre munc[ =i practicile din vremea Lui. El a vorbit despre investi\ii, economii, datorii, ]mprumuturi, capital, dob`nzi, porocedurile de angajare, structurile de salarizare, construc\ii, planuri de construc\ii, g[sirea banilor pierdu\i, necinste ]n afaceri, reducerea datoriilor, etc.

Lumea vestic[ a adoptat compartimentalizarea sau segmentarea vie\ii. Separarea religiei de stat, a =colii de biseric[, a vie\ii publice de cea particular[, etc.

}n religiile estice, via\a religioas[ =i cea laic[ se contope=te. Via\a cu dumnezeul lor =i cea politic[, angajarea zilnic[ sunt tot una. To\ii terori=tii fanatici care omoar[ sau iau ostateci nu o fac ]n timpul liber ci aceasta este via\a lor, dedicarea lor ]n numele religiei.

Dumnezeu care ne-a creat =i ne-a a=ezat pe acest p[m`nt a f[cut-o ca noi s[ “administr[m” p[m`ntul. Diavolul a furat acest drept de la Adam, =i noua Lui crea\ie nici grij[ nu are c[ oameni care  nu-L cunosc pe Dumnezeu adminstreaz[ p[m`ntul. Cum vede Dumnezeu acest luc  c`nd cei ce conduc lumea Lui nici grij[ nu au cine este El =i ce vrea El? Noi cei care-L cunoa=tem pe El nu avem nici un impact ]n lumea Lui?!

I. Dumnezeu a creat universul 

F[r[ posibilitate de t[gad[, acest p[m`nt este crea\ia unui Dumnezeu inteligent =i bun. Al Domnului este p[m`ntul cu tot ce este pe el spunea psalmistul, Ps. 24:1-2

II. Dumnezeu este interesat cum merge acest univers

Dumnezeu nu a f[cut p[m`ntul ca s[ mearg[ f[r[ \int[. El vrea ca noi s[ ne rug[m “vie ]mp[r[\ia Ta, =i fac[-se voia Ta precum ]n cer =i pe p[m`nt!” Este clar c[ Dumnezeu nu vrea ca alt[ voie s[ se fac[ dec`t voia Lui!

III. Dumnezeu ne-a pus pe noi s[ adminstr[m acest univers

Voia Lui Dumnezeu este ]mplinit[ de copiii Lui Dumnezeu =i ei ar trebui s[ adminstreze p[m`ntul, principiile lor ar trebui s[ fie cele care conduc afacerile acestui p[m`nt.

IV. Copiii Lui trebuie s[ fie cei dint`i ]n toate lucrurile

Aici ]ncepe responsabilitatea noastr[. La locul de munc[, fiecare credincios trebuie s[ exceleze, s[ avanseze, s[ fie ]n pozi\ia de a influne\a ]ntrega atmosfer[. Nu prin for\[, nu prin practici necinstite, ci ]n cea mai exemplar[ comportare, excelen\[ ]n tot ceea ce facem, f[c`nd totul ca pentru Domnul.

V. Via\a noastr[ de la biseric[ nu trebuie s[ fie diferit[ la lucru Noi s[ lupt[m ]mpotriva privatiz[rii, a compartimantaliz[rii, a segment[rii vie\ii noastre. Noi ducem cu noi la locul de munca via\a de cre=tin.

V. Etica, moralitatea noastr[ trebuie s[ fie net superioar[ celorlal\i

}n lumea de ast[zi etica =i morala multora este egal[ cu a celor necredincio=i. Minciuna, ]n=eleciunea, furtul de timp, bani, materiale, ]ndoirea adev[rului, scurtarea lui s[ nu fie nici pomenite.

VI. Lumina noastr[ trebuie s[ fie clar[, sarea cu gust Evanghelizarea locului de munc[ trebuie s[ fie un lucru de la sine ]n\eles. Evanghelizarea rela\ional[ se face cel mai bine la locul de munc[. Nu trebuie s[ pui o Biblie mare pe masa de lucru, ci s[ pui o via\[ ca a Domnului Isus ]naintea oamenilor =i El ]i va atrage la El.

CAPITOLUL 14 PERSEVEREN|A UCENICULUI/P{STRAREA LUI }N HAR

Odat[ m`ntuit, pentru totdeauna m`ntuit?

Un suflet cu adev[rat m`ntuit poate fi pierdut?

Amble ]ntreb[ri sunt pertinente, iar r[spunsurile difer[ func\ie de cine le d[ =i din ce grupare face parte.

1. Biserica Romano Catolic[ sus\ine c[ m`ntuirea se poate piere prin comiterea p[catului de moarte.

2. Luteranii =i Arminienii spun c[ o persoan[ poate s[-=i piard[ m`ntuirea, dar nici unul din cei ale=i nu =i-o va pierde. Ambigu[ aceasta idee, dar sus\inut[ de mul\i credincio=i Rom`ni.

3. Wesley a spus c[ prin p[catuirea cu voia =i apostazie se poate pierde m`ntuirea.

4. Biblia spune c[ “]n veac nu vor pieri!” Ioan 10:27.

Ucenicul prive=te din punctul de vedere divin, iar acestsa spune c[ puterea Lui Dumnezeu p[streaz[ pe cel credincios, 1 Petru 1:5

Un lucru trebuie ]n\eles clar, nu to\i cei ce zic Doamne Doamne vor fi m`ntui\i doar cei ce fac voia Lui Dumnezeu, deci doar acestora li se aplic[ principiul m`ntuirii ve=nice!

Trebuie =tiut c[ Biblia este baza siguran\ei m`ntuirii nu experine\a cuiva. C`nd experien\a devine normativ[ atunci nu mai exist[ norm[!

M`ntuirea etern[ asigur[ pe cel credincios c[ va fi:

a. P[zit de Dumnezeu

b. P[zit prin credin\[ nu f[r[ credin\[.

c. P[zit etern nu doar pentru o vreme!

Dumnezeu asigur[ m`ntuirea ve=nic[ tuturor adev[ra\ilor credincio=i =i ]i va determina s[ persevereze ]n har p`n[ ]n ziua aceea!

Perseveren\a este rezultatul siguran\ei m`ntuirii =i a p[str[rii ]n har a celor m`ntui\i

Ioan 8:31-32 Dac[ r[m`ne\i ]n Cuv`ntul Meu, sunte\i ]ntr-adev[r ucenicii Mei. Ve\i cunoa=te adev[rul =i adev[rul v[ va face liberi!

Ioan 15:10 Dac[ p[zi\i poruncile Mele, ve\i r[m`ne ]n dragostea Mea, dup[ cum =i Eu am p[zit poruncile Tat[lui Meu =i r[m`n ]n dragostea Lui.
1 Cor 15:2 Prin Evanghelie sunte\i m`ntui\i dac[ o \ine\i a=a cum v-am propov[duit-o; altfel degeaba a\i crezut.

Colos 1:23 Negre=ti dac[ r[m`ne\i =i mai departe ]ntemeia\i =i neclinti\i ]n credin\[.

Evrei 3:14 C[ci ne-a f[cut p[rta=i ai Lui Cristos, dac[ p[str[m p`n[ la sf`r=it ]ncrederea nezguduit[ de la ]nceput.

Evrei 12:14 Urm[ri\i pacea cu to\ii =i sfin\irea, f[r[ care nimeni nu va vedea pe Domnul.

1 John 3:9 Oricine este n[scut din Dumnezeu, nu p[c[tuie=te, pentru c[ s[m`n\a Lui r[m`ne ]n el =i nu poate p[c[tui fiindc[ este n[scut din Dumnezeu!

Juda 21-24 |ine\i vã în dragostea lui Dumnezeu, =i a=tepta\i îndurarea Domnului nostru Isus Hristos pentru via\a ve=nicã. Mustra\i pe cei ce se despart de voi; cãuta\i sã m`ntui\i pe unii, smulg`ndu i din foc; de al\ii iar[=i fie vã milã cu fricã, ur`nd p`nã =i cãma=a m`njitã de carne. Iar a Aceluia, care poate sã vã pãzeascã de orice cãdere, =i sã vã facã sã vã înfã\i=a\i fãrã prihanã =i plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, M`ntuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, sã fie slavã, mãre\ie, putere =i stãp`nire, mai înainte de to\i vecii, =i acum =i în veci. Amin.

Siguran\a m`ntuirii se bazeaz[ pe harul Lui Dumnezeu =i pe faptul c[ via\a ve=nic[ este un dar, un dar ve=nic. Ioan 6:39 +i voia Celui ce m-a trimis este s[ nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El ci s[-l ]nviez ]n ziua de apoi.

Ioan 10:27-30 Oile Mele ascultã glasul Meu; Eu le cunosc, =i ele vin dupã Mine. Eu le dau via\a ve=nicã, în veac nu vor pieri, =i nimeni nu le va smulge din m`na Mea. Tatãl Meu, care Mi le a dat este mai mare dec`t to\i, =i nimeni nu le poate smulge din mîna Tatãlui Meu. Eu =i Tatãl una suntem.>

Romani 8:31-39 Nu este nimic =i nimeni ]n stare s[ ne despart[ de dragostea Lui Dumnezeu demonstrat[ ]n Domnul Isus!

Rom 11:29 C[ci Lui Dumnezeu nu-i pare r[u de darurile =i de chemarea f[cut[.

1 Cor 1:8-9 El v[ v-a ]nt[ri p`n[ la f`r=it, ]n a=a fel ca s[ fi\i f[r[ vin[ ]n ziua venirii Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este Dumnezeu care v-a chemat la p[rt[=ie cu Fiul S[u Isus Cristos, Domnul nostru.

Efes 4:30 S[ nu ]ntrista\i pe Duhul Sf`nt prin care a\i fost sigila\i pentru ziua r[scump[r[rii.

Filip. 1:6 Sunt ]ncredin\at c[ Acela care a ]nceput ]n voi aceast[ bun[ lucrare, o va ispr[vi p`n[ ]n ziua Lui Cristos.

1 Tes 5:23-24 Dumnezeul p[cii s[ v[ sfin\easc[ El ]nsu=i pe deplin; =i duhul vostru, sufletul vostru =i trupul vostru s[ fie p[zite ]ntregi f[r[ prihan[ la venirea Domnului nostru Isus Cristos. Cel ce v-a chemat este credincios, =i va face lucrul acesta.

Iuda 1..cei chema\i, care sunt iubi\i ]n Dumnezeu Tat[l, =i p[stra\i pentru Isus Cristos.

1 Ioan 5:18 +tim c[ oricine este n[scut din Dumnezeu nu p[c[tuie=te, ci cel n[scut din Dumnezeu ]l p[ze=te, =i cel r[u nu se atinge de el.

St`lpii care sprijinesc siguran\a m`ntuirii:

1. Moartea Domnului Isus

Rom 8:34 Cine-i va os`ndi? Cristos a murit! Ba mai mult El a =i ]nviat, st[ la dreapta lui Dumnezeu =i mijloce=te pentru noi.

2. }nvierea Domnului Isus

Ioan 14:19…pentru c[ Eu tr[iesc =i voi ve\i tr[i!

1 Pet 1:3 Binecuv`ntat s[ fie Dumnezeu, Tat[l Domnului nostru Isus Cristos, care dup[ ]ndurarea Sa cea mare, ne-a n[scut din nou prin ]nvierea Lui Isus Cristos din mor\i la o n[dejde vie!

3. Mijlocirea Domnului Isus Cristos

Ioan 17:24 Eu le-am dat slava pe care Mi-a dat-o Tu, pentru ca ei s[ fie una cum =i noi suntem una.

Rom 5:10 C[ci dac[ atunci c`nd eram vr[jma=i, am fost ]mp[ca\i cu Dumenzeu prin moartea Fiului S[u, cu mult mai mult acum, c`ns suntem ]mp[ca\i cu El, vom fi m`ntui\i prin via\a Lui.

Evr. 7:25 De aceea =i poate s[ m`ntuiasc[ ]n chip des[v`r=it pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru c[ tr[i=te ve=nic ca s[ mijloceasc[ pentru ei.

4. Scopul Lui Dumnezeu

Rom 8:30 Pe cei ce i-a hot[r`t, i-a chemat. Pe cei ce i-a chemat i-a socotit neprih[ni\i, pe ace=tia i-a =i glorificat.

5. Puterea Lui Dumnezeu

1 Pet 1:5 Voi sunte\i p[zi\i de puterea Lui Dumnezeu

Ioan 10:28-29 Nimeni nu ne poate smulge din m`na Domnului Isus =i a Lui Dumnezeu

Iuda 24-5 Iar Aceluia care poate s[ v[ p[zeasc[ de orice c[dere =i s[ v[ fac[ s[ v[ ]nf[\i=a\i f[r[ prihan[ =i plini de bucurie ]naintea slavei Sale! Singurului Dumnezeu, M`ntuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, s[ fie slava, m[re\ia, puterea =i st[p`nirea, mai ]nainte de to\i vecii, =i acum =i ]n veci. Amin.

6. Credincio=ia Lui Dumnezeu

1 Tes 5:24 Cel ce v-a chemat este credincios, =i va face lucrul acesta.

7. Providen\a Lui Dumnezeu

Rom 8:28 Toate lucrurile lucreaz[ ]mpreun[ spre binele celor ce-l iubesc pe Dumnezeu. M`na ]nvizibil[ providen\ial[ a Lui Dumenzeu lucreaz[ totul spre binele noastru ve=nic!

8. Pecetea sau sigilul Duhului Sf`nt Efes 4:30 S[ nu ]ntrista\i pe Duhul Sf`nt prin care a\i fost sigila\i pentru ziua r[scump[r[rii.

9. Consiten\a caracterului Lui Dumnezeu

2 Tim 2:13 Dac[ suntem necredincio=i, totu=i El r[m`ne credincios, c[ci nu se poate t[g[dui singur. El nu se minte pe El. Ne-a m`ntuit, =i ne-a m`ntuit ve=nic!

Valoarea practic[ a siguran\ei eterne

1. Ne ]ncurajeaz[ s[-L slujim cu credincio=ie
1 Cor 15:58 De aceea, pentru c[ ne d[ biruin\a, fi\i tari, neclinti\i, spori\i totdeauna ]n lucrul Domnului c[ci =ti\i c[ci osteneala voastr[ nu este zadarnic[.
2. Pe cel timd ]l umple de speran\[.

3. Ne d[ asigurare =i bucurie ]n tr[irea cu El. Via\[ din bel=ug, ]ntr-un osp[\ necurmat, plin de bucurie la picioarele Lui. Ve=nice sunt desf[t[rile la dreapta Lui.

4. Produce o tr[ire Cre=tin[ consistent[! Cine r[m`ne ]n El aduce mult[ road[!

C`nd s-a construit posul numit “Golden Gate” din San Franciso, California, dou[zeci =i trei de muncitori au murit c[z`nd ]n ap[. Cam pe la jum[tatea proectului, o mare plas[ a fost prins[ sub pod pentru siguran\a muncitorilor. Surprinz[tor, dup[ aceea doar zece munitori au mai c[zut =i to\i zece au fost salva\i fiind prin=i de plasa salvatoare. Nu doar at`t, dar productivitatea muncii a crescut cu peste 25% dup[ instalarea plasei. Asigura\i de prezen\a plasei, ei nu au dansat pe pod, ci au lucrat cu mai mult entuziasm =tiind c[ nu trebuie ei s[ se p[zeasc[. Ar fi gre=it s[ credem c[ ucenicul m`ntuit se “joac[“ de-a poc[in\a, nu ci el cre=te ]n asem[narea Domnului Isus =i lucreaz[ cu entuziasm =tiind c[ este p[zit nu de o plas[ care se poate rupe, ci de “putea Lui Dumenzeu.”

CAPITOLUL 15 UCENICUL D~ND SOCOTEAL{ DE N{DEJDEA CARE ESTE }N EL
1 Petru 3:13-15

Nici nu termini de explicat ceea ce ]nseamn[ mare m`ntuire dat[ de Domnul Isus, bucuria ]n n[dejdea ve=nic[ a acestei m`ntuiri, =i imediat auzi zeci de ]ntreb[ri. Chiar a=a s[ fie? Nu cumva sunte\i orbi =i vede\i doar o parte a lucrurilor? Nu sunt zeci de texte care spun contrariul?

Petru a =tiu c[ ucenicii vor avea de dat r[spuns despre n[dejdea care este ]n ei, de aceea i-a avertizat s[ fie ]ntodeauna gata. Cred c[ Domnul Isus a preg[tit ucenicii s[ nu se ]ngrijoreze c`nd vor sta ]n fa\a acuzatorilor lor, dar nu cred c[ a fost necesar s[-i preg[teasc[ pentru a dovedi altor credincio=i c[ ceea ce El a adus este temporar, =i ucenicia este doar pentru o vreme. Ucenicul =tie care este Dumnezeu Lui =i bazat pe ]ncrederea ]n suveranitatea absolut[ a Lui Dumnezeu, uncenicul st[ absolut =i sigur ]n m`ntuirea care-l \ine.

Domnul Isus a preg[tit ucenicii s[ dea socoteal[ celor ce nu erau credincio=i, autorit[\ilor care-i vor persecuta, dar ast[zi marile controverse sunt ]ntre credincio=ii de diferite p[reri. Disputa cu cei din afar[ e aproape inexistent[, pe c`nd disputele din interior sunt tot mai intense. Pavel spune c[ e bine s[ fie pentru a ie=i adev[rul la lumin[.

Din nou, s[ fie clar pentru to\i, siguran\a m`ntuirii este doar pentru cei m`ntui\i. Cei nem`ntui\i se cunosc dup[ roade, dup[ fapte =i este clar c[ ei nu au ce siguran\[ s[ aibe. Cel ce este ascuns cu Cristos ]n Dumnezeu, cel ce numai tr[ie=te el ci Cristos tr[ie=te ]n El, nu se ]ngrijoreaz[, ]ngrijorarea ]l dezonoreaz[ pe Dumnezeu, din M`na Lui nimeni nu-l poate smulge.

Care sunt cele mai frecvente obiec\ii la siguran\a m`ntuirii?

1. Dac[ m`ntuirea este ve=nic[, omul credncios nu ]=i pierde libertatea? Fiind ]n m`na Lui Dumnezeu, a Domnului Isus, nimeni nu-l smulge de acolo =i nici el nu poate pleca, nu implic[ aceasta c[ omul nu e liber?

R[spunsul la aceast[ obiec\ie este simplu. Care libertate? Din ]ntuneric nu am putut pleca c`nd am vrut, am fost robi p[catului =i ai mor\ii, nimic nu ne putea elibera, dar a venit Domnul Isus =i ne-a eliberat, El prin moatea Lui ne-a scos din moartea noastr[ spiritual[. Eliberat din moarte, adu=i la via\[, transfera\i ]n ]mp[r[\ia Lui, robii Domnului, ce libertate vrem s[ d[m omului? S[ se duc[ ]napoi ]n robie? Diavolul nu ne-a l[sat dec`t atunci c`nd am murit cu Cristos (prin credin\[ am aplicat moartea Lui pentru via\a noastr[), ne va l[sa Cristos? Dac[ noi vrem! Vrea credinciosul?

Pavel spune c[ noi nu suntem ai no=tri ci am fost cump[ra\i cu un pre\, 1 Cor 6:19-20.
Fiinid cump[rat cu un pre\ apar\ii Celui ce te-a r[scump[rat =i dorind sa pleci, dorind p[catul dovede=ti nimic altceva c[ nu ai fost a Lui Lui. Copiii Lui nu vor s[ plece. Fiul rispitor nu mai pleac[ din casa Tat[lui, sau cel pu\in Domnul Isus se opre=te cu povestirea ]nainte de acel poten\ial eveniment. Lui nu-i este ru=ine s[ roage pe tat[l lui s[-l considere ca pe un sclav, dar tat[l ]i d[ pozi\ia de fiu. Ca fiu eu cred c[ nu a mai dorit s[ plece.

Exclude acesta responsabilitatea lui de a fi un fiu bun =i ascult[tor? Dar ne imagin[m c[ ar fi fost altfel? Pavel a prigonit pe cre=tini, a crezut din toat[ inim[ c[ ei sunt o plag[ pentru societatea lui, dar c`nd Domnul l-a arestat pe drumul Damascului, c`nd Domnul l-a adus ]n familia Lui, citim undeva despre dorin\a lui de a merge inapoi? Citim c[ ]=i d[dea toate silin\ele =i se lupta, fiind bine ]ncredin\at ]n Cine a crezut. Libertatea noastr[ nu este anulat[, dar cred c[ este alterat[ ]n a=a m[sur[ c[ nu mai seam[n[ cu libertatea ce-o aveam c`nd tr[iam ]n p[cat. Liberatea ce-am avut-o a fost s[ fim robi ai p[catului. S[ ne robeasc[ celel mai mici =i mizerabile lucruri. Acum, ]n noua via\[ avem libertatea s[ nu mai fim domina\i de p[cat, de dorin\i p[c[toase, ci s[-L slijim pe El cu bucurie.

2. A doua obiec\ie care cred c[ e ridicat[ de cei ce se tem de o m`ntuire etern[, sigur[ =i neclintit[, ar fi existen\a multor texte care indic[ altfel. Sunt multe texte care avertizeaz[ pe cei credincio=i s[ fie aten\i, s[ nu se joace cu m`ntuirea c[ o pot pierde. Sunt con=tient de aceste versete =i cred c[ cei ce ridic[ aceast[ obiec\ie sunt sinceri doritori de a fi ]n concordan\[ cu ]ntreaga Biblie. Cei ce leag[ textele din Vechiul Testament cu siguran\a m`ntuirii din Noul Testament comit o gre=eal[ de interpretare. Israelul a avut o rela\ie unic[ cu Dumnezeu. Nici un alt popor sau vre-un individ a fost ]ntr-o astfel de rela\ie cu Dumnezeu, de aceea experien\a lor de=i ne sluje=te ca exemplu, nu se aplic[ ]n totalitate la noua realitate a Bisericii Nou-Testamentare.

E mult peste scopul nostru aici de a analiza toate textele, dar cele mai clasice cred c[ sunt cele din Evrei.

Evrei 6:4-6 se pare c[ descrie credincio=i adev[ra\i care au fost lumina\i, au gustat darul ceresc, =i s-au f[cut p[rta=i Duhului Sf`nt, =i au gustat Cuv`ntul cel bun al Lui Dumnezeu =i puterile veacului viitor =i care totu=i au c[zut, este cu neputin\[ s[ fie ]nnoi\i iar[=i =i adu=i la poc[in\[, fiindc[ ei r[stignesc din nou pentru ei pe Fiul Lui Dumnezeu, =i-l dau s[ fie batjocorit.

La prima vedere nu ]ncape ]ndoial[ c[ ace=ti oameni a fost m`ntui\i, au c[zut =i s-a terminat cu ei…dar este a=a ceva ]n Noul Testament? Nu este ]nv[\[tura Noului Testament, a Domnului Isus s[ mustri pe cel ce a p[c[tuit, s[-l disciplinezi, s[-l ridici? Fiecare poc[it care “cade” nu se mai ridic[? E posibil s[ fie vorba de adev[ra\i credincio=i dar contextul nu las[ o a=a interpretare. Versetul 9 spune, “M[car c[ vorbim a=a, prea iubi\ilor, totu=i de la voi a=tept[m lucruri mai bune =i care ]nso\esc m`ntuirea. Cei descri=i ]n versetele 4-6 dac[ ar fi m`ntui\i ar aduce o iarb[ folositoare, dar dac[ aduc “spini =i m[r[cini” dovede=te c[ nu au fost p[m`ntul bun.  }n Matei 13:20 Domnul Isus vorbe=te despre unii care aud Cuv`ntul =i-l primesc ]ndat[ cu bucurie. Aud Cuv`ntul =i-l primesc cu bucurie! Dar Cuv`ntul primit nu are r[d[cin[ ]n el, ci \ine p`n[ la o vreme. At`t doar. P`n[ la o vreme. Iar s[m`n\a czut[ ]n p[m`nt bun, Matei 13:23, este cel ce aude Cuv`ntul =i-l ]n\elege; el aduce rod. Nu to\i la fel. Nu to\i ]n acela=i timp. Unul mai mult altul mai pu\in, dar to\i aduc rod. Cei ce doar aud, primesc cu bucurie, gust[, dar nu rodesc, nu au nimic comun cu m`ntuirea ve=nic[.  Cei m`ntui\i aduc road[, sunt ]nso\i\i de lucruri mai bune care dovedesc m`ntuirea.

Contextul ]n care epistola dup[ Evrei a fost scris[ e limpede. Pavel sau un alt autor a vrut s[ conving[ pe “evrei” de superioritatea Domnului Isus, a preo\iei Lui, a leg[m`ntului Lui, a m`ntuirii adus[ de El ]n contrast cu Legea =i leg[m`ntul vechi. }n acest context se ]n\elege mult mai bine acest pasaj. Pun`nd evrei ]n loc de cre=tini…ei se calific[ exact ca cei cei au primit =i gustat ceea ce nimeni nu au gustat. Lor li s-a dat ceea ce altor neamuri nu li s-a dat, dac[ ei resping, =i au respins, genera\iei lor li s-a luat dreptul s[ se mai ]ntoarc[. Ei trecuser[ peste bariera care Domnului Isus a ar[tat-o ]n Matei 12: 30-32. Dac[ vedem ]n Evrei 6:1-3 o audien\[, se pare c[ este acea=i audien\[ din 5:11-14, iar ]n Evrei 6:4-8 o alt[ audine\[ atunci nu mai r[m`ne nici o greutate de interpretare. Este destul de plauzibil acest caz deoarece Pavel vorbe=te la persona 1 plural, “s[ l[s[m,” dar schimb[ la a treia plural ]n aceste versete. Nu se adreseaz[ cre=tinilor ci vorbe=te despre Evreii care au avut =anse unice ]n istorie dar nu au dat roade. Genera\ia Domnului Isus, cei care au tr[it cu El =i au v[zut tot ceea ce El a performat, ei singura genera\ie care a trecut o barier[ de la care nu se mai puteau ]ntoarce. Doar ei au putut gusta ceea ce ce nimeni nu a putut. Ei au auzit =i v[zut pe Cel venit din Cer. Dar ]n Matei 12 vedem c[ ei sunt acuza\i de a comite p[catul ]mpotriva Duhului Sf`nt, p[cat neiertat. Acea genera\ia =i doar ea a fost vinovat[ de p[cat ]mpotriva Duhului Sf`nt. Nici un cre=tin n[scut prin Duhul Sf`nt nu poate comite acel p[cat.

S[ ne uit[m ]n istoria poporului Israel pentru a ]n\elege acest concept mai bine. Doispreze viteji au fost trimi=i de Moise ]n Canaan. To\i au intrat ]n Canaan. To\i au v[zut frumuse\ile \[rii. Mai mult, to\i au gustat din roadele \[rii…to\i au fost p[rta=i unei experien\e unice, cu toate acestea doar doi au fost de partea Lui Dumnezeu. Doar doi au intrat cu adev[rat ]n Canaan, ceilal\i au fost, au v[zut, au gustat. Toat[ experien\a lor nu a contat la nimic, ci mai mult la condamnarea lor. Mul\i ]n vremea Domnului Isus au experimentat puterile veacului care vine. Au fost sau au v[zut vindec[ri miraculoase, ]nvieri din mor\i. Au m`ncat p`ine inmul\it[ miraculos, au auzit Cuvintele Lui Dumnezeu prin Isus, =i totu=i cei mai mul\i nu au fost m`ntui\i.

Cei cu adev[rat m`ntui\i vor ar[ta r`vn[, =i vor persevera p`n[ la sf`r=it, v. 11. Perseveren\a ]n har p`n[ la sf`r=it este darul Lui Dumnezeu care este mai mult[ p[strare ]n har dec`t perseverare! Ce suntem noi f[r[ harul Lui Dumnezeu? Nimic. Doar harul ne-a m`ntuit =i tot harul ne \ine pentru a fi credincio=i cu adev[rat.

}n capitolul 10 din Evrei, v. 14 autorul ne spune c[ Domnul Isus a f[cut des[v`r=i\i pentru totdeauna pe cei ce sunt sfin\i\i. Pentru totdeauna are un singur ]n\eles, pentru totdeauna. Nu ]ncape ]ndoial[ c[ Isus nu ar putea des[v`r=i altfel dec`t etern, El a ob\inut o m`ntuire ve=nic[ pentru to\i cei ale=i de Tat[l. Da, dar cine sunt cei sfin\i\i? Tot ]n Evrei 10:9-10 ni se r[spunde, c[ prin aceast[ “voie” adic[ prin ascultarea Domnului Isus de voia Lui Dumnezeu, =i anume prin “jertfirea trupului Lui Isus Cristos “am fost sfin\i\i noi.” Moartea Domnului Isus ne-a sfin\it, =i tot moartea Lui a f[cut lucrul acesta pentru ve=nicie. Nimic =i nimeni nu poate desfin\a acest lucru.

}n Evrei 6:17 ni se spune despre faptul c[ Dumnezeu fiindc[ a vrut s[ dovedeasc[ cu mult mai mult[ t[rie mo=tenitorilor f[g[duin\ei nestr[mutarea hot[r`rii Lui…promisiune care nu se schimb[ niciodat[. Aceast[ n[dejde este ancora sufletului nostru, n[dejde tare =i neclintit[. Toate aceste lucruri voprbesc depsre permanentizare nu despre ceva temporar care ast[zi ai =i m`ine numai ai! Evrei 6:4-6 nu concur[ cu ]ntreg contextul pentru a descrie oameni din Casa Lui Dumnezeu, ci oameni care au gustat dar nu au m`ncat cu adev[rat mana care se pogoar[ din cer pentru a avea via\[ ve=nic[. Cei cu adev[rat m`ntui\i, cei care au m`ncat mana din cer ei vor r[m`nea ve=nic cu El.

CAPITOLUL 16 UCENICUL R{M~NE }N EL! Ioan 15:5

Cei ce sunt ai Lui, cei ce au siguran\a etern[ a m`ntuirii, r[scump[ra\i din moarte =i fric[, liberi de tirania p[catului, dorin\a este de a r[m`nea ]n El =i nu vede aceasta ca o obliga\ie ci ca un mare privelegiu. Alt[dat[ am r[mas ]n moarte, dar acum pasiunea noastr[ este s[ r[m`nem ]n El! Cuv`ntul “meno” este extrem de folosit ]n Biblie. }n VT meno are 16 cuvinte care sunt traduse de meno! }n NT cuv`ntul este folosit de 116-118 ori, Ioan folosindu-l de 40 de ori ]n Evanghelie =i de 23-26 de ori ]n Epistole. Conceptul este de a r[m`nea stabil ]ntr-un loc, de a nu schimba loca\ia =i nici dispozi\ia! Dumnezeu este imutabil =i acest lucru este exprimat tot de acest cuv`nt, El r[m`ne acela=i!

Unirea noastr[ cu Cristos este un concept major =i greu de explicat, dar ]ntr-un sens general include ]ntreaga m`ntuire. 2 Cor 5:17 spune c[ “cine este ]n Cristos este o creatur[ nou[.”

Sunt mul\i care propun ideea unei uniri metafizice, mistice, psihologic[, sau sacramental[. Toate aceste modele dep[=esc ideea unirii biblice.
Unirea noastr[ la fel ca justiifcarea, =i ]nfierea, este juridic[. Dumnezeu a decretat acest lucru, dar l-a =i efectuat ]n spirit, 1 Cor 12:13, unirea devenind vital[, Ioan 15:4.

R[m`n`nd ]n El vom avea o serie de beneficii:

1. Scutire de orice condamnare, Rom 8:1. El ne-a justificat =i ne-a unit cu Cristos, nu mai are cine s[ ridice vre-o acuzare ]mpotriva noastr[.

2. R[m`n`nd ]n El nu vom continua vi\a de p[c[tuire, 1 Ioan 3:6.

Orice r[m`ne ]n El nu p[c[tuie=te, nu r[m`ne ]n p[cat. Analogia r[m`nerii este cheia ]n\elegerii acestui text.  P[catul este str[in naturii Lui Cristos =i deci =i naturii noastre. P[catul te desparte de bucuria m`ntuirii, iar cel credincios nu vrea s[ fie f[r[ bucuria Domnului ]n el. P[catul va fi accidental, f[r[ voie, nu o stare permanent[ de p[c[tuire. Cine continu[ s[ p[c[tuiasc[ nu l-a cunoscut pe Dumnezeu.

3. R[m`n`nd ]n El avem f[g[duin\a puterii, Filip. 4:13.  Pavel spune c[ poate totul ]n Cristos care-l ]nt[re=te, dar numai pe el? Nu pe to\i cei care sunt ]n El? Desp[r\i\i de El nu putem face nimic, poate un cre=tin s[ se numeasc[ cre=tin =i s[ fie desp[r\it de Cristos? Dac[ r[m`nem ]n El avem putere asupra ispitei, p[catului =i a ]ncerc[rilor ce vor veni asupra noastr[.

3. R[m`n`nd ]n El aducem mult[ road[.  Cine nu este ]n El nu aduce road[ =i dup[ road[ se cunosc ucenicii Lui. Aduc`nd ]n El dovedim c[ am r[mas ]n El =i c[ suntem ucenicii Lui.

4. Cine r[m`ne ]n El a=teapt[ cu ]ncrederea venirii Lui, I Ioan 2:28. Venirea Lui nu este o idee ce ne ]nsp[im`nt[ ci o bucurie gata gata s[ se reverse peste noi. Cei ce r[m`nem ]n El, ]n a=teptarea Lui ne cur[\im dup[ cum El }nsu=i este curat , I Ioan 3:3.

Ucenicul Lui r[m`ne ]n El, cel ce nu-l cuno=te, cel ce doar a gustat pentru o vreme va fi inconfortabil s[ r[m`n[ ]n El =i va c[utat tot timpul pl[ceri str[ine de pl[cerea de a r[m`ne ]n El!

https://www.voxdeibaptist.org/ucenicul_lui_isus_Cocar.htm

TEMPLU.

TEMPLU.

I. Cadrul istoric

Unele dintre cele mai vechi structuri construite de om au fost templele sau altarele unde putea să se închine zeului în „casa” acestuia (vezi K. M. Kenyon, Archaeology in the Holy Land, p. 41, 51, cu privire la altarele mezolitice şi neolitice de la Ierihon). Turnul *Babel este prima structură menţionată în Biblie cate implică existenţa unui templu (Geneza 11:4). Deşi se pare că acest turn a fost destinat şi fie un loc unde omul să se întâlnească cu Dumnezeu, el simbolizează încrederea în sine a omului care încearcă să se urce până la cer şi din cauza acestei mândrii a fost condamnat.

În Mesopotamia, de unde a plecat Avraam, fiecare cetate avea un templu dedicat zeului patron al cetăţii. Zeul era considerat proprietarul terenului şi dacă acest teren nu era binecuvintat de zeu, pământul era neproductiv şi ca urmare erau venituri slabe pentru templu. Regele sau domnitorul local acţiona ca şi adminstrator în locul zeului.

Nu avea rost ca Patriarhii seminomazi să construiască un anumit altar pentru Dumnezeul lor. Dumnezeu S-a revelat cum a vrut şi unde a vrut. Asemenea ocazii au fost uneori scena unui *altar de jertfă. Aceste ocazii puteau fi comemorate printr-un *stâlp de aducere aminte (Geneza 28:22).

După ce Israel s-a format ca naţiune a apărut necesitatea unui altar central, ca un punct de adunare pentru tot poporul, un simbol al unităţii lor în închinarea Dumnezeului lor. Această nevoie a fost satisfăcută de *cortul întâlnirii în timpul călătoriei prin pustie şi de altarele recunoscute oficial în timpul perioadei judecătorilor (de ex. Sihem, Iosua 8:30 ş.urm.; 24:1; Silo, 1 Samuel 1:3).

Popoarele din Canaan aveau propriile lor temple numite „casa lui Dagon” sau casa zeităţii patronatoare (ebr, bet dagon, 1 Samuel 5:5; bet ’astarot, 1 Samuel 31:10; cf. bet yhwh, Exod 23:19). Au fost descoperite numeroase temple la Bet-Şean, Haţor şi în alte locuri.

Absenţa unui altar pentru Iahve a părut nepotrivită atunci când David şi-a consolidat puterea şi a construit un palat permanent pentru sine. Regele a spus: „Iată, eu locuiesc într-o casă de cedru şi chivotul lui Dumnezeu locuieşte într-un cort” (2 Samuel 7:2). Nu i-a fost dat lui să construiască Templul deoarece mâinile lui erau pătate de sângele duşmanilor săi, dar el a adunat materialele, a strâns bogăţiile şi a cumpărat locul (1 Cronici 22:8, 3; 2 Samuel 24:18-25). Solomon a început construcţia în anul al 4-lea al domniei sale şi Templul a fost terminat 7 ani mai târziu (1 Împăraţi 6:37-38).

II. Templul lui Solomon

Locul

În prezent nimeni nu contestă că Templul s-a aflat în zona numită acum „Haram esh-Sherif’, la E de „Oraşul Vechi” din *Ierusalim. Localizarea precisă în această zonă vastă este mai puţin certă. Cea mai înaltă parte a masivului stâncos (pe care se află în prezent clădirea cunoscută sub numele de „Domul de pe stâncă”) se poate să fi fost locul sanctuarului interior sau al altarului pentru arderea de tot din curtea Templului (2 Cronici 3:1). Se presupune că această stâncă a făcut parte din aria de treierat a lui *Arauna, cumpărată de David cu 50 de sicli de argint (2 Samuel 24:24) sau 600 de sicli de aur (1 Cronici 21:25).

Nu s-a păstrat deasupra pământului nimic din construcţia lui Solomon, iar în săpăturile patronate de Fondul de Explorare a Palestinei nu au fost găsite urme clare. De fapt, este probabil ca lucrarea de nivelare a stâncii şi de construire a zidurilor de reţinere pentru curtea Templului lui Irod să fi şters orice urme ale construcţiilor mai vechi.

Descrierea

Pasajele din 1 Împăraţi 6-7 şi 2 Cronici 3-4 trebuie să fie baza pentru orice reconstituire a Templului lui Solomon. Aceste relatări, deşi detaliate, nu descriu toate aspectele, unele nu sunt înţelese complet şi conţin unele discrepanţe aparente (de ex. 1 Împăraţi 6:2 şi 16 ş.urm.). Ele pot fi completate prin referirile incidentale şi din descrierea Templului lui Ezechiel, o versiune dezvoltată a clădirii lui Solomon (Ezechiel 40-43). Terenul care era proprietatea Templului avea o formă alungită, fiind orientat pe direcţia E la V. Este logic să presupunem că, la fel ca şi Templul lui Ezechiel, a fost situat pe o platformă (cf. Ezechiel 41:8). Nu sunt date dimensiunile zonei învecinate. Tot astfel, urmând planul Templului lui Ezechiel, se pare că au existat două curţi, una interioară şi una exterioară, o sugestie sprijinită de 1 Împăraţi 6:36; 7:12; 2 Împăraţi 23:12; 2 Cronici 4:9.

Altarul de bronz pentru arderile de tot se afla în curtea interioară (1 Împăraţi 8:22, 64; 9:25). Era un pătrat cu latura de 20 de coţi şi era înalt de 10 coţi (2 Cronici 4: l). Între acest altar şi pridvor se afla ligheanul de aramă pentru spălările rituale („marea de aramă”, 1 Împăraţi 7:23-26). Acest bazin mare, cu un diametru de 10 coţi, era aşezat pe patru grupuri de câte patru tauri de bronz orientaţi spre cele patru puncte cardinale. Aceştia au fost îndepărtaţi de Ahaz (2 Împăraţi 16:17).

La dedicarea Templului Solomon a stat pe o „treaptă” de bronz (2 Cronici 6:12 ş.urm., ebr.kiyyor, cuvântul folosit în altă parte pentru „lighean”, Exod 30:18, etc.; aici poate indica un lighean răsturnat), care are paralele în sculpturi sir. şi egip. şi poate în akkad. (vezi W. F. Albright, Archaeology and the Religion of Israel, 1953, p. 152-154).

Nişte trepte duceau din curtea interioară la *pridvor (ebr. ’ulam). Intrarea era flancată de doi stâlpi, *Iachin şi Boaz, cu capiteluri complex ornamentate. Stâlpii nu făceau parte din construcţie. Probabil că trecerea era oprită de o poartă (cf. Ezechiel 40:48).

Pridvorul era lung de 10 coţi şi lat de 20 de coţi (cu privire la lungimea unui cot, vezi *GREUTĂŢI ŞI MĂSURI). Se spune că înălţimea era 120 de coţi (2 Cronici 3:4), dar este cert că această cifră este eronată întrucât restul clădirii era înalt de numai 30 de coţi. La V de pridvor se afla o încăpere mare în care erau îndeplinite ritualurile obişnuite. Acest, „loc sfânt” (ebr. hekal, un cuvânt derivat din sumeriană prin canaanită, E. GAL, „casă mare”) era lung de 40 de coţi, lat de 20 de coţi şi înalt de 30 de coţi. Era despărţit de pridvor cu uşi duble din lemn de chiparos, fiecare uşă fiind incrustată cu două frunze. Afirmaţia că stâlpii uşii erau un sfert (ebr. mezuzot me’et rebi’it, 1 Împăraţi 6:33; VSR „de forma unui pătrat”, pe baza LXX) este greu de explicat. Poate că uşa era lată de 5 coţi, adică, un sfert din lăţimea peretelui despărţitor, o proporţie intâlnită în unele temple. Ferestre zăbrelite aproape de tavan iluminau locul sfânt (1 Împăraţi 6:4). Aici se afla *altarul de aur pentru arderea tămâiei, masa pentru *pâinea pentru punerea înainte şi cinci perechi de *sfeşnice, împreună cu uneltele pentru *jertfă. Uşile duble de chiparos care duceau la sanctuarul interior (ebr. debir, „locul cel mai lăuntric”) erau deschise rareori, probabil numai pentru marele preot, la ceremonia de ispăşire. Stâlpii uşii şi pragul de sus se spune că erau o cincime (ebr. ha’ayil mezuzot hamissit, 1 Împăraţi 6:31). La fel ca şi în cazul termenului hekal, se poate explica drept o cincime din zidul despărţitor, 4 coţi.

Sanctuarul interior era un cub perfect cu latura de 20 de coţi. Deşi este de aşteptat ca nivelul duşumelii să fie deasupra de hekal, nu există nici un indiciu în această privinţă. În interior se aflau două sculpturi de lemn alăturate şi înalte de 10 coţi. Două dintre aripile lor se întâlneau în centru deasupra *chivotului legământului, iar celelalte aripi atingeau pereţii de N şi, respectiv, de S (1 Împăraţi 6:23-28; *HERUVIM). În acest loc preasfânt prezenţa lui Dumnezeu era arătată printr-un nor (1 Împăraţi 8:10 ş.urm.).

Fiecare încăpere era tapetată cu panouri de lemn de cedru şi podeaua era pardosită cu lemn de chiparos (sau pin, ebr. beros; *COPACI). Pereţii şi uşile erau încrustate cu flori, palmieri şi heruvimi şi erau placate cu aur, în maniera în care erau decorate templele antice după cum mărturisesc unele inscripţii. Nu era expusă la vedere nici o lucrătură în piatră.

Zidurile exterioare ale sanctuarului şi ale locului sfânt erau construite cu două terasări de 1 cot pentru a sprijini grinzile celor trei rânduri de încăperi mici de jur împrejur. Astfel, încăperile de la primul nivel erau late de 5 coţi, cele de sus de 6 coţi, iar cele de la al treilea nivel erau late de 7 coţi. O uşă în partea de S avea acees la o scară spirală care ducea la etajele superioare. Aceste încăperi găzduiau fără îndoială diferite magazii şi haine, erau locuite, probabil, de preoţi în timpul slujbei şi adăposteau jertfele de bani şi bunuri aduse de închinători.

S-a speculat mult cu privire la apropierea dintre palatul regal şi Templu, şi s-a tras concluzia că ar fi fost o „Capelă regală”. Deşi recunoaştem o asemenea relaţie (fapt confirmat de trecerea care lega cele două clădiri, 2 Împăraţi 16:18), ar trebui să ţinem cont că era potrivit ca viceregele lui Iahve să locuiască aproape de casa lui Dumnezeu; intrarea regelui în Templu nu era oprită.

Solomon a angajat un om din Tir ca să conducă lucrările şi a folosit meşteşugari fenicieni (1 Împăraţi 5:10, 18; 7:13-14). Nu este surprinzător să găsim paralele între planul arhitectonic al Templului şi decoraţiile sale cu lucrări similare care s-au păstrat în unele temple feniciene şi canaanite. Planul temeliei este foarte asemănător cu cel al unui templu mai mic din secolul al 9-lea î.Cr. excavat la Tell Tainat pe Orontes. Acesta constă din trei încăperi, un altar în cea mai lăuntrică şi două coloane în pridvor, coloane care sprijină acoperişul (pentru o descriere completă, vezi R. C. Haines, Excavations in the Plain of Antioch, 2, 1971). La Haţor a fost descoperit de asemenea un alt templu din Epoca târzie a bronzului împărţit în trei încăperi şi construit cu grinzi de lemn între straturile de piatră (Y. Yadin, Hazor, 1972, p. 89-91; cf. 1 Împăraţi 5:18; 6:36). Numeroase plăci de fildeş sculptate (de la pereţii sau mobilierul palatelor) găsite pretutindeni în Orientul antic sunt lucrări feniciene, conţinând adesea teme egiptene. Subiecte obişnuite sunt florile, palmierii şi sfincşii înaripaţi, subiecte care pot fi comparate cu sculpturile din Templu. La fel ca şi panourile din Templu, aceste sculpturi erau acoperite cu aur şi încrustate cu pietre colorate.

Istoria târzie

Templele antice au servit în general ca vistierii ale statului, fiind golite pentru a plăti tributul sau fiind umplute şi împodobite cu prăzile de război, potrivit cu puterea ţării. Dacă, pentru un motiv oarecare, domnitorul acorda puţină atenţie templului, acesta îşi pierdea veniturile şi cădea repede în paragină (cf. 2 Împăraţi 12:4-15). Templul lui Solomon nu a făcut excepţie. Comorile care au fost adunate în Templu au fost jefuite de Şişac, regele Egiptului, în timpul domniei lui Roboam, fiul lui Solomon (1 Împăraţi 14:26). Regii de mai târziu, inclusiv Ezechia, care împodobise Templul (2 Împăraţi 18:15 ş.urm.), au folosit vistieria pentru a-i cumpăra pe aliaţi (Asa, 1 Împăraţi 15:18), pentru a plăti tributul sau pentru a cumpăra pe un invadator (Ahaz, 2 Împăraţi 16:8). Regii idolatri au adăugat accesoriile unui altar canaanit, inclusiv simbolurile unor zeităţi păgâne (2 Împăraţi 21:4; 23:1-12), iar Ahaz a introdus un altar de tip străin, care a luat locul mării de aramă, atunci când s-a supus lui Tiglat-Pileser III (2 Împăraţi 16:10-17). Pe vremea lui Iosia (cca. 640 î.Cr.), la 3 secole după construirea sa, Templul avea nevoie de reparaţii considerabile, care au trebuit să fie finanţate din contribuţiile închinătorilor (2 Împăraţi 22:4). În 587 î.Cr. Templul a fost jefuit de Nebucadneţar (2 Împăraţi 25:9, 13-17). Chiar şi după distrugerea Templului oamenii veneau aici ca să aducă jertfe (Ieremia 41:5).

III. Templul lui Ezechiel

Exilaţii au fost încurajaţi în durerea lor (Psalmul 137) de vedenia unui Templu nou pe care a avut-o Ezechiel (Ezechiel 40-43, cca. 571 î.Cr.). Sunt date detalii mai multe decât cele cu privire la construcţia lui Solomon, deşi Templul nu a fost construit niciodată. Templul se deosebea doar prin dimensiunea sa (pridvorul lat de 20 de coţi, lung de 12 coţi; locul sfânt lat de 20 de coţi şi lung de 40 de coţi; sanctuarul interior era pătrat cu latura de 20 de coţi). Zidurile erau acoperite cu panouri ornametale cu incrustaţii de palmieri şi heruvimi. Clădirea era aşezată pe o platformă ridicată la o înălţime de zece trepte flancate cu doi sapi de bronz. Trei rânduri de încăperi înconjurau sanctuarul interior şi locul sfânt. Vedenia dă o descriere a zonei învecinate, ceea ce lipseşte din descrierea primului Templu. O suprafaţă de 500 de coţi pătraţi era înconjurată de un zid în care se găsea câte o singură poartă pe laturile de N, E şi S. Alte trei porţi, de partea opusă celor dinţii, duceau la o curte interioară, unde altarul pentru aducerea jertfei stătea în faţa templului. Toate aceste porţi erau fortificate pentru a împiedica intrarea străinilor, dar nu şi a israeliţilor. În curţi se aflau diferite încăperi pentru depozitare sau care erau folosite de preoţi.

VI. Al doilea Templu

Acesta a dăinuit timp de aproape 500 de ani, mai mult decât primul Templu sau decât Templul lui Irod. Totuşi, este cunoscut numai vag din referiri incidentale. Exilaţii care s-au întors (cca. 537 î.Cr.) au luat cu ei vasele jefuite de Nebucadneţar şi au avut autorizaţie de la Cirus să reconstruiască Templul. Se pare că locul a fost curăţat de dărâmături, că a fost construit un altar şi a început zidirea temeliilor (Ezra 1; 3:2-3, 8-10). Un zid din partea de V a zonei împrejmuite din prezent, care sprijină zidul de piatră al lui Irod, ar putea să constituie o parte din aceste temelii. Când a fost terminat în cele din urmă avea o lungime de 60 de coţi şi o înălţime de 60 de coţi, dar chiar şi temeliile au arătat că era inferior Templului lui Solomon (Ezra 3:12). În jurul Templului erau cămări şi încăperi pentru preoţi. Din unele încăperi ca acestea Neemia l-a scos afară pe Tobia, amonitul (Neemia 13:4-9). 1 Macabei 1:21; 4:49-51 dă informaţii cu privirte la mobilier. Chivotul fusese pierdut în timpul Exilului şi nu a fost recuperat sau înlocuit niciodată. În locul celor zece sfeşnice ale lui Solomon în locul sfânt exista un candelabru cu şapte braţe împreună cu masa pentru pâinea destinată punerii înainte şi altarul tămâierii. Acestea au fost luate de Antioh IV Epiphanes (cca. 175-163 î.Cr.), care a pus în loc „urâciunea pustiirii” (un altar sau o statuie păgână) în data de 15 decembrie 167 î.Cr. (1 Macabei 1:54). *Macabeii triumfători au curăţit Templul de această pângărire şi au înlocuit mobilierul în anul 164 î.Cr. (1 Macabei 4:36-59). Ei au transformat de asemenea locul împrejmuit într-o fortăreaţă atât de puternică încât a rezistat timp de 3 luni la asediul lui Pompei (63 î.Cr.).

V. Templul lui Irod

Clădirea Templului lui Irod, începută în anul 19 î.Cr., a fost o încercare de a-i împăca pe evrei eu regele lor idumeu şi nu o încercare de a-L glorifica pe Dumnezeu. S-au luat precauţii mari pentru a respecta zona sacră în timpul lucrărilor şi s-a mers până acolo încât 1000 de preoţi au fost instruiţi ca zidari pentru a construi Templul. Deşi clădirea principală a fost terminată în curs de 10 ani (cca. 9 î.Cr.), lucrările au continuat până în 64 d.Cr.

Ca bază pentru clădirea Templului şi pentru a oferi un loc de adunare, a fost nivelată o suprafaţă de 450 m de la N la S şi circa 300 m de la E la V. În unele locuri s-a tăiat în stâncă pentru obţinerea unei suprafeţe netede dar o mare parte a fost construită cu dărâmături şi întreaga zonă a fost înconjurată cu un zid masiv de blocuri de piatră (de obicei înalte de 1 m şi lungi de 5 m; cf. Marcu 13:1). La colţul de SE, deasupra văii Chedronului, curtea interioară era la vreo 45 de m. deasupra stâncii. Probabil că parapetul deasupra acestui colţ a fost „streaşina” Templului (Matei 4:5). Porţiuni din acest zid continuă să dăinuiască. O poartă pătrundea zidul de N (Poarta Tadi), dar se pare că nu a fost folosită niciodată, iar o altă parte ducea prin zidul de E (sub Poarta de Aur din prezent). Urme ale celor două porţi irodiene din partea de S sunt vizibile sub Moscheea el-Aqsa. Nişte rampe înclinate duceau în sus de la acestea până la nivelul curţii. Patru porţi erau orientate spre cetate în partea de V. La acestea se ajungea prin viaducte peste valea Tyropoeon (*IERUSALIM). Fortăreaţa Antonia domina colţul de MV al complexului. Aceasta era locuinţa procuratorilor când se aflau în Ierusalim şi garnizoana de aici a fost întotdeauna gata să înăbuşe orice agitaţie de la Templu (cf. Luca 13:1; Faptele Apostolilor 21:31-35). Robele marelui preot erau păstrate aici, ca un simbol al supunerii.

Curtea exterioară a Templului era înconjurată de un portic, în interiorul zidurilor. Potrivit descrierii lui Josephus (Ant. 15.410-416), pridvorul de S avea patru rânduri de coloane şi era numit Pridvodul Regal. Porticurile în celelalte părţi aveau fiecare câte două rânduri. Pridvorul lui Solomon se întindea pe latura de E (Ioan 10:23; Faptele Apostolilor 3:11; 3:12). În aceste colonade cărturarii ţineau cursurile şi dezbaterile lor (cf. Luca 2:46; 19:47; Marcu 11:27) şi tot aici negustorii şi schimbătorii de bani aveau mesele lor (Ioan 2:14-16; Luca 19:45-46). Zona interioară era ceva mai înaltă comparativ cu curtea Neamurilor şi era înconjurată cu o balustradă. Inscripţii în gr. şi lat. avertizau că nu se asuma nici o responsabilitate pentru orice ne-evreu care pătrundea în interiorul ei. Au fost găsite două asemenea inscripţii. Patru porţi ofereau acces în partea de N şi de S şi una în partea de E. Aceasta din urmă avea uşi cu ornamente de bronz tip corintian şi se poate să fi fost Poarta Frumoasă din Faptele Apostolilor 3:2.

Prima curte interioară (Curtea Femeilor) conţinea lăzile cu daruri pentru întreţinerea serviciilor (Marcu 12:41-44). Bărbaţilor le era permis să intre în Curtea lui Israel, ridicată deasupra Curţii Femeilor, iar cu ocazia Sărbătorii Corturilor puteau intra în curtea cea mai lăuntrică (Curtea Preoţilor) pentru a înconjura *altarul. Acesta era construit din piatră necioplită, la o depărtare de 22 de coţi de pridvor (cf. Matei 23:35). Planul clădirii a fost copiat după planul lui Solomon. Pridvorul era lat de 100 de coţi şi înalt de 100 de coţi. Un culoar lat de 20 de coţi şi înalt de 40 de coţi dădea intrarea, iar un alt culoar cu dimensiunile pe jumătate conducea la locul sfânt. Acesta era lung de 40 de coţi şi lat de 20 de coţi. O perdea despărţea locul sfânt de sanctuarul cel mai lăuntric (perdeaua dinlăuntru – vălul, Matei 27:51; Marcu 15:38; cf. 2 Cronici 3:14). Sanctuarul interior era pătrat, cu latura de 20 de coţi şi înalt de 40 de coţi, la fel ca şi locul sfânt. O încăpere goală deasupra locului sfânt şi a sanctuarului interior se ridica până la înălţimea pridvorului, 100 de coţi, făcând astfel ca acoperişul să fie la acelaşi nivel. Trei rânduri de încăperi înconjurau laturile de N, S şi V până la o înălţime de 40 de coţi. Ţepuşe de aur erau fixate pe acoperiş pentru a împiedica păsările să-şi facă cuib acolo.

Clădirea magnifică înălţată din piatră gălbuie şi aur abia fusese terminată (64 d.Cr.) când a fost distrusă de soldaţii romani (70 d.Cr.). Candelabrul de aur, masa pentru punerea înainte şi alte obiecte au fost duse în triumf la Roma, aşa cum se vede pe arcul de triumf al lui Titus.

Cu privire la organizarea Templului, vezi *preoţi şi leviţi.

BIBLIOGRAFIE

Cel mai bun sumar este cel al lui A. Parrot, The Temple of Jerusalem, 1957, cu o bibliografie cuprinzătoare. Pentru un studiu detaliat, vezi L. H. Vincent, Jérusalem de l’Ancien Testament, 1-2, 1954; J. Simmons, Jerusalem in the Old Testament, 1952; T. A. Busink, Der Tempel von Jerusalem, 1970; L. H. Vincent, „Le temple hérodien d’apres la Misnah”, RB 61, 1954, p. 1-35; C. J. Davey, „Temples of the Levant and the Buildings of Solomon”, TynB 31, 1980, p. 107-146. Cu privire la reconstituiri ale Templului lui Solomon, vezi G. E. Wright, BA 18, 1955, p. 41- 44.

A.R.M.

VI. „Templul” în Noul Testament

Două cuvinte gr. hieron şi naos, sunt traduse „templu”. Primul termen se referă la complexul de clădiri care alcătuiau Templul de la Ierusalim, iar al doilea se referă mai concret la sanctuar. Comentatorii atrag atenţia asupra faptului că atunci când scriitorii NT descriu Biserica drept Templul lui Dumnezeu, ei preferă termenul naos. Dar folosirea cuvântului naos în Matei 27:5 şi Ioan 2:20 ne împiedică să acordăm prea multă importanţă acestui fapt. În cazul din Matei 27:5 este aproape cert că termenul trebuie înţeles în sensul de hieron, altfel ar fi foarte dificil să se explicve modalitatea în care Iuda ar fi putut pătrunde în zona care era închisă pentru toţi, cu excepţia preoţilor. În ceea ce priveşte afirmaţia evreilor din Ioan 2:20 că au trebuit 46 de ani pentru clădirea naosului, este puţin probabil că ei au avut în vedere numai sanctuarul propriu-zis. Folosirea termenului naos ca sinonim pentru hieron o întâlnim şi la Herodot (2.170) şi la Josephus (BJ 5. 207-211).

Cu privire la folosirea literală a „templului” în NT, vezi „casă” (oikos) şi „loc” (topos). Pentru o descriere a Templului din Ierusalim pe vremea Domnului nostru, vezi secţiunea V de mai sus. Folosirea metaforică a „templului” ar trebui comparată cu folosirea metaforică a cuvintelor „casă”, „clădire” (oikodome), „cort” (skene), „locuinţă” (katoiketerion).

Templul în evanghelii

Atitudinea lui Isus faţă de Templul din Ierusalim a conţinut două aspecte opuse. Pe de-o parte, Isus l-a respectat enorm de mult; pe de altă parte, El i-a acordat o importanţă relativ redusă. Astfel, Templul este numit „casa lui Dumnezeu” (Matei 12:4; cf. Ioan 2:16). Tot ce era în Templu era sfânt – a susţinut Isus – deoarece era sfinţit de Dumnezeu care locuia în el (Matei 23:17, 21). Zelul pentru casa Tatălui Său L-a inspirat să-l curăţească (Ioan 2:17) şi gândul despre nimicirea iminentă a cetăţii sfinte L-a făcut pe Isus să plângă (Luca 19:41 ş.urm.). În contrast cu acestea sunt pasajele în care Isus a redus Templul la o poziţie neînsemnată. El, Isus, era mai important decât Templul (Matei 12:6). Templul a devenit un paravan pentru ariditatea spirituală a lui Israel (Marcu 11:12-26 şi textele paralele). Curând avea să piară, deoarece o pângărire îngrozitoare avea să-l facă nepotrivit pentru a supravieţui (Marcu 13:1 ş.urm., 14 ş.urm.). Vezi de asemenea Marcu 14:57 ş.urm.; 15:29 ş.urm. şi textele paralele. Totuşi, aceste atitudini diferite nu sunt lipsite de o explicaţie.

La începutul lucrării Sale Isus S-a adresat iudeilor şi a chemat tot Israelul la pocăinţă. În ciuda opoziţiei crescânde vedem că Isus face apel la Ierusalim (Marcu 11:1 ş.urm. şi textele paralele). Templul a fost curăţit în vederea reformării ordinii existente (11:15 ş.urm. şi textele paralele). Dar implicaţiile mesianice ale acestei acţiuni (Maleahi 3:1 ş.urm.; cf. Psalmii lui Solomon 17:32 ş.urm.; Marcu 11:27 ş.urm.) au atras o ostilitate şi mai mare din partea liderilor religioşi, iar iudaismul inflexibil şi imposibil de reformat a fost judecat în cele din urmă ca nevrednic de prezenţa divină (Marcu 12:1-12). De aceea Isus, care a început prin venerarea Templului, în final a anunţat că respingerea şi moartea Sa aveau să aibă ca rezultat distrugerea Templului. Acuzaţia adusă la judecată care afirma că Isus ar fi spus: „Voi nimici acest templu care este făcut de mâini omeneşti şi în trei zile voi face altul care nu va fi făcut de mâini omeneşti” (Marcu 14:58; cf. 15:29) a fost o replică potrivită la apelul Domnului nostru către evrei. Marcu atribuie însă această afirmaţie unor martori mincinoşi şi cercetătorii speculează cu privire la ceea ce constituia falsul din această mărturie. Probabil că cel mai bine este să interpretăm acuzaţia ca o combinare nescrupuloasă a prezicerii lui Isus că Templul din Ierusalim avea să fie nimicit (Marcu 13:2 şi textele paralele) şi afirmaţia că Fiul omului avea să fie omorât şi avea să învie iarăşi a treia zi (Marcu 8:31; 9:31; 10:34 şi textele paralele). Cu alte cuvinte, falsitatea constă în interpretarea greşită a învăţăturilor date de Isus. Un motiv pentru care Marcu nu a încercat să corecteze interpretarea greşită ar putea fi faptul că acuzaţia era adevărată într-un sens mai profund decât şi-au închipuit martorii. Moartea lui Isus a avut ca rezultat înlocuirea Templului din Ierusalim, iar învierea lui Isus avea să pună pe altul în locul Lui. Noul templu era adunarea escatologică a lui Isus Mesia (Matei 18:20; cf. Ioan 14:23). Prin urmare, Luca şi Ioan nu menţionează acuzaţia falsă deoarece atunci când ei au scris evangheliile lor acuzaţia nu mai era considerată ca fiind neîntemeiată.

„Templul” în Faptele Apostolilor

A trecut câtva timp până când ramificaţiile depline ale lucrării lui Cristos au devenit clare şi în Faptele Apostolilor vedem că apostolii continuă să se închine la Templul din Ierusalim (Faptele Apostolilor 2:46; 3:1 ş.urm.; 5:12, 20 ş.urm., 42 cf. Luca 24:52). Se pare că gruparea de evrei elenişti reprezentată de Ştefan a fost cea care a descoperit că acest crez în Isus ca Mesia însemna abrogarea ordinii simbolizate de Templul din Ierusalim (Faptele Apostolilor 6:11 ş.urm.). În consecinţă, apărarea lui Ştefan a devenit un atac împotriva Templului sau, mai corect, împotriva atitudinii la care a dat naştere Templul (Faptele Apostolilor 7). Totuşi, nu este clar dacă este justificat să interpretăm condamnarea Templului de către Ştefan ca un indiciu al templului nou care nu este făcut de mâini omeneşti, aşa cum sugerează unii comentatori. Suntem pe un teren mai solid în Faptele Apostolilor 15:13-18. „Cortul lui David” din Amos 9:11 are sensul primar de dinastie sau împărăţie, dar folosirea acestui text din VT în scrierile escatologice ale membrilor comunităţii Legământului de la Qumran sprijină această concepţie nouă despre un templu spiritual (CDC 3.9) şi ne permite să vedem aici o idee vagă a doctrinei despre biserică drept noul templu al lui Dumnezeu care este o caracteristică atât de comună a Epistolelor.

„Templul” în Epistole

Doctrina despre biserică drept realizarea templului mesianic din VT şi escatologia intertestamentală apare cel mai proeminent în scrierile lui Pavel. Vezi 1 Corinteni 3:16-17; 6:19; 2 Corinteni 6:16-7:1; Efeseni 2:19-22. Apelul la profeţie este deosebit de puternic în cazul din 2 Corinteni 6:16 ş.urm., unde avem un cuplet din VT (Levitic 26:12; Ezechiel 37:27) care era folosit deja în escatologia iudaică despre templul mesianic (Jubilee 1:17). O caracteristică a imaginii templului în 1 şi 2 Corinteni este aplicarea ei ca un îndemn. Întrucât creştinii sunt realizarea speranţei îndelungate despre templul glorios, ei trebuie să trăiască vieţi sfinte (2 Corinteni 7:1; cf. 1 Corinteni 6:18 ş.urm.). Ei sunt îndemnaţi de asemenea la unitate. Întrucât Dumnezeu este Unul singur, există un singur loc unde El poate locui. Schisma este echivalentă cu profanarea templului şi merită aceeaşi pedeapsă grozavă cu moartea (1 Corinteni 3:5-17). În Efeseni imaginea templului este folosită în interesul instruirii doctrinare. De cea mai mare importanţă în gândirea scriitorului este caracterul inter-rasial al bisericii. Limbajul contextului din 2:19-22 arată clar că apostolul a împrumutat cu largheţe din VT speranţa adunării Israelului şi a tuturor popoarelor la templul escatologic de la Ierusalim. De exemplu, cuvintele „departe” şi „aproape” în v. 13 şi 17 (cf. Isaia 57:19; Daniel 9:7) erau termeni rabinici specifici folosiţi pentru ne-evrei şi evrei (Numbers Rabbah 8:4). De asemenea, cuvântul „pace” menţionat în v. 14 şi 17 este o referire la pacea escatologică care avea să domnească atunci când Israel şi toate popoarele aveau să fie unite într-o singură închinare la Sion (Isaia 2:2 ş.urm.; Mica 4:1 ş.urm.; Enoh 90:29 ş.urm.). Nu încape îndoială că Pavel a considerat roadele misiunii sale între Neamuri ca împlinirea credinţei iudaice în expresia ei cea mai vastă şi mai generoasă. El a spiritualizat speranţa străveche a unei omeniri reunite şi a prezentat pe evrei şi pe ne-evrei ca două ziduri ale unei clădiri, unite prin Cristos şi bazate pe El, cea mai de seamă Piatră din capul unghiului (Efeseni 2:19-22). Afirmaţia că această clădire „creşte” (auxein) pentru a forma un „templu” introduce o nouă imagine, aceea a trupului, şi revelează o anumită fuziune a imaginilor. „Templul” şi „trupul” sunt în mare măsură idei comune despre biserică. Observaţi juxtapunerea celor două concepţii în Efeseni 4:12,16.

Paralele pentru folosirea metaforei în 1 şi 2 Corinteni sunt căutate adesea în scrierile lui Filon şi ale stoicilor, în care individul este numit un „templu”. Totuşi, practica nu este justificată suficient. 1 Corinteni 6:19-20 are în vedere individul, dar numai ca membru al comunităţii care în comun formează templul lui Dumnezeu. Filon şi umaniştii greco-romani au spiritualizat cuvântul „templu” de dragul antropologiei, în timp ce Pavel s-a ocupat cu eclesiologia şi escatologia şi nu a manifestat decât un interes foarte secundar faţă de antropologie. Dacă vrem să facem comparaţii le putem căuta cu mai multă justificare în scrierile membrilor comunităţii Legământului de la Qumran (CDC 5.6; 8.4-10; 9.5-6).

Comparaţi „templu” din scrierile lui Pavel cu „casă” din 1 Petru 2:4-10, unde este clar că numeroasele referiri din NT la preoţie şi la caracterul sacrificial al vieţii creştinului îşi are originea în concepţia despre biserică drept sanctuarul lui Dumnezeu. Vezi de asemenea „casă” în Evrei 3:1-6.

„Templu” în Epistola către evrei şi în Apocalipsa

Ideea unui templu ceresc, care a fost o idee comună la semiţi şi care a ajutat la păstrarea speranţei iudaice atunci când greutăţile din perioada intertestamentală au făcut să pară că Templul din Ierusalim nu avea să devină niciodată metropola lumii, a fost adoptată de creştini. Referiri la această idee sunt prezente în Ioan 1:51; 14:2 ş.urm.; Galateni 4:21 ş.urm.; şi poate în Filipeni 3:20. „Clădirea în cer… de la Dumnezeu” în pasajul remarcabil de dificil din 2 Corinteni 5:1-5 ar putea să aibă o legătură cu această idee. Desigur, această idee a fost dezvoltată cel mai mult în Evrei şi în Apocalipsa.

Potrivit scriitorului Epistolei către evrei sanctuarul din cer este tiparul (typos), adică, originalul (cf. Exod 25:8 ş.urm.), iar cel de pe pământ, folosit de evrei, este o „copie şi umbră” (Evrei 8:5). Prin urmare, sanctuarul ceresc este adevăratul sanctuar (Evrei 9:24). El aparţine poporului unui nou legământ (Evrei 6:19-20). În plus, faptul că Isus Cristos, Marele nostru Preot, este în acest sanctuar înseamnă că, deşi noi suntem încă pe pământ, noi participăm deja la închinare (10:19 ş.urm.; 12:22 ş.urm.). Ce este acest templu? Scriitorul ne oferă un indiciu când spune că sanctuarul ceresc a fost curăţat (9:23), adică, a fost făcut apt pentru folosire (cf. Numeri 7:1). Adunarea întâilor născuţi (Evrei 12:23), adică, biserica triumfătoare, este templul ceresc (*CORTUL ÎNTÂLNIRII).

Templul ceresc din Apocalipsa face parte din marea schemă de spiritualizare întreprinsă de autor şi trebuie să observăm de asemenea Sionul ceresc (14:1; 21:10) şi Noul Ierusalim (3:12; 21:2 ş.urm.). De fapt, profetului de pe Patmos i-au fost arătate două temple, unul în cer şi altul pe pământ. Acesta din urmă este avut în vedere în 11:1 ş.urm. Biserica hărţuită în lupta ei este descrisă ca şi Templul din Ierusalim, sau, mai precis, ca sanctuarul Templului din Ierusalim, deoarece curtea anterioară, adică, aceia căldicei care sunt la periferia bisericii, este exclusă din măsurătoare. Imaginile preiau ceva din Zaharia 2:5 şi par să aibă acelaşi sens ca şi pecetluirea celor 144.000 din 7:1-8. Cei măsuraţi, adică număraţi, sunt aleşii pe care Dumnezeu îi ia sub apărarea Lui.

O spiritualizare similară este evidentă în vedenia autorului cu privire la templul din cer. Pe vârful Mt. Sion el nu vede un edificiu măreţ, ci mulţimea celor răscumpăraţi (14:1; cf. 13:6). Faptul că Ioan intenţionează să-i facă pe cititorii săi să privească oastea martirilor ca luând locul templului este sugerat în 3:12: „Pe cel ce va birui îl voi face un stâlp în Templul Dumnezeului Meu”. Astfel, templul ceresc, la fel ca şi templul pământesc (vezi mai sus explicaţia despre Efeseni 2:21 ş.urm.), „creşte” pe măsură ce fiecare credincios pecetluieşte mărturia sa prin martiraj. În cele din urmă clădirea va fi terminată atunci când numărul hotărât al celor aleşi se va împlini (6:11). Din acest templu de fiinţe vii Dumnezeu trimite judecata Sa împotriva popoarelor nepocăite (11:19; 14:15 ş.urm.; 15:5-16:1), la fel cum în trecut a hotărât destinul popoarelor din Templul din Ierusalim (Isaia 66:6; Mica 1:2; Habacuc 2:10).

Noul Ierusalim nu are nici un templu (21:22). Într-un document cum este Apocalipsa care urmează îndeaproape imaginile şi motivele tradiţionale, ideea unui Ierusalim fără un Templu este desigur o noutate. Afirmaţia lui Ioan că „nu a văzut nici un templu în cetate” a fost luată în sensul că întreaga cetate era un templu; observaţi că forma cetăţii este cubică (21:16), la fel ca şi sfânta sfintelor din Templul lui Solomon (1 Împăraţi 6:20). Dar Ioan nu afirmă aşa ceva. El afirmă clar ca Dumnezeu şi Mielul sunt Templul cetăţii. Ceea ce vrea să spună el este că în locul templului avem pe Dumnezeu şi Fiul Său. Atât de măreţ era deznodământul încât scriitorul îi pregăteşte pe cititori. La început el anunţă în mod dramatic că templul din cer este deschis şi conţinutul lui poate fi văzut de ochii omeneşti (11:19). Mai târziu el sugerează că locuinţa divină este de fapt Dumnezeu Însuşi (21:3; observaţi jocul de cuvinte skene şi skenosei). În fine, el spune clar că templul este Domnul Dumnezeul Atotputernic şi Mielul. Barierele care îl separă pe om de Dumnezeu sunt îndepărtate una câte una până când nu mai rămâne nici un lucru care să-L ascundă pe Dumnezeu de poporul Său. „Slujitorii Lui vor vedea faţa Lui” (22:3 ş.urm.; cf. Isaia 25:6 ş.urm.). Acesta este privilegiul glorios al tuturor celor care intră în noul Ierusalim.

Folosirea motivului antic al adunării şi reunirii Israelului şi popoarelor la templul escatologic, motiv folosit de autorul Apocalipsa este diferit de cel folosit de Pavel, dar complementar. Aşa cum am remarcat mai sus, Pavel l-a folosit pentru biserica terestră; Ioan îl proiectează în tărâmul ceresc şi în lumea viitoare. Diferenţa este o altă ilustraţie a flexibilităţii imaginii Templului.

BIBLIOGRAFIE

798. Bonnard,Jésus-Christ édifiant son Église, 1948; A. Cole,The New Temple, 1950; Y. M. J. Congar, The Mystery of the Temple, 1962; M. Fraeyman, „La Spiritualisation de l’Idée de Temple dans Ies Épîtres pauiliniennes”, Ephemerides Theologicae Lovanienses 23, 1947, p. 378-412; B. Gärtner, The Temple and the Communniy in Qumran and the New Testament, 1965; R. J. McKelvey, The New Temple, 1969; M. Simon, „Le discours de Jesus sur la ruine du temple”, RB 56, 1949, p. 70-75; P. Vielhauer, Oikodome, dizertaţie, 1939; H. Wenschkewitz, „Die Spiritualisierung der Kultusbegriffe Tempel, Priester und Opfer im Neuen Testament”,Angelos 4, 1932, p. 77-230; G. Schrenk, TDNT 3, p. 230-247; O. Michel, TDNT 4, p. 880-890; 5, p. 119-130, 144-147; W. von Meding, C. Brovm, D. H. Madvig, în NIDNTT 3, p. 781-798.

R.J.McK.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2013/04/templu.html

Revelaţia Specială by Dr. King Counts

Necesitate revelaţiei speciale

Căderea omului sub revelaţia generală

Romani 1:18-21 Romani 1:18 mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor, care înăduşe adevărul în nelegiuirea lor. 19 Fiindcă ce se poate cunoaşte despre Dumnezeu, le este descoperit în ei, căci le-a fost arătat de Dumnezeu. 20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi; 21 fiindcă, cu toate că au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, nici nu I-au mulţumit; ci s-au dedat la gândiri deşarte, şi inima lor fără pricepere s-a întunecat.

Omul înăbuşe revelaţia specială a lui Dumnezeu

                            REVELAŢIA GENERALĂ

SIMŢURI
CONŞTIENŢĂ
SUBCONŞTIENŢĂ

Intervenţiile speciale divine sunt necesare, slujind unui scop împătrit

(1) Să corecteze şi să interpreteze adevărurile adunate în revelaţia generală.

(2) Să ilumineze omul astfel încât să poată citi încă o dată mesajul lui Dumnezeu în natură.

(3) Să funizeze omului revelaţia dragostei răscumpărătoare a lui Dumnezeu.

(4) Să schimbe întreaga condiţie spirituală a omului răscumpărându-l de sub puterea păcatului şi conducându-l înspre o viaţă de comuniune cu Dumnezeu

                            Mijloacele revelaţiei speciale

Teofanii sau manifestări ale lui Dumnezeu – Ps. 80:1; 99:1; Gen. 15:17; Ex. 3:2; 19:9; Iov 38:1; 40:6…Îngerul Domnului- Exod 23:20-23; Geneza 31:11 ªi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: „Iacove!” „Iată-mã” am rãspuns eu. Geneza 31:13 Eu Sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai fãcut o juruinţă. Acum, scoalã-te, ieşi din ţara aceasta şi întoarce-te în ţara ta de naştere.” CĂ EL VA FI CRISTOSUL … Maleahi 3:1 Iatã, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodatã va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor.

Comunicări directe – voce auzibilă, Gen. 2:16; 3:8-19; 4:6-15; 9:1, 8, 12; 32:26; Ex. 19:9; Deut. 5:4, 5; 1 Sam. 3:4. Sorţul şi Urim şi Tumim, 1 Sam. 10:20, 21; 1 Cron. 24:5-31; Neemia. 11:1; Num. 27:21; Deut. 33:8. Visul a fost un mijloc obişnuit al revelaţiei, Num. 12:6; Deut. 13:1-6; viziunea, obişnuită în aczul profeţilor, Isa. 6; 21 :6f.; Ezec. 1—3; 8—–11; Dan. 1:17; 2:19; 7—10; Amos 7—9. Iluminarea interiară prin duhul revelaţiei. Marcu 13:11; Luca 12:12; Ioan 14:17; 15:26; 16:13; 20:22; Fapte 6:10; 8:29

Miracole – Ele erau mijloace supranaturale ale manifestării puterii speciale a lui Dumnezeu, simboluri ale prezenţei Sale speciale şi slujeau la simbolizarea adevărurilor spirituale. …

În cartea Miracole, C. S. Lewis scria: Dacă deschidem cărţi precum cele de poveşti ale Fraţilor Grimm sau poemele italiene, intrăm într-o lume a miracolelor atât de diversă încât cu greu le clasificăm. Bestiile se transformă în oameni şi oamenii se transformă în bestii sau copaci.Copacii vorbesc, corăbiile se tranformă în zâne, iar un inel fermecat poate face să apară mese încărcate cu mâncare în locuri izolate…. Dacă asemenea lucruri se întâmplă în realitate, ele arată, cred, că natura a fost invadată. Dar ele arată că natura a fost invadată de o putere străină. Dacă aceste lucruri se întâmplă, ele vor arăta, cred, că natura este invadată. Dar ele vor arăta că este invadată de o putere duşmană. Miracolele creştine şi diferenţele lor faţă de miracolele mitologice stă în faptul că ele arată că invazia este facută de o forţă care nu e duşmană. Ele sunt ceea ce ar trebui să se întâmple atunci când natura nu este invadată de un simplu dumnezeu, ci de Dumnezeul naturii; de o putere care este de dincolo de jurisdicţia ei; nu ca şi străină, ci ca şi Suverană.

Mai faptuieşte Dumnezeu miracole…? Încă vorbeşte Dumnezeu prin revelaţia specială?

WCF 1:1 Deşi lumina naturii şi lucrările creaţiei şi providenţa manifestă bunătatea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu , astfel încât oamenii nu se pot dezvinovăţii;[1] totuşi ele nu sunt suficiente pentru a ne oferi cunoaşterea lui Dumnezeu şi a voii sale, necesare pentru mântuire.[2] De aceea, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, a binevoit să se reveleze şi să-şi facă cunoscută voia bisericii sale;[3] şi apoi, pentru o mai bună păstrare şi propagare a adevărului şi pentru consolidarea şi mângâierea bisericii împotriva corupţiei cărnii, a maliţiozităţii lui Satan şi a lumii, a consemnat totul în scris:[4] astfel Sfânta Scriptură este foarte necesară ;[5] aceste modalităţi trecute de revelare a voii lui Dumnezeu să înceteze.[6]

                  CONŢINUTUL REVELAŢIE SPECIALE

(1) Este revelaţia răscumpărării – Arată omului cunoştinţa specifică a planului lui Dumnezeu pentru salvarea păcătoşilor,

(2) Este atât cuvânt cât şi fapt revelator – Nu doar cuvintele Bibliei, dar şi în faptele lui Dumnezeu în istorie.

(3) O revelaţie istorică – desfăşurată gradat în mai multe secole, şi este, aşadar, o dezvoltare istorică şi graduală .

              Revelaţia generală versus Revelaţia specială

Revelaţia Generală Lege

1. Face cunoscută puterea şi divinitatea lui Dumnezeu

2. Face cunoscută natura

3. Continuă

4. Adresată tuturor oamenilor: Umanitate ca Oameni Om Qua Om ca Păcătos

5. Împlineşte nevoile naturale ale omului

6. Normală, Ordinară, „Naturală”

7. Universală, toturor oamenilor din toate locurile şi toate timpurile

8. Umanitatea este fără scuză

Revelaţia generală nu este mântuitoare. Revelaţia generală este o condiţie sau o fundaţie pentru revelaţia specială. Revalaţia generală oferă contextul revelaţiei speciale, dar nu conţinutul. Deci, revelaţia generală este necesară, dar insuficientă pentru mântuire.

Revelaţia specială Har

1. Face cunoscut harul mântuitor a lui Dumnezeu

2. Cunoaşterea revelaţiei supranaturale culminează în încarnarea lui Isus Cristos

3. În istoria rascumpărării

4. Adresată în special păcătoşilor

5. Oferă cunoaştere mîntuitoare, dalvatoare, de exemplu, Fapte 10:1-48; 11:13-18s

6. Revelaţie naturală prin intervenţie directă a lui Dumnezeu.

7. Progresivă şi specifică oamenilor în anumite momente

8. Îndreaptă păcătosul spre mântuire

Revelaţia specială oferă conţinutul necesar mântuirii.

Note H. Wayne House, Hărţi de teologie şi doctrină creştină (Grand Rapids: Zondervan, 1992).

Biblioteca Online Vox Dei

http://www.voxdeibaptist.org/index_ro.htm

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologetica/revelatia-speciala/