Dumnezeu nu repară, nu restaurează, nu recondiționează … EL? Kintsugi!

Publicat pe 3 aprilie 2019de Marius David

De cîteva săptămîni am o nouă obsesie … mai veche: pocăința! Ce este pînă la urmă pocăința?

(Disclaimer: acesta nu este un articol teologic academic.

Este o meditație la cana de cafea (spartă) de dimineața!)

Nouă evanghelicilor ni s-a agățat de gît această poreclă interpretată depreciativ, pe care și noi înșine aproape că o refuzăm: ”pocăiți”. Dacă eram strigat așa (pocăitule!) mă întorceam încruntat către cel care m-ar fi ”insultat”.

Am încercat în ultimii ani să ocolim termenul prin tot felul de echivalări: evanghelici, protestanți, neoprotestanți et c. Nu ne iese! Tot pocăiți am rămas pentru vulg.

Dar ce este oare pocăința? Este aceasta un sentiment, un act rațional, o trăire lăuntrică sau mai degrabă o sumă de procese, sentimente și trăiri? Este provocat de noi înșine? Este legitimabil reflexivul ”m-am pocăit”? Se poate învia mortul pe sine însuși, ”căci noi eram morți în păcatele și greșelile noastre”! Oare nu Dumnezeu aprinde acel foc pe care ne așezăm noi mai apoi ca să fim în clocot pentru El pentru tot restul vieții?

Am reînceput să citesc psalmii de pocăință ai lui David. Multe de spus, dar în urmă cu ceva timp mi-a trecut ceva prin minte.

Sînt colecționar de instrumente vechi și biciclete vintage. Dacă intri în astfel de hobby-uri, neapărat trebuie să faci distincția între restaurare, recondiționare, reparație.

Sînt lucruri diferite. Am reparat și recondiționat instrumente și biciclete pe cînd ar fi trebuit să le restaurez și le-am scăzut valoarea. Nu știam ce trebuie să fac. Am învățat cu multe pierderi și pe pielea mea.

Reparația aduce obiectul spre funcționalitate și atît, o bicicletă trebuie să meargă, fără pretenție de întoarcere la original (Am o Miyata reparată, mare păcat!).

Recondiționarea este un compromis între reparație și restaurare. Se înlocuiesc anumite piese cu altele de același tip sau din aceeași epocă, dar nu neapărat identice cu cele ce vor fi fost pe obiectul respectiv.

Ai o cheie ruptă de vioară. Bun! Dacă repari, pui una nouă, dacă recondiționezi, pui o cheie refăcută în același stil, din același material, dar tot noutate. Dacă o restaurezi în schimb, atunci faci în așa fel încît să folosești chiar cheia originală, lipești cu cleiurile pe care le foloseau cei din familia Stradivari, folosești același fel de lacuri et c. O teorie întreagă, o practică și mai greu de explicat!

Eh! M-am întrebat ce face Dumnezeu cu noi în lumina Psalmul 51? Ne repară, ne recondiționează, ne restaurează Dumnezeu?

sursa

Nici una, nici alta, nici cealaltă! Face cu noi wabi-sabi și KINTSUGI! Metoda Lui nu anulează istoria, nu ne ascunde cicatricile și rupturile, ci le evidențiază prin Harul Său și spre Gloria Sa!

Harul Său și Gloria Sa sînt centrale aici, nu ce se mai poate face din noi și cu noi! Noi devenim periferici, renunțînd la triumfalistul tîmp Smile, Jesus Loves You! Ego-ul meu supradimensionat de gîndirea modernă pozitivistă, datoare umanismului cu împletituri iluministe se prăbușește în țărînă și strig odată cu Apostolul:

”Căci nu mai trăiesc eu, ci El trăiește în mine, am fost răstignit împreună cu Cristos, toate le socotesc gunoi pentru prețul nespus de mare al cunoașterii Lui … binele pe care vreau să-l fac nu-l fac, dar răul pe care nu vreau să-l fac … iată ce fac, văd în mine … urmele … ”

Ce este Kintsugi?

This repair method celebrates each artifact’s unique history by emphasizing its fractures and breaks instead of hiding or disguising them. Kintsugi often makes the repaired piece even more beautiful than the original, revitalizing it with new life.

sursa

Se spune că arta Kintsugi s-a născut undeva în Japonia pe cînd un mare creator de vase, care cîștiga în mai tot anul toate competițiile estetice, a creat un vas perfect. O capodoperă în adevăratul sens al cuvîntului, final de carieră.

Aștepta ziua expunerii, cînd toți ceilalți creatori s-ar fi minunat de opera sa. Dar … cu zile înainte de marele eveniment … i-a trecut prin cap o idee nebunească. A ridicat superbul vas deasupra capului și i-a dat drumul. Țăndări s-a făcut! Apoi a topit aur, l-a amestecat cu praf de ceramică și a lipit vasul la loc.

În ziua aceea, zi însorită de primăvară, ce credeți că a strălucit mai tare? Vasul? Cioburile adunate? Desenele și înfloriturile superbe? Nu! Fracturile, lipitura, ruptura. Acelea!

Așa face Dumnezeu cîteodată cu noi! Ne dă drumu de sus, ne sparge, ne frînge, ne și calcă sub picioarele Sale, ”mîna Ta apăsa asupra mea” (PS. 32), ne stoarce ca pe struguri sau smochine, după care ne lipește cu aur, dînd valoare tocmai rupturilor, ca în kintsugi.

Nu așa se uită Dumnezeu la noi, cei imperfecți, frînți, rupți? wabi-sabi?

Ce este frumos aici? Prin pocăință mintea nu ne este tabula rasa, nu redevenim virginali, nu ne întoarcem la cîrlionții ignoranței copilărești și la bucălații obrăjiori ai nevinovăției! El nu ne repară plămînii distruși de fumat, venele înțepate de droguri, creierii scurși în mucii pornografiei, cicatricele brațelor tăiate cu lamele de ras, ficatul scăldat în alcool. Nu! Frumusețea artei KINTSUGI este că nu anulează povestea frîngerii, o repovestește prin firul de aur, nu o uită. Pocăința nu înseamnă amnezie, închiderea dosarelor. Da, sigur! Înseamnă izbăvire de toate acelea enumerate mai sus și de altele! ”Tu mă înconjori cu cîntări de izbăvire” (PS. 32) Dar nu înseamnă amnezie și nici chiar eliminarea totală a consecințelor fizice, fiziologice ale păcatului.

Priviți la Petru și Pavel. I-a iertat Domnul, i-au iertat frații, s-au iertat chiar ei, dar nu uită, reamintesc faptul că unui-i stîrpitură și celălalt un trădător iertat. Apostolii nu se prefac uituci cu dosarele închise, nu anulează memoria faptelor iertate.

Pocăința iertatului nu îl transformă pe iertat în nevinovat fără trecut. Un criminal și un curvar ca David devine ”om după inima lui Dumnezeu”. Paradoxal: strigă de bucurie înaintea Domnului, ca în finalul psalmului 32, dar își stuchește tot timpul fața: ”păcatul meu stă necurmat înaintea Ta”, ca în psalmul 51.

David celebrează iertarea, dar cu ”inima frîntă și duhul zdrobit” (PS 51), ca cea mai frumoasă jertfă pe care i-o va fi adus-o Domnului! Și oare cum ne păstrăm duhul zdrobit și inima frîntă altfel decît prin reamintirea păcatului propriu. Să ne amintim noi păcatele noastre ca nu cumva să ni le amintească alții pentru a ne smeri!

Nu! Pocăința nu este uitucă. Poate că cea mai apropiată stare de ce am putea defini, folosind instrumentele conceptuale și lingvistice ale anticilor, este NOSTALGHIA, în sensul ei etimologic – durerea reîntoarcerii.

Pocăința reprezintă un set de procese și trăiri PROVOCATE DE Domnul, lăsîndu-ne pe noi datornici să continuăm toată viața, pînă la moarte, un set de trăiri în care dulcele-amar al întoarcerii. Este o învîrtire, nu numai convertire. Ne învîrtim spre trecut, ni-l vedem, vedem hăul, haosul, murdăria, mucegaiul, otrava din care am fost scoși și apoi ne continuăm turul în jurul axei, întorcîndu-ne cu fața spre Fața Sa și atunci fețele noastre se vor fi luminat de bucurie.

Pocăința autentică este neapărat un tur de forță între cea mai grea întristare și bucuria extatică, este ieșire la lumină, dar numai după ce vom fi trecut prin valea umbrelor morții, este, cum spune un părinte în pateric: ”ca sufletul să îți stea în rai, trebuie să îți ții mintea în iad!”. Cu mintea îmi a-mintesc ce-am fost, iar sufletul se ridică către Tine, Doamne (Psalmul 25). Cu mintea scormonesc amintirea trecutului ca nu cumva să mă îngîmf, ca nu cumva să îmi treacă întristarea utilă și să mi-o iau în cap, crezînd că mă voi fi biruit, cu inima cînt sursum corda! Sus inimile! Le avem la Tatăl!

Sînt rupt prin pocăință între două lumi, lumea pe care am părăsit-o, cu gustul roșcovelor încă în gură și lumea spre care călătoresc, cu lapte și miere între dinți! Un prinț în piele de porc, ca în povestea porcului! Un cerșetor chemat să fie rege! Schingiuit de regrete, zghihuit de spaime, urmărit de fiara neagră și șarpele rănit, dar spălat pe răni cu uleiul Domnului ”… îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei și paharul meu este plin de dă peste el, îmi torni undelemn pe cap … ” (PS. 23)

Sus inima curată, jos privirea vinovată!

http://mariuscruceru.ro/2019/04/03/dumnezeu-nu-repara-nu-restaureaza-nu-reconditioneaza

Dumnezeu este tot Dumnezeu ! BY BARZILAIENDAN

Dumnezeu este tot Dumnezeu !

Aruncă-ți sarcina asupra Domnului și El te va sprijini!
El nu ! va lăsa niciodată să se clatine cel drept. Psalmul 55.22

Gladys Aylward, misionară în China timp de peste cincizeci de ani, a fost obligată să plece când japonezii au invadat țara. Însoțită de un singur asistent, ea a condus o sută de orfani peste munți în China liberă.

În timpul călătoriei a fost cuprinsă de teamă. După ce a petrecut o noapte fără să doarmă, s-a confruntat cu o dimineață fără speranța de a mai ajunge teafără cu grupul de orfani. O fetiță de 13 ani i-a adus aminte de povestirea lor mult îndrăgită despre Moise și Marea Roșie. „Dar eu nu sunt Moise“, a suspinat Gladys în disperare. „Sigur că nu ești“, a spus fetița, „dar Dumnezeu este tot Dumnezeu!“. Când Gladys și orfanii au isprăvit drumul acesta, ei au fost încă o dovadă că, indiferent de cât de neputincioși ne simțim, Dumnezeu este tot Dumnezeu și ne putem încrede în El.

Uneori, Dumnezeu potolește furtuna, alteori, El lasă ca furtuna să vuiască și ne liniștește pe noi. Oricum ar fi, El ne susține și ne ajută să o scoatem la capăt. Întotdeauna putem face o alegere: fie Îi dăm povara lui Dumnezeu, fie încercăm să o purtăm singuri. Cum Se îngrijește Dumnezeu de noi? Zi de zi, clipă de clipă! Îți aduci aminte de evreii din pustie? În fiecare zi, Dumnezeu îi hrănea trimițându-le mană din cer. Drept urmare, încrede-te în Dumnezeu pentru ziua de astăzi și lasă ziua de mâine în mâinile Lui!

Când ne încredem în Dumnezeu, pacea Lui ne va păzi inimile prin Isus Hristos, Domnul și Mântuitorul nostru.

Dumnezeu este tot Dumnezeu !

Revelaţia generală de Dr. King Counts

  Revelaţia generală
de Dr. King Counts

                                            INTRODUCERE

Berkhof – Dacă Dumnezeu nu s-a revelat pe Sine Însuşi, omul nu poate sa-l cunoască deloc şi toate religiile sunt imposibile. Acest argument a fost bine susţinut de Os Guiness în cartea sa “ Cenuşa Morţii “.

(Din Fundamentele credinţei creştine, de Boyce) Moment comic prezentat de comedianul german Karl Vallentin. În această reprezentaţie obişnuită, comicul apare pe o scenă luminată de un spot luminos. Se învârte în jurul cercului lumnos având o faţă îngrijorată. Caută ceva. După o vreme, un poliţist i se alătură şi-l întreabă ce a pierdut. “ Mi-am pierdut cheia de la casă “, răspunde Valentin. Poliţistul caută şi el, dar căutarea se dovedeşte a fi fără folos. “ Eşti sigur că ai pierdut-o aici ? “, îl întreabă poliţistul.

“ O, nu “, spune Vallentin, arătând spre un colţ întunecat. “ S-a întâmplat acolo.”

“ Dar noi de ce căutăm aici? “

“ Acolo nu este lumină “, răspunde comicul.

“…Dacă nu există Dumnezeu sau dacă există Dumnezeu şi nu-L poţi cunoaşte din vina Lui, atunci cunoaşterea este asemena căutării comedianului german. Unde căutarea ar trebui făcută, nu este lumină şi unde este lumină, n-are rost să cauţi. Bibia ne spune că e problema lui Dumnezeu, nu a noastră. De aceea, problema e rezolvată. E rezolvată pentru că Dumnezeu poate face şi deja a făcut paşi pentru a se revela pe Sine nouă, oferindu-ne astfel cunoştinţa ce ne lipsea. “

                            REVELAŢIA ÎN GENERAL

Dumnezeu este cel imcomprehensibil

“ Misterul este elementul vital în dogmele teologiei systematice “ (Bavink, “Doctrina despre Dumnezeu”).

Este imposibil pentru un om să aibă o cunoaştere perfectă a lui Dumnezeu.

Iov 11:7 Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atot puternic?; Iov 37:23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.; Eclesiatul 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.; Isaia 40:28 Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.; Romani 11:34 Şi într-adevăr „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

Thomas Huxley, fruntaş al Darwinismului din secolul al 19-lea a declarat că cunoaşterea lui Dumnezeu este imposibilă. Berkhof ( Systematics), Poziţia fundamentală este ca mintea umană este incapabilă să cunoască ceva ce este dincolo de fenomenele naturale şi, de aceea, este necesarmente ignorant faţă de lucrurile suprasensibile şi divine. Huxley a fost primul care a pledat în favoarea celor care au o asemenea poziţie, incluzându-se pe sine, sub numele de “ agnostici”.

În speial Kant, a fost cel care a stimulat gândirea agnostică la cercetarea limitelor înţelegerii şi raţiunii umane. El a afirmat că raţiunea teoretică stă la baza fenomenelor şi este ignorant cu privire la ceea ce stă în spatele acestor fenomene – lucrul în el însuşi. De aici a urmat, bineînţeles, că este imposibil pentru noi să avem o cunoaştere teoretică a lui Dumnezeu.

                  CARACTERISTICILE IDEII DE REVELAŢIE

– Revelaţia naturală – comunicată prin fenomenele naturale, inclusiv constituţia omului. Berkhof, “ Figurativ, natura poate fi numită o carte mare în care Dumnezeu a scris cu litere mari sau mici şi din care omul poate învăţa despre bunătatea şi înţelepciunea Sa “ , “ puterea veşnică şi divinitatea Sa.”

– Revelaţie supranaturală – Dumnnzeu intervine în cursul natural al evenimentelor în care El, şi numai El, foloseşte mijloace naturale, precum vise sau comunicări orale, într-un mod supranatural.

– Revelaţia generală – înrădăcinată în creaţie şi în relaţiile generale ale lui Dumnezeu cu omul, se adresează omului pur şi simplu ca şi creatură purtătoare a chipului lui Dumnezeu.

– Revelaţia specială – înrădăcinată în lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu, se adresează omului ca şi păcătos şi se adaptează nevoilor morale şi spirituale ale omului căzut şi îl conduce pe păcătos înapoi la Dumnezeu printr-o cunoaştere specifică a dragostei mântuitoare revelată prin Isus Cristos.

                    NEGAREA REVELAŢIEI LUI DUMNEZEU

Negarea revelaţiei generale. Ateul, cel care neagă existenţa lui Dumnezeu, pune la îndoială orice revelaţie.

Negarea revelaţiei speciale. Deismul secolului al 18-lea, care accepta revelaţia generală a lui Dumnezeu, a negat posibilitatea şi realitatea oricărei revelaţii speciale supranaturale. EXEMPLU: Noul Testament a lui Thomas Jefferson…

Teologia liberală neagă revelaţia specială a lui Dumnezeu. Ea reduce Biblia la revelaţia Sa generală şi, pur şi simplu, şterge distincţia dintre natural şi supranatural.

Revelaţia generală a venit înaintea revelaţiei speciale.

               REVELAŢIA GENERALĂ A LUI DUMNEZEU

Revelaţia generală externă – fapte din natură şi istorie – Ps. 19: 1,2.

Romani 1:20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi.

Bozce, p.32, “ R.C Sproul a numit acest argument “ esenţa psihologiei pauline ateiste “ – arătând că aici stă vinovăţia omului. Cunoasterea suficientă a fost oferită tuturor oamenilor pentru a-i provoca să se întoarcă de la ei înşişi şi de la calea lor la Dumnezeu sau cel puţin să înceapă să-l caute. Dar această cunoaştere, precum o primăvară măreaţă, a fost înăbuşită. Acum primăvara ameninţă să explodeze şi să dărâme punctele de vedere şi stilul de viaţă a celui înăbuşit. Deci, cel care o înăbuşe, ascunde adevărul. “

S-a reelat pe Sine însuşi într-un mod supranatural dincolo de sfera revelaţie speciale…Judecători 7:13 Ghedeon a sosit; şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis: şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărîmat.” Daniel 2:1 În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era tulburat, şi i-a pierit somnul.

Revelaţia generală internă – Conştiinţă – Romani 2:14-15 Când Neamurile, cu toate că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi Sunt singuri lege şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele. Psalmul 40:8 Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.

( Din cartea lui James Kennnedy, Răspunzând scepticilor ) Francis Crick, câştigător al premiului Nobel pentru descoperirea AND-ului, a hotărât să exploreze probabilităţile creării unei molecule complexe prin legea şansei, care guvernează teoria evoluţiei. Concluzia lui: 0,0 procente şanse, chir şi luând în considerare istoria pământului de 4,5 milioane de ani. Crick scria: “ Un om onest, având toată cunoaşterea disponibilă actualment, ar putea spune doar că, într-un sens, originea vieţii pare să fie aproape un miracol. “ AND-ul unui singur corp uman, pus laolaltă şi întins, poate ajunge până la Lună şi înapoi.

Sir Fred Hoyle a mers mai departe…Hoyle, profesor la Cambridge şi unul dintre astronomii de frunte contemporani, a vrut să testeze legile probabilităţii chiar mai departe. El a încercat să descopere probabilitatea apariţiei unei celule – nu doar a unui lanţ de AND.

“ Pentru corectitudine, el a început calculele de la vârsta presupusă a universului – 15 la 20 de miliarde de ani, cu 1 miliard de ani mai mult sau mai puţin, decât de la vârsta presupusă a pământului 4.5 miliarde de ani. A calculat probabilităţile…şi a rezultat acest număr de ani pentru apariţia unei celule: 10 la puterea 40.000. “

Marele matematician elveţian, Leonte duNouy, spune că probabilităţile mai mari de 10 la puterea 50 nu pot să aibă loc, nici măcar la nivel cosmic. De ce a ales duNouy aceste cifre? Deoarece, dacă am număra electronii din acest univers – numărul electronilor ar fi 10 la puterea 52.

Aceste evidenţe şi fapte bine stabilite sunt ignorate de omul firesc.

              INSUFICIENŢA REVELAŢIE GENERALE

Pelagienii, deiştii şi raţionaliştii tindeau să considere revelaţia generală a lui Dumnezeu suficientă pentru nevoile omului, în timp ce romano-catolicii şi protestanţii o percep insuficientă.

Păcatul a alterat această revelaţie şi receptivitatea omului. Romani 8:20 Căci firea a fost supusă deşertăciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o-cu nădejdea însă; 1 Corinteni 2:14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, Sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.; Efeseni 4:18 având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.

Revelaţia generală nu oferă o cunoaştere demnă de încredere a lui Dumnezeu şi nici a lucrurilor spirituale. Revelaţia generală este prea nesigură pentru a constitui o bază solidă pe care să-ţi fundamentezi eternitatea şi omul nu-şi poate permite să-şi înrădăcineze speranţele viitoare pe incertitudini.

Revelaţia generală nu poate constitui o bază adecvată pentru religie, în general.

Este insuficientă ca şi bază pentru religia creştină. Prin revelaţia generală putem înţelege, într-o oarecare măsură, bunătatea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, dar nu putem să-l cunoaştem pe Cristos, singura cale de mântuire, Matei 11:27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.; Ioan 14:6 sus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.; Ioan 17:3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

   VALOAREA ŞI SEMNIFICAŢIA REVELAŢIE GENERALE

– Revelaţia iniţială are o importanţă deosebită

– În legătură cu lumea păgână

– Neamurile cred că sunt de origine din Dumnezeu. Fapte 17:28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul lui…” Fapte 17:27 ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bîjbăind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi; Romani 1 împlinesc în mod natural lucrurile legii, Romani 2:14 împărtăşesc prin iluminarea Logosului şi a acţiunii generale a Duhului Sfânt, HARUL COMUN…

Iov 32: 8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea. Ioan 1:9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.

– În legătură cu religia creştină

– Revelaţia Sa iniţială, incorporată în adevărului, a corectat perversia lor şi le-a interpretat omenirii. Francis Beacon, unul dintre fondatorii ştiinţei moderne a tratat Biblia cu seriozitate, inclusiv creaţia şi căderea… “ În concluzie, nici un om lipsit de bun simţ sau deloc moderat, să nu gândească sau să susţină, că un om poate căuta prea departe sau poate studia prea bine Cuvântul lui Dumnezeu sau cartea faptelor lui Dumnezeu… “

– Schaeffer ( p.143-144 ) “ Grecii, musulmanii şi chinezii şi-au pierdut în cele din urmă interesul pentru ştiinţă. Aşa cum am spus, chinezii au avut o cunoaştere timpurie profundă a lumii. Joseph Needham, în cartea sa, The Grand Titration¸(1969) explică de ce aceasta nu s-a dezvoltat într-o ştiinţă profundă: “ Nu s-a crezut că codul legilor naturii ar putea fi descoperit şi interpretat, pentru că n-a existat certitudinea că o fiinţă supranaturală mai raţională decât noi a formulat un asemenea cod capabil de a fi citit. “

Revelaţia Sa originală, încorporată în revelaţia specială, adevărurile înscrise în revelaţia Sa generală, a corectat perversia lor şi le-a interpretat omenirii.

Biblioteca Online Vox Dei

http://www.voxdeibaptist.org/index_ro.htm

Deodorant Spiritual

 

Deodorant Spiritual Sau ce să faci când ai transpirat prea tare Ideea de a scrie acest eseu a apărut ca o atitudine pe care am văzut-o a fi foarte persistentă şi „la modă” printre mulţi aşa zişi urmaşi ai lui Hristos. Mulţi creştini din vremea modernă adoptă o atitudine care „miroase” greu şi care contaminează în jur pe toţi; dacă nu ai fost şi tu contaminat încă înseamnă că ori nu ştii despre ce este vorba, ori ceva este „în neregulă cu tine” (o vorbă care este adevărată atunci când ne referim la cei care sunt „altfel” – dar nu de acelaşi fel – decât ceilalţi). Eseul de faţă prezintă un aspect al atitudinii de mândrie din viaţa creştinului modern, care doresc să îl numesc în termeni mai pozitivi, deodorant, aceasta ca să nu se simtă „călcaţi pe bătătură” cei care ştiu că sunt plini de mândrie şi nu vor să o recunoască, şi cei care sunt mândrii, dar care nu îşi dau seama de aceasta. Mândria este o atitudine care nu are precedent în viaţa unui creştin. O spun şi o scriu răspicat pentru că aceasta este o sfidare a celor din jur, o aroganţă, o privire de sus a altora şi o considerare de sine „prea bună” decât s-ar merita. Acestea sunt doar câteva din definiţiile termenelor biblice pe care le-am întâlnit în cele cel puţin 48 de referinţe biblice. Termenul „mândrie” apare pentru prima dată în versiunea românească a Bibliei în Deuteronom 8:14, „ia seama să nu ţi se umfle inima de mândrie şi să nu uiţi pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei”. Alte versiuni cu care am comparat acest cuvânt foloseşte termenul de „înălţare”, care oarecum ar fi una din explicaţiile acestui cuvânt. Versetul de faţă este totuşi o avertizare, vă rog să ţineţi minte acest aspect. Mândria în sine implică mai mult decât o simplă înălţare. În alte versiuni, spre exemplu versiunea NASB1, cuvântul mândrie apare pentru prima dată în Levitic 26:19, unde  este scris, „Voi frânge mândria puterii voastre, voi face ca deasupra voastră cerul să fie de fier, şi pământul de aramă.” În acest pasaj, cuvântul mândrie este traducerea din ebraică a cuvântului ga’on, având aspectul de substantiv masculin care se referă la aroganţă, mândrie, umflare, şi provine de la verbul de rădăcină din limba ebraică ga’ah, care înseamnă a înălţa, a creşte, a ridica în triumf. Cuvântul mândrie în limba ebraică are mai multe forme, însă acelaşi înţeles. În 1 Samuel 17:28, se foloseşte acelaşi cuvânt tradus în limba romană prin mândrie, dar în limba ebraică se foloseşte termenul zadon, cu sensul de insolenţă, mândrie, aroganţă, îngâmfare, iată şi textul din limba română, „Eliab, fratele lui cel mai mare, care-l auzise vorbind cu oamenii aceştia, s-a aprins de mânie împotriva lui David. Şi a zis: ‚Pentru ce te-ai pogorât tu şi cui ai lăsat acele puţine oi în pustie? Îţi cunosc eu mândria şi răutatea inimii. Te-ai pogorât ca să vezi lupta’”. Cuvântul folosit în acest text provine de la rădăcina unui alt verb care prezintă de fapt acţiunea acestuia, a fi arogant, a fi insolent; această atitudine prezentată în contextul de mai sus este o atitudine izvorâtă dintr-o altă atitudine a inimii, mânia. În Noul Testament apare un alt termen pe care l-am putea traduce drept „a îmbrăca în fum, umflat de mândrie, etc” (termen folosit în 1 Timotei 3:6, care în limba romană este tradus prin îngâmfare, iar în Marcu 7:22, este folosit un alt cuvânt, cu acelaşi înţeles, dar care este tradus în romană cu trufia. Ioan, în prima sa epistola foloseşte un termen care în limba română este tradus prin lăudăroşie, 1 Ioan 2:16).2 În toate cele peste 48 de referinţe despre mândrie (nu am luat în considerare expresia folosită în versiunea română din Deuteronom 8:14), toate cuvintele, fie că sunt transpuse în româneşte cu acelaşi cuvânt sau cu un sinonim al acestuia, ori cu o altă formă din limbile ebraică ori greacă, folosite în original, nu prezintă nici unul dintre ele o caracteristică pozitivă. Dicţionarul de cuvinte ebraice pe care l-am folosit oferă la unul din termeni şi o „parte pozitivă”, cea de înălţare, maiestate, excelenţă însă, aşa cum am menţionat anterior, acest cuvânt denotă numai ceva rău. La finalul acestui eseu vă ofer o listă completă cu ipostazele în care apare mândria precum şi alte detalii despre ea, detalii din care veţi putea deduce şi dumneavoastră, fie prin studiul scripturilor oferite, fie prin citirea altor materiale, că mândria nu este o „caracteristică etică” acceptată în Biblie. Poate că termenul de caracteristică este prea mult spus în acest sens. Daţi-mi voie să explic şi să susţin acest lucru. În lumea creştină modernă – secolul prezent, era ştiinţei, în care poţi afla orice printr-o simplă apăsare de buton, lucru care nu era la dispoziţia creştinilor de acum 1500 de ani şi mai mult – mândria are un teren unde câştigă multe bătălii. Ea se dă drept altceva şi în fond, prin intermediul meschinăriilor ei, îi manipulează pe oameni, se foloseşte de ei şi în final totul se termină cu bine, atâta timp cât cineva a profitat de alţii ca să obţină binele propriu. Am întâlnit persoane care au mândria în sânge. Când am întrebat pe alţii din jur „care e problema cu x”, mi s-a spus că „aşa sunt ei”. Eram nedumerit. A trebui să mai pun o altă întrebare, „este ceva legat de cultură aceasta?” Am primit un răspuns mai dur decât mă aşteptam eu – „oarecum, da”. Nu fac referire la nici o persoană cu numele şi dacă aţi cunoaşte despre ce vorbesc aţi fi mai indignaţi decât informaţi. Realitatea este că în biserică – orice nume ar purta aceasta – sunt persoane care au acest „fel de a fi” şi nu le-a spus încă nimeni direct în faţă. Persoanele care au o atitudine de mândrie pot să fie cele mai făţarnice atunci când e vorba de o confruntare – cine este oare cel mai sfânt atunci când se dă ceva la cei mai „cuminţi”, şi cine este cel mai „ştiutor” atunci când are loc un concurs… etc. – dar şi când e vorba de preluarea responsabilităţilor. Persoanele care au mândrie în ele nu vor vrea să recunoască niciodată aceasta. Mândria de fapt locuieşte în mulţi dintre noi, ne-am născut oarecum cu ea, fie că vrem sau nu, şi convieţuim cu ea. La unii însă iese în evidenţă, pe când la alţii, cei mai „şireţi”, totul pare a fi ceva normal. Îmi aduc aminte de vremea când am fost student în anul I la colegiu. Un grup de americani vizitaseră campusul înainte ca eu să ajung la cursurile acestei şcoli, şi în urma vizitei lor, au observat ceva anormal. Cam mulţi studenţi „puţeau”, deşi era apă caldă şi săpunuri pe toate drumurile. Problema era că simpla comoditate îi făcea pe mulţi să fie „de la ţară”, când ei erau de fapt copii de orăşeni. Drept urmare a acestor lucruri, grupul de americani s-a gândit să facă o „investiţie” şi să ne trimită ceva ca să se debaraseze de viitoarele „mirosuri” atunci când vor veni alţii în vreo vizită pe la colegiu. Fiecare student a primit – şi atunci eram în primele mele zile de şcoala şi nu ştiam nimic de ceea ce a fost sau urma să se întâmple acolo – un prosop de corp de mărime mare, un prosop mai mic de faţă, un săpun, un deodorant, şi dacă reţin bine, şi câte o pastă de dinţi. Se poate să fi fost mai multe, dar nu vreau să exagerez, oricum ştiu sigur că am primit deodorante, săpunuri şi prosoape. Şi culmea era că toate aveau aceiaşi culoare, vrei nu vrei trebuia sa ştii care este al tău, şi să îl foloseşti. Zilnic! În vremea noastră există psihologi care tratează bolile, afecţiunile şi toate celelalte „patimi”, însă noi îi ignorăm pentru că nu vrem ca alţii să ştie de noi şi de cine suntem noi de fapt. Creştinii de astăzi profită de faptul că sunt unde sunt şi încearcă să redefinească valorile vieţii creştine, aşa cum le-a fundamentat Domnul Isus Hristos, şi le modelează după cum vor ei. Am ajuns să numim păcatul „problemă” şi când e vorba de ceva mai personal, nu spunem lucrurilor pe nume ci „nu ascundem după deget”. Vorba vine. Este corect să spunem în loc de mândrie, iubire? Dacă nu aş fi început acest eseu cu prezentarea pe scurta a câtorva pasaje şi expresii care să clarifice şi să definească de fapt ceea ce stă acum în faţa noastră, aş fi putut transforma rândurile de aici într-o ficţiune şi aş fi creat o părere personală, unii ar fi luat-o drept „dogmă” de urmat – cum sunt multe romane din zilele de astăzi, şi încă unele bine vândute – alţii ceva de criticat, iar unii, poate chiar cei mai „pufăiţi” (aşa cum îmi place mie să le spun la cei care au nasul pe sus cam tot timpul) să mă ia în derâdere pentru ca am încercat să spun lucrurilor pe nume şi în faţă, nu pe la spate. Apropo, aţi încercat odată să cercetaţi care este diferenţa dintre o persoană mândră şi o persoană moartă? Este interesant că în limba română ambele cuvinte încep cu litera „m”, oarecum un joc de cuvinte. Diferenţa dintre un mândru şi un mort este precum diferenţa dintre cer şi pământ. Cei mândrii nu îi văd pe cei morţi, iar cei morţi nu îi văd pe cei mândrii. Este un adevăr expus aici. Dacă noi am fost crucificaţi împreună cu Hristos, şi dacă El locuieşte în noi, nu firea cea veche cu pofta, mândria şi lăudăroşenia ei (aroganţa ar fi fost cel mai bun termen aici), oare am putea noi să mai fim în acelaşi timp vii faţă de păcat – pentru că mândria este un păcat – sau mai degrabă vii faţă de Hristos, care a învins păcatul, puterea sa şi moartea, prin jertfa Sa? Problema noastră este că noi evităm să numim o atitudine pe nume. Mai bine să transpirăm în a face ocolişuri, să ne facem pe noi să fim ceva şi cineva, fără să ne mai gândim la cei din jur, la ce daune am produs pentru ei, la ce vieţi am ruinat în urma noastră; e simplu, am primit şi noi odinioară „prosoape” şi „săpunuri”, numai că deodorantul nostru nu mai este unul „anti-transpiraţie”, ci unul „anti-păcat”, adică mândria, aroganţa, trufia, care durează pentru unii 28 de ore din 24, cât are ziua. Noi folosim mai uşor ceea ce am fost obişnuiţi să folosim pentru că „aşa am primit noi”, şi dacă vine cineva cu ceva nou, asta este o prostie. Mergi la un mort şi încearcă să îl înţepi cu un ac în picior şi să vezi dacă o să strige sau dacă o să te înjure. Fă acelaşi lucru la o persoană pe care nu prea o „înghiţi” aşa de bine, şi ai să vezi reacţia adversă. O să ţipe cât o să-l ţină gura de tare… iar tu dacă o să continui să-l înţepi, în tine este mai mare mândria! Mândria nu se formează în noi atunci când vrem noi şi dispare când ne place. Există în noi pentru că este un păcat – ni s-a imputat nouă prin Adam – şi păcatul – mândria, subiectul de faţă – se curăţă nu folosind un deodorant solid, sau roll-on, ori lichid, etc, ci cu pocăinţă! Mai jos aveţi o listă cu versete biblice care prezintă adevărul despre mândrie. Dacă nu ştii ce să faci cu mândria ta – fie că consideri că o ai sau nu  (sau poate că te crezi mai sfânt decât papa!!!) – îţi recomand să te pocăieşti şi să îi ceri lui Dumnezeu să zdrobească eul tău. Apoi cere-i să producă în tine un caracter de asemănare cu persoana lui Isus Hristos, Fiul Său cel Sfânt şi Desăvârşit. Când vei înţelege cine a fost El şi ce a făcut El, şi când vei reuşi să devii tot mai mult asemenea Lui (nu am folosit cuvântul „perfect” în acest context şi nici nu vreau să aibă cineva ideea de a-l aduce aici, astfel creând un „pre-text”!), atunci vei ştii ce să faci când mândria îţi bate la uşă. MÂNDRIA Este păcat, Proverbe 21:4; Este urâcioasă înaintea lui Dumnezeu, Proverbe 6:16, 17; 16:5; Este urâcioasă înaintea lui Hristos, Proverbe 8:12, 13; Adesea îşi are originea în: –         neprihănirea de sine, Luca 18:11, 12; –         privilegiile religioase, Ţefania 3:11; –         cunoştinţa nesfinţită, 1 Corinteni 8:1; –         lipsa de experienţă, 1 Timotei 3:6 –         posesiunea puterii, Levitic 26:19; Ezechiel 30:6; –         posesiunea bogăţiei, 2 Regi 20:13 Este interzisă, 1 Samuel 2:3; Romani 12:3, 16; Strică pe om, Marcu 7:20, 22; Împietreşte mintea, Daniel 5:20; Cei sfinţi: –         să nu se îndeletnicească cu ea, Psalmul 131:1; –         să nu o respecte în alţii, Psalmul 40:4; –         să o deplângă în alţii, Ieremia 13:17; –         să o urască în alţii, Psalmul 101:5; O piedică în căutarea lui Dumnezeu, Psalmul 10:4; Osea 7:10; O piedică în calea îmbunătăţirii, Proverbe 26:12; O caracteristică a: –         celui rău, 1 Timotei 3:6; –         lumii, 1 Ioan 2:16; –         învăţătorilor falşi, 1 Timotei 6:3, 4; –         nelegiuiţilor, Habacuc 2:4, 5; Romani 1:30; Vine din inimă, Marcu 7:21-23; Cei răi se cuprind cu ea, Psalmul 73:6; Îi duce pe oameni la: –         dispreţ şi respingere a cuvântului şi a lucrătorilor lui Dumnezeu, Ierusalim 43:2; –         un duh de persecuţie, Psalmul 10:2; –         mânie, Proverbe 21:24; –         luptă, Proverbe 13:10, 28:25; –         decepţie de sine, Ierusalim 49:16; Obadia 1:3;   O avertizare împotriva ei, Ierusalim 13:15 Este urmată de: –         ruşine, Proverbe 11:2; –         defăimare, Proverbe 29:23; Isaia 28:3; –         distrugere, Proverbe 16:18, 18:12; Va abunda în zilele de pe urmă, 2 Timotei 3:2; Vai de cei mândrii, Isaia 28:1, 3; Cei care sunt vinovaţi de aceasta: –         vor primi împotrivire, Iacov 4:6; –         vor fi făcuţi de ruşine, Isaia 23:9; –         vor fi recompensaţi, Psalmul 31:23; –         vor fi nimiciţi, Ierusalim 13:9; –         vor fi supuşi, Exod 18:11; Isaia 13:11; –         vor fi smeriţi, Psalmul 18:27; Isaia 2:12; –         vor fi înjosiţi, Daniel 4:37; Matei 23:12; –         vor fi împrăştiaţi, Luca 1:51; –         vor fi pedepsiţi, Ţefania 2:10, 11; Maleahi 4:1; Exemple: –         Ahitofel, 2 Samuel 17:23; –         Ezechia, 2 Cronici 32:25; –         Faraon, Neemia 9:10; –         Haman, Estera 3:5; –         Moab, Isaia 16:6; –         Tir, Isaia 23:9; –         Israel, Isaia 28:1; Osea 5:5,9; –         Iuda, Ieremia 13:9; –         Babilon, Ieremia 50:29, 32; –         Asiria, Ezechiel 31:3, 10; –         Nebucadneţar, Daniel 4:30, 5:20; –         Belşaţar, Daniel 5:22, 23; –         Edom, Obadia 1:3; –         Cărturarii, Marcu 12:38, 39; –         Irod, Fapte 12;21-23; –         Laodicenii, Apocalipsa 3:17. NOTE DE SUBSOL: 1 New American Standard Version, o versiune care este cea mai clară traducere literală în engleză din limbile originale, un lucru atestat nu de mine personal. 2 Pentru un studiu aprofundat al tuturor termenilor ebraici şi greceşti folosiţi în original, vă rog să consultaţi o Biblie cu numerele Strong, care corespund Concordanţei Biblice Strong. Laurenţiu Nica  http://publicatia.voxdeibaptist.org/eseuri_ian06.htm

 

DISCIPLINA BISERICEASCĂ, o secţiune luată din Constituţia Bisericii Baptiste din Sidney, New York.

DISCIPLINA BISERICEASCĂ, o secţiune luată din Constituţia Bisericii Baptiste din Sidney, New York.

Secţiunea 1: Disciplina formatoare.

Fiecare discipol al lui Hristos trebuie să fie sub disciplina Sa (instrucţie şi corecţie), care este administrată fiecăruia deopotrivă personal (Fapte 5:1-11; 1 Corinteni 11:30-32; 1 Tesaloniceni 4:6; Evrei 12:5-11; Apocalipsa 2:22-23) şi prin biserică (1 Corinteni 12.12-27; Efeseni 4:11-15; Galateni 6:1; 1 Tesaloniceni 5:14; Evrei 3:12-14; 12:15). Supunerea mutuală a unuia faţă de celălalt şi faţă de supraveghetorii pe care Domnul i-a pus peste biserica Sa (Efeseni 5:21; Evrei 13:17; 1 Petru 5:5) va avea ca rezultat sfinţirea fiecărui membru individual şi a întregului trup colectiv. Totuşi, sunt cazuri în care disciplina formatoare singură este insuficientă; şi disciplina corectoare devine necesară.

Secţiunea 2: Disciplina corectoare.

a. Afirmaţie generală. Disciplina corectoare devine necesară când se descoperă între membrii bisericii o doctrină eretică sau un comportament dezordonat, imoral sau scandalos. Ca o regulă generală şi atunci când este posibil, trebuie să se facă un efort pentru a aduce la pocăinţă partea ofensatoare prin sfat, mustrare personală şi restricţia de la anumite privilegii de către bătrânii bisericii înainte de a se lua mai mulţi paşi publici (Galateni 6:1; Iacov 5:19-20). Principiile care ni se dau în Matei 18:15-16; Romani 16:17-20; 1 Corinteni 5:1-13; 2 Tesaloniceni 3:6-15; 1 Timotei 5:19-20; şi Tit 3:10 trebuie să fie aplicate corespunzător la fiecare caz de disciplină corectoare. În unele cazuri, mustrarea sau critica publică pot fi justificate (Matei 18:17; 1 Timotei 5:20). În cazuri mai serioase, unele dintre privilegiile de membru este necesar să fie suspendate şi să se impună restricţii corespunzătoare (Romani 16:17-20; 2 Tesaloniceni 3:14-15). În cele mai extreme cazuri, este necesară excomunicarea din calitatea de membru al bisericii (Matei 18:17; Romani 16:17-20; 1 Corinteni 5:1-13; 1 Timotei 1:20; Tit 3:10).

1. Metode şi limite ale disciplinei. De vreme ce biserica este sub regula Scripturii, acţiunile ei disciplinare trebuie să fie în acord cu directivele Scripturii (2 Corinteni 2:6-7). Aceste acţiuni includ mustrarea verbală publică (Matei 18:17; 1 Timotei 5:20), evitarea socială Romani 16:17; 1 Corinteni 5:9-11; 2 Tesaloniceni 3:6, 14) şi înlăturarea de la părtăşia caracteristică creştină (Matei 18:17; 1 Corinteni 5:13; 2 Ioan 10), ele au intenţia de a aduce pocăinţă prin simţirea tristeţii şi a ruşinii (2 Corinteni 2:7; 2 Tesaloniceni 3:14). Totuşi, biserica nu are nici un drept să confişte bunuri, să interzică drepturi conjugale, sau să dea pedepse corporale de orice fel. Totuşi, când un membru care este judecat de bătrânii bisericii este vinovat sau este suspect de un delict, el poate fi raportat autorităţilor civile (Fapte 4:29; 25:11; 1 Petru 4:15).

2. Scopurile disciplinei. Scopurile disciplinei corectoare sunt întotdeauna slava lui Dumnezeu, bunăstarea şi puritatea bisericii (1 Corinteni 5:6), şi restaurarea şi creşterea spirituală a celui ofensator (1 Corinteni 5:5; 2 Corinteni 2:5-8; 1 Timotei 1:20). Pentru a atinge aceste scopuri bătrânii bisericii vor căuta să menţină un contact pastoral regulat cu toţi membrii care se află sub disciplină corectoare.

b. Mustrarea sau critica publică. Mustrarea publică constă într-un efort pastoral, înainte de adunarea bisericii, de a chema la pocăinţă un membru nepocăit al bisericii pentru un păcat prea serios pentru a fi acoperit cu o pătură a dragostei (1 Petru 4:8). Bătrânii bisericii pot administra critica publică în cazul în care, după judecata lor, o comportare greşită (Galateni 2:11-14; 1 Timotei 5:20), tipare de păcat (Tit 1:12-13), sau o eroare de doctrină serioasă (Tit 1:10-13) creează o ameninţare semnificativă pentru evlavia, unitatea sau mărturia adunării. Cei care primesc cu umilinţă cuvântul de mustrare publică personal şi îşi mărturisesc păcatul şi manifestă o viaţă transformată (Proverbe 28:13) vor fi lăudaţi mai târziu în public pentru evlavioasa lor pocăinţă (2 Corinteni 7:7-11). Dacă mustrarea nu este băgată în seamă, se poate impune o disciplinare mai departe.

c. Suspendarea privilegiilor. Un anumit comportament greşit al unui membru este atât de dăunător pentru unitatea, sfinţenia şi mărturia bisericii încât Domnul cere ca mustrarea publică să fie însoţită de suspendarea unora sau a tuturor privilegiilor de membru, potrivit cu natura şi gravitatea ofensei (Romani 16:17-20; 2 Tesaloniceni 3:14-15). În toate cazurile de suspendare, persoana ofensatoare încă trebuie să fie privită ca şi frate în Hristos şi ca un membru al bisericii (2 Tesaloniceni 3:14-15) şi nu ca un om rău separat de părtăşia distinctiv creştină (Matei 18:17-18). În plus, Domnul vrea ca această mustrare gravă să fie exprimată şi să fie întărită de întreaga biserică (Matei 18:17; Romani 16:17-20; 2 Tesaloniceni 3:6-15).

1. Procedura. Potrivit procedurilor schiţate mai jos pentru fiecare dintre cele cinci categorii majore de ofense, într-o întâlnire a adunării obişnuită sau în una specială, bătrânii bisericii vor recomanda adunării ca membrul ofensator să fie suspendat, specificând motivele pentru disciplinare, revocarea privilegiilor acestuia şi orice alte constrângeri să fie impuse. Pentru ca actul de suspendare să fie valabil el trebuie să aibă aprobarea a cel puţin trei pătrimi din majoritate (2 Corinteni 2:6) membrilor prezenţi care votează. Pentru a menţine un climat de pace, bătrânii bisericii vor avea dreptul, la discreţia lor personală, să impună o suspendare temporală asupra unui membru în timpul unui scurt interval dintre hotărârea lor de a recomanda suspendarea şi votul adunării.

2. Tratamentul. Un membru aflat sub suspendare va fi tratat de întreaga adunare potrivit cererilor specifice ale principiului general de evitare socială (Romani 16:17-18; 2 Tesaloniceni 3:14-15) determinat de bătrânii bisericii. Cei care se supun cu umilinţă disciplinei impuse şi manifestă pocăinţă pentru păcatul lor vor fi iertaţi după aceasta, li se vor restaura privilegiile şi vor fi primiţi public înapoi în părtăşia deplină a bisericii cu acordul adunării (Matei 18:15; 2 Corinteni 2:5-11).

3. Ocazii. Categoriile principale de păcat care cer suspendarea sunt următoarele:

A. Ofensa particulară nerezolvată (Matei 18:15-17). Când o ofensă particulară rămâne nerezolvată, chiar după ce metoda prescrisă de Domnul nostru în Matei 18:15-16 a fost urmată cu rugăciune şi cu amabilitate, ea este considerată o ofensă înrăutăţită. Fratele implicat va aduce problema la bătrânii bisericii care, dacă ei o consideră că este suficient de serioasă şi nu îl pot convinge pe frate sau pe soră să se pocăiască, vor raporta situaţia bisericii şi vor recomanda ca fratele sau sora încăpăţânată să fie suspendat (Matei 18:17a). Dacă chiar şi după suspendare persoana rămâne tare în păcatul lui / a ei, se va legifera excomunicarea potrivit procedurii schiţate în paragraful D al acestui Articol (Matei 18:17b).

B. Învăţături sau comportament separator (Romani 16:17-18; Tit 3:10-11). Când un membru persistă intenţionat în propagarea unei erori de doctrină serioase contrar Scripturii şi Confesiunii noastre de Credinţă, sau încearcă să semene discordie între membri contrar Scripturii şi a acestei Constituţii, el poate fi suspendat ca şi persoană dizidentă. De vreme ce fiecare membru este responsabil de a ajuta la păstrarea unităţii Duhului (Efeseni 4:1-3), nici un membru nu trebuie să ascundă un astfel de comportament separator, ci mai degrabă să îl mustre şi, dacă este necesar, să îl dezvăluie bătrânilor bisericii (Deuteronom 13:6-8; 1 Corinteni 1:10-11). Oricând bătrânii bisericii devin conştienţi de un comportament separator, ei trebuie să îl confrunte potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă un membru persistă într-un astfel de comportament după ce a primit în mod repetat mustrări de la bătrânii bisericii, bătrânii bisericii vor raporta bisericii situaţia şi vor recomanda ca membrul separator să fie suspendat. Dacă după suspendare persoana persistă în semănarea discordiei sau în răspândirea unor erori de doctrină grave, se va legifera excomunicarea potrivit procedurii schiţate în paragraful D al acestui Articol.

C. Comportamentul dezordonat (2 Tesaloniceni 3:6-15). Oricând bătrânii bisericii devin conştienţi că în ciuda mustrărilor disciplinării formatoare (1 Tesaloniceni 5:14), un membru se poartă dezordonat, ei trebuie să îl confrunte potrivit Cuvântului lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 3:10-12). Când un membru persistă conştient într-o comportare care arată indiferenţă flagrantă sau publică pentru:
• ordinea instituită de Dumnezeu pentru toată omenirea în decretele creaţiei, şi anume, lucrul, sabatul şi căsătoria (Geneza 2:1-3, 15, 18-24; Exod 20:8-11; 1 Corinteni 7:1-17, 39; 2 Tesaloniceni 3:6-15; 1 Timotei 5:8; Tit 2:5);
• principiile etice incluse în cele Zece Porunci (Exod 20:1-17; Romani 13:8-10; Iacov 2:8-12);
• ordinea stabilită de Hristos pentru biserica Sa în Scriptură şi adaptată de adunarea noastră în această Constituţie (1 Corinteni 11:17-34; 1 Corinteni 14:37-40; 1 Timotei 3:14-15; Tit 1:5);
• ordinea stabilită de Dumnezeu cu privire la guvernarea civilă (Romani 13:1-7; 1 Petru 2:13-17),
el poate fi suspendat ca o persoană dezordonată (2 Tesaloniceni 3:6). După ce primeşte mustrarea de la bătrânii bisericii, dacă un membru persistă într-un astfel de comportament, bătrânii bisericii vor raporta bisericii situaţia şi vor recomanda ca membrul dezordonat să fie suspendat (2 Tesaloniceni 3:14-15). Dacă după suspendare persoana persistă în dezordine, se va legifera excomunicarea potrivit procedurii schiţate în paragraful D al acestui Articol.

D. Păcat scandalos urmat de semne de pocăinţă. Dacă un membru a păcătuit scandalos dar arată semne promiţătoare de pocăinţă, incluzând supunere faţă de mustrarea bătrânilor bisericii, încă mai este necesară suspendarea lui pentru un timp de la anumite privilegii de membru, ca să nu fie aduse reproşuri asupra numelui lui Hristos şi cel al bisericii (2 Samuel 12:14; Romani 2:24), ca nu cumva alţii să fie încurajaţi să păcătuiască (1 Timotei 5:20), sau ca nu cumva ofensatorul însuşi să eşueze în a-şi cerceta sufletul lui şi să realizeze gravitatea ofensei sale (2 Corinteni 13:5). Dacă persoana încetează să arate în continuare fructe de pocăinţă, se va legifera excomunicarea potrivit procedurii schiţate în paragraful D al acestui Articol.

E. Sfidarea disciplinei bisericii. Dacă un membru este acuzat sau suspectat de un păcat grosolan şi el / ea se îndepărtează de adunare, refuzând să se întâlnească cu bătrânii bisericii pentru ca problema să poată fi investigată, el sau ea poate fi suspendat din toate privilegiile de membru (Matei 18:17; Numeri 16:12, 20-27). Bătrânii bisericii pot recomanda adunării la o dată ulterioară ca o astfel de persoană să fie exclusă sau excomunicată.

d. Excomunicarea

1. Comportament imoral. Anumite tipuri de comportament trebuie să fie categorisite ca şi imorale (1 Corinteni 5:9-11; 6:9-10), şi un membru nepocăit vinovat de un astfel de comportament trebuie să fie exclus de la părtăşia bisericii (1 Corinteni 5:3-5, 13; Matei 18:17). Într-un astfel de caz, bătrânii bisericii vor face eforturi serioase de a-l aduce pe ofensator la o adevărată pocăinţă, dovedită de o reformare biblică (2 Corinteni 7:10-11). Dacă aceste eforturi eşuează, ei vor raporta aceasta adunării într-o adunare obişnuită sau într-o întrunire specială numită întrunire de afaceri ale bisericii şi vor recomanda ca ofensatorul să fie excomunicat. Aceasta trebuie făcută prin acţiunea întregii bisericii (Matei 18:17; 1 Corinteni 5:4). Pentru a fi valabil, un act de excomunicare trebuie să aibă aprobarea a cel puţin trei pătrimi (2 Corinteni 2:6) dintre membrii prezenţi care votează.

2. Doctrina eretică. Unele opinii greşite cu privire la doctrinele Scripturii sunt atât de serioase încât ele sunt categorisite de apostoli ca fiind eretice, adică, erori peiorative care sunt inconsecvente cu o profesiune credibilă (Galateni 1:6-9; 2 Tesaloniceni 2:11-12; 1 Timotei 4:1). Un membru care persistă în a ţine sau a propaga vre-o astfel de opinie, în ciuda mustrării serioase şi repetate a bătrânilor bisericii (Tit 3:10), va fi excomunicat în acelaşi fel ca şi o persoană imorală.

3. Incorigibilii. O persoană suspendată care persistă în păcatul ei poate fi excomunicată la fel ca şi o persoană imorală.

Secţiunea 3: Disciplina protectoare.

Biserica nu are nici o autoritate de a exercita disciplină asupra celor care nu sunt membri. Cei care nu sunt membri nu sunt privilegiaţi de paşii amabili ai disciplinei bisericii. Totuşi biserica are dreptul şi responsabilitatea de a-şi proteja membrii ei faţă de cei care distrug pacea ei şi puritatea vieţii ei şi a doctrinei (Tit 1:9-13). Dacă astfel de persoane fac necazuri bisericii, bătrânii bisericii îi va numi, vor identifica erorile lor şi îi vor avertiza pe membri să nu se asocieze cu ei.

https://www.voxdeibaptist.org/disciplina_bisericii_constitutie.htm

TEMELIE.

TEMELIE.

I. În Vechiul Testament

Termenul ebr. yasad şi termenii compuşi înseamnă „a fixa ferm, a întemeia” şi de aceea este folosit atât în sens literal cât şi metaforic pentru toate tipurile de temelii, fie că sunt clădiri (Iov 4:19) şi obiecte cum sunt altarele (Exod 29:12) sau pământul (Psalmul 24:2; Isaia 24:18), lumea locuită (Psalmul 18:15) şi bolta cerurilor (Amos 9:6). În felul acesta este descris Israelul (Isaia 54:11), Sionul (Isaia 14:32) şi cel neprihănit (Proverbe 10:25).

„Punerea” temeliilor (Isaia 28:16), în special pentru un templu (1 Împăraţi 6:37; Ezra 5:16) a fost prilejul pentru un ritual religios. Totuşi, nu există nici o dovadă că ar fi fost folosite sacrificii umane (sau „pragul legământului”). Moartea fiilor lui Hiel (1 Împăraţi 16:34) la reconstruirea Ierihonului a fost interpretată ca o pedeapsă (Iosua 6:26) şi nu ca o jertfă. Alegerea şi pregătirea erau importante şi uneori temeliile erau puse pe stâncă sau pe nisip. De obicei locul era nivelat prin umplere cu un meterez de piatră care să sprijine întreaga structură sau numai colţurile. Temeliile Templului lui Solomon au constat din blocuri mari de piatră scumpă tăiată (1 Împăraţi 5:17; 6:37; 7:10; cf. 1 Cronici 22:2). S-a sugerat că sunt menţionate diferite părţi ale temeliei Templului al doilea; faptul că a fost construit un meterez (aram. ‘ussa; akkad. ‘ussu, Ezra 5:16) pentru a reţine platforma temeliei (temenos; acad. timenu); mai târziu cei care s-au întors din Exil au umplut aceasta cu pământ şi au pus din nou temelia pe ea (Ezra 3:10; Zaharia 4:9), dar nu există nici o dovadă arheologică sau lingvistică în sprijinul acestei teorii. Temeliile sunt adesea singurele vestigii *arhitectonice care au rămas până în zilele noastre.

„Poarta temeliei” din Ierusalim (2 Cronici 23:5) se poate să fie Poarta Cailor sau „Poarta lui Sur”- „măsura temeliei” (musada, Isaia 30:32, în rom. „nuiaua hotărâtă”) este probabil „nuiaua pedepsei”.

BIBLIOGRAFIE

71. S. Ellis,Foundation-Deposits in Ancient Mesopotamia, 1968; G. Turner,Iraq 32, 1970 p. 69-71.

II. În Noul Testament

Două cuvinte greceşti sunt traduse „temelie”.

1. katabole, „turnare sau punere”. Toate cele zece cazuri unde apare acest cuvânt sunt asociate cu expresia „întemeierea lumii” (de ex. Matei 13:35; Luca 11:50).

2. themelios, „ceva aşezat”, apare de şaisprezece ori. În general acest cuvânt este întâlnit într-un sens figurat, dar este folosit în sens literal când se referă la omul înţelept care pune temelia casei sale pe stâncă (Luca 6:48). Cristos este descris ca şi Temelia Bisericii, adică, adevărata şi singura bază pentru mântuirea noastră (1 Corinteni 3:11). El este *Piatra din Capul Unghiului, iar apostolii, cărora le-a fost încredinţată Evanghelia Lui ca să o răspândească sunt numiţi temelia pe care sunt zidiţi creştinii (Efeseni 2:20; cf. Apocalipsa 21:14, 19). „Temelie” este un termen folosit şi cu privire la lucrarea cuiva (Romani 15:20; 1 Corinteni 3:10) şi referitor la siguranţa pecetei lui Dumnezeu (2 Timotei 2:19). Principiile fundamentale ale adevărului divin sunt o temelie pe care ne putem baza (Evrei 6:1-2).

Cuvântul este folosit într-o formă puţin diferită când Timotei este instruit să-i îndemne pe cei care „sunt bogaţi în lumea aceasta” să pună o temelie bună (1 Timotei 6:19; cf. Evrei 11:10; Matei 6:19-20) prin încredinţarea tuturor lucrurior în mâna lui Dumnezeu – poate în contrast cu negustorii efeseni care îşi puneau comorile pământeşti în templul „marii zeiţe Artemis”.

BIBLIOGRAFIE

662. L. Schmidt, TDNT 3, p. 63 ş.urm.; H. H. Esser, NIDNTT 1, p. 376-378; J. Blunck, idem. p. 660-662.

J.D.D.

J.B.Tr.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2013/04/temelie.html

Ultimele știriCongres mondial pro-familie la a 13-a ediție, în Verona

Congress, Cultură, Evenimente, Familie, Societate,

Orașul Verona, faimos pentru drama lui Shakespeare Romeo și Julieta este și orașul care s-a auto-proclamat drept „pro-viață” în anul 2018. Verona a găzduit cea de-a 13-a ediție a Congresului Mondial al Familiilor, de data aceasta sub sloganul „Vântul schimbării: Europa și mișcarea globală pro-familie”, care s-a încheiat cu un marș pentru familie.

Brian Brown, președintele Organizației Internaționale pentru Familie, a inaugurat acest congres în anul 1997, cu scopul „de a unifica și de a echipa lideri, organizații și familii, care să afirme, să celebreze și să apere familia naturală, ca fiind singura unitate fundamentală și durabilă a societății”.

Ediția din 2019 este una din cele mai controversate din ultimii ani din cauza protestelor anunțate de grupările feministe și LGBT.

Printre oaspeții speciali ai congresului s-au aflat Episcopul Veronei, Giuseppe Zenti, Președintele regiunii Veneto, Luca Zaia, Ministrul Familiei din Ungaria, Katalin Novak, liderul bisericii Ortodoxe Ruse, Dimitri Smirnov și Președintele Moldovei, Igor Dodon.

Tensiune din partea guvernului

Prim ministrul italian, Giuseppe Conte, s-a distanțat de congres, afirmând că acțiunile guvernului său se bazează pe respectul față de oameni și pe demnitatea lor individuală, indiferent de orientarea sexuală și de deciziile luate în viața privată, lucruri care trebuie protejate de orice interferență nejustificată. Guvernul italian și-a retras sprijinul oficial al congresului, din cauza protestelor grupărilor feministe și LGBT.

Cu toate acestea, mai mulți miniștri, precum și liderii de dreapta și extremă-dreapta, au susținut întâlnirea și au fost prezenți.

Familiile sunt șantiere în construcție

Giacomo Ciccone, Președintele Alianței Evanghelice din Italia a fost unul din vorbitorii principali ai congresului. El și-a încheiat discursul cu două sugestii pentru binele familiei:

Primul său sfat, a fost acela, că dacă creștini își doresc să promoveze familia, este necesar să înceapă să facă acest lucru la un nivel personal, cu dedicare și responsabilitate în propriile familii. „Familiile sunt șantiere în construcție: Trebuie să muncim din greu și să nu ne scuzăm de această responsabilitate”, a spus el.

În al doilea rând, el a subliniat, că pentru a promova familia, isteria și exasperarea trebuie evitate, la fel și atitudinea extremistă, care se găsește în oamenii care nu se pot accepta că trăiesc într-un context social pluralistic.

„Dacă ne asumăm această responsabilitate și trăim conform, putem contribui cu siguranță la dezvoltarea Italiei și a Europei, putem lucra pentru binele comun al societății noastre, în care familiile să își redescopere capitalul lor social de neînlocuit”, a concluzionat el.

În timpul congresului, grupurile anti-avort au distribuit printre participanți fetuși de plastic cu motto-ul avortul oprește o inimă care bate.

Sursa: Evangelical Focus

https://www.stiricrestine.ro/2019/04/04/congres-mondial-pro-familie-la-a-13-a-editie-in-verona/?

Yoga NU este pentru creștini

Un studiu recent arată faptul că un numărul de americani care practică yoga și meditația intenționată a crescut într-un ritm stabil în decursul ultimilor ani.

Studiul, efectuat de National Center for Health Statistics (Centrul Național pentru Statistica Sănătății din SUA), a adus la lumină faptul că procentajul de americani practicanți de yoga a crescut de la 9,5% în 2012 la 14,3% în 2017. În plus, în timp ce doar 4,1% dintre americani practicau meditația în 2012, numărul lor în 2017 a ajuns la 14,2%.

Mulți creștini văd yoga ca fiind nimic mai mult decât o modalitatea de a ajunge într-o formă bună(din punt de vedere al aspectului fizic este vorba aici), însă unii lideri creștini au avertizat de faptul că yoga are rădăcini spirituale pe care creștinii nu trebuie și nici nu pot să le ignore. În toamna anului trecut, pastorul John Lindell de la biserica James River Church din Ozark, Missouri (SUA) a declanșat o furtună ca de foc prin a spune că creștinii se deschid pe site către puteri demonice prin intermediul practicii yoga. (și ulterior niște practicanți de yoga au găsit că trebuie să-i răspundă… accesați acest linkpentru informații, în caz că link-ul de mai sus nu este accesibil și sunteți din România)

Conform cu CBN News, el a spus congregației sale că ”Fiecare poziție în partea a trupului are o însemnătate”. Ulterior el a adăugat, ”Dați-mi voie să spun următoarele, pozițiile yoga nu au fost proiectate de instructorul vostru de fitness local. Ele au fost proiectate și au fost create cu o intenție demonică de a vă deschide către o putere demonică. Pentru că Hinduismul este demonic.”

Într-o emisiune din 2015 intitulată ”Întreabă pe Pastorul John”, pastorul și teologul John Piper (foto alăturat) a avertizat cu privire la rădăcinile yoga ca fiind radical de diferite decât rădăcinile Creștinismului. El a spus că ”yoga exact în profunzimea acestor rădăcini este într-o antiteză față de înțelegerea creștină cu privire la Dumnezeu și felul cum lucrează El în această lume”. El a concluzionat că ”în timp ce eu accentuez mărirea și nu micșorarea preocupării mele față de scopurile lui Dumnezeu și înflorirea propriului meu suflet, m-aș duce într-o altă cale și aș găsi un alt fel de exercițiu de făcut”.

Cu toate acestea, diferiți lideri au recomandat practica meditației, atâta timp cât ea este centrată și înrădăcinată pe Scripturi. Biblia menționează meditația în Cuvântul lui Dumnezeu de 20 de ori. Dumnezeu chiar i-a spus lui Iosua în Iosua 1:8 să mediteze la legea Domnului ca să o o împlinească. În Psalmul 1, psalmistul spune că el medita la legea Domnului ”zi și noapte”.

Donald Whitney (foto alăturat), Profesor de Spiritualitate Biblică din cadrul Seminarului Teologic Baptist Sudic, a explicat importanța meditației bibliceîn cartea sa, Spiritual Disciplines for the Christian Life (Disciplinele spirituale pentru viața creștină), publicată de NavPress. El susține: ”Fiind opus cu visatul cu ochii deschiși în timpul zilei, când îți lași mintea să o ia razna, o dată cu meditația tu îți centrezi gândurile. Îți acorzi atenția către versetul, fraza, cuvântul sau învățătura Scripturii pe care ai ales-o. În locul unei stări lipsită de scop și țel, în cadrul meditației mintea ta este pe o pistă – merge de fapt undeva. Ea are o direcție.”

Această practică distinctă creștină a meditației diferă în totalitate de Meditația Transcendentală care a fost dezvoltată de Maharishi Mahesh Yogi și care își are rădăcinile în filozofia hindusă.

Materialul de mai sus este un sumar al mai multor articole (care le puteți accesa prin link-urile subliniate de mai sus, disponibile în limba engleză) compilat de Scott Slayton, contributor la ChristianHeadlines.com, publicat pe 25 martie 2019, de unde a fost preluat. Dacă citați sau folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.com/2019/04/yoga-nu-este-pentru-crestini.html?

AO NEWS – 29-31 martie 2019

02.04.2019  |    Mapamond Crestin  |

1. Parlamentul European a decis ca trecerea la ora de vara sa nu mai fie obligatorie

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=9889

Parlamentul European a votat in favoarea unei propuneri de renunţare la obligativitatea trecerii la ora de vara la nivelul Uniunii Europene, informeaza BBC.

Potrivit acestei propuneri, fiecare stat membru al Uniunii Europene va avea dreptul sa decida pana in 2021 daca va pastra actualul sistem sau va renunţa la schimbarea orei.

Decizia Parlamentului European a fost luata cu 410 voturi pentru şi 192 impotriva. Votul nu este unul decisiv, dar aceasta hotarare va fi baza negocierilor cu statele membre pentru forma finala a legii.

2. Romania va accepta un numar dublu de refugiati sirieni in urmatorii doi ani

Statul roman va accepta, in perioada 2020-2021, un numar de 200 de refugiati de origine siriana gazduiti momentan provizoriu in Turcia, Iordania si Liban si aflati in nevoie de relocare, fata de 109 in 2018-2019, 80 in 2016-2017 si cate 40 in 2014-2015 si 2012-2013, iar pentru finantarea cheltuielilor generate de primirea acestora va primi de la UE o suma forfetara in valoare de 10.000 euro pentru fiecare persoana relocata, scrie profit.ro.

3. Bangladesh: Cel putin 27 de raniti intr-un incendiu izbucnit intr-un bloc turn de birouri

Cel puţin 27 de oameni au fost raniţi intr-un incendiu izbucnit joi intr-un bloc turn de birouri din capitala Bangladeshului, Dhaka, iar un numar necunoscut de persoane se aflau inca in cladire, au precizat oficiali citaţi de dpa.

Pompierii au salvat 27 de oameni şi i-au transportat la spital pentru ingrijiri medicale, a declarat Rasel Sikder, un responsabil de la Departamentul de Pompieri.

4. Se organizeaza prima croaziera spre Antarctica, pentru a dovedi ca planeta noastra nu este o sfera şi ca este inconjurata de un zid de gheaţa

Se organizeaza pentru prima data o croaziera in Antarctica pentru a dovedi ca planeta noastra nu este o sfera. Croaziera, organizata de Flat Earth International Conference, este programata pentru anul 2020. Planul este sa navigheze in Antarctica pana la gasirea barierei de gheata care marcheaza marginea pamantului, scrie Evenimentul Zilei.

Teoreticienii conspiratiei care cred ca Pamantul este plat. Mai multe teorii exista pe aceasta tema, dar convingerea comuna este ca Pamantul ar fi un disc. Unul dintre modelele populare ale miscarii topografiei planetei noastre ar fi un disc mare, inconjurat de un zid de gheata din Antarctica, care impiedica ca lucrurile sa cada la marginea planetei.

5. Biserici uimitoare: Biserica Sfantului Andrei din Rusia, un lacaş parca desprins dintr-un basm

Micuţa biserica din lemn cu hramul Sfantului Apostol Andrei, cel Intai Chemat, se afla pe raul Vuoksa, in regiunea Leningrad, in apropierea graniţei cu Finlanda. Aceasta a fost construita in anul 2000 şi a intrat in Cartea Recordurilor Guiness ca singura biserica din lume ridicata pe o insula naturala atat de ingusta, formata din roci monolitice ieşite din apa, relateaza rador.ro.

Biserica a primit hramul unuia dintre cei 12 Apostoli ai lui Isus Hristos şi datorita faptului ca Sfantul Andrei este ocrotitorul marinarilor, navele ruseşti avand ca simbol steagul Sfantului Andrei. De aceea şi bisericile inconjurate din toate parţile de apa işi aleg ca hram, de regula, numele acestui sfant.

Mai multe știri creștine la: https://alfaomega.tv/stiri#axzz5jvcb9RNA

https://alfaomega.tv/stiri/mapamond-crestin/10374-ao-news-29-31-martie-2019

Sarbatoarea Purim

 02.04.2019  |    Stiri Israel si Orientul Mijlociu  |

De Purim se sarbatoreste eliberarea poporului evreu de acum 2 500 de ani dintr-un plan intunecat facut de un oficial persan pe nume Haman. Pe atunci, Dumnezeu a ridicat-o pe regina Estera pentru a dezvalui imparatului planul marsav si pentru a salva poporul evreu. Astazi, oamenii se imbraca in costume, ies pe strada si sarbatoresc eliberarea.

 

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=9892

Isi amintesc si ca astazi, Iranul care e de fapt Persia din trecut, inca vrea sa anihileze poporul evreu, cum a vrut si Haman. Iata cum arata sarbatoarea pe strazile Ierusalimului.

Aici, in Israel, puteti vedea ca sarbatorile stravechi sunt la fel de relevante si acum asa cum erau in urma cu mii de ani.

Cu amenintarile care pasc Israelul in aceasta vreme, la fel ca in vremea Esterei, haideti sa continuam sa ne rugam pentru protectia poporului evreu si pentru pacea Ierusalimului.

Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 271 – martie 2019.

Ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/stiri

https://alfaomega.tv/stiri/stiri-despre-israel/10373-sarbatoarea-purim

 

Interviu cu David Brody despre directia in care se indreapta Orientul Mijlociu

 02.04.2019  |    Stiri Israel si Orientul Mijlociu  |

Pentru a discuta pe larg despre interviul cu Mike Pompeo, il avem pe corespondentul politic senior al CBN, David Brody, care a facut parte din delegatia secretarului de stat.

https://alfaomega.tv/embed/vod/?vid=9893

Chris Mitchell: David, spune-ne, din culise, cum a fost sa faci parte din delegatia lui Mike Pompeo? Ati fost in Kuweit si apoi ati venit aici, la Ierusalim.

David Brody: A fost de-a dreptul fascinant. Aveam cam 10 jurnalisti care au venit cu noi, de fapt, cu el ar trebui sa spun. El a venit in avion si a inceput sa discute cu noi inca de la inceputul zborului, care a durat 13 ore. Dupa aceea, e interesant sa-l vezi cum ii trateaza pe reporteri, era si Andrea Mitchell de la NBC acolo. El e un stoic, are multa rabdare. Cu alte cuvinte, nu doreste prea mult sa comunice cu presa, dar stie ca trebuie s-o faca si, in ultimul moment, am reusit sa obtinem o informare oficiala. De multe ori, in cadrul delegatiei, fie ca e vorba de secretarul Pompeo, de Mike Pence, sau de oricine ar fi, de multe ori putem obtine un interviu doar in ultima clipa si presa trebuie sa mearga dupa ei.

Chris Mitchell: Lucrurile se petrec rapid, mergem dintr-un loc in altul. De fapt, cel putin in cazul vicepresedintelui Pence, e aproape ca o cursa cu obstacole, trebuie sa alergi dintr-un loc in altul. O parte din motivatia pentru care ai fost cu secretarul de stat e fiindca ai dorit un portret despre credinta si trecutul sau. Spune-ne putin despre aceasta!

David Brody: El nu-si ascunde credinta si ne gandeam ca am putea explora acest subiect si am reusit. Am discutat despre aceasta si ai auzit cate ceva, doar ai fost prezent acolo. Am vazut videoclipul. Dorim sa va aratam o perspectiva mai indeaproape a felului cum credinta lui are influenta in politia sa. El a studiat Biblia la Capitoliu. Apoi, a fost cercetas, iar credinta a avut un rol important. Ne-a vorbit despre momentul intoarcerii la Domnul pe cand era la West Point. Avem multe de povestit si o vom face pe larg in emisiunea Club 700.

Chris Mitchell: Cand se va intampla, intr-o saptamana, doua?

David Brody: Cam asa, sa imi revin dupa aceasta calatorie.

Chris Mitchell: A fost o calatorie epuizanta, desi nu se vede la suprafata. Stateam pana noaptea tarziu, dimineata ma trezeam devreme, intre timp trebuia sa mai fac alte emisiuni pentru Club 700. Spune-ne totusi cate ceva din culise si cum ai formulat intrebarile pentru interviul nostru cu domnul secretar………

 

Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 271 – martie 2019.

Ultimele stiri crestine: http://alfaomega.tv/st