Închide

Vavila Popovici: DESPRE ONESTITATE ȘI MITOCĂNIE — Revista ARMONIA – Saltmin Media

„Orice am încercat să fac în viață, am încercat cu toată inima să fac bine; oricărui lucru căruia m-am dedicat, m-am dedicat complet, având scopuri înalte și, pe scurt, întotdeauna am fost extrem de onest.” – Charles Dickens Dicționarele definesc onestitatea drept corectitudine, probitate integritate, cinste. Onestitatea rezultă din aplicarea întru totul a regulilor morale, […]

Creştină din Coreea de Nord descrie torturile pe care a trebuit să le îndure

O creştină care a supravieţuit torturii din lagărele de muncă forţată din Coreea de Nord descrie ororile prin care a trecut şi felul în care Dumnezeu i-a dat putere pentru a îndura toată brutalitatea la care a fost supusă.

Într-un interviu pe care l-a acordat organizaţiei Open Doors, femeia identificată ca fiind „prizonierul 42”, povestește despre cum a devenit creştină după ce a fugit în China, în anii în care Coreea de Nord trecea prin marea foamete.  În China ea a fost capturată şi trimisă înapoi într-un lagăr din Coreea de Nord, unde a petrecut un an de zile în izolare completă.

Atunci când a ajuns în lagăr, gardienii au ras-o în cap şi au dezbrăcat-o complet. În fiecare dimineaţă, atunci când gardienii o chemau, era nevoită să se târască printr-o deschizătură aflată în partea de jos a uşii – cum sunt cele folosite pentru pisici sau căţei – şi să-şi ţină capul în jos, deoarece nu avea voia să facă contact vizual cu gardienii.

Ea îşi aduce aminte cum, timp de o oră gardienii îi puneau mereu aceleaşi întrebări: „De ce te-ai dus în China? Pe cine ai întâlnit acolo? Ai fost la vreo biserică? Ai avut o Biblie? Te-ai întâlnit cu vreun sud-coreean? Eşti creştină?”

Ca să rămână în viaţa ea a fost nevoită să mintă: „Sunt eu creştină? Da. Îl iubesc pe Domnul! Însă am negat-o. Dacă recunoşteam că am fost ajutată de creştinii din China, aş fi fost ucisă, fie rapid, fie printr-o moarte lentă! Ei m-ar fi ucis în acea închisoare. În fiecare zi eram bătută şi lovită cu piciorul, însă cel mai mult mă durea când mă loveau peste urechi. Îmi ţiuie urechile şi acum, uneori ore sau zile întregi la rând.”

În timpul pe care l-a petrecut în izolare, credincioasa a fost închisă într-o celulă sub pământ de unde nu putea vedea lumina soarelui şi nici nu a văzut vreun alt prizonier.

Ca să treacă timpul, ea a început să se roage şi să cânte în gând, niciodată cu voce tare. Versurile cantării ei erau: „Inima mea tânjeşte după Domnul din această închisoare/ Chiar dacă drumul spre adevăr este îngust şi abrupt/Un viitor luminos mă aşteaptă când voi ieşi.”

„A trecut un an. Nu ştiu cât voi mai putea supravieţui în acest loc,” și-a zis ea. „O să mă cheme într-o zi şi nu o să mă mai pot mişca. O să mor în această închisoare. Îmi vor arunca trupul şi primul prizonier care îmi va lua locul se va numi „prizonierul 42” şi va purta hainele mele.”

Într-un din zile, ea a trebuit să apară în faţa unui judecător unde i s-a spus că va divorţa de soţul ei, chiar dacă ea nu era de acord. Instanţa nu a a găsit-o vinovată că ar fi creştină, însă tot a fost condamnată la 4 ani de reeducare într-un lagăr de muncă forțată.

Ca urmare a faptului că a fost forţată să muncească câte 12 ore pe zi, ea s-a îmbolnăvit şi a trebuie să stea la pat în barăci. Acolo a cunoscut o femeie pe care auzit-o cum se ruga sub pătură.

„În acest lagăr, am format o mică bisericuţă secretă. Când ne întâlneam şi ne simţeam cât de cât în siguranţă, ne rugam Tatăl nostru şi spuneam Crezul,” spune ea. „Femeia pe care am întâlnit-o acolo era mai curajoasă decât mine. Ea le vorbea şi altora despre Hristos.”

Într-o zi însă au venit şi au luat-o. „Când am văzut-o plecând, ştiam că o duc la o închisoare de maximă securitate. Ştiam că n-am să o mai văd niciodată.”

După doi ani petrecuţi la „reeducare” prizonierul 42 a fost eliberată. Ea le-a spus celor de la Open Doors că primul gand pe care l-a avut la ieşire era să-şi găsească soţul şi copiii.

„Nu îi văzusem de ani de zile. Însă știu că Domnul m-a păzit în închisorile în care am fost închisă, şi m-am rugat tot ca El să aibă grijă și de familia mea.”

„Cînd am să-i revăd trebuie să le spun despre acest Dumnezeu care ne iubeşte,” a completat ea.

Coreea de Nord este numărul 1 în lume la persecuția creştinilor, şi deţine această poziţie de peste 18 ani în topul alcătuit de Open Doors. Aceeaşi organizaţie estimează că sunt în jur de 250.000 de mii de nord-coreeni în închisorile din ţară, din care 50.000 sunt prizonieri politici, ţinuţi acolo din cauza credinţei creştină.

Recent, Kwak Jeong, în vârstă de 65 de ani, o femeie care a reuşit să evadeze din iadul comunist, a povestit despre o colegă de închisoare care insista pe lângă gardieni să folosească numele ei de botez cînd i se adresau atunci când o interogau, în loc de numele ei coreean.

„Ea insista în a spune: „Numele meu este Hyun Sarah, este numele pe care Dumnezeu şi biserica mi l-a dat,” îşi aduce aminte Kwak. „Ea le spunea interogatorilor: „Sunt un copil al lui Dumnezeu şi nu mi-e frică să mor. Dacă vreți să mă ucideţi, n-aveţi decât să o faceţi.”

Kwak spune că mai târziu a văzut-o pe Hyun întorcându-se de la interogatorii cu nişte vânătăi foarte urâte pe față şi curgându-i sânge din nas. Câteva zile mai târziu, gardienii au luat-o pe Hyun şi Kwak nu a mai văzut-o niciodată.

Înainte de întâlnirea pe care preşedintele american Donald Trump a avut-o cu dictatorul nord-coreean la sfîrșitul lunii februarie, David Curry, preşedintele organizaţiei Open Doors, i-a scris o scrisoare preşedintelui american în care l-a implorat: „Încălcarea brutală a drepturilor umane în Coreea de Nord este inacceptabilă. Creştinii sunt consideraţi inamicul nr. 1 al statului. Ca şi preşedinte al Open Doors, vă implor domnule preşedinte să consideraţi datoria morală pe care o aveţi şi să-l faceţi pe Kim Jong Un să dea socoteală despre lungul şir de încălcări ale drepturilor cetăţenilor din ţara lui – în mod special detenţia, tortura şi execuţia creştinilor – a căror singură vină este aceea că au îndrăznit să aibă o altă credinţă decât cea aprobată de către regimul comunist.”

Sursa: Christian Post

 

https://www.stiricrestine.ro/2019/04/01/crestina-din-coreea-de-nord-descrie-torturile-pe-care-a-trebuit-sa-le-indure/?

Cine sunt sfinții care vor veni împreună cu Domnul Isus la răpirea Bisericii? (1 Tesaloniceni 3:13)

Anastasia Filat

Anastasia Filat

Întrebare:

Daca Biserica este răpită înainte de necazul cel mare, atunci cui i se adresează apostolul Pavel la 1Tesaloniceni 3:13? Dacă se adresează bisericii, atunci cine sunt sfinții de care vorbește Pavel la sfârșitul versetului? La fel si 2 Tesaloniceni 1:7-10 stă împotriva răpirii bisericii dinaintea necazului celui mare. Vă mulțumesc pentru disponibilitate.

Din întrebarea de mai sus nu prea înțeleg în ce fel aceste două texte stau „împotriva răpirii Bisericii dinaintea necazului celui mare”, dar voi răspunde la întrebările puse de cititorul nostru. Este adevărat că ambele epistole sunt adresate creștinilor din Tesalonic, adică Bisericii. Pentru a înțelege mesajul acestor epistole este important să cunoaștem contextul acestor epistole, fiindcă orice text rupt din context poate ajunge un pretext pentru orice. Privirea de ansamblu a acestor două epistole arată că tema principală a ambelor epistole este răpirea Bisericii și Ziua Domnului. În ambele epistole apostolul Pavel le amintește sfinților din Tesalonic ce le-a vorbit, când a fost la ei, despre răpirea Bisericii și venirea Zilei Domnului (1 Tesaloceni 3:4; 4:2; 2 Tesaloniceni 2:5-6; 2:15). Problema sfinților din Tesalonic la acel moment era că la ei au ajuns zvonuri cum că Ziua Domnului a și venit chiar:

Cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El, vă rugăm, fraților, să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră, și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. (2 Tesaloniceni 2:1-2)

Pavel nu intră prea mult în detalii cu privire la răpirea Bisericii și Ziua Domnului, fiindcă destinatarii cunoșteau foarte bine aceste lucruri (1 Tesaloceni 3:4; 4:2; 2 Tesaloniceni 2:5-6; 2:15). În aceste două epistole apostolul Pavel caută să le amintească ceea ce i-a învățat, când a fost la ei pentru a-i încuraja, a-i întări în credință, ca să nu se lase clătinați de vestea că Ziua Domnului a și venit chiar. De ce vestea aceasta i-ar fi tulburat? Pentru că ei știau că, înainte de a veni această zi îngrozitoare, Biserica trebuia să fie luată la cer. Faptul că treceau prin suferințe și necazuri îi făcea să creadă că poate chiar o fi venit Ziua Domnului! De aceea apostolul Pavel le amintește că atunci când a fost la ei le-a spus că sunt rânduiți să treacă prin necazuri și nu trebuie să se mire că trec prin necazuri (1 Tesaloniceni 3:3). Pavel îi atenționează că nu necazurile sunt un indicele venirii Zilei Domnului, ci așezarea antihristului în Templul lui Dumnezeu:

… să nu vă lăsați clătinați așa de repede în mintea voastră, și să nu vă tulburați de vreun duh, nici de vreo vorbă, nici de vreo epistolă, ca venind de la noi, ca și cum ziua Domnului ar fi și venit chiar. Nimeni să nu vă amăgească în vreun chip; căci nu va veni înainte ca să fi venit lepădarea de credință, și de a se descoperi omul fărădelegii (Sau: omul păcatului), fiul pierzării, protivnicul, care se înalță mai pe sus de tot ce se numește „Dumnezeu”, sau de ce este vrednic de închinare. Așa că se va așeza în Templul lui Dumnezeu, dându-se drept Dumnezeu. Nu vă aduceți aminte cum vă spuneam lucrurile acestea, când eram încă la voi? Și acum știți bine ce-l oprește ca să nu se descopere decât la vremea lui. (2 Tesaloniceni 2:2-6)

Intenționat am inclus și versetele 5 și 6 ca să arăt că Pavel nu le dă explicații în aceste două epistole, ci le amintește lucrurile pe care ei le cunoșteau foarte bine.

Confuzia poate apărea și din cauza că unii confundă răpirea Bisericii cu a doua venire a Domnului Isus pe pământ. La răpirea Bisericii Domnul Isus nu vine pe pământ, ci ea Biserica cu Sine la cer. Astfel apostolul Pavel în primul verset din capitolul 2 din a doua sa epistolă către Tesaloniceni se referă la răpirea Bisericii (cât privește venirea Domnului nostru Isus Hristos și strângerea noastră laolaltă cu El…), iar în versetul 8 se referă la a doua venire a Domnului Isus, care va avea loc la sfârșitul activității de 3,5 ani a antihristului (omul fărădelegii).

Potrivit cu textul de la Apocalipsa 19, înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ, Biserica deja este în cer și Îl urmează pe Domnul Isus la a doua Sa venire pe pământ:

Să ne bucurăm, să ne veselim, și să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soția Lui s-a pregătit, și i s-a dat să se îmbrace cu in subțire, strălucitor, și curat”. – (Inul subțire sunt faptele neprihănite ale sfinților.) Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemați la ospățul nunții Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!” … Apoi am văzut cerul deschis, și iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el, se cheamă „Cel credincios” și „Cel adevărat”, și El judecă și Se luptă cu dreptate. Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărătești, și purta un nume scris, pe care nimeni nu-l știe, decât numai El singur. Era îmbrăcat cu o haină muiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”. Oștile din cer Îl urmau călări pe cai albi, îmbrăcate cu in subțire, alb și curat. … Și fiara a fost prinsă. Și împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu cari amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, și se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceștia au fost aruncați de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă. (Apocalipsa 19:7-9, …11-14, …20)

Din Apocalipsa 19:20 vedem că antihristul sau omul fărădelegii este nimicit la a doua venire a Domnului Isus cu „suflarea gurii Sale” așa cum scrie și la 2 Tesaloniceni 2:8. Din textul de la Apocalipsa 19 vedem clar că, la a doua venire a Domnului Isus, Biserica Îl însoțește din cer, ceea ce înseamnă că ea a fost răpită la cer înainte de a doua venire.

Acum, că ne-am clarificat cu contextul acestor două epistole, voi răspunde la întrebări.

1. Cine sunt sfinții care vor însoți pe Domnul Isus la răpirea Bisericii (1 Tesaloniceni 3:13)?

La 1 Tesaloniceni 3:13 scrie:

… ca să vi se întărească inimile, și să fie fără prihană în sfințenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toți sfinții Săi. (1 Tesaloniceni 3:13)

Răspunsul îl găsim în următorul capitol în care este descrisă răpirea Bisericii:

Căci dacă credem că Isus a murit și a înviat, credem și că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în El. Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, cari vom rămâne până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiți. Căci însuși Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel și cu trâmbița lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, și întâi vor învia cei morți în Hristos. Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiți toți împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel vom fi totdeauna cu Domnul. Mângâiați-vă dar unii pe alții cu aceste cuvinte. (1 Tesaloniceni 4:14-18)

Deci, sfinții despre care scrie apostolul Pavel la finele versetului 13 din 1 Tesaloniceni 3 sunt sufletele sfinților, născuți din nou, care au decedat până la răpirea Bisericii.

Trebuie să facem diferență între Răpirea Bisericii și a doua venire a Domnului Isus. Sunt mai multe argumente care dovedesc că răpirea Bisericii va avea loc înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ pentru Împărăția de o mie de ani:

  1. La răpirea Bisericii Domnul Isus nu coboară pe pământ, ci Biserica este luată la cer.
  2. Înainte de a doua venire a Domnului Isus pe pământ, Biserica este deja în cer și urmează pe Domnul Isus pe pământ (Apocalipsa 19:7-14)
  3. Răpirea după necazul cel mare nu face sens: în perioada necazului celui mare, care va veni peste poporul Israel din partea antihristului, se va descoperi mânia lui Dumnezeu împotriva locuitorilor pământului și această mânie se va sfârși la a doua venire a Domnului Isus. Dacă răpirea ar fi la a doua venire a Domnului Isus apare confuzia:
  • Pentru ce ar duce Domnul Isus Biserica la cer din moment ce El vine pe pământ pentru Împărăția de o mie de ani? De altfel, apostolul Pavel scrie la 1 Tesaloniceni 4:17 că din momentul răpirii Biserica va fi întotdeauna cu Domnul.
  • Cum rămâne promisiunea izbăvirii de mânia viitoare, care va fi în perioada necazului celui mare și care va culmina cu a doua venire a Domnului Isus?

… și să așteptați din ceruri pe Fiul Său, pe care L-a înviat din morți: pe Isus, care ne izbăvește de mânia viitoare. (1 Tesaloniceni 1:10)

Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rînduit la mînie, ci ca să căpătăm mîntuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, (1 Tesaloniceni 5:9)

Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiți neprihăniți, prin sângele Lui, vom fi mântuiți prin El de mânia lui Dumnezeu. (Romani 5:9)

2. Înțelegerea pasajului de la 2 Tesaloniceni 1:7-10

Pentru interpretarea acestui pasaj este important să înțelegem termenii cu care operează apostolul Pavel. Noțiunea „ziua aceea” în contextul acestor două epistole este „Ziua Domnului”, care nu are în vedere 24 de ore, ci o perioadă de timp, care implică mai multe evenimente. Astfel al 2 Tesaloniceni 1:5-10, prin expresia „ziua aceea” apostolul Pavel are în vedere „Ziua Domnului”. Potrivit cu Apocalipsa 11, mânia lui Dumnezeu, cu care începe Ziua Domnului, se începe după învierea celor doi proroci ai lui Dumnezeu, omorâți de antihrist la începutul activității lui. Astfel Ziua Domnului începe la cel puțin 3,5 zile de la descoperirea omului fărădelegii (2 Tesaloniceni 2:3):

„Neamurile se mâniaseră, dar a venit mânia Ta; a venit vremea să judeci pe cei morți, să răsplătești pe robii Tăi proroci, pe sfinți și pe cei ce se tem de Numele Tău, mici și mari, și să prăpădești pe cei ce prăpădesc pământul!”(Apocalipsa 11:18)

Potrivit cuvintelor apostolului Petru, această perioadă culminează cu nimicirea pământului (sfârșitul lumii), care va avea loc la judecata de apoi, după împărăția de o mie de ani:

Ziua Domnului însă va veni ca un hoț. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cerești se vor topi de mare căldură, și pământul, cu tot ce este pe el, va arde. (2 Petru 3:10)

Apoi am văzut un scaun de domnie mare și alb, și pe Cel ce ședea pe el.Pământul și cerul au fugit dinaintea Lui, și nu s-a mai găsit loc pentru ele. Și am văzut pe morți, mari și mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Niște cărți au fost deschise. Și a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieții. Și morții au fost judecați după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărțile acelea. (Apocalipsa 20:11-12)

Deci, când scrie despre Ziua Domnului, apostolul Pavel are în vedere timpul de judecată în care Dumnezeu va răsplăti fiecăruia după fapte așa cum am văzut la Apocalipsa 11:18. Ca și creștini, după răpire, noi tot vom merge la judecată înaintea tronului de judecată a lui Hristos ca să primim răsplata după fapte. Astfel, apostolul Pavel vorbește în textul de la 2 Tesaloniceni 1:7-10 despre Ziua Domnului, timp în care El va judeca atât pe credincioși, cât și pe necredincioși și le va da răsplățile după faptele lor:

Aceasta este o dovadă lămurită despre dreapta judecată a lui Dumnezeu, întrucât veți fi găsiți vrednici de Împărăția lui Dumnezeu, pentru care și suferiți. Fiindcă Dumnezeu găsește că este drept să dea întristare celor ce vă întristează, și să vă dea odihnă atât vouă, cari sunteți întristați, cât și nouă, la descoperirea Domnului Isus din cer, cu îngerii puterii Lui, într-o flacără de foc, ca să pedepsească pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu și pe cei ce nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos. Ei vor avea ca pedeapsă o pierzare vecinică, de la fața Domnului și de la slava puterii Lui, când va veni, în ziua aceea, ca să fie proslăvit în sfinții Săi, și privit cu uimire în toți cei ce vor fi crezut; căci voi ați crezut mărturisirea făcută de noi înaintea voastră. (2 Tesaloniceni 1:5-10)

Vreau să vă recomand mai multe articole profetice în care sunt abordate diferite subiecte atinse în acest articol:

Articole profetice ce țin de vremea sfârșitului

Pluralismul religiilor este „Voia lui Dumnezeu” spune Papa Francisc

download

„Pluralismul și diversitatea religiilor, culorii, sexului, rasei și limbii sunt dorite de Dumnezeu în înțelepciunea Lui.” Această afirmație face parte dintr-un document inter-religios din 4 februarie, semnat de Papa Francisc și de marele imam din Al-Azhar, Ahmad Muhammad Al-Tayyib, care este considerat unul dintre cei mai liberali clerici sunnieni din Egipt. În conformitate cu Geneza 11, Dumnezeu voia diferențele lingvistice ca o pedeapsă pentru păcat. Documentul continuă spunând că „înțelepciunea divină este sursă din care derivă dreptul la libertatea de credință și la libertatea de a fi diferit.” Aceasta înseamnă că Francisc consideră ritualurile sacrificării umane aztece ca fiind o religie voită de Dumnezeu, precum și Islamul sau iudaismul care contrazic în mod explicit Biserica cu privire la Trinitatea și divinitatea lui Hristos. Afirmația că „Dumnezeu” dorește existența unor religii care exclud reciproc implică faptul că „Dumnezeul” lui Francisc dorește în mod egal adevărul și negarea acestuia și, prin urmare, este, ca diavolul, un principiu al contradicțiilor.  Pluralismul religios e Voia lui Dumnezeu ??? „Pluralismul și diversitățile de religie, de culoare, de sex, de rasă și de limbă sunt o voință divină înțeleaptă, cu care Dumnezeu a creat ființele umane.” (Citat din Documentul despre fraternitatea umană … semnat recent de Papa Francisc cu ocazia vizitei în Emirate.) BIBLIA Ioan 14:6 Isus i-a zis: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” Găsiți întreg Documentul aici:

Document despre fraternitatea umană pentru pacea mondială și conviețuirea comună

https://informatiisimesaje.wordpress.com/2019/02/07/pluralismul-religiilor-este-voia-lui-dumnezeu-spune-papa-francisc/

Discursul Papei de la Abu Dhabi e mai degrabă masonic decât catolic

29792650_819778131541040_1444721442603176040_n

Recenta vizită a papei Francisc la Abu Dhabi (3 februarie), capitala Emiratelor Arabe Unite (EAU), a fost un dezastru pentru credința catolică, la fel cum au fost si comentariile ridicole, ignorante, ale personalităților mass-mediei catolice, care încercau să dea o explicație caracterului extrem de ne-catolic al afirmaților papei.Călătoria sa și comentariile facute indică faptul că se înrăutățește criza din Biserică și  scade numărul de catolici dispuși să spună adevărul și să riște pierderea respectului oamenilor.

Papa Francisc nu Îl menționează pe IsusÎn timpul discursului său lung de la Reuniunea fraternității umane din Emirate, Papa Francisc nu a menționat nici măcar o singură dată Numele Preasfânt al lui Isus, Numele pe care diavolul urăște să îl audă, de care demonii se ascund înfricați și pe care preoții îl invocă pentru a curăța suflete posedate.În schimb, Papa a vorbit la modul general despre „Creatorul” și „Cel Milostiv”, în timp ce îi implora pe ascultătorii săi să construiască o lume întemeiată nu pe Domnia lui Cristos, ci pe „fraternitate” (menționată de 15 ori), „frăție” (menționată de 13 ori) și „justiție” (menționată de 9 ori).Unii catolici ar putea crede că acesta este un comportament perfect acceptabil, și că evidențierea ofenselor la adresa demnității umane, angajarea în dialog și atragerea atenției asupra a ceea ce au în comun catolicii cu musulmanii (fără să se refere la ei ca membri ai unei secte, așa cum a făcut Sfântul Toma de Aquino) este ceea ce ar face orice Succesor responsabil al Sfântului Petru, în epoca modernă, globalizată. „Papa este o figură publică. El are datoria de a menține relații bune cu diferitele popoare ale lumii”, se aude adesea.În realitate, această mentalitate distorsionată  -”papa ca politician-șef care face înconjurul lumii”-  omite câteva învățături-cheie ale religiei catolice.

În primul rând, ciuntirea credinței pentru a urmări o cauză politică comună cu non-catolicii, a fost cea mai mare eroare a Americanistilor în anii 1890. În al doilea rând, datoria principală a Papei este răspândirea învățăturii catolice în plinătatea ei și anatemizarea doctrinelor greșite. În al treilea rând, în timp ce Papa poate juca un rol în menținerea unui anumit nivel de armonie naturală între națiuni, el nu are voie să facă acest lucru în detrimentul credinței. El este obligat în primul rând să predice Evanghelia în mod clar, ”vesteşte cuvântul, insistă la timp potrivit şi la timp nepotrivit” (2 Timotei 4: 2), acceptând toate persecuțiile care ar putea rezulta de aici, știind foarte bine că Cristos, de asemenea, a fost urât de lume. ”Dacă lumea vă urăşte, să ştiţi că pe mine m-a urât înainte de voi!” (cf Ioan 15,18-19).Mai mult, Dumnezeu dorește ca toți oamenii să fie catolici. Ar fi culmea absurdului să spui că Papa trebuie să întrerupă temporar mandatul divin de a aduce toate națiunile la catolicism, pentru că lumea s-a prăbușit în erezie. Dimpotrivă, o astfel de situație ar trebui să-l convingă să fie un misionar și mai zelos pentru suflete.

Cristos, nu „fraternitatea” salvgardeaza paceaDacă Biserica de astăzi ar fi condusă de un papă sfânt, iar ecumenismul, modernismul și liberalismul nu ar fi contaminat Biserica cu aceasta SIDA teologica, cei care au asistat la discursul Papei Francisc din Abu Dhabi ar fi fost încurajați să renunțe la ideile lor false și să îmbrățișeze religia catolică.Evident, aceasta nu s-a întâmplat.Departe de a-l imita pe Sfântului Francisc de Assisi, care, în secolul al XIII-lea, a încercat să-l convingă pe sultanul al-Kamil să-L urmeze pe Cristos, Papa Francisc a spus audienței: „Astăzi, și noi, în numele lui Dumnezeu, cu scopul de a salvgarda pacea, trebuie să intrăm cu toții, ca o singură familie, într-o corabie care să poată naviga în mările furtunoase ale lumii: corabia fraternității”.Cu alte cuvinte, uitați de Isus Cristos. Uitați de sacramente. Rămâneți cum sunteți. Fraternitatea este călăuza noastră.

Dar cum pot oamenii să aibă pace fără Prințul Păcii? Nu pot. Nu numai Psalmul 127 ne spune că cei care construiesc fără Domnul „lucrează în zadar”, ci și Papa Pius al XI-lea, în enciclica lui Quas Primas din 1925, ne învață că: numai când oamenii recunosc „atât în ​​viața privată cât și în viața publică că Cristos este Rege, abia atunci societatea va primi, în cele din urmă, marile binecuvântări ale libertății reale, disciplina bine organizată, pacea și armonia „(19).Doctrina catolică de bază susține, de asemenea, că Biserica Catolică este Arca mântuirii pe care Dumnezeu a dat-o omului, în care el este menit să „navigheze prin marea furtunoasă” a existenței sale trecătoare pe pământ. Pacea adevărată și durabilă apare atunci când oamenii împlinesc rugăciunea lui Cristos ca „toți să fie una” (Ioan 17:11) și să intre în acea corabie, iar nu în barca cu vâsle, șubredă și făcută din bucăți lipite, pe care Roma modernistă o construiește impreuna cu dușmanii lui Dumnezeu. Proiectul fără Isus, despre care vorbeau remarcile masonice ale lui Francisc, este osândit din start.

Marea ”Familie umană” unica – nu este catolicăÎn ciuda afirmației din document a Papei, că musulmanii și catolicii sunt „frate și soră”, ei nu sunt astfel într-un sens real.Efeseni 2: 3-5 ne spune că toți suntem născuți „fii ai mâniei”. Prin Botez suntem eliberați de Satana și încorporați în familia aleasă a lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte, Botezul înseamnă să lăsăm în urmă „familia umană” păgână, și să devenim parte a corpului mistic al lui Cristos, instituit în mod divin.Islamul neagă Păcatul original. El neagă divinitatea lui Isus Cristos, respinge faptul că Dumnezeu este Unul in Treime și nu o onorează pe Maria în modul în care Dumnezeu dorește. Frații și surorile onorează de obicei aceeași mamă și fac parte din aceeași familie. Însă este evident că nu e cazul catoliciilor și musulmanilor.

Odioasă este, de asemenea, și afirmația lui Francisc că „dorința de a se afirma pe sine și propriul grup mai presus de alții” este „dușmanul” fraternității. Așa cum afirmă el, „fiecare sistem de credință este chemat să depășească separarea dintre prieteni și dușmani, pentru a prelua perspectiva cerului, care cuprinde persoanele fără privilegii sau discriminare”.Poate că există o eroare de traducere aici. Dar de când cred catolicii că „mărgăritarul de mare valoare” (Matei 13:46) pe care ei îl posedă, este doar unul dintre multele „sisteme de credință” existente? Marii martiri ai veacurilor trecute au murit pentru un simplu „sistem de credință”? Desigur că nu. După cum a scris Papa Pius al IX-lea în Qui Pluribus în 1846, „credința creștină este lucrarea lui Dumnezeu”. Islamul, pe de altă parte, este un cult creat de omul însetat de sânge.În plus, de când nu face Cerul discriminare între cei cărora le permite să intre? Scriptura este limpede ca cristalul, când spune deseori că aceia care Îl disprețuiesc pe Cristos vor fi aruncați în abis. „Îndepărtaţi-vă de mine, voi, care săvârşiţi nelegiuirea!” (Matei 7:23). Cristos, de fapt, a afirmat că „propriul său grup” de discipoli era „deasupra” altor grupuri de oameni, atunci când le-a spus discipolilor Lui să predice catolicismul tuturor națiunilor. ” Isus a spus în Evanghelia lui Ioan (14: 6): Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine”.

Dumnezeu nu vrea o diversitate de religii Trădarea monstruoasă a esentei Evangheliei, pe care Papa Francisc a facut-o prin discursul său blasfemiator, s-a agravat prin semnarea de catre el a ”Documentului despre fraternitatea umană pentru pacea mondială și conviețuirea împreună” alături de șeicul Ahmed al-Tayeb, marele imam al Al-Azhar în Cairo. Indiferent  cum va arăta utopia de mâine la nivel mondial, documentul declară în mod uluittor: „Libertatea este un drept al fiecărei persoane … Pluralismul și diversitatea religiilor, culorii, sexului, rasei și limbii sunt dorite de Dumnezeu, în înțelepciunea Sa, prin care El a creat ființele umane. Această înțelepciune divină este sursa din care derivă dreptul la libertatea de credință și la libertatea de a fi diferiți”.

Dar oare ce s-a întâmplat cu drepturile lui Dumnezeu asupra creaturilor Sale, de a fi venerat conform învățăturilor religiei pe care El a stabilit-o? Oare n-a fost o alta diversitate, cea a limbilor, pedepsită pentru construirea Turnului Babel?În esență, acest document sugerează că Isus stă alături de Mohamed, și co-autorizează o afirmație care spune că cei doi sunt frați și că toată lumea este liberă să-l urmeze sau să-l respingă pe oricare dintre ei.În ciuda afirmației clare din document, potrivit căreia pluralismul religios este „voit de Dumnezeu”, nu puțini catolici neo-conservatori s-au grăbit să ne spună nouă, analfabeților, ceea ce Papa, probabil, încerca de fapt, într-un fel, să zică prin asta.”Trebuie să căutăm o cale de a înțelege aceasta fără ca să sune a erezie”, ​​a pledat Fr. John Zuhlsdorf pe blogul său. „Dacă citiți afirmația în sensul că, din voința pozitivă sau activă a lui Dumnezeu există o multitudine de religii, aceasta este o eroare”.”Dacă alegeti” să cititi documentul ca si cum el ar afirma „că Dumnezeu voia o diversitate de religii nu doar prin voia Lui permisivă, ci chiar prin voința Sa activă, pozitivă”, atunci „aceasta ar fi contrar rațiunii și credinței catolice,” a scris el ulterior.Cum adică? Este vina cititorilor că nu înțeleg acest document nociv într-un „mod corect”? Imaginați-vă că, elev fiind, ați fi abordat lucrurile în felul acesta: „Trebuie să încerc să înțeleg cum de afirmația d-nei Marina: ”2 + 2 = 5”, nu este greșită, deși anul trecut dl.Vasile a spus că: ”2 + 2 = 4”.  Poate că doamna are o înțelegere mai profundă, care să mă lumineze. Dacă nu găsesc modalitatea de a reconcilia aceste două învățături, atunci înseamnă că eu sunt cel care se înșeală, iar nu profesorii mei”.Chad Pecknold, profesor universitar catolic al Universității americane, a oferit o altă strategie de conciliere  atunci când a spus pentru Catholic Herald din Marea Britanie că: „în contextul documentului, Sfântul Părinte se referă în mod clar nu la răul (existenței) multelor religii false, ci în mod pozitiv, se referă la diversitatea religiilor numai în sensul că acestea sunt dovezi ale dorinței noastre naturale de a-L cunoaște pe Dumnezeu”.

„Se poate vorbi despre o diversitate de religii voită permisiv de Dumnezeu, chiar fără a nega binele supranatural al unei unice religii adevărate”, a adăugat el.Pardon! Nu despre această voință permisivă vorbește documentul.Un teolog dominican, vorbind anonim pentru LifeSiteNews, a clarificat recent învățătura Bisericii în această privință. „Dumnezeu permite existența religiilor non-catolice; dar a permite un lucru, nu este o modalitate de a voi acel lucru, ci este o modalitate de a nu dori să împiedici acel lucru. Astfel, Dumnezeu permite multor oameni nevinovați să fie uciși, dar aceasta (uciderea lor) nu este Voia Lui”.Apologetul catolic Taylor Marshall a punctat absurdul situației, pe Tweeter: „Noi, credincioșii, nu ar trebui să facem slalom printre gropi (teologice) doar pentru a face ca Papa de la Roma să pară un catolic adevarat. Cei mai mulți am obosit deja de asta. Am încercat ani de zile sa dam vina pe ”Context! Traducere greşită!” Ei bine, poate chiar asta vrea sa spuna!” Ajunge cu #papaexpilcatiile.

Nu există nici o obligație divină, impusă catolicilor, de a citi într-un mod special ceea ce spune un membru al clerului, astfel încât să nu „sune a erezie”. „Adevărul te va elibera” (Ioan 8:32) este unicul ghid pe care îl au catolicii. Dacă ceea ce învață un preot, episcop, cardinal sau papă este evident împotriva credinței, merită să fie contestat și, dacă este necesar, mustrat și corectat.A pune povara de a înțelege toate remarcile heterodoxe ale lui Francisc, astfel încât așa-numita „hermeneutică a continuității” să nu fie încălcată, este o tactică deliberată, menită să distragă atentia de la ceea ce s-a spus de fapt. Este o modalitate ieftină si necinstită din punct de vedere intelectual, de a evita esența chestiunii și a da vina pe cel care citește, iar nu pe textul însuși. Este o formă, nu tocmai subtilă, de a înșela, care provine din teamă și lipsă de tărie.

Este perfect rezonabil să nu vrei ca Papa să rostească ceva eretic, dar dacă totusi el o face, catolicii trebuie să apere demnitatea lui Dumnezeu mai întâi de toate, si nu să joace cartea „hai sa ne calmam, nu s-a intamplat nimic”.Remarcile lui Francisc sunt clar nedrepte și teribil de ofensatoare pentru cel Atotputernic în modul cel mai evident. Orice catolic care iubește Credința și pe Papa, l-ar îndemna să-și retragă afirmațiile și să explice unde greșesc aceste afirmatii. A face acrobații teologice doar ca să nu se alarmeze credincioșii la afirmațiile Papei, reflectă gandirea omenească, nu înțelepciunea lui Dumnezeu. Catolicismul este singura religie voită de Dumnezeu.

Conciliul Vatican II este adevăratul vinovat Așa cum remarcă profesorul Roberto De Mattei, în miezul afirmațiilor lui Francisc se află steagul tripartit al francmasoneriei – libertate, egalitate și fraternitate.În timp ce Francmasoneria afirmă că omul nu are nevoie de Botez și are un drept natural la libertatea religioasă și la a spune și a face cam tot ce-i dictează conștiința, Catolicismul consideră că această eroare nu are drepturi, că prima libertate a omului vine din încătușarea păcatului original prin Botez, și că omul este obligat să-și conformeze conștiința după religia stabilită de Isus Cristos.În timp ce Francmasoneria susține că toți oamenii (și religiile) sunt egali, că omul este suveran și total independent de Isus Cristos în afacerile politice, și că nici o persoană (sau grup de persoane) nu este superioară alteia, Catolicismul consideră că este unica religie adevărată, că inegalitățile și ierarhia între oameni există, și că autoritatea politică se bazează pe Dumnezeu.În timp ce Francmasoneria susține că toți oamenii sunt frați naturali într-o fraternitate mondială sub Marele Arhitect al Universului, Catolicismul susține că oamenii devin frați spirituali după integrarea lor în Trupul Mistic al lui Cristos sub paternitatea divină a Treimii Dumnezeiesti.

Daca citește cineva afirmațiile lui Francisc și declarația pe care el a semnat-o cu Marele Imam, reiese clar că Francisc adoptă principiile francmasoneriei. „Francmasoneria continuă să fie condamnată de Biserică, chiar dacă oamenii Bisericii de la cele mai înalte niveluri, par să îmbrățișeze ideile francmasonice”, a observat profesorul De Mattei.De unde se inspiră Papa Francisc? În zborul înapoi la Roma, el a recunoscut că documentul pe care l-a semnat a fost inspirat de Conciliul Vatican II. „Acest lucru îl subliniez clar. Din punct de vedere catolic, documentul nu se depărtează nici cu un milimetru de Conciliul Vatican II, care este chiar citat de câteva ori. Documentul a fost făcut în spiritul Vatican II.”
Acum,  trebuie să continuăm să insistăm ca Papa Francisc să se întoarcă la tradiție și să-i cerem să renunțe la Conciliu și „să-i confirme pe frații săi în credință”. Credincioșii au dreptul, în numele dreptății, la un papă care nu răspândește principiile masonice.Fr. David Pagliarani, General Superior al Societății Sf. Pius X, a fost exemplar în această privință în ultimele luni. Mai jos sunt doar câteva dintre comentariile pe care el le-a făcut:”Este datoria Papei să transmită cu fidelitate Depozitul de Credință. Prin urmare, Papa trebuie să pună capăt teribilei crize care a zdruncinat Biserica în ultimii 50 de ani.” „Papa ar trebui să declare ca fiind eronat decretul privind libertatea religioasă și să îl corecteze în consecință. Suntem convinși că într-o bună zi un Papă va face acest lucru și va reveni la doctrina pură care a fost referința înainte de acest Conciliu. „

„Chestiunile legate de libertatea religioasă, ecumenism și constituția divină a Bisericii au fost tratate de Papi înainte de Conciliul Vatican II. Este suficient să se reînvie învățăturile lor.” „Colegialitatea pune Biserica într-o situație permanentă de cvasi-conciliu, cu utopia de a putea guverna Biserica Universală cu participarea tuturor episcopilor lumii … această doctrină revoluționară este fundamental contrară naturii monarhice a Bisericii.” „Într-o zi, un papă … va lua lucrurile în mână și tot ceea ce trebuie corectat, va fi corectat” Să ne rugăm ca Papa Francisc să țină seama de sfaturile date lui de Pr. Pagliarani. Nu numai pentru binele nostru, ci si pentru al lui.

Pope’s Abu Dhabi Speech More Freemasonic Than Catholic

Înapoi sus
www.persecution.org/

Just another WordPress.com site

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Viorel - Logos

Har şi Pace

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Sclipiri

Har si Pace

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Curajul credinței

„Sinceritatea este fundamentul vieții spirituale” (Albert Schweitzer)

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat asta: