Închide

Studiu: Copiii nenăscuți pot simți durerea încă din primul trimestru de sarcină

Studiu: Copiii nenăscuți pot simți durerea încă din primul trimestru de sarcină
Un studiu foarte recent a arătat că în primul trimestru de sarcină copiii nenăscuți dezvoltă deja modele nervoase ca ale adulților. Prin utilizare mai multor tehnologii de ultimă generație, studiul crează o hartă celulară 3D, în care se observă dezvoltarea unor inervații (formarea unor rețele de nervi) asemănătoare cu cele ale adulților, înainte de încheierea primului trimestru de sarcină, scriestiripentruviata.ro.
Studiile efectuate până în prezent au demonstat că este aproape concludent faptul că la 20 de săptămâni de sarcină copiii nenăscuți pot simți durerea, deși răspund la atingeri de la 8 săptămâni. Există și dovezi că durerea ar fi simțită cu mult timp înainte de săptămâna 20, unele studii indicând chiar săptămâna 5. Alte studii indică posibilitatea ca durerea să fie mult mai intens resimțită în primul trimestru de sarcină, ca urmare a maturizării inegale a neurofiziologiei fetale.
Deși recentul studiu asupra dezvoltării nervilor nu poate stabili, încă, pe deplin, că nenăscuții simt durerea încă din primul trimestru de sarcină, este încă o dovadă care ne arată că aceștia sunt fințe umane care au dreptul la viață. Concluziile studiului cresc probabilitatea ca durerea să fie simțită de copiii nenăscuți cu mult timp înainte de termenul acceptat de multă lume.

Ea este fetița de 11 ani care vrea să devină prima președintă lesbiană a Americii

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE    /   4 comentarii

Ea este fetița de 11 ani care vrea să devină prima președintă lesbiană a Americii
Are doar 11 ani dar deja știe că este lesbiană și  visează la Casa Albă. Ella Briggs, fetița de 11 ani din Connecticut, a devenit în ianuarie primul așa numit „guvernator copil gay” care dorește să aibă o influență națională și chiar globală, scrie Huffington Post.
Ella este elevă în clasa a cincea a școlii elementare de Arte din Avon, fiind aleasă în funcția de ”guvernator copil gay” de către 6.400 de colegi de la 87 de școli din stat. În timpul campaniei, ea a promis că se va concentra pe „siguranța copiilor LGBTQ”,  spunând că se inspiră în misiunea sa din propria experiență. Are însă gânduri mărețe, declarând că  și-ar dori să devină prima „președintă lesbiană” a Americii, potrivit Hurtford Courant.
”Mulți copii nu se simt confortabil cu cine sunt și asta mă întristează, pentru că aș dori ca toată lumea să fie fericită. Îmi place să fiu eu însămi”, a declarat Ella  într-un interviu pentru presa locală. „Nu aș schimba nimic de la mine și nu m-aș schimba cu nimeni altcineva din lume”, a adăugat Ella.
Susține că, atunci când i-a mărturisit unui profesor că este lesbiană, acesta a a atenționat-o că un astfel de subiect nu este unul care să se discute la școală.
”Chiar mi-a rănit sentimentele. Am plâns în baie și nu vreau ca copiii să se simtă așa, pentru că eu m-am simțit foarte prost la acea școală”.
În discursul de „învestire” ca „guvernator copil gay”, Ella  a spus că dorește ”să ne păstrăm școlile în siguranță și să răspândim mesajul că iubirea este iubire”, inclusiv prin „crearea unor alianțe între cluburile gay, în care membrii comunității LGBT să se simtă mândri de ceea ce sunt”.

 

CELE MAI POPULARE

CELE MAI CITITE

CELE MAI COMENTATE

1În mijlocul Postului Mare, Olguța Vasilescu și Claudiu Manda trag un chef monstru pentru a-și sărbători nunta

2Un manual de psihologie de clasa a X-a învață elevii că nou-născuții nu sunt persoane. Același „statut” îl au și bolnavii psihic

3A trecut la cele veșnice Sorin Constantin, un băcăuan cu o viață de sfințenie. Cuvântul lui Iulian Capsali

4O sportivă portugheză aflată de 3 luni în moarte cerebrală a născut joi un băiețel

5Pădurile României, vândute pe Alibaba, gigantul magazin din China. Un lot de pădure din județul Vrancea, cu goruni, tei, nuci, frasini și stejari se vinde cu peste 300.000 de dolari

6Liviu Dragnea a dat în judecată Comisia Europeană pentru refuzul de a ancheta investigația OLAF în cazul Tel Drum

7Cazul profesorului de religie acuzat că a bătut un copil la oră: Martorii infirmă acuzațiile, cadrul didactic fiind cel agresat verbal. Cronologia și contextul evenimentelor. UPDATE: Imaginile surprinse de camerele VIDEO

830 martie: Plecarea la Domnul a lui Nicolae Steinhardt, evreul care L-a găsit pe Hristos în temniță

9Cine este Carmen Avram, unul dintre portdrapelurile listei PSD pentru europarlamentare: foarte multe emisiuni critice la adresa Bisericii Ortodoxe, dar foarte călduroasă cu minoritățile sexuale

10Duminica a treia din Postul Mare: Sfânta Cruce să fie expresia credinței și a evlaviei tale!

https://www.activenews.ro/externe/Ea-este-fetita-de-11-ani-care-vrea-sa-devina-prima-presedinta-lesbiana-a-Americii-155219

Un manual de psihologie de clasa a X-a învață elevii că nou-născuții nu sunt persoane. Același „statut” îl au și bolnavii psihic

DE ANDREI NICOLAE  /   ȘTIRI, EDUCAȚIE    /   Actualizat: Vineri, 29 martie 2019, 13:27   

Un manual de psihologie de clasa a X-a învață elevii că nou-născuții nu sunt persoane. Același „statut” îl au și bolnavii psihic

Un manual de clasa a X-a, de la Editura Aramis,  aprobat de Ministerul Educației și aflat pe piață încă din 2005, conține fraza „Noțiunea de persoană este aplicabilă doar omului, dar nu în general”. Capitolul despre definiția persoanei arată că nu ar avea parte de acest statut copiii la naștere și bolnavii psihic.
Manualul de Psihologie este scris de Mielu Zlate – coordonator, Tinca Crețu, Nicolae Mitrofan, Mihai Aniței. Capitolul despre personalitate este scris chiar de coordonatorul Mielu Zlate. Iată formularea din manulaul școlar pentru elevii de clasa a X-a, pagina 98, capitolul „Conceptul de Personalitate”:
„noțiunea de persoană este aplicabilă doar omului, dar nu în general, ci doar celui normal dezvoltat din punct de vedere psihic (copiilor la naștere și bolnavilor psihici (sic!) nu li se poate acorda atributul de persoană).
Manualul pare să promoveze ideile persoanelor care promovează avortul, inclusiv al nou-născuților, care argumentează că nefiind o „persoană”, un bebeluș poate fi ucis oricând în timpul sarcinii sau imediat după. Acest argument a fost folosit recent de legiuitorii statului New York, care au adoptat o lege prin care se permite avortul inclusiv până în momentul nașterii copilului.
Peter Singer, filosof american, profesor la Princeton, a scris în cartea sa, Practical Ethics,( 1st ed. Cambridge: Cambridge University Press, 1979) că viața unui nou-născut este mai puțin valoroasă decât a unui câine: „Copiii umani nu au conștiință de sine și nu sunt capabili să priceapă faptul că există. Nu sunt persoane. În consecință, viața unui nou-născut are o valoare mai mică decât viața unui porc, a unui câine sau a unui cimpanzeu”. Singer mai susține, printre altele, și relațiile sexuale dintre oameni și animale.
Singer a primit titlul de Doctor Honoris Causa al Universității București.
În 2012, un grup de experți medicali apropiați de Universitatea Oxford scria că „Părinților ar trebui să li se permită să își ucidă copiii nou-născuți pentru că aceștia sunt irelevanți din punct de vedere moral”. Autorii articolului, Alberto Giubilini și Francesca Minerva, afirmau că „statutul moral al unui nou-născut este cel echivalent unui fetus în sensul în care îi lipsesc proprietățile care să justifice atribuirea unui drept la viață”, iar un nou-născut nu este o persoană, ci o potențială persoană.
Acești doi autori sunt pupilii unui filosof australian, Julian Săvulescu, care a fost și el onorat de către Universitatea București.
Politica nazistă desemnase mai multe categorii de oameni drept „viață nedemnă de viață” (Lebensunwertes Leben), între care persoanele cu disabilități și alte boli. Germania nazistă a desfășurat un program prin care copii bolnavi, despre regimul considera că erau „nedemni de viață”, erau luați din sânul familiei și deveneau cobai în experimente medicale.
Biserica Ortodoxă, cea Catolică dar și toate cultele protestante, iudaice sau musulmane consideră fiecare persoană este unică încă din momentul concepției.

Cum să alegi o biserică  de Mary Fairchild

Your Guide, Mary Fairchild

Cum să alegi o biserică  de Mary Fairchild

Găsirea unei bisericii poate fi o experienţă dificilă, care consumă timpul. Aceasta consumă o mare parte din persistenţa pacientului, mai ales dacă cauţi o biserică după ce te-ai mutat într-o comunitate nouă. De obicei, poţi vizita numai una, sau e posibil două biserici pe săptămână, aşa că procesul căutării unei biserici se poate lungi pe o perioadă de câteva luni. Iată câţiva paşi practici de amintit, alături de întrebările pe care să le pui, în timp ce îţi croieşti drum prin procesul găsirii unei biserici.

Dificultatea: nu este disponibil

Timpul necesar: variază

Iată cum procedaţi:

  1. Ce denominaţie caut?

Sunt multe din care poţi alege, precum Catolică, Metodistă, Baptistă, Adunarea lui Dumnezeu, Nazarinenii, şi lista poate continua. Dacă eşti interesat de o biserică ne-denominaţională sau inter-denominaţională, există multe tipuri de acest fel, precum Penticostalii, Charismaticii, Fundamentaliştii, etc. Pentru a afla mai multe despre denominaţiile creştine vizitaţi acest studiu al diferitelor grupări de credinţă creştină (material în limba engleză la adresa http://christianity.about.com/od/denominations/).

  1. Care sunt crezurile mele doctrinare?

Este important să înţelegem crezurile doctrinare ale bisericii înainte de a ne alătura ei. Mulţi oameni devin deziluzionaţi cu privire la biserica lor după ce investighează mult în timp şi relaţii. Poţi evita această dezamăgire prin a înţelege ceea ce învaţă biserica şi dacă eşti de acord cu aceasta înainte să devi membru. Dacă nu eşti sigur, caută să discuţi cu cineva din biserică cu privire la aceasta. Anumite biserici oferă clase sau material scris pentru a ajuta înţelegerea doctrinei bisericii.

 3.Ce tip de structură de serviciu prefer?

Întreabă-te, „M-aş simţi mai confortabil cu o liturghie structurată, sau doar o ordine de serviciu mai informală?”

  1. Cu ce fel de îmbrăcăminte m-aş simţi cel mai confortabil ca să o port în biserică?

În anumite biserici, tricourile, blugii, şi chiar pantalonii scurţi sunt potriviţi. În altele un costum şi o cravată sau rochie ar fi îmbrăcămintea potrivită. În unele merge orice, aşa că te poţi întreba, „Ce este corect pentru mine – îmbrăcămintea elegantă, una delăsătoare sau ambele?”

 5. Ce fel de închinare prefer?

Închinarea este felul prin care ne exprimăm dragostea şi aprecierea noastră faţă de Dumnezeu, recunoştinţa şi minunăţia noastră faţă de lucrările şi căile Lui. Consideră ce fel de stil îţi va permite să te exprim cel mai liber în închinarea către Dumnezeu. Anumite biserici au muzică contemporană, altele au tradiţională. Unele cântă imnuri, în altele cântă coruri. Unele au formaţii complete, altele au orchestre şi coruri mixte. Unele cântă muzică gospel, rock, hard rock, etc.

  1. În ce fel de misiuni şi programe aş fi interesat?

Unele biserici oferă o abordare foarte simplă faţă de lucrare şi altele extind un sistem elaborat de clase, programe, producţii şi multe altele. Dacă eşti necăsătorit şi vrei o biserică cu un program pentru cei necăsătoriţi, verifică dacă există aşa ceva înainte ca să te alături lor.

  1. Prefer o biserică mică sau mare?

Părtăşiile din anumite biserici mici sunt capabile să ofere multe lucrări şi programe, în timp ce unele mai mari pot susţine o mulţime de oportunităţi. Totuşi, o biserică mică poate oferi un mediu mai intim, de legătură apropiată decât o biserică mare în care nu se poate cultiva la fel de efectiv. A deveni relaţional cere adesea mai mult efort într-o biserică mai mare. Acestea sunt lucruri pe care să le considerăm când privim la mărimea bisericii.

  1. Scrie anumite întrebări specifice.

Apoi, ia ceva timp ca să listezi întrebări specifice pe care ai vrea să le pui la telefon sau personal bisericii înainte de vizitare. Dacă ai câteva minute în fiecare săptămână fă aceasta, o să îţi salveze ceva timp în lunga alergare. De exemplu, dacă programele de tineret sunt importante pentru tine, pune aceasta pe lista ta şi cere specific informaţii despre ei. Unele biserici îţi vor trimite pe postă un „pachet de informaţii” sau „pachetul vizitatorului”, aşa că asigură-te să ceri acestea atunci când suni.

  1. Vizitează site-urile bisericii.

Îţi poţi face adesea o „idee” bună despre biserică prin a vizita pagina lor de web. Majoritatea bisericilor vor oferi informaţii despre cum a început biserica, crezurile doctrinare, o declaraţie de credinţă, plus informaţii despre lucrările şi misiunile pe care le oferă ei.

 10. Fă o listă de verificare

Înainte de a vizita, fă o listă de verificare cu cele mai importante caracteristici despre biserica pe care speri să o găseşti. Apoi ratează biserica conform listei tale atunci când pleci. A lua notiţe te va ajuta să compari şi să decizi mai târziu. Dacă vizitezi multe biserici, pe măsură ce trece timpul ai putea avea probleme cu menţinerea lor în mod drept. Aceasta însă te va ajuta să ţi o înregistrare pentru referinţă viitoare.

Sfaturi:

  1. Dacă nu ştii de unde că începi să cauţi, întreabă pe oamenii pe care îi ştii, prieteni, co-lucrători, sau oameni pe care-i admiri, unde merg ei la biserică.
  2. Vizitează o biserică de cel puţin 3 ori înainte de a face decizia la care să mergi.
  3. Nu încerca să schimbi o biserică. Majoritatea dintre ele sunt îndreptate în misiunea lor. Există aşa de multe diferite din care poţi să alegi încât este cel mai bine să găseşti una care este o „potrivire” bună pentru tine.

De ce ai nevoie:

timp
răbdare
o înţelegerea a ceea ce cauţi de fapt

https://www.voxdeibaptist.org/Cum_sa_alegi_o_Biserica.htm

DISCIPLINA BISERICEASCĂ, o secţiune luată din Constituţia Bisericii Baptiste din Sidney, New York.

download

DISCIPLINA BISERICEASCĂ, o secţiune luată din Constituţia Bisericii Baptiste din Sidney, New York.

Secţiunea 1: Disciplina formatoare.

Fiecare discipol al lui Hristos trebuie să fie sub disciplina Sa (instrucţie şi corecţie), care este administrată fiecăruia deopotrivă personal (Fapte 5:1-11; 1 Corinteni 11:30-32; 1 Tesaloniceni 4:6; Evrei 12:5-11; Apocalipsa 2:22-23) şi prin biserică (1 Corinteni 12.12-27; Efeseni 4:11-15; Galateni 6:1; 1 Tesaloniceni 5:14; Evrei 3:12-14; 12:15). Supunerea mutuală a unuia faţă de celălalt şi faţă de supraveghetorii pe care Domnul i-a pus peste biserica Sa (Efeseni 5:21; Evrei 13:17; 1 Petru 5:5) va avea ca rezultat sfinţirea fiecărui membru individual şi a întregului trup colectiv. Totuşi, sunt cazuri în care disciplina formatoare singură este insuficientă; şi disciplina corectoare devine necesară.

Secţiunea 2: Disciplina corectoare.

a. Afirmaţie generală. Disciplina corectoare devine necesară când se descoperă între membrii bisericii o doctrină eretică sau un comportament dezordonat, imoral sau scandalos. Ca o regulă generală şi atunci când este posibil, trebuie să se facă un efort pentru a aduce la pocăinţă partea ofensatoare prin sfat, mustrare personală şi restricţia de la anumite privilegii de către bătrânii bisericii înainte de a se lua mai mulţi paşi publici (Galateni 6:1; Iacov 5:19-20). Principiile care ni se dau în Matei 18:15-16; Romani 16:17-20; 1 Corinteni 5:1-13; 2 Tesaloniceni 3:6-15; 1 Timotei 5:19-20; şi Tit 3:10 trebuie să fie aplicate corespunzător la fiecare caz de disciplină corectoare. În unele cazuri, mustrarea sau critica publică pot fi justificate (Matei 18:17; 1 Timotei 5:20). În cazuri mai serioase, unele dintre privilegiile de membru este necesar să fie suspendate şi să se impună restricţii corespunzătoare (Romani 16:17-20; 2 Tesaloniceni 3:14-15). În cele mai extreme cazuri, este necesară excomunicarea din calitatea de membru al bisericii (Matei 18:17; Romani 16:17-20; 1 Corinteni 5:1-13; 1 Timotei 1:20; Tit 3:10).

1. Metode şi limite ale disciplinei. De vreme ce biserica este sub regula Scripturii, acţiunile ei disciplinare trebuie să fie în acord cu directivele Scripturii (2 Corinteni 2:6-7). Aceste acţiuni includ mustrarea verbală publică (Matei 18:17; 1 Timotei 5:20), evitarea socială Romani 16:17; 1 Corinteni 5:9-11; 2 Tesaloniceni 3:6, 14) şi înlăturarea de la părtăşia caracteristică creştină (Matei 18:17; 1 Corinteni 5:13; 2 Ioan 10), ele au intenţia de a aduce pocăinţă prin simţirea tristeţii şi a ruşinii (2 Corinteni 2:7; 2 Tesaloniceni 3:14). Totuşi, biserica nu are nici un drept să confişte bunuri, să interzică drepturi conjugale, sau să dea pedepse corporale de orice fel. Totuşi, când un membru care este judecat de bătrânii bisericii este vinovat sau este suspect de un delict, el poate fi raportat autorităţilor civile (Fapte 4:29; 25:11; 1 Petru 4:15).

2. Scopurile disciplinei. Scopurile disciplinei corectoare sunt întotdeauna slava lui Dumnezeu, bunăstarea şi puritatea bisericii (1 Corinteni 5:6), şi restaurarea şi creşterea spirituală a celui ofensator (1 Corinteni 5:5; 2 Corinteni 2:5-8; 1 Timotei 1:20). Pentru a atinge aceste scopuri bătrânii bisericii vor căuta să menţină un contact pastoral regulat cu toţi membrii care se află sub disciplină corectoare.

b. Mustrarea sau critica publică. Mustrarea publică constă într-un efort pastoral, înainte de adunarea bisericii, de a chema la pocăinţă un membru nepocăit al bisericii pentru un păcat prea serios pentru a fi acoperit cu o pătură a dragostei (1 Petru 4:8). Bătrânii bisericii pot administra critica publică în cazul în care, după judecata lor, o comportare greşită (Galateni 2:11-14; 1 Timotei 5:20), tipare de păcat (Tit 1:12-13), sau o eroare de doctrină serioasă (Tit 1:10-13) creează o ameninţare semnificativă pentru evlavia, unitatea sau mărturia adunării. Cei care primesc cu umilinţă cuvântul de mustrare publică personal şi îşi mărturisesc păcatul şi manifestă o viaţă transformată (Proverbe 28:13) vor fi lăudaţi mai târziu în public pentru evlavioasa lor pocăinţă (2 Corinteni 7:7-11). Dacă mustrarea nu este băgată în seamă, se poate impune o disciplinare mai departe.

c. Suspendarea privilegiilor. Un anumit comportament greşit al unui membru este atât de dăunător pentru unitatea, sfinţenia şi mărturia bisericii încât Domnul cere ca mustrarea publică să fie însoţită de suspendarea unora sau a tuturor privilegiilor de membru, potrivit cu natura şi gravitatea ofensei (Romani 16:17-20; 2 Tesaloniceni 3:14-15). În toate cazurile de suspendare, persoana ofensatoare încă trebuie să fie privită ca şi frate în Hristos şi ca un membru al bisericii (2 Tesaloniceni 3:14-15) şi nu ca un om rău separat de părtăşia distinctiv creştină (Matei 18:17-18). În plus, Domnul vrea ca această mustrare gravă să fie exprimată şi să fie întărită de întreaga biserică (Matei 18:17; Romani 16:17-20; 2 Tesaloniceni 3:6-15).

1. Procedura. Potrivit procedurilor schiţate mai jos pentru fiecare dintre cele cinci categorii majore de ofense, într-o întâlnire a adunării obişnuită sau în una specială, bătrânii bisericii vor recomanda adunării ca membrul ofensator să fie suspendat, specificând motivele pentru disciplinare, revocarea privilegiilor acestuia şi orice alte constrângeri să fie impuse. Pentru ca actul de suspendare să fie valabil el trebuie să aibă aprobarea a cel puţin trei pătrimi din majoritate (2 Corinteni 2:6) membrilor prezenţi care votează. Pentru a menţine un climat de pace, bătrânii bisericii vor avea dreptul, la discreţia lor personală, să impună o suspendare temporală asupra unui membru în timpul unui scurt interval dintre hotărârea lor de a recomanda suspendarea şi votul adunării.

2. Tratamentul. Un membru aflat sub suspendare va fi tratat de întreaga adunare potrivit cererilor specifice ale principiului general de evitare socială (Romani 16:17-18; 2 Tesaloniceni 3:14-15) determinat de bătrânii bisericii. Cei care se supun cu umilinţă disciplinei impuse şi manifestă pocăinţă pentru păcatul lor vor fi iertaţi după aceasta, li se vor restaura privilegiile şi vor fi primiţi public înapoi în părtăşia deplină a bisericii cu acordul adunării (Matei 18:15; 2 Corinteni 2:5-11).

3. Ocazii. Categoriile principale de păcat care cer suspendarea sunt următoarele:

A. Ofensa particulară nerezolvată (Matei 18:15-17). Când o ofensă particulară rămâne nerezolvată, chiar după ce metoda prescrisă de Domnul nostru în Matei 18:15-16 a fost urmată cu rugăciune şi cu amabilitate, ea este considerată o ofensă înrăutăţită. Fratele implicat va aduce problema la bătrânii bisericii care, dacă ei o consideră că este suficient de serioasă şi nu îl pot convinge pe frate sau pe soră să se pocăiască, vor raporta situaţia bisericii şi vor recomanda ca fratele sau sora încăpăţânată să fie suspendat (Matei 18:17a). Dacă chiar şi după suspendare persoana rămâne tare în păcatul lui / a ei, se va legifera excomunicarea potrivit procedurii schiţate în paragraful D al acestui Articol (Matei 18:17b).

B. Învăţături sau comportament separator (Romani 16:17-18; Tit 3:10-11). Când un membru persistă intenţionat în propagarea unei erori de doctrină serioase contrar Scripturii şi Confesiunii noastre de Credinţă, sau încearcă să semene discordie între membri contrar Scripturii şi a acestei Constituţii, el poate fi suspendat ca şi persoană dizidentă. De vreme ce fiecare membru este responsabil de a ajuta la păstrarea unităţii Duhului (Efeseni 4:1-3), nici un membru nu trebuie să ascundă un astfel de comportament separator, ci mai degrabă să îl mustre şi, dacă este necesar, să îl dezvăluie bătrânilor bisericii (Deuteronom 13:6-8; 1 Corinteni 1:10-11). Oricând bătrânii bisericii devin conştienţi de un comportament separator, ei trebuie să îl confrunte potrivit cu Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă un membru persistă într-un astfel de comportament după ce a primit în mod repetat mustrări de la bătrânii bisericii, bătrânii bisericii vor raporta bisericii situaţia şi vor recomanda ca membrul separator să fie suspendat. Dacă după suspendare persoana persistă în semănarea discordiei sau în răspândirea unor erori de doctrină grave, se va legifera excomunicarea potrivit procedurii schiţate în paragraful D al acestui Articol.

C. Comportamentul dezordonat (2 Tesaloniceni 3:6-15). Oricând bătrânii bisericii devin conştienţi că în ciuda mustrărilor disciplinării formatoare (1 Tesaloniceni 5:14), un membru se poartă dezordonat, ei trebuie să îl confrunte potrivit Cuvântului lui Dumnezeu (2 Tesaloniceni 3:10-12). Când un membru persistă conştient într-o comportare care arată indiferenţă flagrantă sau publică pentru:
• ordinea instituită de Dumnezeu pentru toată omenirea în decretele creaţiei, şi anume, lucrul, sabatul şi căsătoria (Geneza 2:1-3, 15, 18-24; Exod 20:8-11; 1 Corinteni 7:1-17, 39; 2 Tesaloniceni 3:6-15; 1 Timotei 5:8; Tit 2:5);
• principiile etice incluse în cele Zece Porunci (Exod 20:1-17; Romani 13:8-10; Iacov 2:8-12);
• ordinea stabilită de Hristos pentru biserica Sa în Scriptură şi adaptată de adunarea noastră în această Constituţie (1 Corinteni 11:17-34; 1 Corinteni 14:37-40; 1 Timotei 3:14-15; Tit 1:5);
• ordinea stabilită de Dumnezeu cu privire la guvernarea civilă (Romani 13:1-7; 1 Petru 2:13-17),
el poate fi suspendat ca o persoană dezordonată (2 Tesaloniceni 3:6). După ce primeşte mustrarea de la bătrânii bisericii, dacă un membru persistă într-un astfel de comportament, bătrânii bisericii vor raporta bisericii situaţia şi vor recomanda ca membrul dezordonat să fie suspendat (2 Tesaloniceni 3:14-15). Dacă după suspendare persoana persistă în dezordine, se va legifera excomunicarea potrivit procedurii schiţate în paragraful D al acestui Articol.

D. Păcat scandalos urmat de semne de pocăinţă. Dacă un membru a păcătuit scandalos dar arată semne promiţătoare de pocăinţă, incluzând supunere faţă de mustrarea bătrânilor bisericii, încă mai este necesară suspendarea lui pentru un timp de la anumite privilegii de membru, ca să nu fie aduse reproşuri asupra numelui lui Hristos şi cel al bisericii (2 Samuel 12:14; Romani 2:24), ca nu cumva alţii să fie încurajaţi să păcătuiască (1 Timotei 5:20), sau ca nu cumva ofensatorul însuşi să eşueze în a-şi cerceta sufletul lui şi să realizeze gravitatea ofensei sale (2 Corinteni 13:5). Dacă persoana încetează să arate în continuare fructe de pocăinţă, se va legifera excomunicarea potrivit procedurii schiţate în paragraful D al acestui Articol.

E. Sfidarea disciplinei bisericii. Dacă un membru este acuzat sau suspectat de un păcat grosolan şi el / ea se îndepărtează de adunare, refuzând să se întâlnească cu bătrânii bisericii pentru ca problema să poată fi investigată, el sau ea poate fi suspendat din toate privilegiile de membru (Matei 18:17; Numeri 16:12, 20-27). Bătrânii bisericii pot recomanda adunării la o dată ulterioară ca o astfel de persoană să fie exclusă sau excomunicată.

d. Excomunicarea

1. Comportament imoral. Anumite tipuri de comportament trebuie să fie categorisite ca şi imorale (1 Corinteni 5:9-11; 6:9-10), şi un membru nepocăit vinovat de un astfel de comportament trebuie să fie exclus de la părtăşia bisericii (1 Corinteni 5:3-5, 13; Matei 18:17). Într-un astfel de caz, bătrânii bisericii vor face eforturi serioase de a-l aduce pe ofensator la o adevărată pocăinţă, dovedită de o reformare biblică (2 Corinteni 7:10-11). Dacă aceste eforturi eşuează, ei vor raporta aceasta adunării într-o adunare obişnuită sau într-o întrunire specială numită întrunire de afaceri ale bisericii şi vor recomanda ca ofensatorul să fie excomunicat. Aceasta trebuie făcută prin acţiunea întregii bisericii (Matei 18:17; 1 Corinteni 5:4). Pentru a fi valabil, un act de excomunicare trebuie să aibă aprobarea a cel puţin trei pătrimi (2 Corinteni 2:6) dintre membrii prezenţi care votează.

2. Doctrina eretică. Unele opinii greşite cu privire la doctrinele Scripturii sunt atât de serioase încât ele sunt categorisite de apostoli ca fiind eretice, adică, erori peiorative care sunt inconsecvente cu o profesiune credibilă (Galateni 1:6-9; 2 Tesaloniceni 2:11-12; 1 Timotei 4:1). Un membru care persistă în a ţine sau a propaga vre-o astfel de opinie, în ciuda mustrării serioase şi repetate a bătrânilor bisericii (Tit 3:10), va fi excomunicat în acelaşi fel ca şi o persoană imorală.

3. Incorigibilii. O persoană suspendată care persistă în păcatul ei poate fi excomunicată la fel ca şi o persoană imorală.

Secţiunea 3: Disciplina protectoare.

Biserica nu are nici o autoritate de a exercita disciplină asupra celor care nu sunt membri. Cei care nu sunt membri nu sunt privilegiaţi de paşii amabili ai disciplinei bisericii. Totuşi biserica are dreptul şi responsabilitatea de a-şi proteja membrii ei faţă de cei care distrug pacea ei şi puritatea vieţii ei şi a doctrinei (Tit 1:9-13). Dacă astfel de persoane fac necazuri bisericii, bătrânii bisericii îi va numi, vor identifica erorile lor şi îi vor avertiza pe membri să nu se asocieze cu ei.

https://www.voxdeibaptist.org/disciplina_bisericii_constitutie.htm

TABĂRA DE LÂNGĂ MARE

download

TABĂRA DE LÂNGĂ MARE. Locul unde israeliţii şi-au întins tabăra lângă mare şi unde au efectuat traversarea (Exod 13:18; 14:2) a fost un subiect controversat în ultimii 100 de ani. Problema nu poate fi separată de aceea a localizării unor locuri cum sunt Baal-Ţefon, Etam, Migdol, Pihahirot, Marea Roşie (Marea Trestiilor) şi Sucot.

Două tradiţii majore s-au format în legătură cu ruta exodului din Egipt: teoria „sudică” preferă o rută din regiunea de SE a ţinutului Wadi Tumilat către regiunea Suezului, şi teoria „nordică” care propune o traversare în apropierea Lacului Menzaleh, la S de Port Said.

Teoria „sudică” a fost anticipată de Josephus (Ant. 2. 315), care a considerat că israeliţii au pornit de la Latopolis (= egip. bab. vechiul Cairo) spre Baal-Ţefon, la Marea Roşie; Pierre Diacre şi Antonin de Plaisance au avut o tradiţie potrivit căreia evreii au trecut pe la Clysma, în apropiere de Suezul din zilele noastre. Dintre cercetătorii contemporani, Lepsius, Mallon, Bourdon (cu o traversare la Clysma), Cazelles şi Montet au preferat această teorie.

Ruta de N a fost propusă de Brugsch, care a identificat Marea Trestiilor, yam-sup, cu egip.p’twf plasat Lacul Serbonis pe ţărmul Mării Mediterane alături de Baal-Ţefon, la Ras Qasrun. Dar această identificare nu este în armonie cu relatarea biblică, în care Dumnezeu a interzis Israelului să meargă „pe drumul ţării filistenilor” (Exod 13:17-18). Gardiner a fost următorul care a îmbrăţişat teoria rutei de N (JEA 5, 1918, p. 261-269; Recueil Champollion, 1922, p. 203-215), la fel ca şi O. Eissfeldt şi N. Aimé-Giron, cel dintâi identificând Casios şi Baal-Ţefon pe ţărmul mediteranean, iar al doilea identificând Baal-Ţefon cu Tahpanes (papirusul fenician). Cu privire la poziţia lui Albright, vezi mai jos.

  1. Cazelles a rezumat întreaga problemă. El a considerat că tradiţia mai târzie datând de la LXX încoace (observaţi expresiathalassa erythradin LXX, „Marea Roşie”) vorbeşte despre ruta de S, dar un studiu al numelor din textul ebraic sugerează că acesta indică o rută de N, pe lângă Mediterana; potrivit lui Cazellas, aceste localizări din N au fost datorate unui editor al documentelor J şi E care (la fel ca şi Manetho şi Josephus) a asociat exodul evreilor cu expulzarea hicsoşilor din Egipt. Totuşi, această explicaţie este speculativă.

În fine, există o sugestie complet diferită făcută de W. F. Albright (BASOR 109, 1948, p. 15-16). El a plasat Ra’amses la Tanis  în N, i-a adus pe israeliţi spre SE trecând pe lângă localităţile din Wadi Tumilat (Pitom la Retabeh, Sucot la Tell el-Maskhutah) şi apoi întorcându-se din nou brusc spre N (cf. „să se întoarcă”, Exod 14:2) pe la Lacurile Amare spre regiunea Baal-Ţefon localizată la Tahpanes (Defneh) de mai târziu; Migdol este Tell el-Her la S de Pelusim, iar Marea Trestiilor (yam-sup) se afla în această regiune. După ce au părăsit astfel Egiptul propriu-zis, israeliţii au fugit spre SE în peninsula Sinai, aşa încât ruta lui Albright devine în final o rută „sudică” (adică, el nu duce Israelul pe drumul interzis al filistenilor). Rezervele lui Noth (Festschrift Otto Eissfeldt, 194-7, p. 181-190) sunt bazate în mare măsură pe considerente de critică literară de o relevanţă îndoielnică. Aşa cum se va vedea, ruta Exodului continuă să fie o problemă controversată.

BIBLIOGRAFIE

  1. Aimé-Giron,Annales du Service des Antiquitiés de l’Égypte40, 1940-1941, p. 433-460; Bourdon, RB 41, 1932, p. 370-382, 538-549; H. Cazelles, RB 62, 1955, p. 321-364; O. Eissfeldt, Baal-Zaphon, Zeus Casios und der Durchzug der Israeliten durch das Meer, 1932; Lepsius,Zeitschrift für Aegyptische Sprache 21, 1883, p. 41-53; Mallon, „Les Hébreux en Égypte”, Orientalia 3, 1921; Montet, Géographie de l’Égypte Ancienne, 1, 1957, p. 218, 219 şi L’Égypte et la Bible, 1959, p. 59-63; E. Uphill, Pithon and Raamses; JNES 27, 1968, p. 291-316 şi 28, 1969, p. 15-39.

Vezi de asemenea H. H. Rowley, From Jaseph to Joshua, 1950, pentru bibliografia mult mai veche, şi C. de Wit, The Date and Route of the Exodus, 1960, pentru aspecte egiptene specifice. M. Bietak, Tell El-Dab’a II, Vienna, 1975, o lucrare nepreţuită pentru topografia şi condiţiile din Delta de E.

C.D.W.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2013/04/tabara-de-langa-mare.html

Predică adventiştii o altă Evanghelie? de Dale Ratzlaff

download

Există două extreme pe care Biserica trebuie să le confrunte în mod continuu, oricare dintre ele pot fi dovedite a fi fatale acesteia. La fel cum este în timp ce conduci maşina pe şosea formezi un număr de telefon la celular şi dintr-o dată îţi pierzi concentraţia şi apoi te trezeşti că ai virat în afara drumului. Eu aproape că am lovit curba mai alaltăieri făcând acelaşi lucru.

Prima extremă este atunci când bisericile încep să se critice între ele. Nu există biserică perfectă şi trebuie să ne amintim de rugăciunea Domnului Isus pentru unitate ca toate să fie una. Dacă ar fi fost vreo biserică perfectă, cred că nu ar fi fost perfectă dacă ne alăturam noi la ea. Astfel că a face argumente despre stilurile de închinare, muzică, cât de des se serbează Cina Domnului, sau cum o să decurgă evenimentele zilei anterioare sunt lucruri pe care le consider că rănesc biserica în calitate de întreg.

Cealaltă extremă în care au căzut mulţi creştini este că noi ne vedem doar de afacerile noastre. Nu ne pasă deloc de ceea ce învaţă biserica. În cele din urmă, cine suntem de fapt noi ca să judecăm? Slujba noastră este să predicăm adevărul şi să nu ne îngrijorăm de alţii. Corect? Această atitudine de neimplicare face loc învăţătorilor falşi pentru a-i trage pe mii, da, milioane în organizaţii cultice şi extra-cultice, care compromit evanghelia care a fost odată pentru totdeauna dată sfinţilor.

Prin urmare, pe de-o parte, trebuie să fim atenţi să nu condamnăm alte biserici care au un stil de închinare diferite şi diferenţe în cadrul crezurilor periferice ci, pe de altă parte, Scriptura este clară referitoare la faptul că noi trebuie să confruntăm falşii învăţători care compromit fundamentul de bază al Creştinismului – evanghelia lui Hristos.

Problema din Galatia

Mi s-a cerut să împărtăşesc cu dumneavoastră ceea ce eu consider a fi cea mai importantă, sau cel puţin una din importantele, probleme cu biserica Adventistă de Ziua a Şaptea. Adventiştii ţin multe valori şi practici. Accentul lor pe sănătate, educaţie, misiune, evanghelism, comunitate şi dăruire sunt de lăudat. Totuşi, cred că adventiştii au anumite doctrine false la care ţin şi că în inima Adventismului istoric există un compromis al evangheliei, ceea ce este foarte similar cu ceea ce era promovat bisericilor din Galatia din timpul lui Pavel.

Epistola către Galateni a fost scrisă aproximativ în anul 50 d. Hr. şi mulţi scolastici cred că aceasta este prima scrisoare pe care Pavel a scris-o tinerelor biserici dintre neamuri. Motivul pentru care s-a scris galatenilor era una dintre primele probleme cu care biserica Creştină avea să se confrunte. Ce relaţie trebuie să existe între legile vechiului legământ şi Creştinism? Această problemă continuă să fie o chestiune presantă în cadrul bisericii de astăzi.

Magnitudinea problemei din Galatia

Dacă se face o comparaţie între cartea Galateni şi alte cărţi ale lui Pavel, se poate evidenţia faptul că Pavel a considerat că problema galatiană avea o magnitudine mai mare decât orice altă problemă pe care a adresat-o în oricare dintre scrisorile lui.

Mai întâi, observăm că nu există cuvinte de afecţiune. Dacă compară cineva, de exemplu, scrisoare lui Pavel către corinteni se poate descoperi că el se adresează corintenilor ca „sfinţiţi în Hristos, chemaţi să fie sfinţi” (1 Corinteni 1:2). Pavel continuă prin a-i lăuda, „în El aţi fost îmbogăţiţi în toate privinţele, cu orice vorbire şi cu orice cunoştinţă” (1 Corinteni 1:5). „Nu duceţi lipsă de nici un fel de dar, în aşteptarea arătării Domnului nostru Isus Hristos. El vă va întări până la sfârşit, în aşa fel ca să fiţi fără vină în ziua venirii Domnului nostru Isus Hristos” (1 Corinteni 1:7, 8). Cu toate acestea ştim că biserica din Corint nu era prea „sfântă” în comportamentul ei. Existau partide, cu certuri şi gelozii (1 Corinteni 4). Exista „curvie şi încă o curvie de acelea, care nici chiar la păgâni nu se pomenesc, până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său” (1 Corinteni 5) [traducerea Cornilescu, n. tr.]. Corinteni se judecau unul pe altul la tribunal (1 Corinteni 6). Exista învăţătură falsă despre căsătorie (1 Corinteni 6) şi lista poate continua. Cu toate acestea Pavel i-a putut numi „sfinţi în Isus Hristos”! De ce? Pentru că problema corintenilor era una legată de comportamentul cuiva, nematuritate şi înţelegerea greşită iar nu un compromis muşamalizat al evangheliei. Atunci când scrie galatenilor, totuşi, nu există cuvinte de asigurare sau de afecţiune. Nu există nici o menţiune de „sfinţi” în cartea Galateni. Există cuvinte de afecţiune în toate celelalte scrisori ale lui Pavel, dar nu şi aici. De ce? Datorită magnitudinii problemei! Putem în mod drept conclude faptul că pentru Pavel problema din Galatia era mult mai rea decât situaţia din Corint.

Pavel ajunge direct la punctul său şi le spune galatenilor că ei învăţau o evanghelie falsă.

Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos, la o altă Evanghelie. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar Sunt unii oameni care vă tulbură, şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos. (Galateni 1: 6,7)

Limba greacă evidenţiază foarte clar faptul că „evanghelia” pe care o promovau falşii învăţători galateni era o evanghelie total diferită de adevărata evanghelie a lui Hristos. Pavel merge mai departe în cel mai puternic limbaj pentru a condamna pe oricine care ar învăţa această falsă evanghelie.

Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie, deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema! (Galateni 1:8, 9)

Pavel, de ce un astfel de limbaj puternic şi condamnator? De ce? Datorită magnitudinii problemei!

Următorul lucru ce trebuie luat în considerare este confruntarea publică cu Petru din Galateni 2:11-14. Ne-am aştepta ca Pavel să-l trateze pe Petru cu mai multă atenţie decât să-l condamne în faţa adunării. În plus, nu era oare Petru cel care era capul echipei care a umblat şi a vorbit cu Hristos? Oare nu a fost Petru cel care a fost folosit într-un mod aşa de măreţ în ziua Cincizecimii, când 3.000 de oameni au fost convertiţi? Oare nu către Petru a fost direcţionat Corneliu de către îngerul lui Dumnezeu atunci când neamurile au primit darul Duhului Sfânt? De ce nu l-a luat Pavel pe Petru aparte şi să-l mustre în particular? De ce? Datorită magnitudinii problemei!

Notaţi care sunt cuvintele folosite de Pavel pentru a descrie pe aceşti falşi învăţători.

O, Galateni nechibzuiţi! Cine v-a fermecat, pe voi, înaintea ochilor cărora a fost zugrăvit Isus Hristos ca răstignit? (Galateni 3:1)

Aici Pavel îi numeşte „ridicoli” şi „fermecaţi”. Acesta este într-adevăr un limbaj pasionant. El a făcut-o pentru a-i şoca faţă de seriozitatea acţiunilor lor. Astăzi, am putea spune ceva de acest gen, „Voi idioţilor prostiţi, de ce aţi lăsat ca simpla evanghelie a harului prin credinţa în Hristos pentru o falsă evanghelie? Nătângilor!” De ce a folosit Pavel un astfel de limbaj pasionant? De ce? Datorită magnitudinii problemei.

Pavel merge chiar mai departe. Erezia din Galatia, spune Pavel, i-a făcut să fie „despărţiţi de Hristos” şi că „au căzut din har” (Galateni 5:1-4). O! Pavel, de ce eşti aşa de condamnator? De ce? Datorită magnitudinii problemei!

Apoi, de parcă cititorii săi nu ar fi simţit încă întreaga enormitate a problemei, Pavel atinge culmea.

Şi, schilodească-se odată cei ce vă tulbură! (Galateni 5:12)

Începem să vedem magnitudinea problemei din Galatia. Aceasta a făcut apel la cea mai puternică dintre confruntările lui Pavel. Motivul pentru care problema din Galatia se contura aşa de mult în mintea lui Pavel a fost faptul că învăţătorii falşi promovau o evanghelie falsă care a subminat temelia de bază pe care stă Creştinismul.

Natura problemei din Galatia

Care a fost această pervertire a evangheliei? În cadrul bisericii Adventiste există o grămadă de controversă referitor la care a fost problema din Galatia. Unii au încercat să limiteze afirmaţiile despre lege din Galateni în favoare aşa numitei „legi ceremoniale” excluzând astfel aşa zisa „lege morală” a celor Zece Porunci. Făcând aceasta ei pot ţine Sabatul de ziua a şaptea datorită problemei din Galatia. Unii au încercat să spună că problema din Galatia era de natura unei erezii gnostice. Personal, sunt convins, dincolo de orice umbră de îndoială, că cei din Galatia amestecau credinţa cu faptele. Ei îşi puneau atât credinţa în Hristos şi ascultarea de lege ca temelie a mântuirii. Ei spuneau că pentru a fi mântuit cineva trebuie să aibă credinţă în Hristos, da, dar trebuie să ţină şi legea. Şi aşa au mers cu un pas înainte şi promovau ritualurile vechiului legământ drept semn că cineva era ascultător de lege. Următoarele texte ne duc la această concluzie.

Neprihănirea Noului Legământ nu vine prin lege (Galateni 2:21); aceasta este învăţătura consistentă a lui Pavel. În Filipeni 3:8, 9 citim următoarele:

Mai mult decât atât Ba încă, şi acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate şi le socotesc ca un gunoi, ca să câştig pe Hristos, şi să fiu găsit în El, nu având o neprihănire a mea, pe care mi-o dă Legea, ci aceea care se capătă prin credinţa în Hristos, neprihănirea, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă.

Neprihănirea vechiului legământ, totuşi, este bazată pe ascultarea de lege.

Vom avea parte de îndurarea Lui, dacă vom împlini cu scumpătate toate aceste porunci înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, cum ne-a poruncit El (Deuteronom 6:25) [Versiunea Cornilescu foloseşte cuvântul „îndurarea”, iar versiunea din limba engleză este folosit cuvântul „neprihănire”, n. tr.]

Pavel îi întreabă pe Galateni,

„Iată numai ce voiesc să ştiu de la voi: prin faptele Legii aţi primit voi Duhul, ori prin auzirea credinţei?” (Galateni 3:2)

Apoi El spune:

Căci toţi cei ce se bizuiesc pe faptele Legii, sunt sub blestem; pentru că este scris: „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă”… Însă Legea nu se întemeiază pe credinţă; ci ea zice: „Cine va face aceste lucruri, va trăi prin ele” (Galateni 3:10, 12).

Pavel afirmă foarte clar că dominaţia legii a fost de la Moise la Hristos. El afirmă aceasta de câteva ori în feluri diferite.

  1. Legea a apărut la 430 de ani dupăAvraam (Galateni 3:17).
  2. El spune că legea a fost „adăugată” pânăcând avea să vină sămânţa (Hristos) (Galateni 3:19). Atunci când cineva adaugă ceva, înseamnă că aceasta nu a fost acolo anterior. Cuvântul „până” înseamnă că ceea ce a fost adăugat a fost mai apoi luat.
  3. Legea era un îndrumător pentru a ne conduce la Hristos (Galateni 3:24, 25). Acum însă de odată ce a venit credinţa nu mai suntem sub îndrumarea legii (v. 25).
  4. Să nu trecem cu privirea semnificaţia textului din Galateni 3:28, 29.

Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi ai lui Hristos, sunteţi „sămânţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă. (Galateni 3:28, 29)

Această mărturisire a faptului că noul legământ nu face nici o distincţie dintre Iudeu şi Grec, rob sau slobod, bărbat sau femeie, este o afirmaţie de mari proporţii pentru cineva care este versat în legea vechiului legământ! Aceasta taie exact prin inima legii vechiului legământ. Există multe legi în cadrul vechiului legământ care îi separau pe Iudei de Neamuri1, pe robi de cei liberi2, bărbaţi de femei3. Aceste două versete anulează complet legile vechiului legământ care se referă la alimentele curate şi necurate, circumcizie, Sabat, zilele de lună plină, festivalurile fixate şi toate legile care îi separau pe Iudei de Neamuri.

Pavel arată că creştinul noului legământ este direct legat de promisiunea de Neprihănire prin credinţă care i-a fost dată lui Avraam, înlăturând complet toate legile Sinaitice4. Pavel este neabătut în a sublinia ideea despre dominaţia legii.

  1. În Galateni 4:3-5 Pavel afirmă că Iudeii au fost robi ţinuţi în sclavie sub lege până a venit Hristos ca să îi răscumpere pe cei ce se aflau sub lege.

Tot aşa şi noi, când eram nevârstnici, eram supt robia învăţăturilor începătoare ale lumii. Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimes pe Fiul Său, născut din femeie, născut supt Lege, ca să răscumpere pe cei ce erau supt Lege, pentru ca să căpătăm înfierea. (Galateni 4:3-5)

El continuă prin a le spune vestea bună.

Aşa că nu mai eşti rob, ci fiu; şi dacă eşti fiu, eşti şi moştenitor, prin Dumnezeu. (Galateni 4:7)

Având în minte aceste lucruri clare am ajuns la inima problemei. Ce făceau de fapt galatenii încât să provoace o aşa puternică confruntare din partea lui Pavel?

  1. Ei obligau circumcizia ca ingredient necesar pentru dreptul de a sta cu Dumnezeu (Galateni 5:3)
  2. Ei forţau separarea Iudeilor de Neamuri în cadrul mesei de părtăşie. Neamurile aduceau la masa de părtăşie altceva şi nu un picior de miel! Aceasta i-a determinat pe Iudei să se depărteze de Neamuri, care prin urmare l-a determinat pe Pavel să-l confrunte în pe Petru în mijlocul celor adunaţi.
  3. Ei decretau zilele sfinte ale calendarului vechiului legământ.

Dar acum, după ce aţi cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis, după ce aţi fost cunoscuţi de Dumnezeu, cum vă mai întoarceţi iarăşi la acele învăţături începătoare, slabe şi sărăcăcioase, cărora vreţi să vă supuneţi din nou? Voi păziţi zile, luni, vremi şi ani. Mă tem să nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. (Gal 4:9-11)

Există unii care merg până acolo încât ar face orice ca să se scoată din învăţătura clară a acestui verset. Ei vor încerca să aducă o părere nouă faţă de discuţia lui Pavel despre legea vechiului legământ şi să afirme că ceea ce se întâmplă de fapt aici se referă la anumite festivaluri păgâne antice. Totuşi, este clar că Pavel foloseşte „lucrurile elementare” pentru legea vechiului legământ în câteva locuri şi este în definitiv în vedere şi aici5. Prin urmare, trebuie să concludem faptul că textul de mai sus se referă la „timpul potrivit al Domnului”6 al zilelor de Sabat, luni noi, cele şapte sărbători de anotimp şi anii sabatici. În Coloseni 2:16, 17 Pavel a afirmat clar faptul că aceste lucruri (în calitate de grup) au fost doar o simplă umbră însă Hristos este esenţa.

Galateni 5:18 o spune foarte clar, Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi supt Lege. (Galateni 5:18)

Sumarul problemei din Galatia

Învăţătorii falşi spuneau că pentru a fi mântuit cineva trebuia să aibă credinţă în Hristos şi să ţină şi legea, inclusiv legile despre hrană, ritualurile de circumcizie, Sabatul, lunile noi, festivalurile stabilite şi anii sabatici. Pavel a spus că această învăţătură era o evanghelie falsă care a atras din el cea mai puternică formă de condamnare.

Există două formule pentru mântuire care erau promovate.

Credinţa + faptele legii = Mântuire

Ascultarea noastră este un component necesar pentru mântuire.

Sau

Credinţa = Mântuire + roadele Duhului

Ascultarea noastră nu este o componentă necesară mântuirii ci doar o evidenţă imperfectă a acesteia.

Aici se află cea mai importantă afirmaţie. Faptele ascultării care provin în urma mântuirii nu sunt faptele legii şi nu includ orice ritualuri din cadrul legii vechiului legământ cum sunt cele legate de curat şi necurat, circumcizia, Sabatele, sărbătorile de lună nouă, sărbătorile de sezon sau anii sabatici (Marcu 7:14–23; Romani 14:5, 14; Evrei 10:1; Galateni 4:10; Coloseni 2:16, 17).

Galatenii vroiau să fie sub legea vechiului legământ; ei promovau ritualurile vechiului legământ. Pavel a spus că aceasta era o evanghelie falsă şi a condamnat această învăţătură în termenii cei mai puternici posibili!

Problema adventiştilor

Adventiştii, de asemenea, vor să fie sub lege şi o promovează în mod viguros. Şi ei silesc ritualul vechiului legământ al Sabatului precum şi al legii lucrurilor curate şi cele necurate. Problema adventistă este cu mult asemenea cu problema galatiană. Adventiştii învaţă că cineva poate fi mântuit doar prin credinţă dar pentru a se menţine mântuit acesta trebuie să ţină legea, în special Sabatul.

Ei învaţă că Sabatul este sigiliul lui Dumnezeu şi că cei care se închină Duminica vor primi Semnul fiarei, făcând astfel din Sabat o chestiune strâns legată de mântuire.

În cadrul fundamentelor lor de credinţă oficiale #17 citim următoarele: „Unul din darurile Duhul Sfânt este profeţia. Acesta este un semn de identificare al bisericii rămăşiţă şi a fost manifestat în lucrarea lui Ellen G. White. În calitate de mesager al Domnului, scrierile sale sunt o sursă continuă şi autoritară de adevăr…” Mai jos sunt unele dintre afirmaţiile ei „autoritare ale adevărului”.

Numele de Adventist de Ziua a Şaptea este o mustrare deschisă pentru lumea Protestantă. Aici se află linia de distincţie dintre închinătorii la Dumnezeu şi cei care se închină fiarei şi primesc semnul ei… [EGW, Spiritual Gifts (Daruri Spirituale, n. tr.), Vol. 4, p. 54]

Apoi mi s-a arătat o mulţime care striga în agonie. Pe hainele lor era scris cu litere mari: „Ai fost cântărită în balanţă şi ai fost găsită vrednică”. Am întrebat cine era această mulţime. Îngerul mi-a spus: „Aceştia sunt cei care au ţinut odinioară Sabatul şi au renunţat…” [EGW Early Writings (Scrieri Timpuri ale lui EGW), p. 37]

Am descoperit a fi instructiv la o Convenţie recente să învăţ faptul că multe învăţături false ale zilelor moderne îşi au originea din comunicarea cu un „înger”. Pavel, sub îndrumarea Duhului Sfânt, cred că a prevăzut acest lucru atunci când a scris următoarele lucruri: Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! (Galateni 1:8)

Ellen White continuă: Am văzut că Sfântul Sabat este, şi va fi, zidul de despărţire dintre adevăratul Israel al lui Dumnezeu şi necredincioşi. [EGW Early Writings, p. 3]

Aceste afirmaţii declară cu claritate dincolo de orice umbră de îndoială că în Adventism Sabatul este o chestiune legată de mântuire. Totuşi, Sabatul nu este o lege morală; acesta este o lege rituală7. Nu există nici o distincţie clară în lege (cărţile lui Moise) între ritual şi moral. Ei sunt adesea, dacă nu de obicei, amestecate laolaltă. Sabatul este menţionat de două ori cu legile morale în Exod 20 şi Deuteronom 5 pentru că acesta este semnul legământului Sinaitic dintre Dumnezeu şi Israel (Exod 31:16,17), iar documentele de tratative din Orientul Apropiat aveau întotdeauna semnul legământului în centrul documentului de legământ8. Acesta este menţionat de multe ori împreună cu legile rituale ale vechiului legământ cum sunt lunile noi, festivalurile specifice, etc.

În cel mai bun caz, adventiştii învaţă că „faptele” care rezultă în urma mântuirii sunt „faptele legii” cu un accent pe ţinerea Sabatului, un ritual al vechiului legământ, ca evidenţă a mântuirii. În cel mai rău caz, adventiştii învaţă că mântuirea este credinţa în Hristos + faptele legii cu accent pe ţinerea Sabatului. Atâta timp cât Adventismul învaţă că Sabatul este o chestiune legată de mântuire va exista o mare asemănare între aceia care predicau „o altă evanghelie” din Galatia şi cei din Adventism. Pentru Pavel orice compromis al simplei evanghelii al credinţei în Hristos avea de a face cu cea mai puternică condamnare. Să fim noi mai prejos?

Să ne rugăm pentru liderii adventişti. Sunt mulţi în cadrul Adventismului care nu cred doctrina istorică Adventistă. Mulţi din Adventism vor să se schimbe, însă o fac fără a admite eroare din trecut. A admite eroare în aceste puncte înseamnă a submina întreaga structură a Adventismului pentru că Adventismul stă pe aceste trei picioare: Autoritatea lui Ellen White, Sabatul din Ziua a Şaptea şi teologia lor din 1844 despre sanctuar. Dacă ei elimină oricare dintre acestea trei, şi sunt consistenţi în raţiunea şi în învăţătura lor, şi celelalte vor cădea pentru că ele nu sunt doctrine biblice. Tocmai de aceea mulţi pastori adventişti şi membrii de biserică părăsesc Adventismul. Mai devreme sau mai târziu ei vor descoperi că una dintre aceste trei picioare este putred şi că întreaga lor structură cade la pământ.

Personal am vorbit cu mulţi pastori adventişti care nu cred că Ellen White este o sursă de autoritate, ei nu cred că Sabatul este sigiliul lui Dumnezeu, ei nu cred că închinarea în ziua de Duminică va deveni semnul fiarei, ei nu cred că biserica Adventistă este biserica rămăşită din profeţia Bibliei. Ei nu cred în teologia Adventistă din 1844 a sanctuarului. Nu numai că am vorbit cu pastori, ci şi cu mulţi membrii şi scolastici şi administratori adventişti care în particular mi-au spus aceleaşi lucruri.

Mulţi dintre liderii adventişti ştiu că Adventismul istoric învaţă un număr de doctrine nebiblice, false. Rugaţi-vă să aibă loc o reformă în cadrul Adventismului faţă de adevărul biblic şi faţă de simpla evanghelie care a fost dată odată pentru totdeauna sfinţilor.

Probabil că sunt anumiţi cititori ai publicaţiei adventiste Proclamation! [Proclamaţie, n. tr.] care încă mai cred că poziţia înaintea lui Dumnezeu, cel puţin la un anumit grad, este determinată de ţinerea Sabatului. Voi fi destul de îndrăzneţ în acest punct şi îţi voi spune că nu vei putea tine niciodată Sabatul conform tuturor legilor biblice despre Sabat şi, dacă eşti un adventist şi crezi că scrierile lui Ellen White sunt „o sură continuă şi autoritară a adevărului”, vei descoperi că este imposibil să îi urmezi toate regulile ei restrictive despre ţinerea Sabatului care sunt legiune.  Aminteşte-ţi că Scriptura este clară atunci când spune că dacă eşti sub lege trebuie să ţii toată legea. „Blestemat este oricine nu stăruieşte în toate lucrurile scrise în cartea Legii, ca să le facă” (Galateni 3:10).

Citeşte cartea Galateni de la cap la coadă într-o singură citire şi fă-o pentru 30 de zile. Îţi va aduce claritate gândirii tale şi pace în viaţa ta. Citeşte de asemenea şi Romani şi Efeseni. Aceste cărţi sunt ca apele răcoritoare – apă vie – într-o zi înfocată de vară. Ele te conduc în umbra Stâncii Atotputernice într-un tărâm bătătorit în care vei găsi adevărata odihnă pentru sufletul tău. „Noi care am crezut am intrat în acea odihnă” (Evrei 4:3).

Apelez la tine să recunoşti cu smerenie că nu poţi fi destul de bun şi că nu poţi tine Sabatul destul de perfect ca acesta să aibă un loc în asigurarea mântuirii tale. Mai degrabă, întinde-ţi mâna credinţei şi apucă darul graţios oferit de bunul nostru Dumnezeu. Lasă-L pe Dumnezeu să te declare El neprihănit bazat doar pe neprihănirea lui Hristos. Lasă-L pe Duhul Sfânt să-ţi regenereze viaţa în interior aşa încât roada Duhului să curgă în mod natural din centrul fiinţei tale. Acceptă simpla evanghelie a credinţei în Hristos plus nimic altceva.

Cine crede are viaţa veşnică. (Ioan 6:47)

Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea. (Romani 10:4)

Dacă mărturiseşti, deci, cu gura ta pe Isus ca Domn, şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit. (Romani 10:9)

Fiindcă oricine va chema Numele Domnului, va fi mântuit. (Romani 10:13)

(Avram) A crezut pe Domnul şi Domnul i-a socotit lucrul acesta ca neprihănire. (Geneza 15:5)

Da, evanghelia este vestea bună, nu sfatul bun. Este simplă, este povestirea a ceea ce a făcut Dumnezeu pentru noi în Hristos Isus şi se merită să o apărăm cu fiecare fibră a fiinţei noastre.

NOTE DE SUBSOL

 Ex. 12:43 Lev. 22:25; Deut. 14:21; Deut. 15:3; Deut. 17:15; Deut. 23:20; Deut. 29:22, etc.

  1. Ex. 12:44; 21:2,5,7,20;26, 27, 32; 23:12; Lev. 19:20; 20:11; Deut. 5:12; 15;18; 16:12,15.
  2. Lev. 6:29; Lev. 7:6; 12:2, 5, 7; 7:6; 27:3-7
  3. Gal. 3:29 cf. 4:9–16.
  4. Compară Gal. 4:3, 4; Evrei 5:12.
  5. Vezi Lev. 23; 2 Cronici 31:3 şi cartea Sabbath in Christ[Sabatul în Hristos]p. 78–80.
  6. Vezi cartea Sabbath in Christ, p. 103–111; 150–161,331–350 pentru o documentare mai aprofundată în acest punct.
  7. Meredith G. Kline, Treaty of the Great King [Tratatul Marelui Rege] (Wm. B. Eerdmans Publishing Company, Grand Rapids, MI, 1963), pp. 13, 14, 18, 19; vezi de asemenea şi cartea Sabbath in Christ, p. 41 şu.

http://www.voxdeibaptist.org/adventistii_o_alta_evanghelie.htm

Înapoi sus
www.persecution.org/

Just another WordPress.com site

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Viorel - Logos

Har şi Pace

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Sclipiri

Har si Pace

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Curajul credinței

„Sinceritatea este fundamentul vieții spirituale” (Albert Schweitzer)

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat asta: