Închide

Citiți și vă cruciți! – „Conform doctrinei USR, copiii sunt doar pentru bogați!”

de Ștefania Brândușă

Ramona Popescu, unul dintre susținătorii importanți ai USR, consideră că avortul ar trebui să fie „mandatoriu și obligatoriu” pentru familiile care nu au un venit mediu.

„Și mai mult decat atât, avortul trebuie să fie mandatoriu și obligatoriu pentru familiile care nu au un venit mediu, pentru familiile care nu pot asigura creșterea sau hrănirea corespunzătoare a copilului, pentru familiile în care nici unul dintre cei doi parteneri în creșterea și educația copilului nu are loc de muncă”, a scris Ramona Popescu pe Facebook, potrivit stiripentruviata.ro.

Sursa citată notează că, în 2018, un comunicat al Institutului Național de Statistică arăta că circa 92% dintre români au salariul mai mic decât salariul mediu pe economie.

Senatorul PSD Radu Preda s-a arătat indignat de discursurile și măsurile pe care USR – PLUS le ia și se întreabă cum este posibil ca aceștia să ceară ca oamenii mai nefericiți din punct de vede

„Discursul și măsurile USR-PLUS devin din ce în ce mai radicale și mai aberante, după aruncarea în închisoare prin OUG, după ce am aflat că mâncatul de fasole și flatulența distrug clima globală, azi aflăm că dacă ești mai puțin fericit de soartă și ești sărac ar trebui să-ți fie interzis să ai copii.

Conform doctrinei USR copiii sunt doar pentru bogați! Ideile cred că le pot descrie doar ca fiind…BOLNAVE! Citiți și vă cruciți!”, a declarat senatorul PSD Radu Preda.

Sursa: https://www.activenews.ro/stiri/O-sustinatoare-USR%2BPLUS-considera-ca-avortul-trebuie-sa-fie-obligatoriu-pentru-92-dintre-romani.-Reactia-unui-senator-PSD-%E2%80%9EConform-doctrinei-USR-copiii-sunt-doar-pentru-bogati-155098

SUA: Travestitul care citea povești copiilor, condamnat pentru agresiune sexuală asupra unui minor

SUA: Travestitul care citea povești copiilor, condamnat pentru agresiune sexuală asupra unui minor
Biblioteca Publică din Houston a interzis unui transsexual, care fusese acuzat pentru agresiune sexuală asupra unui copil de 8 ani, să mai citească povești copiilor în cadrul deja cunoscutului program din bibliotecile americane „Drag Queen Storytime”, conform dailycaller.com.
Biblioteca Publică din Houston a fost nevoită să-și ceară scuze pentru că nu a efectuat un control mai riguros asupra lui Albert Alfonso Garza, în vârstă de 32 de ani, care a venit la Biblioteca Montrose, în septembrie 2018, pentru a citi povești. Garza a stat printre copii sub numele de travestit Tatiana Mala-Niña.
Garza a fost acuzat de agresiune sexuală asupra copiilor, inclusiv prin înregistrarea victimelor cu vârste mai mici de 14 ani, în 2008.
Șefii Bibliotecii se disculpă spunând că au greștit doar pentru că nu au făcut un control mai amănunțit în ceea ce privește voluntarii.
Cei care au descoperit trecutul lui Garza au fost activiștii pro familie de la  MassResistance. Ei au aflat că Garza a fost condamnat pentru atacarea sexuală a unui băiat de 8 ani, în 2008.
MassResistance spune că încearcă de mai multe luni să denunțe îndoctrinarea copiilor prin programul Drag Queen Storytime, iar aceste dezvăluiri sunt doar începutul.
„Ora de Povești a Travestiților captează imaginația și joaca fluidității de gen a copilăriei și oferă modele de rol pozitive”, se spune pe site-ul Drag Queen Story Hour. „Copiii pot vedea oameni care sfidează restricțiile rigide de gen și să își imagineze o lume în care oamenii de pot prezenta așa cum vor.”
Fotografiile publicate pe site-ul grupului prezintă bărbați machiați cu sâni falși și o mulțime de accesorii vestimentare feminine citindu-le unor copii care adesea nu depășesc vârsta unor bebeluși.
În 2011, activistul american homosexual Daniel Villarreal a scris un editorial pentru Queerty.com, în care spunea că a venit timpul ca lobby-ul homosexual să recunoască faptul că „îi indoctriniază” pe elevi să accepte homosexualitatea. „De ce mai facem programe anti-agresiune sau ore de studii sociale care îi învață pe copii despre contribuțiile istorice ale unor travestiți celebri, dacă nu vrem să educăm în mod deliberat copiii să accepte sexualitatea queer ca pe ceva normal?”

Educația sexuală se bazează pe atrocități asupra a mii de copilași, unii chiar de numai 2 luni. „Cercetători”: Kinsey și criminali pedofili notorii

Educația sexuală se bazează pe atrocități asupra a mii de copilași, unii chiar de numai 2 luni. „Cercetători”: Kinsey și criminali pedofili notorii
Vă amintesc că în acest serial vorbim despre educația sexuală (edsex) construită pe „descoperirile” zoologului american, devenit peste noapte sexologul, Alfred Kinsey. O primă problemă a edsex este aceea că cel care i-a pus bazele era, dovedit cu martori și parteneri de „nebunii”, un psihopat sexual.
Judith Reisman, a cercetat timp de 20 de ani activitatea lui  Kinsey, iar munca ei s-a concretizat în două cărți importante Kinsey, Sex and Fraud: The Indoctrination of a People și Kinsey: Crimes & Consequences: The Red Queen and the Grand Scheme,  în sute de articole, apariții pe televiziuni, depoziții în fața unor comisii ale Congresului sau a unor instanțe penale.

Kinsey le-a solicitat și i-a încurajat pe pedofili, în țară și în străinătate, să violeze sexual de la 317 la 2035 de sugari și preșcolari pentru datele sale presupuse despre „sexualitatea normală” a copilului. Multe dintre crimele împotriva copiilor (sex oral și anal, raporturi sexuale genitale și maltratare manuală) comise pentru cercetările lui Kinsey sunt cuantificate în propriile grafice și diagrame.
De exemplu, „Tabelul 34” de pe pagina 180 a volumului „Sexual Behaviour in the Human Male” pretinde a fi înregistrarea științifică a”unor orgasme multiple la pre-adolescenți băieți”. Pentru aceasta, sugari de numai 5 luni erau măsurați cu un cronometru pentru „orgasm” de către ajutoarele „pregătite tehnic” de către Kinsey, un băiețel de patru ani fiind testat 24 de ore consecutive și având 26 de pretinse „orgasmuri”. Educatorii sexuali, pedofilii și „avocații” lor citează în mod obișnuit aceste „date” pentru a dovedi nevoia copiilor de satisfacție homosexuală, heterosexuală și bisexuală prin intermediul educației „sex-sigur”. Aceste date sunt de asemenea folosite permanent pentru a „dovedi” că copii sunt sexuali de la naștere. (Sex, Lies and Kinsey – Dr Judith Reisman).
În articolul său de pe „Canon and Cultur”, din care am citat și în episodul trecut, Alan Branch, după ce sistematizează principalele probleme ale concluziilor lui Kinsey, asupra cărora voi reveni, concluzionează:
Cea mai îngrijorătoare și mai aprins dezbăzută parte a cercetării lui Kinsey este capitolul 5 din Sexual behavior in the Human male intitulat „Early Sexual Growth and Activity”). Kinsey a adunat date de la persoane care nu pot fi numite altfel decât „molestatori de copii”. Descriind sursa unora dintre datele sale despre copiii mici el a afirmat „Date mai bune despre orgasmul la pre-adolescenți au venit din relatările unor bărbați maturi, care au avut contact sexual cu copii mai mici și care, cu experiența lor, au fost în stare să recunoască și să interpreteze trăirile băieților”. În continuare Kinsey afirmă că „9 dintre subiecții noștri bărbați adulți au observat astfel de orgasmuri. Unii dintre acești adulți sunt persoane pregătite tehnic, care au ținut jurnale sau alte înregistrări, care au ne-au fost puse la dispoziție; și de la ei noi avem informație sigură despre 317 pre-adolescenți, care au fost observați masturbându-se, sau care au fost observați în timpul contactelor sexuale cu alți băieței sau cu adulți”.
Această descriere tulburătoare a molestării copiilor este însoțită de tabele statistice care susțin observația experiențelor în orgasm pe copii între vârsta de 2 luni și 15 ani. În altă parte, Kinsey afirmă „Desigur, există cazurile unor bebeluși de sub un an care au învățat avantajele masturbării, uneori ca rezultat al faptului că au fost masturbați de persoane mai în vârstă; și au fost unii băieți care se masturbau chiar în mod specific și cu o anumită frecvență de la doi-trei ani.”
Un alt tabel intitulat „Viteza orgasmului la adolescenți”înregistrează timpul necesar pentru ca copii să aibă orgasm și include observația „Durata stimulării înainte de orgasm; observații măsurate cu o a doua mână sau cu un cronometru. Vârstele de la 5 luni la adolescență.” Dar, probabil, cea mai cutremurătoare parte a raportului asupra bărbatului este descrierea copiilor care se presupunea că au orgasm, o descriere furnizată de adulții dare avuseseră relații sexuale cu copii, și care descriau cum copiii „gemeau, plângeau, sau strigau violent, uneori cu o sumedenie de lacrimi (mai ales copiii mai mici)” și de asemenea copii „care se luptau să scape de partener.” Această descriere pare a vorbi despre un copil înfricoșat care este molestat.
Toate citatele lui Branch din paragraful de mai sus provin din  Kinsey, Sexual Behavior in the Human Male. Referindu-se la aceste însemnări finale, biograful James H. Jones, admirator al lui AK, admite  că: Multe dintre victimele sale erau copii mici și Kinsey, în acel capitol, a dat el însuși descrieri destul de detaliate ale răspunsurilor lor la ceea ce el numea stimulare sexuală. Dacă citiți aceste cuvinte, de fapt ele vorbesc despre copii care țipă. Copii care protestează în orice mod posibil împotriva faptului că corpurile lor, sau persoanele, lor sunt violate.
Faptul că „cercetările” lui Kinsey ridică „anumite probleme”este recunoscut și de biografii, sau de cronicarii susținători ai acestuia și ai „operei” lui.  Puternic de stânga (și pretins cel mai titrat) cotidian, New York Times, într-un articol amplu din 2004, pricinuit de apariția filmului despre Kinsey, face o trecere în revistă a lucrărilor sale și, deși consideră că datele sunt, în final, corecte, semnalează și unele probleme. Una ar fi cu unul dintre principalii furnizori de date ai acestuia:
Întâlnirea a avut loc în iunie 1944, atunci când pedofilul, menționat ca fiind un bărbat Rex King, avea 63 de ani. Înainte și după întâlnire, Kinsey i-a scris lui King convingându-l să-i trimită jurnalele detaliate ale experiențelor sale sexuale, inclusiv de la cele cu copii. Jones (biograful lui Kinsey) menționează că, de exemplu, în 24 noiembrie 1944, Kinsey a scris: „Mă bucur pentru tot ce îmi trimiți, căci astfel am siguranța că o parte cât mai mare a materialului tău este salvat pentru publicarea științifică”. Kinsey a publicat multe dintre datele lui King în „Sexual Behavior in the Human Male”, în care tabelele rezumau tentativele lui King de a aduce la orgasm băieți între 2 luni și 15 ani, în unele dintre cazuri timp de 24 de ore. Kinsey a prezentat datele ca provenind de la mai multe surse, nu numai de la una. Dar în 1995, John Bancroft, care fusese director al Kinsey Institute până în acea primăvară, a descoperit că toate datele veneau de la King. Într-un articol ulterior, Dr. Bancroft sugerează că Kinsey ar fi vrut să-l protejeze astfel pe King de atenția publică.
Mr. Jones mai spune că Kinsey a greșit folosind datele, dar Mr Gathorne-Hardy (celălalt biograf) afirmă că era inevitabil. „Într-un fel el era nemilos și s-ar putea spune chiar imoral, cel puțin nu moral în sensul tradițional. Dacă cineva avea informație sexuală care îi era necesară, Kinsey o utiliza.” Pe de altă parte, dna Riesman afirmă că acivitatea lui Kinsey trebuie considerată de natură criminală. „Atunci când violezi copii, este o crimă. Și dacă o soliciți și altora și dacă o susții, este iarăși o crimă.” (Caleg Grain – Alfred Kinsey: Liberator or pervert? – 3 octombrie 2004)
Dar King nu a fost pentru Kinsey singura sursă de „inspirație și de date științifice”. Rapoartele lui sunt, sub acest aspect, o „comoară” inegalabilă de manipulare a datelor și rezultatelor, de lipsă de acribie științifică, de escrocherie și fraudă, de minciună și perversitate. Voi reveni în episoadele următoare cu informații precise despre felul în care și-a construit bazele concluziilor. Acum însă să ne întoarcem la copilași:
Aceste atrocități amintesc de lagărele  de concentrare naziste. Ironia este că un alt contribuabil al lui Kinsey a fost cel mai cunoscut pedofil din istorie. Dr Fritz von Balluseck a fost un ofițer în regimul nazist judecat pentru omorârea și violarea unei fetițe de 10 ani. În decursul procesului, s-a descoperit că el molestase copii timp de mai mult de 30 de ani. Ziarul National Zeitung din 15 mai, 1957, spune că „Naziștii știau și i-au dat ocazia să practice pornirile sale anormale pe copiii polonezi, care au avut de ales între von Balluseck și cuptoarele cu gaze. După război copii erau morți, dar Balluseck era viu.”
Ca o parte a perversității sale, von Balluseck și-a înregistrat experiențele în jurnale atent documentate, pe care le-a copiat și i le-a trimis lui Kinsey înainte de prinderea și de arestarea lui de către autorităpțile germane. În loc să-l denunțe pe von Balluseck, Kinsey l-a încurajat „să continue colectarea datelor”, mergând până acolo încât l-a atenționat să fie „aibă grijă”. Kinsey a refuzat să furnizeze probele pe care FBI-ul știa că le are în acest caz. ( S. Michael Craven – What is Wrong with Sex Education?)

Peste 300 de creştini au fost ucişi într-o singură lună în Nigeria

În timp ce mass media internaţională este ocupată cu detalii despre oribila crimă din Noua Zeelandă, există locuri în lumea aceasta unde crimele împotriva creştinilor reprezintă o realitate aproape zilnică.

Un astfel de loc este Nigeria, unde ciobani fulani au ucis 10 creştini în sudul statului Kaduna, pe data de 16 martie, aducând numărul persoanelor ucise în ultimele 5 săptămâni la 140, şi un număr de 160 de case distruse, conform unor surse de la faţa locului.

„Eram cu toţii în casă dormind, când pe la 4 dimineaţa am auzit focuri de armă în sat,” spune Amos Samuel, din satul Nandu Gbok corespondetului Morning Star News. „Toţi fugeau din case pentru a se ascunde de ciobanii fulani. La trei ore după asta, cei dintre noi care am scăpat ne-am întors înapoi în sat unde am găsit 10 oameni ucişi şi casele noastre distruse.”

Shehu Nicholas Garba, membru al parlamentului nigerian, şi rezident al zonei care a fost afectată de atac, a transmis o declaraţie în care a precizat că „aproximativ” 10 oameni au fost ucişi, şi 30 de case au fost arse de foc.

„Comunităţile noastre sunt lipsite de orice ajutor şi facem un apel la toţi oamenii cu conştiinţă să ia atitudine,” a spus Garba.

130 de persoane ucise anterior

În regiunea Kajuru, aflată tot în sudul statului Kaduna, ciobanii musulmani fulani au ucis 130 de creştini începând cu data de 10 februarie, conform unor surse.

Satul Ungwan Barde a fost atacat de două ori, iar 28 de persoane ucise, a declarat Luke Waziri, un avocat ce este şi secretar al Asociaţiei creştinilor Adara, un grup etnic nigerian. Alte 102 persoane au fost ucise în satele Karamai, Inkirimi, Dogonnma şi Ungwan Gora, a mai adăugat el.

„Ţinutul Kajuru şi grupul etnic Adara au fost prinse în încleştare de către un grup de terorişti bine finanţaţi şi înarmaţi care au făcut prăpăd, iar toţi cei responsabili cu securitatea în regiune s-au făcut că nu văd,” a spus Waziri într-o declaraţie de presă.

Ciobanii fulani au atacat satul Karamai pe 26 februarie. Paulina Irimiya, o locuitoare din Karamai, a confirmat pentru Morning Star News că ciobanii fulani au atacat creştinii în timp ce aceştia se aflau la o întâlnire a bisericii, ucigând cel puţin 32 de creştini şi punând foc la 40 de case.

„În timp ce victimele erau îngropate într-o groapă comună, iar cei răniţi se recuperau, satul Ungwan Barde a fost atacat din nou pe 10 martie. 17 persoane au fost ucise şi câteva zeci de case arse”, a declarat Waziri.

În ziua următoarea, satele Inkirimi şi Dogonnoma au fost atacate, 52 de persoane ucise şi alte zeci rănite.

„Abia s-a risipit fumul de la toate casele care au ars, când un alt atac a început asupra Ungwan Gora, cu zeci de pesoane rănite şi 43 de case arse.”

În total 64 de creştini au fost ucişi în aceste sate.

„În tot acest timp nici măcar o persoană nu a fost arestată, sau măcar interogată. Şi asta în ciuda faptului că atacurile au avut loc fie dimineaţa, fie seara, în văzul tuturor. Sute de terorişti au avut timp să ucidă creştini, fără ca cineva să fie prins sau reţinut. Într-o ciudată turnură a modului de a face justiţie, nouă bătrâni Aldara au fost arestat şi aruncaţi într-o închisoare din Kaduna, în baza unor acuzaţii de complicitate. Ce este revoltător este că aceşti bătrâni au fost şi ei victime ale brutalităţii teroriştilor, iar acum sunt reţinuţi pe nedrept în timp ce adevăraţii criminali sunt protejaţi şi le este permis să îşi continue actiunile criminale”, a spus Waziri.

Creştinii reprezintă 51,3 % din populaţia Nigeriei, în timp ce musulmanii care sunt majoritari în nord şi în centura de mijloc a ţării reprezintă 45%.

Nigeria se afla pe locul 12 în Topul Mondial al Persecuţiei pe anul 2019, întocmit de organizaţia Open Doors.

Sursa: Morning Star News

https://www.stiricrestine.ro/2019/03/19/peste-300-de-crestini-au-fost-ucisi-intr-o-singura-luna-in-nigeria/?

Biserica nu este pentru cei perfecți (dacă nu știați aceasta deja…)

Femeie care se roagă într-o biserică - imagine preluată de pe crosswalk.com

Rețelele de socializare îmi amintesc în mare parte de biserică (nu neapărat că multe biserici au început să fie și pe rețelele sociale sau să aibă site-urile lor proprii). E un fel de resursă de a ține legătura cu oamenii, de a întâlni persoane noi, idei noi… și, în conceptul bine cunoscut, să trăim cu toți viața laolaltă. Numai că… în timp ce rețelele sociale ne oferă abilitatea de a face aceste lucruri doar la câteva click-uri distanță, a interacționa prin intermediul unui ecran pierde din ceea ce se poate simți în mod personal.

Și biserica este un loc unde poți să te alături de alți oameni, să înveți, să schimbi idei, să crești, să sărbătorești. E un loc pentru vieți transformate și relații întărite. Cu toate acestea, de cam multe ori, simt aceiași ”deconectare” în cadrul bisericii precum o simt pe rețelele sociale.

Atunci când intru pe Facebook, văd copii perfect pieptănați și cu un comportament adecvat, case minunate, vacanțe de familie frumos colorate, mâncare delicioasă de parcă ar fi fost gătită de Martha Stewart, și ținute care niciodată nu sunt discordante. Foarte rar postează unii dintre noi mulțimea de rufe de spălat, sau mulțimea de facturi care trebuie să fie plătite, copii care uită să-și facă temele, experimentele care au cam dat greș, ori cu copii din mașină care urlă și plâng pentru că celălalt copil din spate ”a depășit linia”.

Din nefericire, aceiași percepție de perfecțiune se scurge uneori și în cadrul bisericii. Atunci când pășesc într-o biserică, de cele mai multe ori văd oameni care, deși au trecut atâția ani, ei încă mai încearcă din răsputeri să afișeze că la ei toate lucrurile merg bine.

Și cam înțeleg logica asta: Dacă pot să fac pe toți din jur să creadă că eu sunt bine, că totul este bine, și că eu nu am nevoie de absolut nimic, atunci nimeni nu se va simți împovărat de mine; nimănui nu-i va părea rău sau nu mă va compătimi careva… și ei s-ar putea să creadă că eu chiar am toate lucrurile în ordine.

Numai că logica asta este defectuoasă.

Lumea noastră nu este perfectă. Noi nu suntem perfecți. Și aceasta este în regulă.

Să privim doar la Biblie. Ar fi fost perfect dacă Dumnezeu ar fi scris o carte doar despre oameni perfecți, pe un Pământ perfect, făcând lucruri perfecte. Ar fi fost exemplul perfect pentru fiecare dintre noi. Da, dar atunci nu ar fi existat nici o cruce, nici o înviere și nici un Salvator. Dacă lumea ar fi fost perfectă, ce rost ar mai fi avut moartea lui Isus?

Biblia spune în Romani 3:23 că ”toți au păcătuit și sunt lipsiți de slava lui Dumnezeu”.

Dacă Biblia ar fi fost compilată din tot felul de povestiri perfecte despre oameni perfecți, sincer acum, ar fi fost chiar ceva plictisitor și poate chiar o carte lipsită de speranță, fără nici o aplicație pentru viața mea sau a altcuiva. Aș mai fi adus argumentul că impactul ei ar fi fost mai puțin considerabil. Faptul că Dumnezeu ne arată că El poate lucra prin oameni zdrobiți – bețivi, hoți, curve, criminali, etc. – este un testament a ceea ce este El și ce poate face El. El face toate lucrurile noi.

Dumnezeu ne cere să ne trăim viețile în conformitate cu voia Sa, dar El niciodată nu ne cere să ne comportăm ca și când viețile noastre sunt perfecte. De fapt, în calitate de creștini, atunci când pretindem că toate lucrurile sunt în ordine, noi de fapt diminuăm puterea Evangheliei în viețile altora. Această ”față falsă” e ceea ce a făcut din farisei să fie neatrăgători.

În Matei 23:13, Isus spune, ”Vai de voi, cărturari și farisei fățarnici! Pentru că voi închideți oamenilor Împărăția cerurilor: nici voi nu intrați în ea, și nici pe cei ce vor să intre nu-i lăsați să intre”.

Îți intră cumva sub piele oamenii aceia online cu 25 de postări cu imagini perfecte pe zi, cu supra abundența lor de ”binecuvântați”, și lăudăroșenia lor nu prea subtilă? Ei bine, același lucru poate fi spus despre acele persoane din biserică care se comportă de parcă ar avea toate lucrurile laolaltă. Ei îi îndepărtează pe oameni pentru că nimănui nu îi place tipul ăla de persoană supra îndulcită. E ceva neautentic și înșelător și oferă impresia că… pentru a fi parte dintr-o biserică sau comunitate … trebuie să îți ți toate lucrurile laolaltă (și să arăți că totul este în ordine, cu alte cuvinte).

Nu vreau să fiu neclar. Nu le spun oamenilor să-și îmbrățișeze păcatul noi, ci să îmbrățișeze lucrare pe care o face Dumnezeu prin păcatele lor.

Biblia ne spune în 2 Corinteni 12:9-10: ”Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. De aceea simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Hristos; căci când sunt slab, atunci sunt tare”.

Jay Lowder - imagine preluată de pe site-ul său: jaylowder.com

Materialul de mai sus a fost scris de Jay Lowder (foto alăturat) pe 19 aprilie 2016 în site-ul CrossWalk. Jay este fondatorul organizației Jay Lowder Harvest Ministries și școala cunoscută la nivel național în Statele Unite, ”Corssroads School Assembly”. Este autorul cărții ”Midnight in Aisle 7” (Miezul nopți pe culoarul 7). Poate fi urmărit pe Twitter la @jaylowder sau @jlhministries. Pentru mai multe informații accesați site-ul său la adresa www.jaylowder.com. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.com/2019/03/biserica-nu-este-pentru-cei-perfecti.html

ECLESIOLOGIE – doctrina despre Trupul lui Cristos (Biserica) / AUTORITATEA IN BISERICA LUI ISUS CRISTOS,(Partea I-a) de Caius Obeada.

download

AUTORITATEA IN BISERICA LUI ISUS CRISTOS

de Caius Obeada

“Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire. Dar între voi să ni fie aşa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru.”
(Marcu 10:42b-43)

Ce spune Domnul Isus prin: “dar între voi să nu fie aşa”? Ar trebui bisericile noastre să copieze stilul de organizare corporativ? Funcţionează pastorii noştri ca preşedinţi executivi, iar comitetul de diaconi ca un bord de directori? De ce întâlnirile noastre se desfăşoară după regulile lui Robert în loc să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu? Dacă Biblia este suficientă în toate lucrurile, de ce nu este suficientă şi pentru întâlnirile noastre? Avem noi nevoie de reguli omeneşti pentru a ajuta Biserica lui Cristos, reguli cu care să înlocuim voia şi călăuzirea Duhului Sfânt?

Pe parcursul a 20 de secole, biserica realmente a ignorat mesajul acestui verset. Creştinii au uitat în totalitate de cuvintele lui Isus şi adesea au preluat modelul lumesc de guvernare fără a se deranja să schimbe denumirile funcţiilor cel puţin. Ei au înfiinţat şi întreţinut biserici, organizaţii misionare, organizaţii de tineret, şcoli, colegii şi seminarii, toate în numele lui Isus Cristos, dar având preşedinţi, directori, manageri, şefi şi conducători, nemaideosebindu-se cu nimic de organizaţiile seculare. “…dar între voi să nu fie aşa…” Totuşi, în cele mai multe biserici astăzi, acceptăm că pastorul este vocea finală de autoritate atât în doctrină cât şi în practică, iar în ce priveşte administraţia el este directorul executiv al bisericii. Dar cu siguranţă, dacă un papă peste întreaga biserică este un lucru rău, un papă în fiecare biserică nu este un lucru mai bun!

În aceste timpuri, bisericile înlocuiesc principiile biblice cu idei psihologice, iar strategiile de marcheting iau locul rugăciunilor înflăcărate inspirate de Scriptură. Atunci când cel care vorbeşte bisericii duminica dimineaţa nu este un teolog care prezintă oamenilor marile doctrine ale credinţei, ci este un comediant, un consul, un administrator sau un maestru de ceremonii care conduce un “show sacru,” atunci dezastrul spiritual, într-o formă sau alta, este iminent. Are dreptate un pastor când afirmă “Mesajul meu vine de la Domnul şi a pune la îndoială predica mea înseamnă a pune la îndoială pe Domnul”? Este adevărat că liderii bisericii trebuie ascultaţi întotdeauna şi a nu te supune lor înseamnă că eşti răzvrătit? Când devine autoritatea autoritarism autoritarism? Ce se întâmplă când se abuzează de autoritate?

A. O DEFINIŢIE A TERMENILOR

Cei mai mulţi agenţi imobiliari îţi vor spune că cei mai importanţi trei factori în vânzarea unei proprietăţi sunt poziţia, poziţia, poziţia (amplasamentul). În mod similar putem spune că atunci când se discută probleme teologice şi doctrinare cele mai importante trei chestiuni sunt definirea, definirea, definirea. Autoritarism, autoritate, putere, conducere-stăpânire, supunere şi ascultare trebuie să fie definite înainte de a da implicaţii şi aplicaţii.

1. Autoritarism

Autoritarismul este definit ca un abuz de autoritate care a fost delegată de Isus Cristos prin intermediul Duhului Sfânt şi descoperită în Cuvântul lui Dumnezeu lucrătorilor din biserica locală. ÎN PRIMUL RÂND, autoritarism păcătos există atunci când pastorul şi ceilalţi lucrători vorbesc cu autoritate care obligă acolo unde Dumnezeu Însuşi nu a vorbit aşa în Cuvântul lui scris. Creatura ia locul Creatorului. A pretinde că vorbeşti locul lui Dumnezeu fără autoritatea lui expresă este un păcat mare. ÎN AL DOILEA RÂND, autoritarism păcătos este atunci când pastorii şi ceilalţi lucrători uzurpă Domnia lui Dumnezeu Tatăl, Fiul, şi Duhul Sfânt în vieţile oamenilor lui Dumnezeu decizând voia lui Dumnezeu pentru ei acolo unde Scriptura păstrează tăcere. A pretinde că poţi călăuzi cu autoritate oamenii lui Dumnezeu fără Cuvântul Său este un alt păcat mare al omului care se pretinde a fi Dumnezeu. Turmele de oi la care facultatea de a lua decizii este paralizată, arată că au păstori care şi-au asumat rolul de Dumnezeu pentru ei. Şi chiar mai trist, unor oi care se închină la idoli le place aşa.

2. Autoritatea (dreptul de a exercita puterea)

Autoritatea şi puterea nu sunt termeni sinonimi, chiar dacă există o relaţie strânsă între ele. Autoritatea (grecescul EXOUSIA ) folosită în sens obişnuit denotă abilitatea de a executa o acţiune. În Noul Testament, se vorbeşte despre dreptul de a exercita puterea. Dumnezeu, desigur, este considerat sursa întregii puteri şi autorităţi şi toată autoritatea vine de la El. “Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are puterea să arunce în gheenă; da, vă spun, de El să vă temeţi!” (Luca 12:5)

Lui Cristos I s-a dat autoritatea şi puterea de a acţiona, odată cu libertatea corespunzătoare, aşa cum este ilustrat de autoritatea Lui de a ierta păcatele,
“ Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele” (Matei 9:6)

de a alunga demonii, “ Le-a dat şi putere să vindece boalele şi să scoată dracii.” (Marcu 3:15)

şi de afirmaţia Lui că toată autoritatea în ceruri şi pe pământ I-a fost dată Lui. “Toată autoritatea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ.”(Matei 28:18)

Autoritatea a fost dată guvernanţilor, dânduli-se dreptul de a comanda şi de a impune supunere. “Oricine să fie supus stăpânirilor celor mai înalte; căci nu este stăpânire care să nu vină de la Dumnezeu…”(Rom.13:1-3)

Un cuvânt neobişnuit KATEXOUSIAZ (numai în Marcu şi în textele paralele) este folosit pentru a descrie exercitarea puterii politice care are implicaţii de constrângere sau opresiune. “…Ştiţi că cei priviţi drept cârmuitori ai neamurilor, domnesc peste ele, şi mai marii lor le poruncesc cu stăpânire.”

Apostolilor lui Cristos le-a fost dată de către Cristos autoritatea de a îndeplini lucrarea de a întemeia biserica. “Şi chiar dacă m-aş lăuda ceva mai mult cu stăpânirea pe care mi-a dat-o Domnul pentru zidirea voastră iar nu pentru dărâmarea voastră, tot nu mi-ar fi ruşine…”(2 Cor. 10:8)

“EXOUSIA” este folosit în diferite moduri pentru a descrie biserica, dar, în afară de apostoli, nu este folosită niciodată pentru a descrie conducerea în biserică. Poate aceasta este o aluzie la faptul că principiile care operează în biserică nu sunt identice cu cele ale guvernului sau ale altor atribute ale autorităţii.

3. Puterea

Cel mai folosit cuvânt pentru putere, DUNAMIS/ DUNAMAI, are sensul de bază de abilitate sau capacitate. Cineva care are abilitatea de a face un lucru are puterea de a-l executa. În Noul Testament, puterea este asociată frecvent cu Domnul Isus Cristos care, înzestrat cu puterea Duhului Sfânt, şi-a arătat această putere în predicarea Lui şi prin minunile pe care le-a făcut. “…cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El.”(Faptele Ap. 10:38)

Acelaşi fel de putere le-a fost dată apostolilor pentru a duce mai departe lucrarea lui Cristos . “ În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca.” (Mat. 10:11) “ Semnele unui apostol le-aţi avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri şi mununi care au fost făcute între voi.”(2 Cor. 12:12)

În cadrul bisericii, puterea este dată tuturor credincioşilor care sunt păstraţi şi transformaţi de aceasta. “Căci Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică ci de putere, de dragoste şi de chibzuinţă.” (2 Tim.1:7) “Iată de ce zic, îmi plec genunchii înaintea Tatălui Domnului nostru IsusCristos …” (Efeseni 3:14)

Dar liderii bisericii nu sunt evidenţiaţi în nici un pasaj ca recipiente speciale ale puterii Duhului şi aceasta sugerează că presbiterii/diaconii nu sunt nişte “mini-apostoli”.

4. Să conducă

Liderii bisericii trebuie să “stăpânească” PROISTEMI. Acest cuvânt care literal înseamnă, “a sta în faţa,” deci, “a conduce, a se ocupa de, a avea grijă de” (indicând grijă şi sârguinţă) este tradus în ce priveşte biserica prin “a stăpâni” (ton moderat). Acest cuvânt pentru “conducere” este folosit de câteva ori referitor la conducerea bisericii, dar nu are un ton autoritar sau dominator. De fapt, PROISTEMI accentuează responsabilitatea liderilor de a se concentra asupra îngrijirii celor care îi urmează.
Cele două sensuri pe care le implică de obicei “a conduce” şi “a avea grijă de.” Referinţa din Rom.12:8 este la harul special de a avea grijă de alţii.
“…cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă;” (Rom. 12:8)

Acelaşi lucru îl găsim şi în 1 Tes. 5:12 “Vă rugăm fraţilor să priviţi bine pe cei ce se ostenesc între voi care vă cârmuiesc în Domnul şi care vă sfătuiesc.”

Ideea pe care o conţine cuvântul este aceea de “a sta în faţa” celorlalţi, nu de “a stăpâni peste” ei. Este un cuvânt obişnuit pentru conducere. Liderii nu pot decât să conducă dacă sunt în stare să convingă pe cineva să îi urmeze.

S-a dezbătut mult ce alte slujbe specifice mai sunt implicate. În 1 Tim. 3:3-4, a stăpâni şi a avea grijă de sunt strâns legate. “nici doritor de câştig mârşav, ci sa fie blând, nu gâlcevitor, nu iubitor de bani; saţ-şi chivernisească bine casa şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. …”

Ideea din 3:12 este similară. “Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor.”

Diaconii trebuie să fie conducători ai caselor (familiilor lor) cu accentul pe faptul de a se îngriji de ele. Din nou în 5:17 presbiterii care conduc bine sunt cei care se preocupă atent de suflete (cf. învăţătură şi predicare) “ Presbiterii care cârmuiesc bine sa fie învredniciţi…”

Combinaţia dintre a conduce şi a avea grijă de care poate fi văzută în Noul Testament este apropiată de principiul din Luca 22:26 conform căruia un lider este cel care slujeşte.
“Dar între voi să nu fie aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie cel mai mic; şi cel ce cârmuieşte, ca cel ce slujeşte.”

5. Supunerea

Un alt verset folosit în favoarea ideii de autoritate de a porunci este Evrei 13:17a.
“Ascultaţi de mai marii voştri, şi fiţi-le supuşi, căci ei priveghează asupra sufletelor voastre, ca unii care au să dea socoteală de ele; pentru ca să poată face lucrul acesta cu bucurie, nu suspinând, căci aşa ceva nu v-ar fi de nici un folos.”

Imperativul tradus prin “ascultaţi” este din cuvântul PEITHO (a convinge, a determina). Pe tonul neutru folosit aici, lexiconul Thayer dă sensul de “a se lăsa convins.” Iarăşi este implicată ideea dreptului de a porunci cuiva împotriva voinţei acestuia, dar adevăratul sens este acela că liderii sunt cei care îi conving, determină pe alţii a căror abilitate de a convinge nu constă într-o limbă dulce sau o personalitate dominantă, ci într-un comportament personal care impune respect.

B. CINE ESTE RESPONSABIL?

Dacă biserica lui Cristos nu trebuie să fie ca o organizaţie seculară, şi nu trebuie să imite lumea, ce trebuie să facă? Cu siguranţă şi în biserică trebuie să fie exercitată conducerea şi trebuie să existe o formă de autoritate. Cum trebuie să fie aceasta? Răspunsul se găseşte în cuvintele lui Isus: “Unul singur este Învăţătorul vostru ”(Mat. 23:8b). Prea mult timp bisericile sau comportat ca şi când Isus este departe în ceruri, şi a lăsat liderii bisericii să ia propriile lor decizii, şi să conducă de unii singuri. Dar Isus însuşi I-a asigurat pe cei cărora le-a dat Marea Trimitere.

“…Şi iată că eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului.” (Mat. 28:20b)

În Matei18:20 El repetă, “Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sunt şi Eu în mijlocul lor.”

Acestea indică foarte clar că El este prezent nu numai în biserică ca întreg ci în fiecare biserică locală, şi este pregătit să-şi exercite autoritatea prin instrumentele pe care El le-a ales – comitetul de presbiteri.

Nu există nici o indicaţie biblică că un singur om a primit (unui singur om is-a dat) puterea şi cunoştinţa de a conduce treburile bisericii în numele lui Isus. Scriitorii Noului Testament nu au spus niciodată că această slujbă trebuie să fie îndeplinită de un singur om. Termenii “presbiter” şi “episcop” atunci când se referă la slujba de presbiter, diacon al bisericii, apar la singular numai în pasajele care se referă strict la anumite persoane (1 Tim. 5:1,19) sau în cele care enumeră calităţile pe care trebuie să le aibă fiecare presbiter (1 Tim. 3:1-2), sau în pasajele în care anumiţi diaconi s-au referit la ei înşişi. ( 1Pet.5:1, 2 Ioan 1; 3 Ioan 1). Când se referă la slujba de diacon în biserică termenul este întotdeauna la plural. Aceasta este regula.

Este destul de interesant că termenul “pastor” este cel mai folosit cuvânt în vocabularul nostru de astăzi, dar aceasta este (poate surprinzător) cea mai puţin folosită denumire în Noul Testament. Numai în Efeseni 4:12 “în vederea lucrării de slujire “ vom găsi termenul de “pastor-învăţător” cu referire la un grup de individ care păstoresc şi învaţă deopotrivă turma lui Dumnezeu. Termenul grecesc POIMEN înseamnă “păstor”, unul care călăuzeşte oile. Forma verbală (poimaino) este folosită de numai de două ori, descriind datoriile şi responsabilităţile liderilor care trebuie să “păstorească” biserica ( Faptele Ap. 20:28 and Petru 5:2). În Evrei 13:20 şi 1 Petru 2:25, Cristos este numit “Păstorul” nostru iar în Apocalipsa 2:27 se profeţeşte că Cristos va “păstori” cu un toiag de fier. În 1 Petru 5:4, Isus este “Marele Păstor” ceea ce arată că “presbiterii-diaconii” sunt păstori-asistenţi care conduc sub autoritatea Lui. Chiar în zilele apostolilor, învăţătura falsă începuse să se strecoare în biserică, ca o dovadă fiind faptul că multe epistole conţin avertizări în privinţa anumitor erori. De-a lungul vremii, ideea de preoţie a tuturor credincioşilor a cedat locul în favoarea preoţiei doar a unui număr mic de credincioşi, şi aceşti puţini erau înălţaţi deasupra profanilor (celorlalţi) din biserică.

“Voi însă sunteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu şi la câştigat să fie al Lui,” (1 Petru 2:9)

Acest lucru a avut ca rezultat faptul că unii preoţi au câştigat influenţă şi autoritate asupra altor preoţi şi s-a ajuns astfel la crearea unor noi slujbe în biserică ca aceea de episcop, şi în final slujba de papă. Faptul că toate aceste lucruri s-au întâmplat ne arată că biserica nu a mai considerat Biblia ca autoritatea finală, ci a ridicat cuvântul omului mai presus de Scripturi.

“…DAR ÎNTRE VOI SĂ NU FIE AŞA!”

După o analiză atentă a pasajelor care se ocupă de conducerea bisericii, este evident că singurele două slujbe ordinate sunt cele de presbiter şi cea de diacon. Dar unde este locul pastorului? După o analiză mai amănunţită a Scripturilor, aflăm că trupul lui Cristos este un organism complex în care Cristos este capul iar ceilalţi sunt membrele, pe baza darurilor spirituale şi a chemării pe care au primit-o, ca trup, pentru folosul celorlalţi.

“Căci după cum într-un trup avem mai multe mădulare şi mădularele n-au toate aceeaşi slujbă tot aşa şi noi care suntem mulţi alcătuim un singur trup în Cristos, dar fiecare în parte suntem mădulare unii altora.” (Rom. 12:4-5)

Pastorul nu este altceva decât un presbiter care are darul de a predica şi de a învăţa.

În concluzie, nu un singur om este expresia călăuzirii Duhului. Nici un individ nu are autoritatea de la Dumnezeu de a dirija treburile bisericii. Este necesatră o pluralitate de presbiter-diaconi ca o măsură de precauţie împotriva tendinţei omului de a-şi asuma rolul de Dumnezeu peste ceilalţi. Abilitatea unui slujitor de a influenţa pe ceilalţi, nu constă în a-i dirija, ci în a obţine consimţământul lor voluntar.

C. CAUZA PROBLEMEI: PASTORI PĂCĂTOŞI

Cauza autoritarismului şi a închinării la idoli este păcatul. Cinci păcate ale pastorilor sunt cele mai cunoscute. Ele produc biserici cu o patologie puternic păcătoasă care îl dezonorează pe Cristos, răneşte oile, îi face pe pastori să se umfle în pene şi dezbină biserica lui Dumnezeu.

1. Idolatria

Idolatria este dorinţa păcătoasă de a fi totdeauna în control, mai ales de a controla vieţile oilor lui Dumnezeu. Acest păcat nu este decât o încercare uşor voalată de a lua locul lui Dumnezeu în viaţa oamenilor Săi. Nu este surprinzător faptul că pastorii care au această tendinţă păcătoasă vor deţine în final aproape o putere papală în bisericile lor. Pavel îi porunceşte tânărului Tit;
“…mustră cu deplină încredere. Nimeni să nu te dispreţuiască” (Tit 2:15)

Slujba de lideri care le-a fost încredinţată de Dumnezeu a fost înlocuită cu controlul firesc menţinut prin manipulare, intimidare, constrângere verbală şi prin versiunea bisericească a rangurilor bisericeşti. Descrierea pe care apostolul ioan o face lui Diotrefus pare să se încadreze la această categorie de păcat (3 Ioan 9-10).

2. Lipsa rugăciunii

Pastorii şi liderii autoritari nu se bazează pe rugăciune, ca prim instrument, ordonat de Dumnezeu, pentru zidirea şi protecţia poporului Său. Asemenea pastori lumeşti răspândesc mai mult mustrări şi dojane, ameninţări, manipulări, confruntări, ‘consiliere’ şi ‘EXERCITAREA DISCIPLINEI’ pentru a-i face pe oameni să li se supună voinţei lor. Apostolul Iacov îi mustră pe cei care au pretenţia că sunt înţelepţi dar ale căror vieţi sunt presărate cu firimiturile conducerii lor fireşti şi apostolul leagă acest lucru, printre altele, de o atitudine de slujire pe sine însuşi (auto-idolatrie?) şi de lipsa de rugăciune (Iacov 3:13-4:3).

3. Necredinţa

Mulţi lideri ai bisericilor nu cred afirmaţiile şi promisiunile pe care Dumnezeu le face în Cuvântul Său. Ei nu cred că Dumnezeu Duhul Sfânt este Domnul prezent şi activ în biserică, care lucrează pentru ca poporul lui Dumnezeu să capete chipul lui. Ei nu cred că Cristos îşi va păstori oile şi că Duhul Sfânt călăuzeşte şi convinge sfinţii atunci când pastorii umani nu sunt în preajma lor. Lipsa de credinţă, de dragoste, şi lipsa bucuriei sunt semnele unei turme conduse de asemenea pastori necredincioşi.

4. Lipsa de dragoste pentru oi

Păstorii din Palestina antică mergeau înaintea oilor lor, conducându-le şi chemându-le pe nume pentru a-I urma la păşuni verzi şi la ape reci. Păstorul dormea la uşa de la intrarea în adăpostul oilor pentru a păzi turma peste noapte. Păstorul apăra turma de hoţi.

Fermierii de oi de astăzi folosesc câini care latră şi păstoresc din elicopter oile speriate, chinuite şi zăpăcite. In ‘fermele de oi’ moderne oile sunt motivate de frica muşcăturilor şi a mîrîitului câinilor, pare-se omniprezenţi, şi de frica zbieretelor fără încetare ale fermierului din elicopterul de deasupra lor.
Multor pastori le place să studieze, să predice, să înveţe şi să conducă, dar nu le plac oamenii. Chiar şi timpul pe care îl acordă consilierii este doar pentru a ‘rezolva’ problemele care ar putea afecta biserica.

5. Mândria

La rădăcină, toate păcatele menţionate mai sus derivă dintr-un sentiment exagerat al propriei importanţe. Pastorii mândri se uită în jos la oi cu dispreţ pentru slăbiciunile, încetineala, anostitate şi defectele lor. Mândria răspunde cu mânie atunci când oile păcătoase o irită. Principiu: un lider mânios este un lider mândru.

http://www.voxdeibaptist.org/autoritatea_in_biserica.htmv

Înapoi sus
B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Viorel - Logos

Har şi Pace

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian Barsan

...din inima pentru tine

onisimbotezatu

onisimbotezatu.wordpress.com

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Curajul credinței

„Sinceritatea este fundamentul vieții spirituale” (Albert Schweitzer)

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Revista Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din Romania

inSYNC

Sincronizați cu dragostea lui Dumnezeu

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

Pagina creștină

Simion Ioanăș

The good fight

Lupta pentru libertate

Emanuel - un blog creștin

Învățătura este o lumină, sfatul este o candelă, iar îndemnul și mustrarea sunt calea vieții. Prov. 6:23

%d blogeri au apreciat asta: