Închide

Rugăciunea care frânge lanţuri

download

Rugăciunea care frânge lanţuri

DSC_9227

Nu era nici Ritz, nici Hilton, ba dimpotrivă, extrema opusă a confortului, şi totuşi bărbatul părea să aibă un somn profund, liniştit. Iar lanţurile de la mâini nu erau decorative. Doi ostaşi înarmaţi până-n dinţi îl încadrau, iar ceilalţi, din cele „patru cete de câte patru”(Fapte, 12:4) vegheau la uşă. Somn uşor, Petre!

El era, apostolul. Irod l-a prins şi l-a întemniţat după ce a văzut că procedând astfel şi cu alţii din Biserică, ba chiar omorându-l pe Iacov, fratele lui Ioan, îi creşte popularitatea în faţa iudeilor. Îl saltă în sondaje.

Şaisprezece soldaţi înarmaţi păzeau un om înlănţuit, care nu era nici periculos, nici agresiv. Chiar dacă era mai temperamental. Pe ce considerente s-or fi luat astfel de măsuri? Se gândeau, oare, la mormântul Mântuitorului? Dar experienţa de atunci le-a dovedit că nu pot lupta cu Dumnezeu. Nici cu cei ce se roagă. Căci „Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.”(Fapte, 12:5)

Aşadar, „periculosul” deţinut visa liniştit, păzit de oştaşi dar OCROTIT de Dumnezeu, când un înger i-a dat deşteptarea lovindu-l în coastă. După ce lanţurile i-au căzut de pe mâini, s-a îmbrăcat, la îndemnul îngerului, şi l-a urmat spre ieşire, fără a întâmpina vreo împotrivire. Poarta de fier dinspre cetate „li s-a deschis singură”, căci Dumnezeu n-are nevoie de fotocelule, iar după ce-au ieşit în uliţă îngerul a dispărut.

Răcoarea nopţii l-a trezit pe Petru la realitate, dându-şi seama că ceea ce se întâmplase n-a fost o vedenie. Primul lui gând a fost să meargă la cei ce se rugau pentru el, să le spună că rugăciunile le-au fost ascultate.

Multe s-or fi schimbat de atunci până astăzi, dar Dumnezeu nu S-a schimbat. Nici lupta pentru Adevăr. Şi nici împotrivirea. Aşa că sunt încă oameni care suferă pentru Evanghelie. Pentru răspândirea ei.

Dumnezeu Îşi apără lucrarea, dar ni i-a încredinţat nouă pe aceşti luptători, punându-ne la dispoziţie şi modalitatea de a-i ajuta: RUGĂCIUNEA! Iar demersurile noastre în acest sens vor da roade.

Şi dacă nu ne bătătorim tălpile însoţindu-i pe cei ce, asumându-şi riscuri, duc Evanghelia „până la marginile pământului”, să ne bătătorim genunchii. Rugându-ne. Şi inimile noastre vor fi înviorate de zăngănitul lanţurilor care cad.

Simion Felix Marţian
Vulcan, 19 martie 2019

https://simfelixmarblog.wordpress.com/2019/03/19/rugaciunea-care-frange-lanturi/

2357 de persoane au fost eutanasiate anul trecut în Belgia, dintre care peste 150 aflate în incapacitate mentală

În Belgia, în 2018, au fost raportate, potrivit datelor oficiale, un număr de 2357 de sinucideri asistate, cu 48 mai multe decât în 2017. În ultimii 8 ani Belgia numărul sinuciderilor asistate a crescut constant, ajungându-se la o creștere de 247% în 2018, față de 2010, când s-au consemnat 954 de cazuri.

Belgia a legalizat eutanasia în mai 2002. În 2010, în legea eutanasiei au fost incluse și persoanele cu probleme psihice, mentale și comportamentale, iar în 2013 parlamentul belgian a extins prevederile legii eutanasiei și la copiii bolnavi în stadiu terminal. În 2017 au fost 3 cazuri de copii în stadiu terminal eutanasiați. Raportul pe 2018 nu consemnează cazuri de copii. Din numărul de persoane eutanasiate în 2018, 57 (2,4%) au fost din motive mentale și comportamentale, 83 (3.5%) din cauze psihiatrice, iar 1% au fost persoane în incapacitate, care făcuseră anterior o astfel de solicitare.

Creșterea numărului de eutanasieri a fost încetinită ca urmare a examinării de către tribunale a mai multor cazuri controversate. Scandalul a fost declanșat de cazul unei femei în vârstă de 38 de ani, suferind de depresie, eutanasiată în 2010. Rudele au depus plângere, invocând ilegalitatea deciziei eutanasiei pe motive psihice, care nu era prevăzută la acea dată în lege, precum și lipsa de profesionalism în efectuarea procedurii. Doi medici și un psihiatru au fost puși sub acuzare. Au urmat alte plângeri depuse de rude în mai multe cazuri de eutanasie, acestea fiind în cercetare.

Aducerea cazurilor în justiție și mediatizarea acestora a determinat sistemul medical să impună măsuri mai severe de control privind legalitatea deciziilor de eutanasiere și modul de efectuare a procedurilor. Există suspiciuni, confirmate de mai multe cadre medicale, că numărul eutanasierilor ar fi mult mai mare, dar clinicile nu raportează toate cazurile, pentru a nu fi nevoite să dea explicații pentru anumite decizii la limita legii sau luate chiar cu încălcarea flagrantă a prevederilor legale, în special în ceea ce privește persoanele cu afecțiuni psihice. Astfel, mai mulți medici din sistem afirmă că mulți dintre pacienții cu afecțiuni psihice au fost eutanasiați, fără a-și fi dat vreodată consimțământul. În acest sens, 360 de persoane, printre care cadre medicale și oameni de știință, au semnat o petiție prin care cer un control mult mai sever al eutanasierilor persoanelor cu afecțiuni psihice.

Sursă: lifenews.com

2357 de persoane au fost eutanasiate anul trecut în Belgia, dintre care peste 150 aflate în incapacitate mentală

RAZBOIUL GLOBAL IMPOTRIVA CRESTINILOR — Ciprian Barsan

Inițial publicat pe CrestinTotal.ro: Ca in prezent se desfasoara un razboi global impotriva crestinilor nu se mai pune la indoiala. Indraznim sa spunem, insa, ca acest razboi e, de fapt, cea mai mare catastrofa a zilelor noastre. Zilnic parvin stiri alarmante din toate colturile lumii despre persecutia crescinda si atacurile violente impotriva comunitatilor… via RAZBOIUL GLOBAL […]

O minciună electorală provoacă un val de ucideri ale creștinilor din Nigeria

download

O minciună electorală provoacă un val de ucideri ale creștinilor din Nigeria

Cea mai populată ţară africană ocupă locul 12 în indexul mondial al persecuţiei, conform organizaţiei Open Doors. Cel puţin 120 de persoane au fost omorâte de militanţii fulani începând din 9 februarie 2019, într-o serie de atacuri ce au urmat unei declaraţii televizate a guvernatorului statului Kaduna din Nigeria.

„Când vorbim despre Nigeria, toată lumea știe despre Boko Haram, dar se spun foarte puţine despre militanţii fulani, păstori musulmani care se înarmează și atacă satele creștinilor din nordul ţării, iar tacticile la care recurg par să fie foarte bine coordonate și planificate”, a afirmat Andrew Boyd, purtătorul de cuvânt al organizaţiei internaţionale Release International.

Boyd aprecia că militanţii fulani reprezintă „o ameninţare cu mult mai serioasă decât Boko Haram”, în condiţiile în care, doar în prima jumătate a anului 2018, aceștia au ucis aproximativ 6.000 de persoane și au alungat alte 50.000 din casele lor.

Șirul violenţelor a fost reluat în urma unei declaraţii televizate a guvernatorului statului Kaduna, Nasir el Rufai, lansate în ajunul alegerilor prezidenţiale din februarie, care susţinea că 66 de persoane ar fi fost ucise în Kajuru (zonă guvernamentală din statul Kaduna), majoritatea femei și copii din grupul etnic fulani. Afirmaţia a declanșat un val de reacţii, fiind respinsă ca mincinoasă inclusiv de Agenţia de Gestionare a Situaţiilor de Urgenţă din Nigeria (NEMA). Sub presiunea crescândă de a-și dovedi sau nega declaraţia, guvernatorul a susţinut că 133 de persoane ar fi fost de fapt ucise, ordonând arestarea a 9 bătrâni din grupul etnic adara.

Au urmat o serie de atacuri, care nu au fost împiedicate de autorităţi, în ciuda asigurărilor de protecţie a zonelor vizate. Aproximativ 16 persoane au fost ucise într-o serie de atacuri din satul Ungwan Barde și din împrejurimi, între 9 și 10 februarie, alte 38 de persoane fiind ucise în atacul asupra comunităţii Karamai, din Maro, Kajuru.

La 10 martie, un nou atac asupra sătenilor din Ungwan Barde s-a soldat cu 17 morţi și zeci de case arse, în aceeași zi guvernatorul el Rufai transmiţând condoleanţe familiilor îndoliate și asigurând că a dispus trupe de teren și aeriene pentru siguranţa zonei. Cu toate acestea, doar o zi mai târziu, pe 11 martie, 100 de case au fost distruse în satele Inkirimi și Dogonnoma, din Maro, zona de administraţie locală Kajuru, 52 de persoane fiind ucise.

Supravieţuitorii au povestit că șansele de scăpare ale victimelor erau reduse, atacatorii fiind împărţiţi în 3 grupuri: unul care împușca oamenii, al doilea care incendia casele și un al treilea care urmărea prinderea sătenilor care își părăseau casele.

În seara aceleiași zile, zeci de persoane au fost rănite și 43 de case incendiate în satul Ungwan Gora.

Într-o înregistrare audio în urma atacului din 11 martie, unul dintre atacatori o informa pe fiica uneia dintre victime că valul de ucideri a fost provocat de presupusele crime comise asupra femeilor și copiilor fulani și că acesta este numai începutul.

La 16 martie, alte 9 persoane au fost ucise și 30 de case distruse în comunitatea Nandu Gbok, din zona guvernamentală Sanga, în sudul statului Kaduna, printre victime numărându-se femei și copii.

„Comunităţile noastre sunt neajutorate și pledează pentru ideea că toate persoanele care au conștiinţă ar trebui să vorbească”, a declarat, la 16 martie, Hon Shehu Nicholas Garba, reprezentantul pentru Jema’a / Sanga în Camera Reprezentanţilor din Nigeria, insistând că aceste crime ar trebui să capteze atenţia naţiunii și a comunităţii internaţionale.

https://semneletimpului.ro/international/africa/nigeria/o-minciuna-electorala-provoaca-un-val-de-ucideri-ale-crestinilor-din-nigeria.html

COSMOLOGIE – doctrina despre creaţie şi istorie / MISTERUL PIETRELOR ICA: A UMBLAT OMUL CU DINOZAURII? De Paul G. Nation.

download

COSMOLOGIE – doctrina despre creaţie şi istorie

MISTERUL PIETRELOR ICA: A UMBLAT OMUL CU DINOZAURII? De Paul G. Nation.

Fortean Times a publicat un articol despre pietrele Ica de Filip Coppens intitulat „Biblioteca jurasicului”. Filip respinge ideea că pietrele Ica ar fi o păcăleală inteligentă perpetuată de Javier Cabrera şi sculptate de Basilio Uschuya pentru industria turistică.1

Creaţioniştii au prezentat pietrele Ica drept probe prima facia că dinozaurii şi oamenii au străbătut pământul împreună. Pietrele descriu dinozaurii în detalii atât de vii, încât paleontologii pălesc la reprezentarea tulburătoare a dinozaurilor.

Are dreptate Filip Coppens în afirmaţia sa că pietrele sunt falsificate? A pierdut din vedere Coppens faptele în mod flagrant şi neintenţionat informaţiile greşite şi la mâna a doua în legătură cu pietrele?

Orice investigaţie în legătură cu autenticitatea pietrelor ar trebui să înceapă cu faptele. Istoria şi analizele ştiinţifice ale pietrelor ar trebui luate în considerare înainte de a le pune deoparte ca fiind fleacuri turistice.

Prima menţiune a pietrelor este din partea unui preot spaniol care a călătorit în regiunea Ica în 1535.2 Părintele Simon, un misionar iezuit, l-a însoţit pe Pizarro de-a lungul coastei peruviene şi şi-a înregistrat uimirea văzând pietrele. În 1562, exploratorii spanioli au trimis unele bucăţi dintre pietre înapoi în Spania. Cronicarul indian Juan de Santa Cruz Pachacuti Llamqui a scris că în vremea incaşilor Pachacutec multe pietre sculptate au fost găsite în regatul lui Chincha în Chimchayunga care era numit Manco.3 Chinchayunga era cunoscută ca ţara de jos a coastei centrale a Peruului unde este localizată Ica astăzi.

Tatăl lui Javier Cabrera, Dom Pedro, avea cam nouă ani în 1906 când a fost martorul tatălui său, care săpa în afara Ica şi a descoperit trei sau patru pietre în morminte. Bunicul lui Javier Cabrera, ca mulţi alţi peruani bogaţi avea o largă colecţie de artefacte pre-columbiene. Cele trei sau patru pietre gravate au fost furate sau pierdute cu mult înainte ca Javier Cabrera să se nască în 1926.4 În 1936, ţăranii ce arau în câmpiile din afara Ica în Salas au descoperit o singură piatră. Autorităţile au atribuit pietrele gravate incaşilor, deoarece preponderenţa de ceramice, textile şi mumii au fost asociate cu incaşii din regiunea Salas.

Primi colecţionari au fost Carlos şi Pablo Soldi, care aveau o plantaţie în Ocucaje. În 1955, pietrele au fost scoase din mormintele de pe proprietatea lor. Pablo şi Carlos Soldi au început să adune alte pietre găsite de către jefuitorii de morminte din Ocucaje. Fraţii Soldi au fost martori oculari ai pietrelor scoase cu mumiile şi alte artefacte din mormintele de pe proprietatea lor. Fraţii Soldi au fost primii care să recunoască semnificaţia ştiinţifică a pietrelor. Au cerut să se facă o cercetare oficială. Herman Buse oferă acest raport încât Pablo Soldi a spus „un strat gros de salpetru ce acoperea mostrele principale poate fi explicat numai prin trecerea unei perioade de timp considerabile. Arheologii peruani au fost invitaţi să sape pe plantaţie sau să fie martori direcţi ai locului de unde unele dintre pietre au venit. Arheologii peruani nu s-au folosit de ocazie. În cele din urmă, Carlos şi Pablo au avut o colecţie foarte mare de pietre gravate. Carlos şi Pablo erau colecţionari pasionaţi de obiecte arheologice şi au depus eforturi pentru a păstra pietrele pentru muzeul din Peru.

În 1967, fraţii Soldi l-au abordat pe Dr. Cabrera pentru ca acesta să cumpere majoritatea colecţiei lor. Cabrera a fost curios dar sceptic deoarece pietrele descriau operaţii la inimă, indieni ce se uitau la cer cu telescoape şi dinozauri. După ce a examinat colecţia, a realizat că erau antichităţi foarte vechi de o importanţă ştiinţifică majoră. Fraţii Soldi i-au vândut 341 de pietre pentru ridicola sumă de $7,000 de soles peruani vechi – aproximativ 45 de dolari americani. Javier a depozitat pietrele într-una din camerele sale din casa spaniolă.

La sfârşitul anilor 1950 comandantul Elias, custodele Muzeului Callao Naval până în 1973, a obţinut pietre de la jefuitorii de morminte inclusiv câteva individuale care erau din Ocucaje. Acolo erau depozite de pietre găsite cam la 20 de mile SSV de Ica lângă Ocuaje şi de Rio Ica. Documentele arătau că pietrele fuseseră descoperite în peşteri şi morminte. Comandantul Elias era un om cu un interes ardent pentru arheologie şi în 1973 ave cam 300 de pietre afişate la Muzeul Naval.

Muzeul regional din Ica avea câteva pietre din mormintele din jurul Ica. Carlos şi Pablo Soldi, au căutat să păstreze pietrele pentru muzeele din Peru. Carlos a murit în 1967 şi Pablo în 1968: 114 dintre pietre au fost date Muzeului Regional din Ica. Unele dintre aceste pietre au fost expuse public la Muzeul din Ica în anii 1960.

Colonelul Omar Chioino Carraza, care era Director al Muzeului peruan de Aeronautică nu are nici o îndoială de autenticitatea pietrelor. După teste oficiale guvernamentale, Carraza a declarat în 1974:

Sunt sigur…că ele sunt un mesaj de la un popor foarte vechi a cărui memorie s-a pierdut în istorie. Au fost gravate cu mai multe mii de ani în urmă. Au fost cunoscute în Peru mult timp şi muzeul meu are peste 400 dintre ele.

Colecţia Muzeului Naţional de Aeronautică de pietre gravate incluzând dinozauri a fost obţinută din mai multe locaţii din Peru. Foarte puţine din aceste pietre au fost din Ocucaje.

Herman Buse a revelat că în 1961 a fost o inundaţie a râului Ica şi un număr de pietre gravate a fost descoperit. Jefuitorii de morminte (jefuitori de morminte) au vândut multe dintre ele muzeelor şi fraţilor Soldi.5

La începutul anilor 1960, arhitectul Santiago Agurto Calvo, un fost rector al universităţii naţionale de inginerie a avut o colecţie tot mai mare de pietre gravate. Agurto Calvo nu şi-a dat nici una din pietre muzeului Ica. Familia Calvo reţine încă acea colecţie de pietre şi ele sunt depozitate. Calvo a publicat un articol în El Comercio Newspaper din Lima despre lucrurile fantastice gravate pe pietre.6 Agurto Calvo a oferit pietre pentru analize ştiinţifice de laborator la universitatea naţională de inginerie şi Companiei miniere Luis Hochshild.

Arheologul Alejandro Pezzia Asserto, care s-a ocupat de investigaţiile arheologice din provincia culturală Ica şi un comitet de la muzeul Ica, au condus săpăturile oficiale în vechiul Paracas şi în cimitirele din Ica ale lui Max Uhle şi Toma Luz. Cu două ocazii separate, au fost scoase pietre gravate din mormintele pre hispanice indiene ce datau din 400 Î. Hr. Până în 700 d.Hr. Pietrele gravate au fost încrustate în latura camerei mortuare a mormintelor şi lângă mumii. Alejandro Pezzia Asserto a fost un arheolog de la departamentul naţional de arheologie din Peru. În 1968, Alejandro Pezzia Asserto a publicat lucrarea sa cu desene şi descrieri ale pietrelor cu o lama cu cinci degete care se presupune a fi dispărută de peste 40 de milioane de ani.7 Alte pietre erau cu un peşte care se bănuieşte că ar fi dispărut cu peste 100 milioane de ani şi o pasăre în zbor. Aceste pietre au devenit posesiunea muzeului Ica, fiind parte a colecţiei Colca.

În 1966, Felix Llosa Romero i-a prezentat lui Javier Cabrera o piatră de formă ovală; pe o parte era gravată o specie de peşte care se presupunea că a dispărut cu milioane de ani în urmă. Piatra dată lui Javier era una care fusese scoasă din şantierele de morminte ale lui Max Uhle şi Toma Luz lângă Ocucaje. Dr. Cabrera mi-a spus că darul pietrei i-a amintit că văzuse o piatră gravată similară în 1936 când avea vârsta de zece ani. Javier avusese o carieră profitabilă ca doctor distins. A fost fondatorul universităţii naţionale din Ica San Luis Gonzaga şi a fondat “Casa de Cultură” din Ica pentru a investiga ştiinţific şi a prezerva pietrele gravate.

Am auzit de pietrele ciudate gravate de la Ica la începutul anilor 1970. Am fost intrigat de rapoarte periodice din jurnale obscure şi reviste din colecţia Cabrera. Ocazional, programe TV de noaptea târziu despre astronauţi antici sau mistere inexplicabile conţineau filme ale Dr. Cabrera şi pietrele. L-am contactat pe Dr. Cabrera şi am corespondat cu el menţinând interesul cu privire la pietre în anii următori. Am petrecut ani studiind pietrele şi am adus înapoi peste 20 din ele din şase expediţii pe care le-am făcut în Peru.

Am fost fascinat de articolul lui Filip Coppens”Biblioteca din jurasic” publicat în Fortean Times. Era clar că nu avea cunoştinţe directe despre pietre şi se baza pe informaţii care aveau o direcţie greşită şi erau inexacte. Îşi începe articolul spunând „Povestea noastră are mai multe începuturi posibile…” sugerez ca începutul să fie adevărul şi o istorie reală, nu zvon şi amuzament.

Coppens spune că muzeul particular al lui Cabrera include o colecţie de pietre ce aparţin tatălui său. Aceasta nu este adevărat, după cum am demonstrat din interviurile cu familia lui Dr. Cabrera şi cu el însuşi. Numele tatălui Dr. Cabrera nu era Bolivia şi nici nu aduna pietre de pe câmpurile plantaţiei familiei la sfârşitul anilor 1930.

O socoteală fără prejudicii a pietrelor trebuie să aibă legătură cu studiile ştiinţifice făcute deja cu privire la pietre. Coppens face ca oamenii să creadă în urma articolului său că diferitele teste făcute pe pietre au fost neconcludente şi că pietrele aveauun chip pe ele, dar nu şi în scobituri. El chiar sugerează că Javier Cabrera a adăugat că „îmbrăcămintea de oxidare naturală acoperă şi tăieturile.”

Am văzut rapoartele de la universitatea naţională de inginerie, universitatea din Bonn şi al Companiei miniere Maurico Hochshild din Lima, Peru.

În 1967, Dr. Cabrera a selectat 33 de pietre din colecţia lui şi le-a trimis Companiei miniere Maurico Hochshild. Laboratorul a trimis înapoi analizele semnate de geologul Eric Wolf. Documentul declară,

Pietrele sunt acoperite cu o patină frumoasă de oxidare naturală, care acoperă şi şanţurile, prin care vârsta ar trebui să poată fi dedusă…
Eric Wolf, Lima 8 iunie 1967

Dr. Cabrera nu a adăugat nimic cu privire la oxidarea din scobituri; aceasta era parte din raportul laboratorului.

La data de 28 ianuarie 1969, Dr. Cabrera a primit rezultatele testelor de laborator conduse de Profesor Frenchen de la Universitatea din Bonn. Raportul profesorului Frenchen a confirmat raportul anterior: „pietrele erau andezite şi erau acoperite de o patină sau un film de oxidare naturală care acoperea şi gravurile.”

În 1966, Santiago Agurto Calvo a supus câteva din pietrele sale unui laborator de la universitatea naţională de inginerie din Peru. Concluziile testelor au dus fără greşeală la concluzia că pietrele erau într-adevăr de origine pre-hispanică.

Joseph F. Blumrich care era un om de ştiinţă proeminent de la NASA, a dezvoltat modelul rachetei Saturn V şi a lucrat la modelul lui Skylab, a studiat de asemenea pietrele. Dr. Blumrich a scris că pietrele, conform testelor de laborator, erau autentice şi că „nu este îndoială în mintea mea în legătură cu autenticitatea acestor imagini.”

Se pare că Filip Coppens a făcut foarte puţine cercetări cu privire la pietrele Ica. Articolul lui este plin de erori şi povestiri fictive. De fapt, Coppens scrie „susţinând originea lor l-a aruncat pe Cabrera în tabăra von Danikenites, este şi comic şi ironic deoarece von Daniken însuşi a scris că crede că pietrele sunt probabil falsuri.”

Erich von Daniken nu a crezut niciodată că pietrele Ica erau false. Erich von Daniken a avut o piatră de la Basilio şi una de la Cabrera. În cuvintele lui Daniken,

Cu unghiuri clare, scobituri curate pe noua piatră sub microscop, unde microorganismele pot fi văzute în scobiturile pietrelor lui Cabrera sub luciu fin. Aceasta este mica diferenţă majoră între pietre autentice şi false.8

Coppens ştie pre bine că von Daniken credea colecţia lui Cabrera ca fiind autentică şi Filip a văzut fotografiile luate din analiza microscopică a lui von Daniken. Acele fotografii arată clar că nu este nici o patină a timpului în scobiturile falsului lui Basilio şi o mare oxidare în scobiturile pietrei lui Cabrera.

Orice urmărire ştiinţifică erudită ar fi descoperit că s-au făcut alte teste pe pietre. Ryan Drum, un biolog american, a adus înapoi două pietre în America şi a făcut unele studii microscopice pe ele:

Am examinat pietrele la mărirea de 30 şi 60 la un microscop stereo şi nu am găsit nici o şlefuire evidentă sau semne de lustruire . . .9

Robert Charroux a testat de asemenea pietrele şi rezultatele au arătat că nu exista nici o dovadă a unei unelte rotative, folosită pentru a face pietrele:

S-a stabilit un lucru clar: desenele de pe pietrele Ica nu au fost făcute în vremea noastră cu o unealtă electrică.10

Coppens se foloseşte de sprijinul lui Neil Steede, care face lucrări arheologice. Bill Cote a făcut un film video, Arta din Jurasic, cu Neil Steede ca şi cercetător. Neil Steede, purtând lentile bifocale, priveşte la pietre în muzeul lui Cabrera şi spune plin de încredere „Pietrele au patină, dar aceasta nu există în scobituri.” Este aceasta ştiinţă sau speculaţie? Are Steede vedere cu raze X?

De ce au revelat laboratoarele cu microscoape stereoscopice exact opusul? Este o astfel de cercetare profesionistă? Este articolul lui Coppens o înregistrare informată sau ceva ce ar fi trebuit să apară în National Enquirer? Neil Steede, prin propria admitere spune că este orb din punct de vedere legal.

Coppens afirmă că investigatorii pretind că li s-a refuzat permisiunea de a vedea colecţia Colca de la Muzeul Ica. Acestui autor i s-a refuzat permisiunea în cinci ocazii diferite şi autorităţile muzeului au negat existenţa vreunei pietre în colecţie. O echipă de film de la National Geographic nu a avut acces să vadă sau să filmeze colecţia Colca.

Neil Steede, pe filmul, Jurassic Art [Arta Jurasicului], proclamă neînduplecat că această colecţie Colca a fost autentică. El a concluzionat că acestea sunt categoric „pietre autentice care arată o lucrare fină şi au mai puţine tăieturi adânci decât pietrele lui Cabrera.”

Porţi ochelarii de scepticism? Ia-ţi detectorul de minciuni! Cum ar putea Neil să ştie cât de adânci erau tăieturile dacă se uita la ele prin lentile bifocale?

În data de 6 aprilie 2002, mi s-a permis în final să văd colecţia Colca. Mi s-a spus „Nu, nu sunt pietre depozitate sus.” Vă înşelaţi, domnule. După ce au fost prezentate dovezi ample, apoi „Da, avem pietre, dar absolut nimeni nu are voie să le vadă. Nu sunt pentru expunere publică.” Mi-am continuat apelurile şi am fost ignorat până când Jesus Cabel Moscoso, Director al Departamentului Culturii pentru provincia Ica a intervenit şi m-a lăsat să intru să examinez ştiinţific colecţia. Procesul a fost restricţionat de autorităţile muzeului Ica, deoarece nu permit mai mult de trei pietre să fie fotografiate. Au crezut că mă pot opri cerând sume ridicole de bani, dar am fost de acord să plătesc preţul cerut. Nu am putut fotografia de pietre, dar m-am putut uita la pietrele de măsură.

Sunt aproximativ 121 de pietre în colecţia Colca. Un inventar exact a fost oprit de oficiali la muzeu. Pietrele variază în mărime de la 3 inci lungime şi 2 inci lăţime la 20 inci lungime şi 12 inci lăţime. Greutatea variază de la câteva uncii la peste 15 pounds. Aceasta este conform cu pietrele lui Cabrera în greutate şi tip: andezite şi pietre de râu. Pietrele din colecţiile Colca şi Cabrera sunt, contrar lui Steede, acelaşi fel de pietre.

Pietrele din colecţia Colca variază în îndemânare artizanală de la primitiv la artistic. Aceasta este adevărat despre colecţia Cabrera; de la desene necioplite şi aspre la pietre care l-ar face pe Michelangelo să roşească cu detalii elaborate şi ornamentaţii minunate. Scobiturile din pietrele colecţiei Colca măsoară de la mai puţin de 1/16 a unui inch adâncime la nu mai mult de 1/16 a unui inch. Pietrele au scobituri şi stilul reliefului bazei, unde descrierile sunt ridicate peste suprafaţa pietrei. Colecţia Cabrera are tipuri identice de pietre. La acest punct, colecţia Cabrera şi Colca nu se deosebesc.

Colecţia Cabrera are pietre cu un luciu negru, pe când nu am găsit nici o piatră cu acest luciu negru pe pietrele din colecţia Colca. Colecţia Cabrera are pietre care sunt simple ca şi Colca.

Examinarea mea a colecţiei Colca a fost brusc sfârşită deoarece am început să îmi descopăr cunoştinţele istorice despre pietre:

1. 114 dintre pietre au fost donate muzeului de către fraţii Soldi.

2. Alejandro Pezzia Asserto dăduse trei pietre muzeului.

3. Dr. Javier Cabrera dăduse câteva pietre muzeului.

Neil Steede se găseşte pe sine pe coarnele unui trilimma. În autentificarea colecţiei Colca el a autentificat şi colecţia Cabrera. Unele tipuri identice de pietre se află la muzeele Ica şi Cabrera provenind din aceeaşi sursă. Neil Steede trebuie de asemenea să nu-şi ia în seamă propriile teste făcute pe pietre şi lemn din colecţia Cabrera. Lemnul şi mostrele de gudron negru cojit de pe pietrele datate ca fiind vechi de 2000 de ani. O concepţie greşită dar populară este că materialul negru luat de pe pietrele Cabrera este luciu de pantofi. În realitate este o substanţă de gudron din gropile cu gudron de lângă Ocucaje.

Coppens spune, “ . . chiar dacă presupunem că sunt autentice şi vechi de milioane de ani, nu conţin neapărat tipul de informaţii pe care Cabrera le susţine; transplanturile de inimă şi creier ar putea fi la fel de bine mutilări sau acte de canibalism.”

O astfel de declaraţie arată că Coppens nu a fost niciodată la muzeul Cabrera şi nici nu a studiat pietrele. Dr. E. Stanton Maxey, membru al colegiului american al chirurgilor spune

. . .în imaginile din sculpturile pietrelor ce descriu operaţia pe inimă, detaliul este clar – şapte vase de sânge ce ies din inimă sunt copiate exact. Totul arată că o operaţie cardiacă, iar chirurgii par a folosi tehnici care se potrivesc cunoştinţelor noastre moderne.

Peruvian Times a scris un articol despre pietre în 1972, şi încheie articolul cu „ei dau poze clare ale operaţiilor pe care chirurgii sec. 20 le privesc doar.” 11

Coppens arată ignoranţă cu privire la cât de avansaţi erau popoarele antice peruane. R.L. Moodie, marele paleopatolog, a însumat studiul său despre chirurgia antică peruană:

Cred că este corect să declar că nici o rasă primitivă sau antică de oameni de oriunde din lume nu a dezvoltat un astfel de domeniu de cunoştinţe chirurgicale ca şi peruanii Pre-Columbieni. Încercările lor chirurgicale sunt într-adevăr uimitoare şi includ amputaţiile, exciziile, trepanaţia, bandajarea,transplant de os, cauterizare şi alte proceduri mai puţin evidente.12

Există dovezi ample că peruanii antici făceau chirurgie a creierului, cezariene şi tratamente ale unor boli care încă zăpăcesc ştiinţa modernă. Sunt mai multe dovezi, ce cresc, că ei făceau operaţii pe inimă. Cartea mea care va apare, The Mystery of the Ica Stones [Misterul pietrelor Ica], acoperă exhaustiv această dimensiune de chirurgie avansată în poporul Pre-Columbian.

Dezbaterea cu privire la pietrele ce descriu dinozauri cu coloană vertebrală dermală şi multe alte trăsături anatomice care au fost descoperite doar recent de către paleontologi este tulburătoare. Coppens încearcă descrie originea pietrelor printr-o explicaţie alternativă. El postulează că dacă sunt autentice, ar putea fi „interpretarea votivă a şamanului tribului . . . nu putea un şaman să ia un os de dinozaur, să intre în transă conectat posesorul anterior al oaselor şi să fi văzut era dinozaurilor în viziune.” Cine spune că ziariştii nu cred în minuni?

Enigma pietrelor Ica trebuie rezolvată prin cercetare solidă ştiinţifică nu prin afirmaţii lipsite de substanţă contrare logicii. Dacă băuturile făcute din cactusul San Pedro cu efecte halucinogene induse de drog te pot face să vezi perioada jurasicului, atunci fiecare paleontolog are nevoie de o stare a minţii alterată şi nu de o diplomă de universitate. Sherlock Holmes a spus „Când ai eliminat imposibilul, ceea ce rămâne , chiar dacă improbabil, trebuie să fie adevărul.”Adevărul pare a fi că oamenii Pre-Columbieni au văzut dinozaurii.

Când sunt menţionate pietrele Ica, Basilio Uschuya este numit falsificatorul. L-am cunoscut pe Basilio de mulţi ani şi l-am vizitat în Ocucaje cu mai multe ocazii. Basilio este un peruan sărac şi needucat, care s-a aflat în centrul furtunii cu privire la autenticitatea pietrelor Ica. Basilio trăieşte într-o baracă cu podeaua murdară, fără dispozitive moderne. Nu are TV, generator electric şi trăieşte cu 20 de dolari pe lună. Sunt unele trăsături curioase ale lui Basilio. Dacă soseşti în Ocucaje cu camera TV şi o echipă , atunci el este un om de spectacol desăvârşit. Cu camera mergând, îţi va spune că a făcut pietre pentru Cabrera şi îţi va face o demonstraţie cu o bucată cu o lamă de ferăstrău cum le face. Basilio îţi va oferi un zâmbet mare cu toţi dinţii şi va accepta orice plată îi dai pentru serviciile sale. De-a lungul anilor, fiind prieten cu Basilio, s-a deschis şi a spus de ce face aşa un spectacol pentru oamenii televiziunii. Întâi, îi dă câţiva dolari pentru familia lui care este săracă chiar şi după standardele peruane. Doi, îl exonerează de acuzaţia de a vinde antichităţi ca un jefuitor de morminte. Trei, îl ajută să vândă câteva pietre turiştilor din Ica. Câştigându-i prietenia, m-a dus pe mine şi pe soţia mea la mormintele pre-columbiene ale lui Max Uhle şi Toma Luz, la NV de Ocucaje. În acest cimitir cu mii de morminte ne săpate, unde Alejandro Pezzia Asserto, într-o săpătură oficială arheologică, a găsit pietre gravate.13 În timp ce mergeam pe dealul uriaş şi gri care este o movilă de îngropare, am ajuns la unele morminte care recent se prăbuşiseră în interior şi acolo, spre surpriza noastră era o piatră gravată in situ, aplicată în laterala mormântului. Am filmat aceasta cu camera noastră.

Basilio admite în particular că în morminte a găsit pietre şi s-a angajat în jefuirea de morminte. Public, nu va spune aceasta deoarece ar însemna o pedeapsă de închisoare lungă pentru el, după legea antichităţilor din Peru. Basilio mi-a arătat alte obiecte pe care le-a găsit în morminte.

Basilio face pietre pentru turişti. Pietrele lui sunt identificate uşor. Au adesea dinozauri pe ele cu un aeroplan zburând pe deasupra sau cu o maşină de cola. Basilio nu are idee despre linia timpului evoluţionistă şi când se presupune că au dispărut dinozaurii. Nu are cunoştinţă de mai multe specii de dinozauri, cu excepţia lui tipului diplodicus.

I-am cerut lui Basilio să-mi facă o piatră cu anumiţi dinozauri. Nu auzise niciodată de acele tipuri de dinozauri şi nici nu văzuse o carte cu poze de dinozauri în ea. Unul din fii lui Basilio, care a primit educaţie, spune că el a auzit de astfel de dinozauri. I-am adus lui Basilio o poză cu acele specii de dinozauri. El a săpat în piatră un singur dinozaur, timp de o zi. Piatra era făcută grosolan şi ordinar.

Am avut în posesia mea un original al lui Basilio, pe care aveam de gând să îl folosesc la un test de autenticitate. Producţia lui Basilio este de 4-5 pietre pe lună. Aceste pietre au incizii albe şi strălucitoare. Colecţia lui Cabrera are peste 11.000 de pietre. Ar lua minim 15 ore să produci gravările pe o piatră obişnuită din colecţia lui Cabrera, ca să nu mai menţionez că pietrele lui Cabrera sunt făcute cu îndemânare artistică remarcabilă şi cu imaginaţie. S-a estimat că ar lua unui falsificator 375.000 ore de lucru sau 31.250 de zile să facă pietrele din colecţia lui Cabrera. Dacă Basilio a făcut pietrele, atunci a avut o armată de spiriduşi care au lucrat cu el. Basilio admite că a obţinut pietre pentru Cabrera. Aceste pietre provin din morminte şi peşteri din regiunea Ocucaje. Sub ameninţarea cu pedeapsa închisorii, a spus că el le-a făcut.

Am un raport deplin şi complet cu privire la controversa Basilio în cartea mea care va apărea, Misterul pietrelor Ica. Basilio spune că peste 5.000 din pietrele lui Cabrera sunt reale. Când este presat, mărturiseşte că poate 10.000 sunt reale.

Coppens pare să treacă cu vederea următoarele fapte: Unu, referinţele misionarilor iezuiţi din 1535 şi din 1562; spaniolii au trimis câteva pietre înapoi în Spania. Doi, arheologii au găsi pietre în Paracas, Tiahuanaco, şi mormintele Ica ce datează din anul 500 î. Hr. până în 1.000 d. Hr. Trei, teste de laborator indică un grad de antichitate cu patina ce acoperă scobiturile pietrelor. Patru, analiza microscopică arată că nu este nici o evidenţă că unelte rotative sau lame de ferăstrău au fost folosite la sculptarea pietrelor. Cinci, sunt 12 vase Moche în muzeele peruane, datând din anul 70 î. Hr. până în 900 d. Hr. cu dinozauri pe ele. Şase, o textilă Nazcan descrie 31 de figuri de dinozauri. Textila a fost găsită într-un mormânt Nazca. Ţesătura a fost autentificată ca datând între anul 400 d. Hr. şi 700 d.Hr. Şapte, sunt peste 30.000 de figuri gravate pe mai mult de 3.000 de pietre descoperite în sudul Peruului în 1951 la Toro Muerto.

Multe dintre pietre sunt gravate ca cele din muzeul Cabrera în stil basorelief. Se crede că pietrele au fost făcute de către Wari care au locuit în regiune din anul 500 în anul 1.000 d. Hr. Unele dintre pietre descriu dinozaurii. Dr. Cabrera este acuzat adesea că a fost mintea diabolică cu un plan ingenios pentru a înşela omenirea şi a se auto întrona ca geniu. L-am cunoscut pe Dr. Cabrera mulţi ani şi am corespondat împreună şi l-am vizitat în numeroase ocazii.

Javier Cabrera a început ca un căutător sincer al adevărului. Nu este nici un dubiu că în anii de început, a căutat să păstreze pietrele. Cabrera era excentric, şi ideile lui stranii despre civilizaţie, medicină, oamenii prototip, şi femei fac ca cineva să experimenteze o supraîncărcare de informaţie. Mulţi îl resping pe Dr. Cabrera dând ochii peste cap, cu o ridicare din umăr şi o exclamaţie de păcăleală. Am învăţat repede să îl iau pe Dr. Cabrera în serios deoarece sub straturile de teorie ciudată erau zone de adevăr neprefăcut. Numai pentru că Cabrera are zboruri imaginare şi fanteziste în nori eterici de nonsens, nu discreditează pietrele.

În anii de început, Dr. Cabrera a colecţionat pietrele şi le-a depozitat în casa lui. Cred că pietrele din anii1960 până la începutul anilor 1970 au fost nealterate de nici o asociere cu frauda. Coppens se angajează în fantezie când spune că la sfârşitul anilor 1960 Cabrera a cumpărat mii de pietre de la Basilio. Eu am demonstrat deja prin istoria pietrelor că colecţiile erau ţinute de mai mulţi oameni, independenţi unii de alţii. Multe din aceste colecţii au fost obţinute de Cabrera. În timp ce eu l-am cunoscut personal pe Dr. Cabrera şi am fost prieteni, sunt lucruri pe care el le-a făcut şi pe care nu le pot apăra sau trece cu vederea.

1. Avorbit despre o peşteră misterioasă unde mii de astfel de pietre erau depozitate. A refuzat să ducă pe cineva acolo. Am descoperit că la un anumit punct a spus povestea pentru a părea descoperitorul unei mari comori arheologice. Adevărul situaţiei este că existau mai multe peşteri unde s-au găsit câteva pietre. Ar putea fi foarte bine ascunzătoarele pietrelor care au fost îngropate de indienii ce trăiau în regiunea Ica când cuceritorii au invadat Peru. Pare realizabil ca inundarea râului Ica în anul 1961 să fi descoperit un astfel de depozit de pietre. Partide independente spun că astfel de pietre au fost expuse la revărsarea râului Ica. Cabrera poate că a înfrumuseţat povestea pentru a-şi mări reputaţia.

2. Au fost ocazii în timpul prieteniei mele cu Dr. Cabrera când l-am provocat pentru dovezi. Cu acele ocazii, a oferit documentaţia. Mi-a dat o copie a cărţii lui Asserto Pezzia despre săpături arheologice oficiale când au fost descoperite pietre gravate. Am întrebat un director de la muzeul Ica despre materialele lui Asserto. Au negat că acesta ar fi fost asociat cu muzeul şi au spus că nu ştiu de o astfel de carte. Mi-au spus în mod repetat că nu s-a întâmplat niciodată. Am căutat pe raftul de deasupra biroului directorului şi am văzut cartea lui Pezzia. Am luat cartea de pe raft. „Este aceasta cartea pe care nu o aveţi?” am întrebat. Am întrebat dacă pot xeroxa paginile din carte şi mi s-a cerut imediat să plec. Dr. Cabrera mi-a dat hârtii confidenţiale şi documentaţie a altor declaraţii pe care le-a făcut cu privire la pietre.

3. Dr. Cabrera, în ultimii lui ani, a suferit de o formă de demenţă sau alzeheimer. În anii în care l-am cunoscut, am observat o deteriorare a stabilităţii lui mentale. A fost extrem de strălucit şi recunoscut ca un excepţional doctor. Dar atât de mult a vrut ca pietrele să fie validate (ceea ce într-adevăr testele de laborator ştiinţifice au arătat patină în scobituri) încât a deschis uşa dezamăgirii. Am observat aceasta în 1996 când m-a dus într-o cameră din spate unde se aflau cutii cu ceramică. Aceste piese de ceramică erau cu dinozauri şi ouă de dinozauri. Am ridicat sprâncenele cu necredinţă. Dr. Cabrera însuşi nu credea în adâncul lui că erau neapărat autentice. În momentele lui de luciditate, se îndoia şi el. A cumpărat cutii cu ele şi le-a pus în spate depozitate. Nu le-a afişat niciodată în muzeu. Rar ducea pe cineva să le vadă. Coppens afirmă incorect că von Daniken avea suspiciuni cu privire la colecţia lui Cabrera, că ar fi falsă. Ceea ce von Daniken punea sub semnul întrebării şi testa erau ceramicele. Erau false.

Ultima mea vizită la Dr. Cabrera a fost în mai 2001. Timp de două zile nici nu şi-a adus aminte cine eram. Era atât de slăbit că trebuia ajutat pe scări în jos spre muzeul lui şi a uitat cum să deschidă uşa.

De-a lungul anilor, Dr. Cabrera îmi dăduse câteva pietre pe care să fac cercetare. În primăvara lui 2001, am fost notificat de către autorităţile din Nazca că o piatră gravată cu dinozauri şi alte animale fusese săpată dintr-un mormânt de lângă Rio Grande Palpa. Piatra fusese găsită într-un mormânt Nazcan şi data între 400 şi 700 d. Hr. Erau cam 30 de martori oculari la descoperire.

Am luat piatra cioplită de Basilio, una de la Cabrera, şi piatra din mormântul din Rio Grande Palpa şi le-am dus la două laboratoare diferite. Aceste laboratoare au făcut teste independente, oarbe, pe cele trei pietre.

Pietrele încep să vorbească

Pietrele oferă o mărturie mută a faptului că omul a umblat cu dinozaurii. Am fost sigur că în laborator, pietrele vor încălca tăcerea şi vor comunica în limbajul afirmaţiei ştiinţifice că sunt piese gravate antice.

Am dus trei pietre la Mason Optical, Inc. Pentru analize. Mason Optical a inventat un microscop stereoscopic revoluţionar care costă între 80 000 şi 100 000 de dolari. Cele trei pietre incluse în studiu:

A. Piatra falsă cioplită de Basilio

B. O piatră Ica, din colecţia lui Cabrera

C. Piatra din mormântul din Rio Grande, Nazca

Rezultatele de laborator au descoperit mai multe caractere definitoare ale pietrelor:

A) Prima piatră, la investigaţia microscopică a arătat incizii puţin adânci cu zgârieturi mici şi aşchii de la piatră. Praf minuscul de metal albastru (oţel) s-a găsit pe piatră. Inciziile erau curate şi cu unghiuri. Nu era nici o patină sau film de oxidare pe piatră; nici microorganisme sau salpetru nu s-au găsit pe piatră. Concluzia laboratorului a fost că piatra era manufacturată recent. Cineva folosise o lamă metalică sau o unealtă cu dinţi mici pentru a ciopli scobiturile din piatră. Unealta a lăsat în urmă praful mărunt de metal care putea fi văzut la microscopul optic. Descoperirea laboratorului era conformă cu adevărul. Îl privisem pe Basilio cu o bucată de 4 inci de ferăstrău de oţel albastru făcând cioplituri scurte şi grele pe piatră.

Aveam un Basilio “original.” Erau însă pietrele Cabrera tot Basilio originale?

În 1978, programul NOVA a arătat „Cazul vechilor astronauţi.” Au inclus pietrele Ica ca şi parte a analizelor lor cu pretenţia că astronauţii din vechime au vizitat pământul. NOVA a arătat audienţei ce privea, prim planuri cu inciziile pietrelor. Inciziile păreau noi. Dacă erau noi, cât de noi? Cabrera pretindea că pietrele au fost cioplite cu 100 de milioane de ani în urmă. O astfel de pretenţie este un pur nonsens. Dar mii sau sute de ani vechime?

B) Analiza microscopică a pietrei Cabrera sau Ica a descoperit că avea o patina frumoasă ce acoperea scobiturile şi inciziile pietrei. Era pământ şi nisip încrustate în crevasele pietrei, inclusiv în câteva incizii. Oxidarea naturală colorase uşor inciziile ca ele să nu aibă o imagine albă strălucitoare. Nici o dovadă a folosirii uneltelor moderne sau particule minuscule de metal nu au fost găsite. Concluzia laboratorului a fost că gravurile de pe piatră nu erau recente, ci aveau o vechime. Acea vechime nu a putut fi determinată deoarece patina şi oxidarea naturală nu pot fi măsurate acurat. Patina nu este o dovadă absolută a vârstei, dar este imposibil de găsit patina pe o piatră gravată recent.

Piatra are un strat exterior de colorare şi vreme. Când o incizie (tăietură) este făcută, ea rupe acel strat. Dacă semnele vremurilor au fost înlăturate şi culoarea naturală a pietrei arată la baza inciziei, tăietura este probabil nouă. Dacă inciziile au devenit vechi din cauza vremii şi coloratura pietrei se extinde în incizii, atunci acestea sunt cel puţin „vechi” la un anumit grad.

Orice încercare de a data pietrele este sortită eşecului. Pietrele însăşi sunt vechi de eoni întregi. Nu putem data pietrele şi nici măcar nu vrem să încercăm. Vrem să datăm liniile şi inciziile de pe pietre. Linia pe care o zgâriem astăzi este veche de astăzi. Deci singurul mod de a data incizia este căutarea patinei, oxidarea produsă de vreme, microorganisme, licheni sau alte trăsături ce indică vârsta.

Televiziunea NOVA în special despre astronauţii antici a lăsat audienţa cu impresia neîndoielnică a faptului că tăieturile de pe pietre erau atât de noi, încât trebuie să fi fost făcute în ultimii câţiva ani sau chiar „ieri”. Totuşi, sub un microscop şi nu în prim planul TV, exista o patină reală şi un film de oxidare.

În America de SV, arheologii sapă regulat ceramici şi alte artefacte care nu au nici o patină sau una foarte mică. F.G. Hawley, un chimist cu ani de experienţă în arheologie a scris, „Multe (artefacte) în ţara vestică uscată arată deloc sau puţină patină după şapte sau opt sute de ani.”

Oricine a studiat arheologia Andină şi a fost implicat în săpăturile din sudul deşertului din Peru. Ştie că ţesăturile, ceramica şi alte artefacte din morminte sunt într-o stare uimitoare de păstrare. Faptul că piatra Cabrera a avut vreo patină pe ea poate însemna că este mult mai veche de şapte sau opt sute de ani.

C) A treia piatră din mormântul de la Rio Grande, Nazca, a fost examinată sub microscopul stereo cu zoom. Această piatră avea o îmbrăcăminte puternică de patină şi oxidare. Microorganisme puteau fi văzute în scobituri şi incizii. Este o uniformitate a culorii şi a vremii. Inciziile şi tăieturile sunt la fel de întunecate şi vechi de vreme ca şi restul pietrei. Sunt mai multe concentraţii groase de salpetru care sunt atât de pline de depuneri de sare încât acoperă părţi ale sculpturii cu un strat alb acoperind imaginea de dedesubt. Sunt aşezări în serie şi fâşii uşoare în scobituri. Aceasta se poate întâmpla în urma unei perioade considerabile de timp cu schimbarea căldurii şi a frigului în anotimpurile din deşert. Există o uzură notabilă pe marginile inciziilor ceea ce duce pe cineva la concluzia inevitabilă că această piatră trecuse printr-o uzură considerabilă. Creşterea lichenilor a fost de asemenea găsită pe o secţiune a pietrei. Pământ şi nisip erau încrustate în scobituri, crăpături, crevase şi orificii ale pietrei. Este o pată întunecată, neagră ce acoperă corpul uneia din imaginile zoomorfe ale unui dinozaur. Concluzia izbitoare a laboratorului este că piatra are o anumită vechime: de fapt, antică de sute sau mii de ani.

L-am contactat pe Dr. John Verano de la departamentul de antropologie de la universitatea Tulane. Dr. Verano este una din primele autorităţi din lume în arheologie Andină şi s-a specializat în studiul mumiilor legat de bolile preistorice ca şi sacrificiile ritualice din Peruul antic.14 Dr. Verano a confirmat caracteristica petei de sânge de pe artefactele Andine ca fiind imposibil de falsificat. Termenul colocvial este „arzând” deoarece sângele şi fluidele corpului lasă o carbonizare înnegrită. Încercări de a falsifica aceasta cu vopsea au fost eşecuri jalnice. În timp ce poate exista o contaminare bacterială în pata de sânge, este totuşi recunoscută ca o „arsură”.

Am discutat cu Dr. Verano despre sarea de pe artefactul de piatră. Nu am divulgat locul unde a fost găsită piatra. Dr. Verano a spus că era ceva comun ca în săpăturile de pe coasta nordică a Purului, lângă Oceanul Pacific, să găsească artefacte cu sare marină pe ele. Aceste obiecte au ieşit din morminte cu concentraţii de salpetru pe ele. Mormintele din deşertul arid intern rar sau deloc au artefacte cu salpetru deoarece deşertul este aproape complet lipsit de umezeală.

Din gurile fără cuvinte ale efigiilor de piatră descoperite în mormintele peruane vine negarea pretenţiilor evoluţioniste că dinozaurii şi omul nu au coexistat. După ce pietrele au fost privite cu un microscop optic, au existat trei tipuri de reacţii: piatra din mormântul din Rio Grande este o descoperire adânc ştiinţifică sau reacţia „AHA!”. Piatra Cabrera este de o certitudine considerabilă sau reacţia „AH” că suntem pe urmele a ceva cu importanţă ştiinţifică. Originalele Basilio fac pe cineva să spună „HA HA!” că ceea ce avem aici este de o inventivitate comică.

Este un miez de pietre antice şi ele pot fi diferenţiate de cele moderne făcute pentru a se vinde turiştilor. Orice piatră falsă suferă de liabilităţi descalificatoare care sunt revelate uşor la cea mai rapidă examinare. Experţi calificaţi au atestat că gravurile au fost sculptate pe pietrele lui Cabrera înainte de a se forma filmele de oxidare. Piatra din Rio Grande, Nazca, a trecut prin cea mai atentă cercetare ştiinţifică şi a fost declarată veche în mod legitim.

Am hotărât să fac alte teste pe pietre, deoarece scepticii ar putea pune sub semnul întrebării analizele unui singur laborator. Pietrele au fost duse la Compania Palm Abrasive din Portland, Oregon. Palm Abrasive vinde cea mai bună calitate şi echipamentul microscopic cel mai precis. Echipamentul poate măsura obiecte de o milionime de inci şi să facă poze şi filme video mostrelor. Pietrele au fost examinate de o sondă optică video ROI, un sistem de inspectare şi de măsurare non-contact incredibil. ROI are o vedere microscopică cu zoom de 20x până la 500x. ROI este contactat la o maşină de măsurat în puncte coordonate care poziţionează rezoluţia la mai mult de 50 milionimi dintr-un inch.

Cele trei pietre au fost supuse unui test orb de către Richard Sutcliffe, care învaţă pe alţii folosirea sondei video ROI. Rezultatele au fost revelatoare şi concluzive. Piatra falsă, cioplită de Basilio avea scobituri care arătau albe la amplificarea şi luminile lui ROI. Zona înconjurătoarea pietrei era acoperită de patină. ROI a luat cea mai mică dintre particulele de cuarţ şi pirită care au strălucit când microscopul cu zoom era la o înaltă amplificare. Scobiturile trebuiau să fie recent tăiate pentru a întrerupe stratul de pe cuarţ şi pirită, făcându-le să strălucească. Microscopul la 25x până la 75x a prins semnele tăieturilor făcute la unghiurile drepte şi particule minuscule de metal albastru. Nu exista nici o dovadă de folosire a uneltelor rotative.

A doua piatră de la muzeul Cabrera a fost bine examinată. Scobitura nu a apărut strălucitoare sau proaspătă, ci opacă şi uşor gri. Aceasta era verificarea că nu erau recent făcute. Piatra nu avea gropi sau semne de crăpături în scobituri, care sunt rezultatul fierăstraielor sau uneltelor rotative. Piatra avea o uzură egală a scobiturilor, cu excepţia unei zone unde uzura era considerabilă. Zona uzată poate fi cauzată de o manipulare constantă înainte de a fi îngropată.

A treia piatră din mormântul din deşertul Nazca avea scobituri care erau gri închis, vechi de vreme, crăpate şi încrustate cu salpeter. salpeterul sub 75x amplificare arăta ca o creştere de alge peste o întreagă secţiune a pietrei. Fără îndoială, această piatră a fost îngropată de secole. Erau cinci petece de licheni ce creşteau pe piatră. Imaginea a doi dinozauri, o creatură a mării şi a unui animal necunoscut au fost calculate ca fiind 1/16 dintr-un inci în medie peste piatră. Figurile erau făcute în basorelief. Cum a fost cioplită piatra pentru a face figurile mai înalte decât piatra este un mister. Richard Sutcliffe care a făcut proba microscopică este expert în uneltele făcute de maşini. Richard teoretiza că poporul antic ar fi putut folosi o unealtă cu diamant.

Proba ROI a fost folosită pentru a filma un video de 38 de minute cu cele trei pietre. Cum au fost cioplite pietrele autentice s-ar putea să nu se afle , dar ele afişează urmele trecutului: patina, salpeter, licheni, şi urmele vremii. Pata de sânge de pe piatra de la Rio Grande Nazca era saturată cu contaminare bacteriană. Arheologii peruani care au văzut piatra, au dat declaraţii definitive că pata fusese cauzată de fluidele dintr-o mumie. Când li s-a spus despre imaginile cu dinozauri, au spus „Nu avem o părere în legătură cu aceasta. Spunem că pata este caracteristică celei găsite pe ţesăturile şi ceramicele care sunt îngropate cu mumiile.”

Un video de 38 de minute despre teste a fost înregistrat şi în urma vederii lui, scepticii cad într-o tăcere profundă şi prelungă. După ani de investigaţii exhaustive şi cheltuieli enorme, verdictul exista. Este un miez antic al pietrelor din mormintele din Ica, Nazca, Paracas, Tiahuanaco şi Wari. Oricine pretinde că sunt false merge strâmb, fără un sprijin istoric sau ştiinţific.

Note de subsol

1 Filip Coppens. “Jurassic Library.” http://www.forteantimes.com/articles/isi.

2 Cientifico Descubre Dinosaurios en Ica. Ojo-Lima, Domingo 03 de Octobre de 1993, p. 7.

3 Juan de Santa Cruz Pachacuti Llamquie: Relacion de antiquedades deste reyno del Piru. 1571.

4 Interviews with Dr. Javier Cabrera, his sister, Isabel Cabrera, and his daughter, Eugenia Cabrera.

5 Herman buse. Introduccion Al Peru. Lima, 1965.

6 Santiago Agurto Calvo. “Las piedras magicas de Ocucaje”. El Comercio. Lima, 11 December, 1966.

7 Alejandro Pezzia Asserto. Ica y el Peru Precolombino. Volume I (Ica: 1968), p. 25ff.

8 Erich von Daniken. According to the Evidence. (Souvenier Press: Great Britain, 1976), pp 284ff. For a full account read my forthcoming book, Did Man Walk with the Dinosaurs: The Mystery of the Ica Stones.

9 Ryan Drum. “The Cabrera Rocks,” Info Journal. No. 17 (May, 1976), p. 10.

10 Robert Charrous. L’Enigme des Andes Editions. (Robert Laffont: Paris, 1974), p. 72.

11 “The Amazing Ica Stones. The Peruvian Times. (August, 25, 1972).

12 Roy L. Moodie. “Injuries to the Head Among the Pre-Columbian Peruvians”. Annals of Medical History.
(Vol. 9), p 278.

13 Alejandro Pezzia Asserto. Ica y el Peru Pre-Colombino, Vol. 1. (Ica: 1968).

14 John W. Verano. “Prehistoric Disease and Demography in the Andes.” In Disease and Demography in the Americas. Ed. J. Verano and D. Ubelaker, pp. 15-24, (Washington D.C. and London: Smithsonian Institution Press), 1992. John W. Verano. “Physical Evidence of Human Sacrifice in Ancient Peru.” In Ritual Sacrifice in Ancient Peru. Ed. Elizabeth P. Benson and Anita G. Gouv, (Austin: University of Texas Press), 2001, pp. 165-184.

http://www.voxdeibaptist.org/Misterul_pietrelor_Ica.htm

STRĂLUCIRE.

download

STRĂLUCIRE. „Shekinah” (ebr. sekina), aureola, gloria sau prezenţa lui Dumnezeu ce locuieşte în mijlocul poporului Lui este folosit de targumist şi de rabin cu sensul de Dumnezeu Însuşi, deoarece iudaismului legal nu-i place să-i atribuie divinităţii o formă sau o un sentiment. Cu toate acestea Dumnezeul conceput în termeni omeneşti purificaţi a inspirat cele mai nobile declaraţii profetice, în timp ce Dumnezeul legalist a devenit rece, abstract, distant. Strălucirea, cel mai apropiat echivalent iudaic pentru Duhul Sfânt, a devenit, alături de alte idei sau derivări din VT (Cuvânt, Înţelepciune, Duh, etc) o punte între corporalitatea omului şi transcendenţa lui Dumnezeu. Termenul este post-biblic, însă prezenţa conceptului saturează ambele testamente. El stă la baza doctrinei că Dumnezeu locuieşte în sanctuarul Lui (Exod 25:8 etc.) sau în mijlocul poporului Lui (Exod 29:45 ş.urm. etc.). Aceste pasaje şi pasajele înrudite folosesc verbul rădăcină sakan, „a locui”, de la care este derivat „Shekinah” (strălucire).

Gloria lui Dumnezeu (kabod în Biblia ebraică, doxa în LXX şi NT) este un alt nume pentru strălucire (Shekinah). Cuvântul ebraic şi cel grecesc pot fi aplicate la gloria unor simple fiinţe omeneşti, cum este Iacov (Geneza 31:1, VA) sau Solomon (Matei 6:29), este însă suficient de clar atunci când se referă la Dumnezeu. Tunetul, fulgerul şi norul pot fi elementele exterioare concomitente ale gloriei lui Dumnezeu (Exod 19:16; 24:15 ş.urm.; Psalmul 29; 97; Ezechiel 1:4); sau gloria lui Dumnezeu poate fi asociată în mod special cu cortul întâlnirii (Exod 40:34-38) sau cu Templul (Ezechiel 43:2, 4); ea este însă manifestă şi în creaţie (Psalmul 19), şi posedă elemente mai numinoase şi mai misterioase decât oricare din toate acestea (Exod 33:18-23). De fapt, gloria lui Dumnezeu devine de obicei mai glorioasă când este deliberat despărţită de Templu sau de scaunul milei.

În NT ca şi în VT gloria poate fi afirmată despre Dumnezeu (Luca 2:9; Faptele Apostolilor 7:55; 2 Corinteni 3:18) sau îi poate fi atribuită Lui (Luca 2:14; Romani 11:36; Filipeni 4:20; Apocalipsa 7:12, etc.). Atribuirea acestei glorii este menţionată ca fiind o datorie omenească, fie împlinită (Romani 4:20), fie neîmplinită (Faptele Apostolilor 12:23; Apocalipsa 16:9). Gloria este prezentă într-un mod special în templul ceresc (Apocalipsa 15:8) şi în cetatea cerească (Apocalipsa 21:23).

NT îi atribuie cu generozitate o glorie comparabilă lui Cristos ca fiind divin, înainte precum şi după momentul de hotar al Paştelui. Sinopticele sunt puţin reticente cu privire la asocierea acestei glorii cu Isus cel pământesc, excepţie făcând doar în legătură cu parousia (Marcu 8:38; 10:37; 13:26; şi textele paralele) sau în legătură cu Cristosul transfigurat (Luca 9:32). Ioan atribuie această glorie cu mult mai multă generozitate (cf. 1:14; 2:11; 11:4); cu toate acestea el distinge o revelare mai deplină sau finală ca fiind ulterioară slujirii de pe pământ (7:39; 12:16, etc.). Această fluctuaţie aparentă nu este nefirească – concepţia despre Isus cel pământesc şi Cristosul cel ceresc avea să fie uneori evidenţiată după Săptămâna Patimilor. Verbul înrudit doxazo înlocuieşte adeseori substantivul (Ioan 12; 17; etc.). Asemănarea dintre cu vântul ebraic şi termenul grecescskene, etc., ar putea sugera motivul shekinah în Ioan 1:14 (eskenosen, „locuit”) şi în Apocalipsa 21:3 (skene, „locuirea”; în vers. Cornilescu „cortul”; n.trad.).

Şi alte pasaje merită o atenţie specială – comp. cu 1 Timotei 3:16; Tit 2:13; Evrei 1:3; 13:21; Iacov 2:1; 1 Petru 1:11, 21; 4:13; 5:1; Apocalipsa 5:12 ş.urm.

BIBLIOGRAFIE

Vezi HDB (s.v. „Shekinah”); JewE (s.v. „Anthropomorphism”, „Shekinah”); EJ, 14, 1971 (i.v. „Shekhinah”); G. Kittel, G. von Rad, în TDNT 2, p. 237-251; R. A. Stewart, Rabbinic Theology, 1961, p. 40-42.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/stralucire.html

O CHEMARE LA DISCERNAMANT!

download

O CHEMARE LA DISCERNAMANT!

Cateva exemple (intamplari) din ultima vreme m-au convins de nevoia unui astfel de studiu: experienta lui Artur, Gene from CBN…s-a aciuiat pe aici!!

Partea I-a : Care sunt cauzele lipsei de discernamant?

Partea II-a : Cum putem deveni niste crestini cu discernamant?

Crestinii asa cum se cunosc astazi pot fi numiti oricum, numai analitici, nu!! In adunarile crestine ale zilelor noastre se crede ca se poate afirma orice sau aproape orice, fara sa fii contrazis de nimeni. A ajuns sa fie mai usor sa se sustina orice, decat sa se analizeze orice. Contrar impresiei populare, crestinul descris de Biblie nu este persoana credula, naiva, care umbla pe nori si are capul in nori, mai tot timpul…Dimpotriva, ceea ce Biblia vrea, este sa ne faca pe toti niste critici…!! Da, ati auzit bine!! De ce? Pentru ca noua ne-a fost incredintata evanghelia si se presupune sa o pastram si s-o aparam de atacuri. Nu este de mirare ca lumea nedusa la biserica este confuza ! Este asa fiindca cei carora le-au fost incredintate adevarurile lui Dumnezeu au esuat in apararea si prezentarea lor cu competenta semenilor lor.

Cauzele lipsei de discernamant la crestinii de astazi sunt variate si complexe, dar cu toate acestea se pot sublinia cateva foarte evidente:

– relativismul doctrinar, moral si analfabetismul biblic.

LA CE NE TREBUIE DISCERNAMANTUL?

– a deosebi doctrinele false – a-i deosebi pe lideri spirituali falsi – fenomenele sau evenimentele neobisnuite ale vremurilor (vezi, fenomenul OZN! ) – pentru a lua deciziile corecte in viata!

Discernamantul este vital pentru a fi placuti Domnului.

Elton Trueblood: „Nu este posibil a se avea o reala viata crestina pana ce nu sunt formate si deprinse cel putin trei aspecte ale ei: 1. o viata interioara de devotiune 2. o viata exterioara de slujire 3. o viata intelectuala de gandire”

VEZI, „DESPRE DOCTRINA BIBLICA”!!

Erezia este lepra mintii

Fotbal fara minge

O minte lenesa, atelierul de creatie (lucru) al diavolului.

IMAGINEA PERFECTA A TEOLOGIEI UNORA

Teologia pestrita – „a cuverturii” – „un ghiveci” – „ii lasam pe studenti sa aleaga!” (Seminarul Centrului Crestin Bucuresti)

– o „larga gama variata” de crezuri, ideii si pareri – un „sortiment variat de produse”??

– de multe ori teologia (sistemul de crezuri) a unui pocait este o combinatie de petece de diferite culori si forme, ce provin de la sisteme teologice diametral opuse, cusute cu ata alba pe vestmantul Crestinismului! „Haina pestrita” a teologiei unor biserici. Exemple…

John MacArthur:

„Cititi materiale foarte variate. Toate reprezinta crezuri diferite. Acceptati vreunul din ele?”

„Caut ce-i bine in toate. Toate spun ceva bine. Citesc totul si pastrez ce-i bun.” (o pervertire a lui 2 Tes.5:21-22!!)

Acesta este o reprezentare gresita a adevarului lui Dumnezeu, a Cuvantului Sau si a credibilitatii Sale. Adevarul nu este confuz, greu de deslusit, obscur, si tainic. Adevarul trebuie sa fie limpede, clar si raspicat. Asa ne este prezentat de Scriptura si asa trebuie pastrat.

BOMBARDAMENTUL CU INFORMATIE, POTOPUL DE LITERATURA

Concurenta notiunilor straine Bibliei este apriga. Un ocean de informatii. Generatia noastra este expusa unui bombardament cu idei religioase fara precedent. Exista televiziune crestina, carti crestine, ziare crestine, muzica crestina, …etc., toate pline de invataturi bune, dar si deviante si aberante care bineinteles, sunt si ele considerate adevarate, sau biblice. Cum va deosebi cineva ce este adevarat de ce este fals? Poate s-o faca? Cum?

Nu este de mirare ca lumea de afara este confuza, ca nu poate sa recunoasca adevarul si sa identifice minciuna!! Handicapul ei este aprofundat de campania de „incetosare” a oricaror precepte biblice exacte care s-au pastrat in traditia vreunei biserici. Se renunta la lucrurile clare si absolute ale Cuvantului lui Dumnezeu, in favoarea relativismului doctrinar care sa produca o unitate superificiala.

In biserica se gasesc din aceia care citesc tot ce le cade in mana (sau le este pus in mana, de unii!), fiindca, odata nu prea au de unde alege, literatura crestina romaneasca fiind foarte saraca, exista din aceia care urmaresc emisiunile tv sau radio cu subiecte spirituale maniulate dupa bunul plac al celor ce au organizat emisiunile, si nu au nici o capacitate de discerne, de a diferentia, de a face deosebiri intre ce se spune.

Bisericile zilelor noastre sunt pline de oameni carora le lipseste abilitatea de a discerne intre adevar si jumatate de adevar dar, lucru si mai grav, de a discerne eroarea evidenta de adevar. In permanenta poti sa dai peste credinciosi care sunt incapabili sa replice deformarilor celor mai evidente ale credintei crestine, de catre cultisti, iar in fata unor mai profunde erori, se afla complet dezarmati.

Sper ca va este cunoscuta maxima emisa de Walter Martin: „The average Christian is turned into a „Doctrinal Pretzel”(!!), in five minutes”.

FAPTUL ACESTA ESTE INESCUZABIL. Scriptura ne-a avertizat de potopul (iuresul) de doctrine false ce se vor revarsa in biserica, invataturi ale demonilor, al ereziilor nimicitoare, al miturilor babesti, basmelor frumos mestesugite, minciunilor, filozofiilor desarte, poruncilor ale oamenilor, speculatiilor (izvodirilor mintii), miturilor lumesti, intelepciunii lumesti, datinilor si traditiilor religioase, certurilor de cuvinte, duhurilor inselatoare, de cei ce strica si rastalmacesc Cuvantul lui Dumnezeu, etc.

– „lupi in haine de oi” (Mat.7:15) – Isus

– Pavel : „lupi rapitori care nu vor cruta turma, se vor vara intre voi”, (Fapte 20:29) si „din mijlocul vostru (a subliniat el) se vor scula oameni, care vor invata lucruri stricacioase, ca sa traga pe ucenici de partea lor” (vers.30).

Tot Pavel i-a scris lui Timotei si i-a spus ca: „oameni rai si inselatori vor merge din rau in mai rau, vor amagi pe altii si se vor amagi si pe ei insisi”(2Tim.3:13).

Iar, „Duhul spune lamurit ca, in vremurile din urma, unii se vor lepada de credinta, ca sa se alipeasca de duhuri inselatoare si de invataturile dracilor…” (1 Tim.4:1)

SI TOTUSI BISERICA CONTEMPORANA PARE NEPUTINCIOASA sa faca fata acestor fenomene…Inepuizabila credulitate a oamenilor care o alcatuiesc, i-a distrus capacitatea de a discerne. Invazia de invataturi cultice si aberante i-a surprins pe cei mai multi, nepregatiti in invataturile elementare ale Crestinismului, multe din bisericile consacrate, devenind pepinierele cultelor eretice.

Scandalurile din lumea religioasa, in loc sa-i faca pe oameni mai precauti, pare sa-i faca mai creduli, mai naivi. Credeti ca scandalul starnit de preotul Georgescu ii va pune pe oameni in garda cu privire la impostorii/sarlatanii religiosi ? Ce era socant in reportajul de la „Cu ochi-n patru”, era credulitatea oamenilor, majoritatea femei!

Sa ne indreptam ochii inspre Scriptura unde ni se ofera sfatul lui Dumnezeu pentru formarea, dezvoltarea si intretinerea discernamantului doctrinar si spiritual. Unul din primele locuri unde ni se porunceste sa devenim niste crestini analitici este,

2 Tesaloniceni 5:21, 22 „Ci cercetati toate lucrurile si pastrati ce este bun. Feriti-va de orice se pare rau”

Inca, odata, care este porunca?

„Cercetati” – bine observa Horia cand spunea ca Biblia nu spune nicaieri „crede si nu cerceta”! Dimpotriva, ea ne spune ca inainte de a crede ceva, sa cercetam neaparat. Ea ne spune sa cercetam inainte de a veni la Domnul, daca are dreptate sa ne pretinda supunere fata de El (Isaia 1:18-20), sa cercetam tot ceea ce oamenii si spiritele spun (1 Ioan 4:1-3), sa cercetam tot (2 Tes.5:21-22).

(La urma urmei, este normal avand in vedere cine este STAPANITORUL ACESTEI LUMII! – Tatal minciunii ) – sunt bombardati de minciuna, din toate partile.

BIBLIA NU PROMOVEAZA CREDULITATEA, NAIVITATEA, CREDINTA OARBA, SALTUL IN GOL, IN NECUNOSCUT, etc. Credinta crestina este o credinta rationala, cea mai rationala, pentru ca ofera raspunsurile esentiale la dilemele fundamentale ale vietii. Dimpotriva, Biblia promoveaza o gandire critica, o atitudine de diferentiere intre adevar si minciuna.

Cuvantul lui Dumnezeu ne cheama la formarea, dezvoltarea si exercitarea discernamantului.

DEFINITIA DISCERNAMANTULUI: inseamna capacitatea sau calitatea de a deosebi intre adevar si minciuna si mai ales intre adevar si „jumatate de adevar”.

Descrierea biblica a unui credincios este foarte contrara imaginii populare a unui credincios: un credincios este cel ce „cerceteaza toate lucrurile si se fereste de orice pare rau”!

El nu poate fi un amalgam de adevar si de eroare (minciuna), ce este localizat in mintea lui si care se manifesta in viata printr-un comportament bizar. Un astfel de crestin este o parodie a adevarului, o jalnica reprezentare a lui.

„Jumatate de adevar” – este o afirmatie care este adevarata doar in parte, o afirmatie care amesteca adevar si fals cu intentia voita de a insela, a amagi.

Pe ce baza determina cineva ce este bine si ce este rau? Care este etalonul, standardul dupa care comparam toate celelalte masuri de credinta care ni se ofera? Care este criteriul dupa care examinam toate lucrurile si care ne este exterior noua, pentru ca examinarea noastra sa nu fie subiectiva?

CRITERIUL PE CARE-L AVEM …

Pentru ca „cercetarea” noastra sa nu fie subiectiva, sa nu fie afectata de pasiunile si preferintele noastre, avem nevoie de un criteriu obiectiv. Dumnezeu nu ne-a lasat in voia diverselor curente de opinie teologica, a vanturilor de doctrine care bat prin biserica, ci ne-a oferit ancora solida a Cuvantului Sau, numit „tare, neschimbator, neclintit, vesnic”, dar mai ales insuflat!! El este criteriul final. Curtea inaintea caruia trebuie aduse toate pretentiile…

Definitia criteriului: Element hotarator sau principiu pe baza caruia se poate face o apreciere, o clasificare, etc. „Criteriul adevarului” – mijloc de stabilire, de verificare a veridicitatii cunostiintelor, de discernere a adevarului de eroare.

Ce face Cuvantul sa fie un criteriu obiectiv? Ioan 10:35, Mat.5:18, Luca 16:17, 2Tim.3:16-17, Psalm 138:2, 1Petru 1:32

Pasajul ne spune ca Dumnezeu doreste ca crestinul sa dezvolte o forma de gandire critica, analitica, cu care sa sorteze ce-i bun de ce-i rau, in crezuri, practici, in fiecare aspect al vietii sale.

Dumnezeu nu vrea sa fim creduli, vulnerabili la atacurile asupra adevarului in care credem, ci planul Lui inconfundabil este sa devenim niste crestini „critici”, cu o gandire formata sa analizeze orice.

ATENTIE : Un crestin critic, analitic nu este tot una cu unul suspicios, banuitor!

ADEVARATUL CRITIC – CRITICUL CEL MAI COMPETENT – este Cuvantul lui Dumnezeu, nu un om. De aceea, orice examinare, cercetare, evaluare, cantarire, a unor crezuri, a unor miscari, a unor fapte, a unor persoane, facuta pe baza Scripturii, poate fi obiectiva, fara patimi si fara subiectivismul intereselor partizane. De ce? Pentru ca in Evrei 4:12 Cuvantul este numit „kritikos”. Ce se spune despre El?

„Caci Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator, mai taietor decat orice sabie cu doua taisuri: patrunde pana acolo ca desparte sufletul si duhul, incheieturile si maduva, judeca simtirile si gandurile inimii. Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia cu care avem a face”

CARE SUNT CATEVA DIN CAUZELE LIPSEI DE DISCERNAMANT?

SLABIREA CLARITATII DOCTRINARE. O boala mai veche:

MAI BUNI METEOROLOGI DECAT TEOLOGI!

(azi: mai buni oameni de afaceri…etc., decat teologi! Stiau sa determine mai bine starea vremii decat starea timpurilor!! )

Matei 16:1-4

Cum putem explica nerecunoasterea de catre farisei si saduchei a semnelor vremurilor? A incapacitatii lor de a discerne vremurile pe care le traiau si revelatiile care li se faceau? Cum au putut sa nu-l recunoasca pe Mesia? Sa fie atat de orbi, atat de lipsiti de tact spiritual?

Acesti oameni promovau un fel de credinta a carui obiect nu era Cuvantul ci traditia creata de ei. Ei nu-i invatau pe oameni sa gandeasca „biblic”, sa cerceteze cu seriozitate Scripturile (vezi, apologetul Bisericii Romano-Catolice!), sa testeze orice cu Biblia, sa discearna intre adevar si minciuna. In loc, au formulat reguli si ritualuri, si le pretindeau oamenilor sa traiasca dupa ele. Ei inlocuiau dragostea pentru adevar si preocuparea fata de el, cu activitatea religioasa. Le impuneau oamenilor implinirea ceremoniilor si ritualurilor, in loc de cercetarea Scripturilor. Multe din aceste noi reguli erau inventiile lor pe care le-au adaugat Legii lui Moise. Asemenea tuturor legalistilor conducatorii Iudeilor erau caracterizati de ipocrizie. De aceea, cuvintele pe care Isus le-a adresat au fost extrem de dure:

„Vai de voi, invatatori ai Legii” a spus Isus. „Pentru ca voi puneti pe spinarea oamenilor sarcini grele de purtat, iar voi nici macar cu unul din degetele voastre nu va atingeti de ele” (Luca 11:46)

„Puneti pe spinarea oamenilor” – imaginea catarilor incarcati!! In timp animalul era incarcat peste masura impleticindu-se sub greutatea poverii, omul umbla alaturi de el, cu mainile goale. Daca poverile se deplasau pe spinarea animalului, nici macar nu se deranjau sa le indrepte cu un deget!! Imagine vie!!

„Vai de voi, invatatori ai Legii! Pentru ca voi ati pus mana pe cheia cunostiintei: nici voi n-ati intrat, iar pe cei ce voiau sa intre, i-ati impiedicat sa intre”(Luca 11:52)

Eroarea cea mai mare a acestor oameni, eroare mostenita de multi in zilele noastre, este ca devenind atat de absorbiti de ritualurile si traditiile lor, au ignorat si neglijat adevarul Cuvantului scris. Au mers pana acolo incat de dragul respectarii noilor lor dogme, au desfiintat si redus la zero – nulificat – invatatura Cuvantului lui Dumnezeu:

„Fatarnicilor, bine a proorocit Isaia despre voi, dupa cum este scris: „Norodul acesta Ma cinsteste cu buzele, dar cu inima lui este departe de Mine. Degeaba Ma cinstesc ei, dand invataturi care nu sunt decat niste porunci omenesti”. Voi lasati porunca lui Dumnezeu, si tineti datina asezata de oameni, precum: spalarea ulcioarelor si a paharelor, si faceti multe alte lucruri de acestea”. El le-a mai zis: „Ati desfiintat frumos porunca lui Dumnezeu, ca sa tineti datina voastra.” (Marcu 7:6-9)

RELATIVISMUL DOCTRINAR – prea multi crestini sunt multumiti sa priveasca cu nonsalanta doar la suprafata adevarului biblic, al doctrinelor fundamentale – doar sa-l survoleze – fara sa plonjeze dincolo de suprafata. Teologia si doctrinele sunt preocuparea pastorilor, a liderilor de biserici, nu a membrilor de rand!

ANALFABETISMUL (IGNORANTA) BIBLIC … „cresterea spectaculoasa a cultelor se face in proportie directa cu scaderea cunostiintelor biblice la membrii bisericilor crestine”

DRAGOSTEA DE ADEVAR : INGUSTIME LA MINTE?

Astazi este la moda sa se afirme ca o preocupare fata de doctrine exacte este un dezechilibru si duce la dezbinare. Pentru unitatea crestinilor, ar trebui sa sacrificam din convingerile noastre puternice. Chiar faptul de a sugera ca exista o diferenta intre adevar si minciuni este privita de unii ca fiind o periculoasa dovada de intoleranta. Exista o notiune raspandita ce spune ca orice disputa asupra doctrinei este inerent rea. Grija pentru ortodoxie este considerata ca fiind incompatibila cu unitatea crestina. Doctrina in sine, este etichetata diviziva (adica, provocand dezbinarea), iar aceia care fac din doctrina o problema sunt numiti uraciosi, altfel spus, lipsiti de iubire crestina. Nimanui nu-i mai este permis sa critice crezurile altuia, indiferent cat de nebiblice par sa fie acele crezuri. Daca ai o dragoste fata de adevar risti sa fi etichetat …si criticat pentru

– „despicarea firului in patru”

– „ca cauti nod in papura”

– nesociabil,

iar daca ideile sunt impartasite si de conducatori si oameni politici, vei fi criticat pentru

– atitudine antisociala

– antinationala

– anticrestina?!

– vei fi numit, tradator, eretic, ratacit, pierdut …

DE CE CREDETI CA I-AU FOST DATE ISRAELULUI LEGII ATAT DE COMPLEXE SI DETAILATE DE INCHINARE SI VIATA? Pentru a-i forma si dezvolta un simt critic; a-i invata sa deosebeasca!

Acesta pozitie saboteaza rolul sacru al Bisericii din doua puncte de vedere biblice:

1) (1Tim.3:15) Fiindca, Biserica a fost randuita de Dumnezeu sa fie, CASA, STALPUL SI TEMELIA ADEVARULUI!

2) Fiindca, in Ioan 17:17-21 se spune:

„Sfinteste-i prin adevarul Tau: Cuvantul Tau este adevarul…Si Eu insumi Ma sfintesc pentru ei, ca si ei sa fie sfintiti prin adevar. Si Ma rog nu numai pentru ei, ci si pentru cei ce vor crede in Mine prin cuvantul lor. Ma rog ca toti sa fie una, cum Tu, Tata esti in Mine si Eu in Tine; ca, si ei sa fie una in noi, pentru ca lumea sa creada ca Tu M-ai trimis”

Deci, e pe tocmai dos! Adevarata unitate este inradacinata in adevar. Unitatea spirituala fara adevar biblic este compromitatoare! Unitatea pentru care Isus s-a rugat este precedata si urmata de sfintirea in adevar. Partasia celor ce ignora, neglijeaza sau trece cu vederea doctrinele esentiale ale Crestinismului nu este o adevarata unitate spirituala, ci un compromis diavolesc.

AVERTISMENT! In ultima vreme mi-a fost dat sa aud cum in urma unor mari crize economice, crestinii vor ajunge la unitate. Vazandu-si situatia disperata, ei vor incuviinta sa abandoneze unele convingeri care i-au separat si se vor uni. Aceasta va fi lucrarea Domnului dinaintea sfarsitului, in urma careia toata lumea va vedea ridicarea in forta a crestinilor si o mare recolta de suflete va avea loc!!?? Unul dintre exponentii acestor ideii este d-l Gene din Pennsylvania care afirma ca a lucrat 8 ani pentru Pat Robertson si locuieste la o familie penticostala din Petrila. Ceea ce el afirma este cu desavarsire nebiblic, pentru ca asa cum am vazut in Ioan 17, reteta biblica a unitatii crestinilor include, nu exclude, ingredientul esential al adevarului! Chiar afirma ca in lipsa lui, acesta unitate este imposibila!!

De fapt asa cum a spus filozoful crestin, Gordon Clark, „Din moment ce adevarul este Dumnezeu, dispretul fata de adevar este un dispret fata de Dumnezeu”.

ADEVARUL ESTE DIVIZIV SI EXCLUSIVIST!

Isus este Calea, si alta nu este! Numele dat sub cer oamenilor in care sa fie mantuiti, este Isus, nu altul! Daca noi sustinem ca Isus este Calea, Adevarul si Viata, si este adevarat, atunci orice alta afirmatie este falsa. Iata caracterul exclusivist al Adevarului. Aceasta este natura adevarului.

EXEMPLU: Fapte 4:12 din Contradictii

INTREBARE:

In cartea Faptele Apostolilor, Petru declara ca, „in nimeni altul nu este mantuire; caci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, in care trebuie sa fim mantuiti”. El spune ca doar prin Isus, oamenii pot fi mantuiti. Nu este acesta exclusivism si obtuzitate? Ce se va intampla cu paganii sinceri sau membrii sinceri ai altor religii, ca budistii, hindusii, etc? In va trimite Dumnezeu in iad fiindca cred intr-un alt nume?

RASPUNS:

Pentru un raspuns adecvat la aceste intrebari sunt necesare niste observatii.

Intai de toate, sinceritatea nu constituie un test al adevarului. Multi oameni au gresit si inca pot gresi, din sinceritate. Biblia confirma aceasta observatie adevarata spunand in Proverbe 14:12 ca, „multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte”.

In al doilea rand, adevarul este prin insasi natura lui, exclusivist. Adevarul ca „doi plus trei, fac cinci” este foarte exclusivist. Nu ingaduie o alta concluzie, nu da un alt rezultat. Acelasi lucru ramane adevarat in sistemul de valori sociale. Afirmatii ca, „rasismul este gresit” sau „oamenii nu ar trebui sa fie cruzi”, sunt de asemenea foarte exclusiviste. Nu tolereaza alte alternative.

In al treilea rand, toate afirmatiile adevarate sunt exclusiviste. De exemplu, daca umanismul este adevarat, atunci oponentii lui gresesc. Daca ateismul este adevarat, atunci toti cei ce cred in Dumnezeu gresesc. Fiecare afirmatie adevarata o exclude pe opusul ei. Ca prin urmare, daca Isus este singura cale la Dumnezeu, atunci nu mai exista o alta. Aceasta afirmatie nu este mai exclusivista decat alte afirmatii adevarate. Intrebarea care ar trebui sa se puna este daca afirmatia e adevarata!

Argumentul de necontestat al veridicitatii acestei afirmatii, deci ca Isus ar fi singura cale de mantuire este invierea Lui din morti. Acest eveniment este cel ce autentifica toate celelalte afirmatii facute de el, adeverindu-le. Dupa aceea, Noul Testament subliniaza in repetate randuri ca Isus este singura cale de mantuire.

Isus a spus, „Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine” (Ioan 14:6). De asemenea, in Ioan 10:9, Isus a afirmat ca El este Usa, dupa ce in versetul 1 a insistat ca, „cine nu intra pe usa…este un hot si un talhar”. Apostolul Pavel a adaugat in 1Timotei 2:5 ca, „este un singur Dumnezeu si este un singur mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Isus Hristos„.

Pe langa marturia documentara a Noului Testament care adevereste pretentai de exclusivitate a caii de mantuire numai prin Isus, avem si marturia istorica a invierii Lui. Acestea sunt probe mai mult decat suficiente pentru a valida o astfel de afirmatie si a inspira incredere.

Nimeni nu spune ca dragostea sau unitatea nu este importanta. Noi trebuie sa ne iubim unii pe altii asa cum Hristos ne-a iubit. Trebuie sa fim uniti asa cum El este una cu Tatal. Dar toate acestea se dobandesc pornind de la adevarul necompromitator, absolut al Scripturii. Aceste deziderate se pot atinge doar bazandu-ne pe adevarul Cuvantului Sau.

Filipeni 1:9 si Coloseni 1:9

Cum s-a ajuns sa se creada ca in calea unitatii sta tocmai adevarul biblic?

RASPUNS : EXISTENTIALISMUL EPOCII!

RELATIVISMUL MORAL

Aproape intreaga societate respinge revelatia biblica. Nu mai exista in societate nici un standard pentru adevar si minciuna. Curentul umanist a redus fiecare pacat la nimic mai mult decat o curiozitate, sau la o orientare diferita in viata. (Vezi, interpretarea homosexualitatii: „a avea o orientare sexuala diferita; un stil de viata alternativ”). O societate in care nu se mai face nici o evaluare morala. In loc de a fi socata, lumea este placut impresionata de fortarea limitelor. Esecul de discerne al bisericii se reflecta in cultura si societatea in care noi traim. Din clipa cand si-a pierdut puterea de a deosebi binele de rau, revarsarea raului in lume, a fost si mai mare.

Cineva a spus ca, „Prigoana intareste Biserica, dar confuzia (doctrinara) o slabeste”.

Priviti la discoteca copiilor de la subsolul Casei de Cultura din Petrosani. Cat de rau se mai poate ajunge? Pana unde vom impinge limita bunului-simt?

LIPSA DE DISCIPLINA PERSONALA A MEMBRILOR EI (AI BISERICII)

Prezenta celor „trei D” fatali, in viata credinciosilor : dezorganizare + dezordine + dezorientare!!

http://www.rcrwebsite.com/apolo.htm

Iohannis spune că susținătorii „infatuați” ai Referendumului pentru Familie „au promovat ura” și că „românii i-au tratat cu flit”

Iohannis spune că susținătorii „infatuați” ai Referendumului pentru Familie „au promovat ura” și că „românii i-au tratat cu flit”

Președintele României, Klaus Werner Iohannis, a declarat marți la dezbaterea organizată de One World România că la referendumul pentru definirea căsătoriei în Constituție ca uniune dintre un bărbat și o femeie, românii le-au dat „o lecție imensă” celor care au promovat „un mesaj intolerant”.

„Stat de drept fără drepturile omului nu poate să existe și aceste lucruri sunt statuate în Constituție. Cu siguranță că nu e suficient ca un lucru să fie scris, trebuie și respectat și pus în practică. În această zonă, cred că societatea mai are un drum lung de parcurs, este vorba de acceptare, este vorba de educație și de toleranță. Vă amintiți când a apărut ideea cu referendumul, am devenit inamicul public nr.1  când am spus că trebuie să fim toleranți. Cei care au promovat referendumul nu au fost toleranți. Dar românii au dat o lecție imensă acestor infatuați care au promovat ura și, așa cum se spune popular, i-au tratat cu flit. Românii au fost mult deasupra acelei părți a clasei politice care a promovat agresiv și cu un mesaj intolerant acel referendum”, a declarat Iohannis, citat de Știri pe surse.

În perioada 6-7 octombrie 2018 a avut loc primul Referendum Național pentru revizuirea Constituției declanșat printr-o inițiativă cetățenească, în sensul definirii căsătoriei ca fiind uniunea liber consimțită dintre un bărbat și o femeie, spre deosebire de textul anterior, care folosește noțiunea de „soți”, lăsând loc de interpretare în limbajul noilor ideologii despre genul persoanelor. Referendumul a fost invalidat din cauză că nu s-a atins pragul minim necesar de participare la vot, textul constituțional despre căsătoria civilă rămânând neschimbat: uniunea liber consimțită dintre soți.

Președintele nu este la primul mesaj favorabil homosexualilor. Anul trecut, în timpul unei întâlniri cu studenții, acesta a spus că-și dorește legi care să elimine total discriminarea și a spus că intoleranța este în creștere, refererindu-se la Referendumul pentru Căsătorie.

La peste trei ani de la începutul procedurii cetățenești, Președintele afirma că momentul respectiv nu este potrivit pentru desfășurarea consultării populare. La finalul lui 2016, Președintele spunea că Referendumul ar fi un pas spre „fanatismul religios”.

De asemenea, șeful statului a blocat legea organizării referendumurilor de două ori: o datăprin retrimiterea actului în Parlamentpentru revizuire și apoi prin refuzul de a-l promulga și sesizarea depusă la CCR.

 

CELE MAI POPULARE

https://www.activenews.ro/stiri-politic/Iohannis-spune-ca-sustinatorii-„infatuati-ai-Referendumului-pentru-Familie-„au-promovat-ura-si-ca-„romanii-i-au-tratat-cu-flit-155081

Ora de religie ca motor de propagandă și activism

Ora de religie ca motor de propagandă și activism
O profesoară de religie ne spune că sinuciderea asistată este un mod de exercitare a libertății și autonomiei – deoarece „libertatea” este prioritară și este mai importantă decât sacralitatea vieții omenești.
Aceeași profesoară crede că ora de religie trebuie să fie, de fapt, o oră de filosofie. Și nu de orice fel de filosofie – ci de filosofie cât mai relativistă. Scopul orei de religie este acela de a-i face pe elevi să aibă o viziune „cât mai corectă asupra celorlalte credințe” și „să nu cadă în capcana adevărului absolut”.
Elevii trebuie învățați că nici părinții, nici școala, nici Biserica nu trebuie să le dicteze. Copiii de școală primară și de gimnaziu trebuie să își formuleze – în mod cât mai liberal-relativist – propriile convingeri religioase și metafizice.
Doamna profesoară de religie – și Școala9 care o promovează – nu înțelege, se pare, ce este și la ce folosește religia. O religie nu este despre faptul că „toate celelalte religii pot fi adevărate”; ci despre mântuire și calea adevărată spre mântuire. Nu are nici un sens să îți spui creștin, de pildă, dacă nu crezi că creștinismul deține calea spre mântuire. De asemenea, o religie nu este despre „eu nu dețin adevărul absolut”. În cazul creștinismului, religia este tocmai despre Adevăr: deoarece Hristos însuși este cel care spune: „eu sunt Calea, Adevărul și Viața”.
Așadar, avem o profesoară de religie care nu înțelege ABC-ul materiei pe care o predă, și care nu înțelege de fapt CE ESTE materia pe care o predă. Și care nu predă în fapt ore de religie. Nu predă nici măcar ore de istoria religiilor. Nu predă nici măcar ore de filosofie – și nici măcar ore de filosofie relativistă sau eticistă; ceea ce ar fi, oricum, ceva foarte avansat, pentru copiii de școală primară sau de gimnaziu. Avem o profesoară care face, pur și simplu, la orele de religie activism. Din postarea de pe Școala9, reiese că face activism pentru eutanasie. De pe contul său de Facebook, reiese că face activism și pentru alte lucruri – cum ar fi propaganda LGBT. (FOTO)
Faptul că e promovată de Școala9 e o dovadă în plus. Deoarece Școala9 nu e nimic altceva decât o platformă de propagandă. Pentru educația sexuală explicită, avort „la cerere”, eliminarea disciplinelor clasice, și multe alte idei foarte „progesiste”. Idei care îndoctrinează copiii de la vârstele cele mai fragede și care distrug, în fapt, gândirea critică. Idei extreme și extremiste, care sunt duse în spațiul mainstream al școlii. Și nu doar prin activiștii atei ci seculariști ci, iată, chiar printr-o profesoară de religie.
Profesoara face și activism și pentru partidul Demos pe Facebook și este membră în platforma civică Demos – un partid progresist radical, care scria, pe 8 martie anul curent: „DEMOS urează tuturor femeilor, atât celor cis cât și celor trans, precum și persoanelor non-binare, un 8 Martie solidar, militant și transnațional, în spiritul luptelor feministe de la începuturi. (…) Feminismul DEMOS recunoaște valoarea muncii sexuale ca muncă în sens deplin, cu toate drepturile și protecția care decurg de aici.”
CELE MAI POPULARE

Creștinii din India se confruntă cu violență în fiecare zi, arată statistici recente

NEW DELHI – 2019 nu a început bine pentru minoritățile religioase în cea mai mare democrație mondială. Violența împotriva creștinilor indieni a crescut semnificativ de la începutul anului. Numai în ianuarie, Forumul Creștin Unic și ADF India au documentat 29 de atacuri violente împotriva creștinilor din 13 state diferite din India. Potrivit ADF International.

„Nimeni nu ar trebui să fie persecutat din cauza credinței lui. Este îngrijorător să vedem că aceste acte groaznice de violență în rândul populației continuă. Este timpul ca legi speciale să fie adoptate pentru a-i proteja pe creștini și alte minorități religioase împotriva atacurilor sau închiși sub acuzații false”, a declarat Tehmina Arora, directorul ADF India, o organizație care protejează libertățile fundamentale și promovează demnitatea inerentă a tuturor oamenilor .

Violența sistematică împotriva mulțimilor

Atacurile au adesea o formă similară și cei persecutați rareori primesc ajutor din partea autorităților. Creștinii care merg la întâlniri de rugăciune sau la întruniri creștine, sunt adesea acuzați și hărțuiți, apoi, păstorii sau preoții sunt arestați de poliție sub acuzații false de convertiri forțate.

În Chattisgarh, a existat un caz în care membrii localității au fost ex-comunicați pentru că erau creștini în timp ce ei au fost cei bătuți, iar Bibliile lor au fost distruse. În Tamil Nadu, un grup de oameni a târât mai mulți creștini într-un templu hindus, le-au turnat cenușă pe cap și i-au forțat să se închine zeilor hinduși. Până în prezent, niciun caz nu a fost rezolvat de poliție.

Surorile Maicii Tereza sunt amenințate

Sora Concelia Baxla, membră a Misionarilor de caritate, congregația fondată de Maica Tereza din Kolkata, a lucrat într-unul din multele orfelinate ale țării. Anul trecut, a fost arestată fiindu-i adusă o acuzație falsă de trafic de persoane, deoarece unul dintre colegi ar fi luat bani pentru a facilita o adoptare. În timp ce toți ceilalți implicați în acest caz au fost eliberați pe cauțiune, recursul Surorii Concelia a fost respins de mai multe ori.

Episcopul Theodore Mascarenhas, secretar general al Conferinței Episcopilor Catolici din India, consideră că dreptul femeii pentru a fi eliberată pe cauțiune în ciuda vârstei sale și a sănătății sale sărace este o încercare de a îngenunchea Biserica din India: „Unele puteri politice au decis că ea este calea pentru a ajunge la Biserică. Contele a fost închis timp de două sute douăzeci și două de zile, fără proces”.

Nu există incidente izolate

Paul Coleman, directorul executiv al ADF Internațional, a declarat: „În timp ce dreptul la libertatea religioasă este protejat de constituția indiană, cu toate acestea, putem vedea că creștinii se confruntă cu persecuție și negare a drepturilor lor fundamentale. Din păcate, atacurile recente ale mulțimii nu sunt incidente izolate, ci mărturisesc despre ceea ce trăiesc astăzi mulți creștini în India. Toți oamenii au dreptul să aleagă liber și să trăiască în credința lor. Îndemnăm guvernul indian să susțină acest drept și să facă mai mult pentru a proteja minoritățile religioase și pentru a promova libertatea religioasă”.

Echipa ȘtiriCreștine.ro vă provoacă să amintiți în rugăciunile dvs aceste situații și să susțineți în rugăciune pe cei răscumpărați cu același sânge, dar care nu pot să se bucure de har în libertate.

https://www.stiricrestine.ro/2019/03/19/crestinii-din-india-se-confrunta-cu-violenta-in-fiecare-zi-arata-statistici-recente/?

Psiholog: „Dumnezeu nu este nici șeful nostru, nici sluga noastră”

Diferența dintre Autoritate și Iubire „Dumnezeu nu este nici șeful nostru, nici sluga noastră” psihologul 
Laura Maria Cojocaru.

În orice religie, de oriunde ai apuca observarea ei, este vorba despre iubire; iubire care este măsurată, cântărită, analizată și filosofată uneori mult prea mult de către mintea umană. Iubirea este un sentiment, o trăire, o floare sădită prin concepție în pământul roditor al sufletului nostru și de care avem datoria să ne ocupăm pentru a o crește către bogăția și bucuria înfloririi, iar un asemenea dar nu poate fi supus unei măsurători sau analize mentale reci.

Cu toate acestea, potrivit psihologului Laura Maria Cojocaru, acest sentiment grandios este deteriorat în experiența umană de opusul ei, care – paradoxal sau nu – nu este ura, ci frica. Privind din această perspectivă, putem evidenția două tipuri de frici: exterioară sau interioară.

1. Frica exterioară este una insuflată intenționat pentru controlul maselor, al „prostimii”, lucru care în toate epocile s-a dovedit un „rău” necesar de cele mai multe ori. Din ce motiv? Deoarece, încă sunt mult mai puține persoane care decid să facă ceva bun și constructiv cu libertatea de gândire și simțire și care să evite (conștient și intenționat) tentația exercitării abuzive a puterii pe care ne-o dă sentimentul că suntem ființe libere în mod natural; și pentru că, încă își pun amprenta cutumele educației, respectiv ceea ce generațiile anterioare te învață așa cum au fost învățate și ele: să te ferești din principiu, să fii mai mult în prevenție, să fii cu frică de părinți, de autoritate, de Dumnezeu; și pe care tu îi crezi, pentru că „au experiență”, explică psihologul Laura Maria Cojocaru, președintele Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI).

2. Frica din interior este acea experimentată prin observarea modelului celor din jur, prin primirea educației intenționate în acest sens, prin accesul la informațiile legate de controlul maselor și prin experiențele personale în care am simțit un deranj de orice tip. Și toate acestea, prin repetiție, devin convingeri și mod de viață și ajung să ne direcționeze din interior, declară psihologul Laura Maria Cojocaru.

De unde începem cu lecția iubirii?

Iubirea începe cu iubirea de sine (și nu, nu este egoism!), în sensul respectării darurilor cu care am fost înzestrați (vezi Pilda talanților din Predică de pe munte a lui Iisus Hristos), al respectului față de corpul nostru (vehiculul sufletului în această lume), al respectului față de sănătatea noastră fizică, mentală, psihică și emoțională. Căci, cum altfel poți fi de ajutor celor din jur și cum altfel poți dărui, dacă nici pentru ține nu știi și nu ai din ce?

„Iubirea continuă cu detașarea de frică, pentru că e mai greu, dacă nu imposibil, să poți iubi ceva/pe cineva care te sperie. Mai precis, este important să ne detașăm de frică de autoritate, pentru că nu este nimeni „mai autoritate” decât altcineva. Suntem cu toții doar pioni în această lume și jucăm unii față de alții doar niște roluri care ne ajută să învățăm și să evoluăm. În aceeași ordine de idei, este important să ne detașăm de ideea de autoritate divină, deoarece Dumnezeu nu este nici șeful nostru, nici călăul nostru și nici slugă noastră care ne împlinește dorințele. Dumnezeu este în relație directă cu noi, nu autoritate ci ghid, nu pedepsitor ci model de iertare, acceptare și iubire și nu are nicio datorie față de noi să ne împlinească toate scenariile noastre mentale, ci este lângă noi cu răbdare să creștem în ritmul nostru, nu pentru el, ci prin El”, conchide psihologul Laura Maria Cojocaru.

Laura-Maria Cojocaru, președinte și fondator al Institutului de Neuro-Programare Lingvistică Somato-Integrativă (INLPSI) și președinte și fondator al Asociației „Generația Iubire” este Psihoterapeut şi Trainer în Programare Neuro-Lingvistică. A studiat natură minţîi umane urmând 8 formări profesionale cu abordări diferite – psihoterapie integrativă, hipnoză clinică, relaxare și psihoterapie ericksoniană, psihoterapie de cuplu și familie, psihologie clinică, neuro-programare lingvistică, terapii florale Bach, consul

„Muncim să trăim sau trăim să muncim” – tema unei noi întâlniri Aer Curat

 

Indiscutabil, munca ocupă un loc predominant în viețile noastre, aspect pe care deseori îl resimțim ca fiind o nevoie sau chiar o povară și nu neapărat un mandat, o chemare. Într-un oraș atât de alert precum Clujul, unde se pune mult accent pe performanțe și succes, cred că ne prinde excelent o asemenea discuție. „Muncim să trăim sau trăim să muncim” este subiectul pe care îl dezbatem împreună joi, 21 martie, ora 18:30 în cadrul unei noi întâlnir marca Aer Curat, la Biserica Via, Cluj-Napoca.

Marcelus Suciu, CEO & Founder al Marty Restaurants, este invitatul serii care va vorbi despre muncă și va răspunde la întrebări ce țin de trudă, succes și semnificație. Închinarea va fi condusă de trupa Decean.

Dacă ești în zonă, hai să iei și tu o doză de Aer Curat! Ești așteptat cu drag pe str. Frunzisului 79, 400664 Cluj-Napoca

https://www.stiricrestine.ro/2019/03/19/muncim-sa-traim-sau-tram-sa-muncim-tema-unei-noi-intalniri-aer-curat/?

Înapoi sus
POPAS PENTRU SUFLET

Cristian Ionescu

Vegheaza!

"Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori" (Matei 7:15)

Agora Christi

Blog evanghelic de teologie publica

www.persecution.org/

Just another WordPress.com site

Alteritas

cu Dănuț Jemna

Pagina creștină

Simion Ioanăș

Danut Tanase

Deschis si sincer, verde-n fata !

danielmiclea

Inca un gand

Semnele vremurilor din urmă

Iată, Eu vin curând!

Dumnezeu este Iubire

In mintea si intentia mea paginile care vor forma acest mijloc de comunicare usor si lesne de accesat vor incerca sa prezinte cititorilor sfaturi de mare folos duhovnicesc desprinse din scrierile sau spusele marilor sfinti parinti si daruitilor duhovnici ai lumii crestin ortodoxe.

Vegheaţi!

Mat 24:42 "Vegheaţi dar, pentru că nu ştiţi în ce zi va veni Domnul vostru."

Aradul Evanghelic

... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!

B a r z i l a i - e n - D a n

Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai

Nickbags

Har si Pace

Vrăbiuțe

Cip! Cip!

Bogdan DUCA

Pentru ca în viitor să nu se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că ei au tăcut"...

ARMONIA MAGAZINE - USA

Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.

Mana Zilnica

Mana Zilnica

Life Mission

"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"

Ciprian I. Bârsan

...din inima pentru tine

Informatii si mesaje

Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria

Bucuresti Evanghelic

A topnotch WordPress.com site

Misiunea Genesis

Duceti-va in toata lumea

Creația Biblică

Ioan 1:1 "La început era Cuvîntul, şi Cuvîntul era cu Dumnezeu, şi Cuvîntul era Dumnezeu."

Marius Cruceru

...fără cravată

Cu drezina

de Teofil Stanciu

Semnele vremurilor

Lumea contemporana in lumina profetiilor

Miere și migdale

Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12

Noutati Crestine

Ca sa stii!

PERSPECTIVE CRESTINE

Gânduri către o altă lume...

Stiri Crestine.ro

Fii un crestin informat!

Creştinul Azi

Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

Persona

Blog of Danut Manastireanu

Revista ARMONIA - Saltmin Media

Hrană pentru minte și lumină pentru suflet

Moldova Creștină

Răspunsuri relevante și actuale din Biblie

EvangheBlog - Un blog din suflet, pentru suflet

„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)

%d blogeri au apreciat: