Camelia Smicală: „Sunt din nou cercetată penal, la plângerea fostului soț” — Știri pentru viață

Medicul român Camelia Smicală, ai cărei copii sunt abuziv deținuți în sistemul de protecția copilului din Finlanda, anunță că statul finlandez, instigat de fostul soț violent, i-a intentat un nou proces penal. În acest moment, ea nu are dreptul să-și vadă copiii mai mult de 30 de ore pe lună. Ea a scris pe Facebook:… via […]

NEW AGE dintr-o perspectivă biblică de Basilea Schlink

download

Cuprins:

Vindecare pentru lume?

O privire atentă asupra Mişcării New Age

Natura Mişcării New Age

Aspecte istorice ale Mişcării New Age

Ieşirea la lumină

Filozofia Mişcării New Age

Planurile şi obiectivele Mişcării New Age

Era lui Acvariu

Religia Mişcării New Age

Un Cristos fals

Adevărata Eră Nouă: Împărăţia lui Isus Cristos

O situaţie „fie… fie… „

Notă : Mai multe materiale pentru Theophilos găsiţi pe Internet la:

www.theophilos.3x.ro

 Vindecare pentru lume?

New Age, un termen care a dat naştere la multe comentarii în ziare, reviste, programe de televiziune şi conferinţe. O nouă eră? Da, iată ce doreşte omenirea acum când lipsurile erei prezente sunt din de în ce mai evidente.

În decembrie 1986, am dat peste o broşură cu titlul World Healing Meditation (Meditaţia care vindecă lumea). Vindecare pentru lumea noastră bolnavă, este exact ceea ce doreşte fiecare. Desigur, creştini fiind, ştim că vindecarea vine numai de la Dumnezeu care a creat lumea şi a salvat-o prin Fiul Său. Meditaţia pare să înceapă într-o manieră biblică:

„La început, la început a fost Dumnezeu. La început Dumnezeu a creat cerul şi pământul. Dumnezeu a spus: ‚Să fie lumină şi a fost lumină’.

Apoi continuă:

„Acum este timpul pentru un nou început… Fie ca omenirea să se întoarcă la dumnezeire… Vindecarea a avut loc, lumea s-a refăcut, e sănătoasă. Acesta este începutul păcii pe pământ şi al bunei învoiri între toţi oamenii. Dragostea se revarsă din fiecare inimă, iertarea domneşte în fiecare suflet şi toate inimile şi minţile sunt într-o perfectă înţelegere. S-a înfăptuit şi aşa este”.

Într-o scrisoare care însoţea această meditaţie s-au făcut afirmaţii de genul: „Ce oportunităţi uriaşe ni se deschid! Ce minunat e să fim uniţi cu toţii, să transmitem lumină, dragoste şi gânduri de pace în toată lumea – unuia şi tuturor, la tot ce există în Dumnezeu”. Comentând aceste afirmaţii, expeditorul a adăugat: „Rugaţi-vă cu noi ca spiritul lui Isus Cristos să vină cu putere”.

Oare acesta este acel ceva prin care „spiritul lui Isus Cristos va veni cu putere”?

Parte a unui eveniment cunoscut ca Ziua de vindecare a lumii sau Clipa de cooperarea a lumii, meditaţia a fost susţinută simultan de grupuri şi centre New Age, la amiaza zilei de 31 decembrie 1986 în toate colţurile lumii, pentru a întări „câmpul de forţă”. Printre alte lucruri, meditatorul declară:

„Eu sunt împreună creator cu Dumnezeu şi va veni un cer nou pe măsură ce Voia Bună a lui Dumnezeu este experimentată prin mine… În adevăr, eu sunt Cristosul lui Dumnezeu… Dumnezeu este totul şi totul este Dumnezeu… Eu sunt Lumina lumii… şi acum Lumina lumii, Singura Prezenţă şi Putere din Univers răspunde… Eu văd salvarea planetei în faţa ochilor mei în timp ce credinţele false şi obiceiurile eronate sunt anihilate”.

Aceste puţine exemple de scriere New Age demonstrează clar deziluzia cu care adepţii mişcării operează, în ciuda unui înveliş creştin.

 O privire atentă asupra Mişcării New Age

Începând cu anul 1984 am întâlnit tot mai frecvent termenul New Age. Dându-mi seama că acesta este o iluzie a zilelor de pe urmă, am început să-i acord o atenţie deosebită. Din 1986 m-am simţit obligată să studiez cu atenţie mişcarea deoarece această înşelăciune câştigă din ce în ce mai mult teren. Am început să primim informaţii asupra acestui subiect din diferite ţări unde organizaţia noastră „Surorile Mariei” are reprezentanţi.

Spectrul Mişcării New Age este atât de larg încât în lucrarea de faţă nu sunt analizate decât doar câteva puncte esenţiale. O bună sursă de informaţii despre cadrul şi primejdiile Mişcării New Age este cartea scrisă de Constance Cumbey „The Hidden Dangers of the Rainbow” (Primejdiile ascunse ale curcubeului), la care eu mă voi referi în primul rând.

 Natura Mişcării New Age

Mişcarea New Age se extinde cu repeziciune. În Germania are deja aproximativ 500.000 de membrii şi nenumăraţi simpatizanţi. Reţea mondială de mii de organizaţii care cooperează între ele, New Age are ca prim scop formarea unei „Ordini a Lumii Noi” marcată de conştiinţă de grup şi sinergie (acţiuni combinate). Acesta este secretul din spatele „unităţi în diversitate”.

La baza sistemului New Age este credinţa într-o „guvernare internă” a planetei noastre de către o ierarhie de spirite, „stăpâni ai înţelepciunii” care în realitate sunt nişte fiinţe demonice. Mişcarea New Age este o sinteză a religiilor orientale şi a vechilor „Învăţături ale Misterelor”, o combinaţie de gnosticism şi spiritism bazată pe tehnici ezoterice transmise prin entităţi demonice. Astfel se explică varietatea formelor de ocultism cum ar fi ghicirea, astrologia, hipnoza, fenomenul OZN, practicile yoga, mitologia, panteismul, credinţa în reîncarnare şi vrăjitoria. Urmarea acestui fapt este că mult dorită „Ordine a Lumii Noi” nu are loc pentru Dumnezeul creştinilor ci în locul Lui este întronat Lucifer. De fapt, forţa conducătoare din spatele acestei Mişcări New Age nu este altceva decât dorinţa lui Lucifer de a lua slava lui Dumnezeu.

 Aspecte istorice ale Mişcării New Age

Mişcarea New Age îşi are rădăcinile moderne în Societatea Teozofică fondată în 1875, în New York, de către Helena Petrovna Blavatsky, de origine rusă.

„Una dintre învăţăturile de bază ale acestei organizaţii este că toate religiile lumii au ‚adevăruri comune’ care transced diferenţele posibile”. Membrii ei cred în existenţa „maeştrilor” care sunt fie spirite, fie oameni mai evoluaţi decât „oamenii de rând”- cu alte cuvinte persoane iluminate în mod special.

Una dintre figurile centrale care s-au evidenţiat în Societatea Teozofică este Alice Bailey (1880-1949), englezoaică, emigrată în America. Ea a pus bazele Mişcării New Age şi este considerată drept marea lor Preoteasă. Ca şi medium spiritist, ea a primit mesaje de la aşa numitul maestru al înţelepciunii, tibetanul Djwal Khul. Aceste mesaje pe care ea le-a scris fiindu-i dictate de această fiinţă demonică, au fost publicate în numeroase cărţi. Aceste învăţături secrete care până în ziua de astăzi sunt urmate cu minuţiozitate în cercurile New Age, constituie Planul Mişcării.

 Ieşirea la lumină

În conformitate cu nişte instrucţiuni secrete, Mişcarea trebuia ţinută departe de ochii publicului până în 1975 când putea să iasă la lumină şi să-şi anunţe chiar planul pentru NOUA ORDINE A LUMII. Începând din acest moment toate mijloacele mass-media urmau să fie folosite pentru răspândirea învăţăturilor Mişcării New Age şi aşteptării Cristosului Noii Ere. Acest lucru s-a şi întâmplat.

Una dintre tacticile iniţiale a fost câştigarea de mulţi simpatizanţi prin activităţi pacifiste, antimilitare. Următorul pas a fost promovarea unei „critici sceptice şi destructive faţă de religie care susţin nemurirea omului”.

Programele New Age şi-au croit drum în lumea afacerilor şi-n toate aspectele societăţii, incluzând comunitatea creştină. În spatele unor teme neprimejdioase cum ar fi alimentaţia sănătoasă şi ţinuta fizică, sunt de obicei incluse următoarele practici care nu sunt altceva decât diferite tehnici oculte orientale: meditaţia, practici yoga, terapii de relaxare, hipnoză, vindecare psihică, vedenii şi gândire pozitivă. Ultimele două au la bază presupunerea că prin sugestii mintea poate crea şi realiza tot ce-şi propune. Gândirea pozitivă este adesea folosită în combinaţie cu versete biblice şi este considerată drept credinţă, în ciuda premizei nebiblice că „forţa primară” din fiecare persoană este bună.

Pe lângă această varietate de oferte, Mişcarea New Age se inspiră şi din alte surse. În educaţie şi consiliere, de exemplu, metodele îşi au originea mai ales în antropozofia lui Rudolf Steiner.

Mişcarea New Age popularizează cu succes iar apoi foloseşte domeniu după domeniu, infiltrându-se astfel sistematic în societatea noastră.

Aşa este cazul, de pildă, cu educaţia holistică, cu meditaţiile şi instruirile psihice de toate nuanţele, cu medicina holistică, cu alimentaţia naturală, cu ecologia, incluzând protejarea mediului şi a drepturilor animalelor, cu campaniile de dezarmare, cu cursurile de management pentru liderii din industrie şi comerţ, cu proiectele pentru curmarea foametei şi cu multe alte domenii.

Cartea lui Marilyn Ferguson, The Aquarian Conspiracy (Conspiraţia lui Acvariu), a contribuit în mare măsură la cunoaşterea învăţăturii Mişcării New Age de către public. Ea poate fi considerată cartea de cult a Mişcării New Age. Lăudând ţara promisă a noii ere şi bucuriile „stărilor de conştiinţă”, modificate, cartea propagă Planul Mişcării New Age în întreaga lume.

Gândirea New Age este exprimată şi în lucrările fizicianului de origine austriacă, Fritjof Capra care acum trăieşte în America, în special în cartea lui The Turning Point (Punctul de întoarcere), publicată în 1982.

Copiii şi adolescenţii au fost influenţaţi de ideile Mişcării New Age printr-o avalanşă de jocuri, filme, video, casete audio, cărţi distractive, literatură, jocuri de societate şi jucării. Şapte din cele mai cunoscute zece filme sunt clasate drept ficţiune. În fruntea listei se situează E.T., urmat apoi de Star Wars (Războiul Stelelor). Şaptezeci şi cinci la sută din succesele în vânzări la casele de bilete au fost pentru filme cu teme de ficţiune. Cărţile de ficţiune se vând ca pâinea caldă, editorii devenind milionari. Sute de titluri sunt deja pe piaţă cuprinzând aproape întotdeauna forme de ocultism (cum ar fi comunicarea cu morţii, implorarea spiritelor, ghicirea, telepatia, levitaţia unor obiecte cu ajutorul puterii de concentrare), vrăjitorii şi magii. Centurile magice, amuletele, săbiile magice au devenit parte din universul propriu tinerilor. Sub titlul „Ezoterice”, standurile de cărţi ne oferă cărţi oculte care cuprind instrucţiuni detaliate cu privire la modul prin care se pot contacta forţele supranaturale. „Călătorii prin alte tărâmuri pot fi experimentate” sub îndrumarea „centrelor Psihice” care au luat fiinţă în oraşele noastre.

Muzica, unul dintre mijloacele cele mai moderne de a influenţa masele, este utilizată şi de Mişcarea New Age pentru a-şi împlini scopul. După Alice Bailey, terapia prin muzică face parte din pregătirea pentru New Age. Compusă special, cu sunetele ei „din afara acestei lumi”, ea a pătruns deja pe piaţa discurilor ca un nou stil, iar numărul admiratorilor ei creşte vertiginos.

Semnificative sunt şi relaţiile Mişcării New Age cu organizaţii internaţionale proeminente, cum ar fi ONU, UNESCO, Consiliul Internaţional al Bisericilor, Clubul Romei, Fundaţia Rockefeller, Fundaţia Ford, Comisia Trilaterală, Grupul Bilderberg, Francmasonii şi mai pe sus de toţi Iluminaţii. Obiectivele Mişcării New Age sunt promovate de personalităţi în posturi de conducere, de exemplu, Robert Müller care în funcţia sa de ajutor de Secretar General la Naţiunile Unite şi secretar al Consiliului Economic şi Social al ONU a făcut foarte mult pentru atingerea acestor obiective.

 Filozofia Mişcării New Age

 Mişcarea New Age aspiră către o lume nouă şi perfectă, dar pentru ca acest obiectiv să poată fi îndeplinit, trebuie să aibă loc o „modificare de paradigmă” (o schimbare în modul convenţional de gândire) în conformitate cu Filozofia New Age. În locul gândirii analitice anterioare care corespundea concepţiei liniare şi mecaniciste despre lume, trebuie să avem o perspectivă holistică, o credinţă în interconexiunea dintre toate lucrurile, sau în alte cuvinte în „Doctrina întregului”. Toate lucrurile sunt interdependente şi prin urmare trebuie tratate din holistic. Fiecare individ se simte parte din natură şi din întregul cosmos, un microcosmos în macrocosmos. Gândirea raţională care operează analitic şi care a stat la baza metodei ştiinţifice trebuie să facă loc gândirii sintetice şi cunoaşterii intuitive bazate pe experienţa neraţională. Filozofia Mişcării New Age are ca scop reconcilierea tuturor lucrurilor opuse; ştiinţa şi ocultismul sunt considerate egale. Toate valorile etice se năruie; binele şi răul nu mai există. Totul este una. Acest fapt explică dorinţa de a face o sinteză tuturor religiilor.

 Pentru membrii Mişcării New Age cel mai înalt obiectiv al omului trebuie să fie găsirea propriei lui fericiri. Performanţa şi impactul au fost în general considerate criterii de viaţă, acum accentul principal cade pe succes şi satisfacţie personală. Teama de evenimentele apocaliptice care au să vină este canalizată spre o evadare într-o „societate utopică în care nu există tensiuni”.

 Planurile şi obiectivele Mişcării New Age

 Planurile dictate printr-un medium lui Alice Bailey constau în stabilirea „unei ordini a lumii noi”, a unui Guvern al Lumii Noi şi a unei Religii a Lumii Noi. Scopul politic de bază al Mişcării New Age este controlul global. „Dizolvarea şi distrugerea statelor naţionale individuale în interesul păcii şi conservării”, sunt idei susţinute în mod deschis”.

Deşi scopul final este dominaţia asupra lumii, sunt numeroase scopuri intermediare de natură politică, socială şi economică incluzând:

 – un sistem de credit card universal

 – o autoritate mondială care să controleze proviziile de hrană ale lumii

 – o taxă universală

 – încorporare la nivel mondial, în ciuda ideilor pacifiste ale Mişcării!

 După ce Mişcarea a devenit publică în 1975, au apărut şi alte detalii:

 – stabilirea unui sistem economic mondial

 – înlocuirea proprietăţi private de credit, transport şi producţie în serie cu proprietatea unui directorat mondial

 – recunoaşterea controalelor biologice pe scară a populaţiei şi a bolilor pe scară mondială

 – un standard minim de libertate şi bunăstare în întreaga lume

 – o datorie din a subordona viaţa personală unui directorat universal.

 Propovăduind pacea şi dragostea, Mişcarea a reuşit să orbească pe mulţi dintre aderenţi şi să-i facă să le susţină idealurile:

 – Arianismul, adică supremaţia rasei Vestului; ca în cazul lui Hitler, acesta este legat de antisemitism

 – iniţiere în masă, numită şi „iniţiere Luciferică”, adică un act de consacrare lui Lucifer

 – o acţiune de purificare, adică de exterminare a celor ce nu sunt de acord cu obiectivele Mişcării

 – avortul şi însămânţarea artificială

 – limitarea numărului copiilor într-o familie

 – controlul genetic

 – controlul morţii, deşi există un cult al morţii, aceasta fiind privită ca o experienţă euforică şi o tranziţie către noi cicluri ale vieţii.

 Era lui Acvariu

Aceste obiective ale Mişcării New Age vor fi atinse în aşa numita Epocă a lui Acvariu pe care membrii Mişcării vor s-o grăbească. „Clipa de Cooperarea a lumii” din 31 decembrie 1986 este considerată drept începutul cooperării. Termenul de epocă a lui Acvariu a fost luat din astrologie. Simpla trecere astronomică a echinoxului de primăvară, care la aproximativ fiecare 2000 de ani trece într-o nouă constelaţie din zodiac este în mod superstiţios interpretată de astronomi ca afectând destinul planetei noastre, Pământul. La turnura secolului, echinoxul de primăvară va trece din constelaţia peştilor în constelaţia lui Acvariu (Purtătorul de Apă). Unii socotesc că această trecere a avut deja loc în 1962. Peştele, semnul care reprezintă credinţa în Cristos a fost adesea folosit de primii creştini ca mod de identificare. Membrii Mişcării New Age susţin că tranziţia de la semnul peştilor din zodiac înseamnă de fapt sfârşitul epocii lui Cristos.

După învăţătura Mişcării New Age, Acvariu (Purtătorul de Apă) va turna apă peste lume ca simbol al venirii unui nou spirit. Cu ajutorul meditaţiei, a practicilor Yoga, a psihotehnicilor etc., acest spirit este destinat să aducă omenirii din New Age o „expansiune a Conştiinţei”. Mult dorita iluminare le va da capacitatea de a duce o viaţă lipsită de probleme şi necazuri.

 Religia Mişcării New Age

Mişcarea New Age nu numai că urmăreşte scopuri politice, economice şi religioase, ea este o religie în sine cu propriile ei Scrieri Sfinte, rugăciuni şi incantaţii (mantra). Ea are centre spirituale proprii, cum sunt Comunitatea din Findhorn în Scoţia (fondată în 1962) şi Institutul Esalen din California, SUA. Între timp astfel de centre se înfiinţează peste tot. Experienţe de naşteri din nou numite „Renaşteri” (complet diferite de experienţa creştină a convertirii), legi şi porunci spirituale fac parte din Religia Mişcării New Age. În cadrul mişcării găsim preoţi şi guru, un „Mesia proclamat”, profeţi şi oameni cu puteri supranaturale care le dă capacitatea de a face „mari semne şi minuni”.

Mişcarea New Age proclamă omul ca fiind Dumnezeu şi că „omul l-a creat pe Dumnezeu după chipul său”. Fideli concepţiei că „totul este una”, ei consideră omul ca făcând parte din Dumnezeu-Capul („Conştiinţa cosmică” sau „Forţa”). Tot ce are de făcut omul este să se descopere şi să-şi dezvolte divinitatea, extinzând conştiinţa lui prin meditaţie, yoga şi alte metode. De fapt omul este „pe drumul îndumnezeirii”. Se afirmă că omul poate intra pe deplin in spiritul lui „Dumnezeu Forţa”.

Crezând că Dumnezeu este o forţa neutră care poate fi manipulată atât spre bine cât şi spre rău, ocultiştii Mişcării New Age sunt interesaţi în mare măsură să înveţe metodele prin care se pot realiza aceste lucruri.

În contrast cu Biblia care ne spune în Evrei 9:27: „Şi după cum oamenilor le este rânduit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata”, moartea este negată în finalitatea ei. În locul ei, Mişcarea New Age propovăduieşte reîncarnarea, concept izvorât din hinduism şi budism. În conformitate cu această învăţătură, omul în realitate nu moare ci renaşte la nesfârşit în alte cicluri de viaţă. Forma reîncarnării depinde de modul în care ţi-ai trăit viaţa anterioară. Această lege a karmei rămâne în vigoare până când persoana se autoperfecţionează suficient ca să intre în „Nirvana”, o stare în care individul încetează să mai existe.

Mişcarea New Age afirmă clar că omul se poate salva prin găsirea „Eului său Superior” prin expansiunea conştiinţei. Cu alte cuvinte în centrul spiritualităţii Mişcării New Age este credinţa în om şi-n energia atotpătrunzătoare sau în forţa de viaţă din întregul cosmos. Când un om vrea să fie „ca Dumnezeu” (Geneza 3:5) el îi deschide de fapt poarta lui Lucifer care este înălţat şi joacă un rol cheie în religia pe care Mişcarea New Age vrea s-o stabilească.

David Spangler, un lider proeminent al Mişcării New Age şi timp de trei ani director adjunct al Fundaţiei Findhorn din Scoţia, a scris în una din numeroasele lui cărţi în 1978: „Lucifer lucrează în fiecare din noi pentru a ne duce la plinătate, îndreptându-ne spre o nouă eră, era împlinirii omului, fiecare din noi ajunge în punctul pe care eu îl numesc iniţiere (un act de consacrare lui Lucifer), uşa specială prin care trebuie să treacă fiecare individ dacă vrea să ajungă la adevărata plinătate şi în prezenţa luminii lui.” Spangler, având contacte frecvente cu lumea demonilor, a explicat în mod public că adevărata lumină de la Findhorn a fost lumina lui Lucifer care va trebui să lumineze lumea.

În centrul Religiei plănuite de New Age stă iniţierea (un act de consacrare), numit în mod deschis „luciferic” nu numai de către David Spangler ci şi de Helena Blavatsky şi Alice Bailey în scrierile lor anterioare. Mai mulţi lideri ai Mişcării au încercat să-l zeifice pe Lucifer. După Alice Bailey, Lucifer este „Conducătorul Omenirii”. El este lumina călăuzitoare a Mişcării New Age de astăzi, în orice eveniment.

În plus, maeştrii înţelepciunii, spiritele ancestrale şi spiritele naturii sunt resurse spirituale ale religiei New Age. Au fost reînviaţi mulţi zei şi zeiţe păgâne. Sunt membrii New Age care i se închină lui Pan, Buda sau Siva. S-au creat mulţi zei noi. Vrăjitoria este de asemenea un stâlp al Mişcării New Age. În această „religie” sunt atrase toate sursele posibile ale învăţăturii oculte.

Citind în Deuteronom 18:10-12 observăm că Dumnezeu interzice aceste practici: „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descântător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta”.

În aceste condiţii, Noua Ordine şi Guvernare a Lumii dorită de membrii New Age este în mod evident anticreştină. S-au emis chiar planuri de abolire a legilor şi simbolurilor creştine şi de înlocuire a sărbătorilor religioase cu sărbători păgâne. Un element esenţial al Religiei New Age este folosirea diverselor tehnici psihologice. După cum am menţionat deja, programele New Age includ următoarele practici: meditaţia, yoga, hipnoza, psihologie transpersonală (1) şi gândirea pozitivă. În unele instituţii oficiale din Statele Unite, Mişcarea New Age a reuşit să-şi implementeze programele ei. Constance Cumbey afirmă că într-un stat cei care au îndrăznit să se opună unor astfel de metode au fost transferaţi sau concediaţi.

Drogurile, sunt şi ele un mijloc folosit pentru a deschide interesul oamenilor faţă de învăţăturile Mişcării New Age. Droguri mai slabe cum ar fi LSD au fost propuse de avangarda Mişcării în Statele Unite. Până în ziua de azi drogurile sunt considerate „unelte de transformare”, deşi nu se încurajează folosirea lor permanentă. Ele sunt nişte mijloace simple care ajută la deschiderea minţilor oamenilor, un prim pas înspre iniţiere şi iluminare pentru că „puterile de sus sau cele de jos” pot fi atinse prin incantaţii (mantra), dorinţă intensă sau meditaţie transcedentală (TM).

Centrul ocult de planificare a Mişcării este Lucis Trust. Fondat la început ca Lucifer Publishing Company, Lucis Trust are multe mijloace la dispoziţie pentru a construi Noua Lume. Două din filiale sunt World Goodwill şi ArcaneSchool. Ultima, ţine cursuri prin corespondenţă pentru ucenicii şi liderii Mişcării New Age. Studenţilor li se cere să-şi ţină apartenenţa secretă.

Amploarea mişcării feministe are şi ea legături strânse cu spiritualitatea Mişcării New Age, după cum reiese, de exemplu, din campania împotriva accentuării principiului masculin. Din campanie face parte şi abolirea gândirii raţionale şi analitice şi eliminarea inegalităţilor dintre sexe. Scopul final este dominaţia spiritului feminin care corespunde spiritului epocii lui Acvariu. Feminismul îşi arată adevărata faţă prin respingerea Dumnezeului Bibliei, a ordinii Lui creatoare, mai ales în ce priveşte căsătoria, viaţa de familie şi relaţia dintre sexe.

În timp ce teologia feministă încearcă să-l reprezinte pe Dumnezeul Bibliei ca fiind atât masculin cât şi feminin, sau în exclusivitate feminin, avangarda radicală a mişcării feministe New Age deja a cerut înlocuirea credinţei creştine cu mitul zeiţei Gaia, „Mama Pământului”, al cărei cult a fost reînviat şi practicat din nou. Adoptând practicile antice în care „femeia era egală cu natura”, adepţii New Age s-au întors în mod deliberat la culturile păgâne trecute, cu zeităţile lor, cum ar fi Iris, Astartea, Demeter şi Hera.

Numitorul comun al membrilor diferitelor grupări New Age este o falsă experienţă religioasă: contactul cu demonii prin droguri, meditaţie, tehnici psihologice, călăuzire de către entităţi demonice, maeştrii ai înţelepciunii din ierarhia planetară, din care îşi trage originea Planul Mişcării New Age. Membrii New Age cred în OZN-uri şi fiinţe extraterestre de la care primesc mesaje. În cadrul Mişcării New Age sunt grupuri care susţin că Adolf Hitler a fost unul dintre ei, deoarece se inspira din aceleaşi surse, împărtăşea aceleaşi idealuri şi folosea aceleaşi metode.

Simbolurile folosite de Mişcarea New Age sunt demne de luat în considerare. Se foloseşte zvastica, de exemplu, semnul ocult indo-germanic al norocului, adoptat şi de Hitler. Apoi, este numărul 666 (vezi Apocalipsa 13:18) care, s-o cităm pe Alice Bailey, posedă „calităţi sacre” şi care după învăţătura New Age trebuie folosit cât de des posibil pentru a accelera procesul civilizării şi venirii Noii Ere. Unul din cele mai folosite semne este curcubeul care simbolizează puntea dintre om şi „Supra Sufletul” sau „Marea Minte Universală”, în ultimă instanţă pe Lucifer. Este interesant de observat cât de frecvent e folosit semnul curcubeului, de exemplu, pe cadouri, articole de papetărie, tricouri şi jucării.

 Un Cristos fals

O figură centrală a Guvernului şi Religiei Noii Lumi este Maitreya. În aprilie 1982 Mişcarea New Age şi-a anunţat venirea în multe ţări prin reclame pe o pagină întreagă de ziar: „Cristos este acum aici… arătându-ne calea de ieşire din criza prezentă… El nu vine ca să ne judece, ci ca să ne inspire şi să ne ajute… Învăţătorul lumii, Domnul Maitreya, cunoscut de creştini cu numele de Cristos. După cum creştinii aşteaptă cea de-a doua lui venire, evreii aşteaptă pe Mesia, budiştii pe cel de-al cincilea Buda, musulmanii pe Imam Mahdi, iar hinduşii pe Krişna. Acestea sunt toate nume date unei singure persoane. Prezenţa lui garantează că nu va mai fi un al treilea război… cu ajutorul Lui vom construi o nouă lume”.

Se preconizează ca la venirea lui, Maitreya să preia controlul asupra lumii. El fiind numit de Lucifer ca să conducă lumea conform instrucţiunilor acestuia. Se va stabili un sistem de control universal pentru că numai cine controlează distribuirea proviziilor poate conduce lumea. În perioada Noii Ere, permisiunea de a face comerţ şi de a încheia afaceri va fi acordată numai celor ce vor jura loialitate lui Maitreya, sau mai specific lui Lucifer. Fiecărui cetăţean al lumii i se va da un număr care va trebui folosit în toate tranzacţiile – incluzând şi afaceri mărunte – o cartelă de credit universală. Banii în numerar vor fi eliminaţi.

Benjamin Creme, unul dintre membrii de frunte a mişcării britanice New Age, este un premergător şi purtător de cuvânt a lui Maitreya. După cum spune el, Maitreya trăieşte deja în lume. Se spune că Maitreya posedă puteri spirituale extraordinare şi citând reclamele de ziar din aprilie 1982, el trebuia să-şi anunţe identitatea în următoarele două luni şi trebuia să comunice cu toată omenirea prin radio şi televiziune.

Acest lucru nu a avut loc, probabil din cauza faptului că implementarea Planului nu a fost suficient de avansată. După cum anunţa mai înainte Alice Bailey, trebuie ca publicul să fie atât de măsură familiarizat cu ideea unei ierarhii planetare de maeştrii, încât o mare parte din populaţie să fie gata să-l accepte pe acest „Mesia” al lor. El trebuie prezentat ca o persoană deosebită, care a realizat un mare progres pe scara evoluţiei „Conştiinţei Cristice” şi de aceea, ca unul care poate fi în capul ierarhiei, ca „Director al Împărăţiei lui Dumnezeu pe pământ”.

Maitreya, „Cristos reîntors”, va fi adus prin Marea Invocaţie, o „Invocaţie pentru putere şi Lumină”, declarată validă pentru toate religiile. Publicată pentru prima dată în 1945, această invocaţie a fost distribuită în toată lumea. Asemănătoare „Meditaţiei care Vindecă Lumea” citată anterior, această invocaţie conţine pasaje înşelătoare despre inima lui Dumnezeu ca sursă a dragostei şi despre lumină şi dragoste, dar în realitate e preocupată numai de implementarea Planului New Age.

Supranumit „Cristosul” ca să deruteze omenirea, Maitreya este de fapt o figură anticristică. În mesajele lui, el a pretins că este capul unei ierarhii de dumnezei sau maeştrii şi că este superior lui Isus care se presupune a fi fost unul dintre ucenicii călăuziţi de el. În timp ce lui Isus i se acordă locul cel mai de jos pe „lista maeştrilor”, Maitreya este socotit a fi un iniţiat de gradul şapte, cel mai înalt nivel. Noua eră, Era lui Acvariu, trebuie să fie inaugurată în mod oficial de către Maitreya. „Sabia despărţirii” îl aşteaptă „pe toţi cei care refuză să-l aştepte pe Maitreya, Cristosul”. Maitreya va căuta să impună religia New Age. Astfel Mişcarea New Age ameninţă cu violenţa şi chiar cu exterminarea evreilor şi creştinilor care nu vor să coopereze cu Maitreya şi cu religia Mişcării New Age. În ciuda frecventelor discursuri despre nevoia unei „libertăţi religioase”, membrii Mişcării New Age susţin cu tărie ideea că libertatea religioasă trebuie să înceteze în Noua Eră. „Noul Cristos” plănuieşte restructurarea creştinismului. Cu alte cuvinte, creştinismului biblic îi va fi negat dreptul de a exista.

Mişcarea New Age respinge cu tărie tradiţia religioasă iudeo-creştină, deoarece evreii şi creştinii cred într-un singur Dumnezeu. Se afirmă că astfel de credinţă era demodată, provoacă dezbinare şi din această cauză lumea trebuie să fie eliberată de „aceste tipare negative de gândire”. Singura soluţie este distrugerea creştinismului cu toate rădăcinile lui.

Ne amintim cuvintele din „Meditaţia care Vindecă Lumea” din 31 decembrie, 1986: „Văd în faţa ochilor mei mântuirea planetei, în timp ce toate celelalte credinţe false… sunt distruse”. Este vorba de credinţa biblică. Aşa va arăta lumea perfectă din Noua Eră. Când însă creştinii se roagă „vină Împărăţia Ta”, ei aşteaptă o cu totul altfel de lume.

 Adevărata Eră Nouă – Împărăţia lui Isus Cristos

Membrii Mişcării New Age nu sunt primii care propovăduiesc zorile unei noi ere. Adolf Hitler, prin pregătirea celui de al Treilea Reich a fost unul dintre precursori. El era la curent cu învăţături secrete care stau şi la temelia Mişcării New Age, cum sunt mesajele primite de Helena Blavatsky de la o fiinţă demonică. Hitler a fost un ocultist şi un medium şi s-a asociat cu astrologi şi ghicitori fiind fascinat de lumea spiritelor şi cea a zeilor germanici. Ca şi Mişcarea New Age, el a vrut să aducă o nouă eră, cea a „Împărăţia de o mie de ani”, care trebuia construită pe aceste baze oculte. În mod similar, Hitler i-a urât pe evrei şi pe adevăraţii creştini, deşi la început el a vorbit despre „creştinismul pozitiv”, dar a făcut aceasta doar ca să înşele mulţimea. Scopul lui adevărat era să se pună în locul lui Dumnezeu.

„Împărăţia de o mie de ani” a lui Hitler a fost de scurtă durată. După doisprezece ani ea s-a prăbuşit, deoarece în spatele faptelor lui a stat Satan tatăl minciunii. Dar nu aşa este cu Biserica lui Cristos. Cuprinzând creştini din toate denominaţiunile şi tradiţiile, uniţi în credinţa în Isus, ea dăinuieşte. Isus Cristos a triumfat şi este Conducătorul veşnic, a cărui împărăţie nu va pieri niciodată.

Ca şi „Reich-ul de o mie de ani” al lui Hitler, Mişcarea New Age pare să meargă înainte spre victorie sub lumina călăuzitoare a lui Lucifer. Organizaţiile ei s-au extins deja în întreaga lume printr-un sistem de reţele bine puse la punct. Dar tot ce poartă sigilul lui Lucifer, adică a lui Satan, este condamnat de la bun început. Construit pe minciună, nu are o bază durabilă, pentru că nu Satan, ci Isus Cristos este Domnul. Satan este doar un simplu slujitor pe care El îl foloseşte ca pe o unealtă. Ajunge un cuvânt şi tot ce Satan a planificat sau a realizat se prăbuşeşte.

Căderea Mişcării New Age este tot atât de adevărată ca şi neaşteptatul sfârşit al lui Hitler. După cuceririle iniţiale ale celui de-al treilea Reich prăbuşirea lui a fost zguduitoare şi a afectat toată Europa. Dumnezeu a intervenit. Un singur cuvânt de-al Lui a fost suficient ca un întreg imperiu să se prăbuşească în ruine.

Chiar dacă maeştrii înţelepciunii şi fiinţele demonice care lucrează pentru Satan în Mişcarea New Age cred că vor construi o lume nouă, aceasta se va prăbuşi asemeni unei case de cărţi de joc, încă înainte ca ea să fi fost terminată, pentru că Dumnezeu este unul singur, nemuritor, întronat deasupra tuturor lucrurilor, El l-a pus pe Isus, singurul său Fiu să stea la dreapta Sa, după ce a săvârşit lucrarea de răscumpărare. Tatăl a pus toate lucrurile sub picioarele lui Isus care este „mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor” (Efeseni 1:21). Lui i s-a dat toată autoritatea în cer şi pe pământ (Matei 28:18). El va triumfa ca Prinţ al Victoriei şi lumea lui Lucifer va fi distrusă. Un singur cuvânt al lui Isus Cristos, Domnul Domnilor, va dărâma întreg edificiul Mişcării New Age, cauzând căderea lui Lucifer în iad de unde a şi venit.

 Numai Isus va instaura o eră nouă. Împărăţia lui va dăinui pe vecie, după cum citim în cartea lui Daniel: „Stăpânirea lui este o stăpânire veşnică, şi nu va trece nicidecum şi împărăţia lui nu va fi nimicită niciodată” (Daniel 7:14). „Dar domnia, stăpânirea şi puterea tuturor împărăţiilor care sunt pretutindeni sub ceruri, se vor da poporului sfinţilor Celui Prea înalt, împărăţia lui este o împărăţie veşnică şi toate puterile îi vor sluji şi-L vor asculta” (Daniel 7:27).

Toţi cei care doresc o nouă eră, o împărăţie veşnică, să-şi predea viaţa lui Isus Cristos, să se consacre lui Isus şi nu lui Lucifer. Cei care nu sunt predaţi lui Isus, vor pieri împreună cu împărăţia lui Lucifer şi vor coborî în adâncurile iadului. Toţi cei care îi aparţin lui Isus vor învia la viaţă veşnică în gloria cerului. În Isus şi Împărăţia lui, adevărata lumină străluceşte fără întrerupere, pură, fără să înşele pe nimeni. În contrast, lumina lui Lucifer din Mişcarea New Age este înşelătoare, iluzorie şi de fapt aduce la întuneric.

Este vorba de împărăţia lui Lucifer împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu – Satan împotriva lui Dumnezeu. În aceste timpuri pre-anticristice a izbucnit un conflict puternic, care marchează zorile epocii sfârşitului. Iadul este mai actual ca niciodată, împingându-şi toţi vasalii pe scena luptei pentru putere.

Dar planul iadului nu va fi dus la îndeplinire, deoarece Dumnezeu va interveni prin judecata Lui. Lumea nu este pregătită pentru mult visata epocă de pace, fericire şi lumină, ea este coaptă pentru pedeapsă. Păcatul strigă la cer şi declanşează judecata divină pe o scară largă. Păcatul, a cărui existenţă Mişcarea New Age refuză s-o menţioneze, domină scena lumii.

Iată de ce în prezent nu poate fi vorba de împărăţia păcii. Ar fi o mare iluzie. Să gândim în alţi termeni. Sunt multe semne care prevestesc judecata teribilă care va veni asupra omenirii sub forma unui război şi este nevoie să ne pregătim pentru acest lucru. Dacă suntem într-o stare de căinţă şi pocăinţă suntem sub harul lui Dumnezeu şi putem spera ajutor şi protecţie în judecata care vine. Este inutil să visăm la o împărăţie a păcii care nu va veni niciodată în condiţiile prezente. În primul rând, lumea va trebui să fie reînnoită din interior printr-o mişcare de pocăinţă larg răspândită. În locul urii, a dorinţei de putere, a invidiei şi a violenţei, oamenii trebuie să fie transformaţi în inimile lor, umpluţi cu iubire şi cu un spirit de reconciliere unul faţă de altul.

Având în vedere că lumea întreagă este afundată în păcat, cei care cred că va răsări un fel de eră paradis sunt pur şi simplu orbi. O nouă eră poate începe numai cu oameni noi. Numai prin Isus Cristos vom primi viaţă nouă, prin puterea răscumpărătoare a sângelui Său, cu condiţia să ne întoarcem la El cu pocăinţă.

În consecinţa şi pretenţia arogantă cu privire la o nouă eră, în care totul se caracterizează prin frăţie şi împărţire cu aproapele, promisă de Maitreya în reclama din ziar, nu este altceva decât o minciună sfruntată. Oamenii sunt înşelaţi cu şiretenie, chiar şi creştinii, după cum scrie şi în Noul Testament: „Dar Duhul spune lămurit că în vremurile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi învăţăturile dracilor” (1 Timotei 4:1).

Totuşi, cei care umblă în lumina adevărului lui Dumnezeu şi acceptă adevărul cu privire la ei înşişi, adică verdictul lui Dumnezeu în baza căruia toţi oameni sunt păcătoşi, nu vor fi luaţi de valul de minciună a noii ere în care nu va mai fi război, ci numai pace şi bucurie.

Isus şi numai Isus este Adevărul şi numai El proclamă adevărul (Ioan 14:6). Adevărul despre omul de astăzi este că răutatea lui a adus întunericul asupra întregii lumi. Poruncile lui Dumnezeu sunt dispreţuite. Omul nu caută altceva, decât să se bucure de viaţă şi să atingă realizarea de sine cu orice preţ. Astfel de atitudini sunt încurajate de Mişcarea New Age care pledează pentru avorturi, homosexualitate, lesbianism şi alte perversiuni sexuale. În politica lor este inclusă până şi uciderea celor care, asemenea celulelor canceroase, nu cooperează cu ei. Cuvintele lui Isaia sunt relevante şi-n timpurile noastre: „Căci ţara a fost spurcată de locuitorii ei: ei călcau legile, nu ţineau poruncile şi rupeau legământul cel veşnic” (Isaia 24:5).

Adevărul e că Dumnezeu cel sfânt trebuie să pedepsească păcatul, pentru ca pământul să se curăţească de cei ce păcătuiesc. Dar acest lucru va trece după cum continua pasajul din Isaia: „De aceea sunt prăpădiţi locuitorii ţării şi nu mai rămâne decât un mic număr din ei” (Isaia 24:6).

Totuşi, în cazul lui Dumnezeu judecată nu este niciodată sfârşitul. Dacă până atunci nu va sosi ceasul întoarcerii lui Isus, putem presupune că după această judecată asupra lumii păcătoase, Dumnezeu va îngădui ca lumina harului său să strălucească din nou pe pământ. După experienţa înfricoşătoare a sfinţeniei şi puterii lui Dumnezeu ca Judecător, probabil că va fi o mişcare de pocăinţă şi de întoarcere la Dumnezeu printre cei care vor fi încă în viaţă.

Când acest lucru va avea loc, va începe o nouă perioadă. În locul luminii diabolice a lui Lucifer, oamenii vor accepta lumina divină a lui Isus Cristos. Îl vor glorifica pe Dumnezeu Tatăl şi pe Isus, Domnul crucificat; poruncile Lui vor fi din nou ţinute. Va fi ca o prevestire a Împărăţiei lui Isus Cristos, care va fi manifestată în întregime la întoarcerea Sa.

Împărăţia Lui, cu care nimic nu se poate compara, este plină de dragoste, de lumină, de glorie şi de o frumuseţe strălucitoare, o Împărăţie unde va domni neprihănirea şi pacea veşnică. Isus va avea cuvântul final. El va câştiga victoria finală, pentru că El este Primul şi Ultimul. Toate celelalte împărăţii vor avea sfârşit, dar Împărăţia Lui va fi veşnică. Triumfător, Mielul va distruge puterea Satanei pe pământ şi prin sângele Lui vărsat pe Calvar lumea va fi reînnoită complet.

Da, Isus va fi victorios ca Miel. Împreună cu un grup de urmaşi credincioşi, El va învinge forţele satanice când va veni din nou să-şi stabilească domnia pe pământ (Apocalipsa 17:14). Ei sunt cei smeriţi, miloşi, împăciuitori care umblă în spiritul Mielului şi aderă la adevăr. Ei vor fi Împărăţia nouă şi veşnică, adevărata nouă eră, a lui Isus Cristos, Împăratul împăraţilor. El singur este rege şi Domn. Toate spiritele demonice şi toţi maeştrii înţelepciunii vor fi legaţi şi deposedaţi de putere. Isus, cel căruia i-a fost dată toată puterea, va triumfa ca Domn şi Împărat veşnic.

Pentru Dumnezeu în atotputernicia, nemurirea şi sfinţenia Lui, toate aceste planuri şi intrigi pe scară largă ale mişcării New Age, precum şi organizaţiile ei mondiale sunt absurde. În ciuda presupusei puteri, nu sunt nimic şi se vor întoarce în întunericul de unde au venit. Lumina lui Dumnezeu va dura, strălucind în toată veşnicia. „Pentru ce se întărâtă neamurile şi pentru ce cugetă popoarele lucruri deşarte? Împăraţii pământului se răscoală şi domnitorii se sfătuiesc împreună împotriva Domnului şi împotriva Unsului Său zicând: Să le rupem legăturile şi să scăpăm de lanţurile lor! Cel ce şade în ceruri râde, Domnul îşi bate joc de ei” (Psalmul 2:1-4).

 O situaţie „fie… fie… „

După ce am văzut ce este Mişcarea New Age, trebuie să luăm masuri până nu este prea târziu. Nimeni să nu se lase înşelat de imitaţia de lumină a lui Lucifer. Să nu cădem pradă învăţăturii seducătoare a lui Lucifer, conform căreia se poate crea un paradis aici pe pământ, fără pocăinţă şi renunţare la păcat.

Frica de suferinţă face pe oameni să încerce să scape de realitate şi să opteze pentru o nouă eră, pentru un paradis imaginar. Există în noi teama de a privi judecăţile în faţă. De a accepta că ea trebuie să vină ca răspuns la nepocăinţa oamenilor şi la complacerea lor în păcat, atât ca indivizi cât şi ca şi colectivitate. Păcatul a atins proporţii inimaginabile. Este ispititor să crezi că o lume nouă şi perfectă poate fi adusă în existenţă fără a întoarce spatele păcatului. Un astfel de plan nu poate veni decât de la Satan şi de aceea este o minciună care se va sfărâma. „De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să-i vezi zorile; urgia va cădea peste tine fără să o poţi împăca; şi deodată va veni prăpădul, pe neaşteptate. Vino dar cu descântecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale cărora ţi-ai închinat munca din tinereţe; poate că vel putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti. Te-ai obosit tot întrebând, să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul care pândesc stelele, care vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întâmple! Iată-i au ajuns ca miriştea, pe care o arde focul şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzeşte cineva, nici un foc la care stă. Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să-i întrebi. Şi cei cu care ai făcut negoţ din tinereţea ta se vor risipi fiecare într-o parte; şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor” (Isaia 47:11-15). Da, programul Mişcării New Age este o înşelăciune. El duce spre împărăţia lui Satan şi-i atrage în ea pe toţi cei ce cred în ea.

Să-i atenţionăm deci şi pe alţii: întoarceţi-vă de la aceste maşinaţii! Cei ce-L cunosc pe Dumnezeu Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, cei ce-L cunosc pe Isus ca Domn şi mântuitor personal nu pot să se închine în acelaşi timp lui Lucifer şi demonilor. Biblia spune: „Ce înţelegere poate fi între Cristos şi Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului celui viu, cum a zis Dumnezeu: ‚Eu voi locui şi voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu’. De aceea ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul” (2 Corinteni 6:15-17).

Suntem puşi în faţa unei decizii. Ori ne separăm de tot ce ţine de Mişcarea New Age, ori nu. Dacă nu ne separăm înseamnă că suntem de partea lui Lucifer, adică Satan, şi vom culege distrugerea şi nenorociri de nedescris. Astăzi auzim din nou strigătul provocator al Profetului Ilie: „Până când vreţi să şchiopătaţi de amândouă picioarele? Dacă Domnul este Dumnezeu mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” (1 Împăraţi 18:21).

Avem de ales fie una, fie alta. Este o problemă de viaţă şi moarte. Toţi cei care iau parte în iniţierea luciferică sunt condamnaţi. Dar toţi cei ce se consacră lui Isus şi astfel devin ucenicii crucii, sunt părtaşi vieţii divine. Numai cei ce poartă crucea vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Aici şi acum, în mijlocul suferinţelor acestei ere, ei vor experimenta dragostea lui Isus şi vor gusta Împărăţia Lui, iar în viaţa de apoi ei vor fi cu El pentru totdeauna, plini de bucurie.

Isus doreşte mântuirea sufletelor şi noi trebuie să-L ajutăm la mântuirea cât mai multora. Majoritatea simpatizanţilor şi membrilor Mişcării New Age sunt înşelaţi. Trebuie îndepărtaţi solzii de pe ochii lor ca să vadă că au căzut în cursa lui Satan. Unii vor putea fi salvaţi dacă suntem gata să le arătăm adevărul cu privire la Mişcarea New Age făcându-le o mărturie clară a nădejdii noastre. Această mişcare este ca o epidemie; se răspândeşte cu o viteză alarmantă. De aceea trebuie să acţionăm acum până nu este prea târziu, pentru miile de oameni care pot fi înşelaţi. Salvaţi sufletele! Răscumpăraţi-le! Este strigătul acestor vremuri când Satan continuă să-şi extindă domnia. Dumnezeu vrea să răscumpere cât mai mulţi din cei ce sunt sub influenţa Satanei şi El ne cheamă să conlucrăm cu El. Acest lucru îl poate face fiecare dintre noi prin rugăciune. Trebuie să ne opunem puterii de înşelare a Mişcării New Age prin puterea rugăciunii. Împărăţia Luminii este în război cu împărăţia întunericului. Isus Cristos este în război cu Satan. În această bătălie Isus contează pe credincioşii care-I urmează Lui. Luptând cu loialitate de partea Lui prin puterea rugăciunilor lor, ei mişcă braţul lui Dumnezeu, ca El să smulgă cât mai mulţi din plasa înşelăciunii care-i înfăşoară. Nu este drept ca oamenii să fie ademeniţi în păcat, pentru că ei ajung de fapt sub controlul lui Lucifer. Când Satan reuşeşte acest lucru ei experimentează iadul nu numai aici, ci şi în toată eternitatea. Totuşi dacă cei ce au fost înşelaţi se întorc înapoi la Isus, El le oferă o lume de pace şi bucurie, pe care nimeni nu le-o poate lua (Ioan 16:22). Haideţi să ascultăm de vocea Lui! El este păstorul cel Bun. El nu ne lasă să ne rătăcim, calea Lui nu duce în împărăţia lui Satan, ci în lumina şi gloria lui Dumnezeu.

Trebuie să venim la Dumnezeu, care este Tatăl nostru în Isus Cristos, şi nu la nişte forţe neutre care pot fi manipulate spre rău sau spre bine. Cât de mulţumitori ar trebui să fim! Avem un Dumnezeu personal. Noi, nişte fiinţe umane neînsemnate, putem să ne apropiem de marele şi puternicul Dumnezeu ca de un Tată iubitor, care ne călăuzeşte, ne iubeşte şi ne mângâie.

Cât de mulţumitori trebuie să fim! Noi nu suntem sub puterea lui Maitreya, un dictator al lumii şi un mesia trimis de Lucifer, ci suntem sub conducerea lui Isus Cristos care ne-a iubit atât de mult încât şi-a dat viaţa pentru noi. Ca şi răscumpărător, El a învins păcatul şi a plătit în locul nostru plata lui. El ne răscumpără din orice păcat şi din orice robie. El este Mântuitorul şi Medicul nostru şi aduce vindecarea atât trupurilor cât şi sufletelor noastre. El ne iubeşte pe fiecare în parte. Trebuie deci să-L iubim şi noi la rândul nostru. Ce comoară de nepreţuit avem în Dumnezeu, Tatăl nostru, în Isus, Prinţul victoriei şi în Duhul Sfânt, Mângâietorul şi Sfătuitorul nostru! Cine ar vrea să schimbe pe Dumnezeu Triunul cu dumnezeul Mişcării New Age? Cine ar vrea să trăiască avându-l pe Lucifer drept călăuză? Cine vrea să-l urmeze pe Lucifer, care duce pe cei ce-l urmează în întuneric, când Isus spune: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12)?

Să ascultăm vocea lui Isus care spune: „Oile mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc şi ele vin după Mine. Eu le dau viaţă veşnică, în veac nu vor pieri şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea” (Ioan 10:27-28).

NOTĂ

(1) Psihologia transpersonală pretinde experienţe dincolo de limitele individului, adică dincolo de limitele personalităţii şi conştiinţei. În timpul unor astfel de experienţe individul îşi sacrifică independenţa personalităţii lui şi acceptă să fie condus şi manipulat de psihiatru pentru a „fi purtat în vieţi anterioare” sau „în alte lumi”.

COSMOLOGIE – doctrina despre creaţie şi istorie / Noua rată de dată susţine o lume tânără – de D. Russell Humphreys, Ph.D. 

download

COSMOLOGIE – doctrina despre creaţie şi istorie

Noua rată de dată susţine o lume tânără – de D. Russell Humphreys, Ph.D.

Noua rată de dată susţine o lume tânără  Russell Humphreys, Ph.D.

Noile experimente efectuate în acest an referitor la proiectul RATĂ1 susţine cu putere o lume tânără. Acest articol actualizează rezultatele anunţate într-un articol din ICR Impact anunţat anul trecut2 şi documentat la o conferinţă tehnică în vara trecută3. Experimentele noastre au măsurat cât de rapid stricăciunile nucleare generate e Heliu scapă din micile cristale radio-active din rocile ca de granit. Noua dată extinsă într-un rang critic de temperaturi, şi ele confirmă în mod răsunător o prezicere numerică pe care am publicat-o cu câţiva ani înaintea experimentului4. Rata de pierdere de Heliu este aşa de ridicată încât aproape tot acesta ar fi scăpat în cadrul presupusului 1.5 miliarde de ani de eră de uniformitate5 a rocii, şi ar fi fost foarte puţin Heliu în cristalele de astăzi. Dar cristalele din roca granitică conţin în mod prezent o foarte mare cantitate de Heliu, şi noile experimente susţin o eră de doar 6000 de ani. Astfel aceste date sunt o evidenţă puternică împotriva lungilor ere de uniformitarianism şi pentru o recentă creaţie consistentă cu Scriptura. Aici sunt câteva detalii:

Nuclear decay in zircon graphic

Cristalele radioactive fac şi pierd Heliul

Aceste cristale radioactive, numite zirconiu, sunt comune în roca granitică. În timp ce un cristal de zirconiu creste în magma răcită, acesta incorporează atomii de Uraniu şi Toriu din magmă în grilajul cristal. După ce un zircon este pe deplin format şi magma se răceşte mai mult, un cristal minereu mic numit biotit se formează în jurul acestuia. Alte minerale, precum cuarţul şi feldspatul, se formează în mod adiacent faţă de biotit.

Atomii de Uraniu şi Toriu din cadrul slăbirii de zircon printr-o serie de elemente intermediate pentru a deveni eventual atomi de Plumb. Multe din nucleele intermediate emit particule alfa, care sunt nuclee de atomi de Heliu. Pentru zirconiul mărimii pe care o considerăm, majoritatea particulelor alfa care se mişcă rapid se opresc la un stop în cadrul zirconiului. Apoi ei adună doi electroni fiecare din cristalul din jur şi devin atomi de Heliu. Astfel un atom de Uraniu 238 produce opt atomi de Heliu în timp ce acesta devine un atom de Plumb 206 (vezi diagrama de pe pagina 1).

Atomii de Heliu sunt de categorie uşoară, mişcându-se repede, şi nu formează legături chimice cu alţi atomi. Ei se mişcă rapid între atomii unui material şi se răspândesc pe ei înşişi pe cât de departe posibil. Acest proces de difuziune, din punct de vedere teoretic bine înţeles pentru mai mult de un secol, face scurgerea de Heliu să fie rapidă din aproape majoritatea materialelor.

Zirconiul natural încă conţin mult Heliu

În 1974, în Munţii Jamez din nordul lui New Mexico, geologii din Los Alamos National Laboratory au sfredelit câteva mile adâncime în aprinsa, uscata rocă gigantică pentru a determina cât de potrivit ar fi aceasta ca o sursă geotermală de energie. Ei au adunat bucăţi din centrul rocii, au extras zirconiul, şi au măsurat cantitatea de Uraniu, Toriu şi Plumb din cristale. Din aceste date ei au calculat faptul că 1.5 miliarde de ani de decădere nucleară a avut loc în zirconiu6, făcând uzuala presupunere uniformitariană că ratele de decădere au fost întotdeauna constante7.

Apoi ei au trimis extrase din miezul sfredelirii lor la Oak Ridge National Laboratory pentru analiză. Acolo, Robert Gentry (un binecunoscut creaţionist) si colegii săi au extras zirconiul, au selectat cristalele dintre 50 si 75 mm lungime, si au măsurat cantitatea totală de Heliu din ele. Ei au folosit date de la Plumb-Uraniu din Los Alamos pentru a calcula cantitatea totală de Heliu pe care stricăciunea a produs-o in zirconiu. Comparând cele două valori au dat procentajul de Heliu care încă reţinea zirconiu, ceea ce ei au publicat în 19828.

Rezultatele lor erau remarcabile. Până la 58% din decăderea generată nuclear de Heliu nu s-a difuzat din zirconiu. Procentajele au scăzut cu adâncimea crescută şi temperatura din sfredelire. Aceasta confirmă difuzia care s-a întâmplat, deoarece rata de difuziune din orice material scade puternic cu temperatura. De asemenea, cu cât era mai mic cristalul, cu atât mai puţin Heliu se reţinea. Aceste bucăţi de zirconiu erau atât mici cât şi aprinse, şi cu toate acestea au reţinut cantităţi mari de Heliu!

Experimentele verifică prezicerea RATEI

Mulţi creaţionişti credeau că era imposibil ca aşa de mult Heliu să rămână în bucăţile de zirconiu după 1,5 miliarde de ani, însă noi nu avem nici o măsură de rate de difuziune pentru a dovedi acel crez. În anul 2000 singura dată de difuziune a Heliului pentru zirconiu9 era ambiguă. Aşa că în acel an, proiectul RATA a comisionat experimente pentru a măsura difuzia de Heliu din zircon (precum şi din biotit) din aceiaşi sfredelire. Experimentatorul a fost unul dintre cele mai dintâi experţi în măsurătorile difuziei Heliului în minerale.

La aceiaşi dată, noi am estimat ratele de difuziune care ar fi necesare care să-l facă retenţiile de Heliu observate de Gentry pentru două ere diferite de zircon: (a) 6000 de ani, şi (b) 1,5 miliarde de ani. Apoi în anul 2000 noi am publicat două seturi de rate la modelele „Creaţionism” şi „Evoluţie” în cartea noastră care accentuează scopurile proiectului RATA10.

Următorul an, 2001, am primit o hârtie care raporta datarea bucăţilor de zirconiu de pe un alt site. În 2002 am primit aceiaşi dată pentru site-ul nostru de la experimentatorul nostru. Ambele seturi de dată acopereau rangul de temperatură de la 300 la 500 de grade C, care este ceva mai mare decât rangul de temperatură al datei lui Gentry şi a prezicerii noastre, 100 la 277 grade C. Ambele seturi agreează între ele şi, în timp ce nu suprapun modelul nostru „de Creaţie”, ambele se aliniau bine cu aceasta. Am raportat aceste date într-o lucrare tehnică pe care au acceptat-o cei de la Fifth International Conference on Creationism11 pentru publicare în Proceedings12.

În iulie 2003, cu o lună înainte de conferinţă, am primit un nou set de date despre zircon şi biotit de la experimentatorul nostru. Acestea ne erau mai de folos în trei feluri: (1) aceste elemente de zirconiu erau de la 50 la 75 mm în lungime, (2) atât zirconiul cât şi biotitul proveneau de la o adâncime de 1490 de metrii, (3) rata datei de difuzie de zirconiu a coborât la 175º C. Elementele (1) şi (2) înseamnă că aceste bucăţi de zirconiu se potriveau cu ale lui Gentry în mod exact, fiind din aceiaşi sfredelire, unitate de rocă, rang de adâncime, şi de mărime. Elementul (3) înseamnă difuzia rata datei de difuziune de acum extinsă bine în rangul de temperatură al modelelor noastre.

Aceste nouă date13 sunt de acord foarte bine cu prezicerea noastră despre modelul „Creaţiei”, aşa cum arată figura. Mai mult, ratele de difuziune sunt de 100.000 de ori mai mari decât ratele maxime pe care le putea admite modelul „Evoluţiei”, astfel în mod autoritar repudiind-o.

Noile date închid crăpăturile

Experimentatorul a măsurat şi el în mod clar cantitatea totală de Heliu atât din zirconiu cât şi din fulgii de biotit din jur. Aceasta leagă anumite capete libere pentru cazul nostru: (1) Cantitatea totală de Heliu din zirconiu confirmă măsurătorile retenţiei lui Gentry foarte bine. (2) Măsurătorile noastre arată că concentraţia de Heliu era de circa 300 de ori mai mare în zirconiu decât în biotitul din jur. Aceasta confirmă că Heliul se difuza în afara zirconului în biotit, şi nu invers. (3) Cantitatea totală de Heliu din fulgii de biotit (care sunt cu mult mai mari decât a zirconului) este abia egală cu cantitatea de zirconiu pierdută.

Comparaţi această situaţie cu o clepsidră a cărui nisip reprezintă atomii de Heliu: Avem date (din Uraniu şi Plumb) pentru cantitatea originală din vârf (zircon), cantitatea prezentă din vârf, cantitatea prezentă de jos (biotit), şi rata de scurgere (difuzia) dintre ele. Aceasta face cazul nostru foarte puternic încât noi citim „clepsidra” de Heliu în mod corect.

Bucăţile de zirconiu sunt tinere

Noua dată ne admite să calculăm mult mai exact cât timp a durat difuzia. Rezultatul este 6000 (± 2000) de ani – circa 250.000 de ori mai mic decât pretinsa eră de Uraniu-Plumb de 1,5 miliarde de ani. Aceasta şi alte uimitoare proiectele RATA uimitoare noi confirmă ipoteza noastră de bază: că Dumnezeu a grăbit ratele de decădere a nucleelor de jumătate de viaţă în timpul Potopului din Geneza şi ale perioade scurte din istoria pământului. Astfel de decăderi nucleare accelerate dărâmă „erele” uniformitariane la scala de timp Scripturală de mii de ani.

Note de subsol

  1. RATE stands for „Radioisotopes and the Age of the Earth,” a research initiative launched in 1997 jointly by the Institute for Creation Research, the Creation Research Society, and Answers in Genesis. See book in ref. 4, and numerous pages about the RATE project.
  2. D. R. Humphreys, „Nuclear Decay: Evidence for a Young World,”ICR Impact No. 352, October 2002.
  3. D. R. Humphreys, S. A. Austin, J. R. Baumgardner, and A. A. Snelling, „Helium diffusion rates support accelerated nuclear decay,” Proceedings of the Fifth International Conference on Creationism,(Pittsburgh, PA: Creation Science Fellowship, 2003) pp. 175-195.
  4. D. R. Humphreys, „Accelerated nuclear decay: A viable hypothesis?” in Radioisotopes and the Age of the Earth: A Young-Earth Creationist Research Initiative,L. Vardiman, A. Snelling, and E. Chaffin, editors (San Diego, CA: Institute for Creation Research and the Creation Research Society, 2000) p. 348, fig. 7.
  5. Uniformitarians assume that „all things continue as they were from the beginning of the creation” (II Peter 3:4), without interventions by God which might drastically affect the rates of some physical processes.
  6. R. E. Zartman, „Uranium, thorium, and lead isotopic composition of biotite granodiorite (Sample 9527-2b) from LASL Drill Hole GT-2,” Los Alamos Scientific Laboratory Report LA-7923-MS, 1979.
  7. The 1.5 billion year uranium-lead date was consistent with uniformitarian geological expectations for the age of the Precambrian „basement” rock from which the zircons came.
  8. R. V. Gentry, G. J. Glish, and E. H. McBay, „Differential helium retention in zircons: implications for nuclear waste management,” Geophysical Research Letters 9(10): 1129-1130, October 1982.
  9. Sh. A. Magomedov, „Migration of radiogenic products in zircon,” Geokhimiya,1970, No. 2, pp. 263-267 (in Russian). English abstract in Geochemistry International7(1): 203, 1970. English translation available from D. R. Humphreys.
  10. See ref. 4 for the prediction.
  11. Conference website.
  12. See ref. 3 for technical details.
  13. We plan to report these new data in detail in future technical publications, particularly in a paper to be submitted to the Creation Research Society, and also in the final report of the RATE project two years from now.

*Dr. Humphreys is an Associate Professor of Physics at ICR.

http://www.voxdeibaptist.org/Noua_rata_de_data.htm

STOICI

download

STOICI. Şcoala stoică de filozofie şi-a derivat numele de la Stoa Poikile, porticul din Atena unde Zenon din Citium (335-263 î.Cr.) a predat pentru prima dată doctrinele ei caracteristice. Învăţătura lui a fost sistematizată şi dezvoltată de Chrysippus (cca. 280-207 î.Cr.), cel de-al „doilea fondator” al stoicismului. Pe vremea când Pavel i-a întâlnit pe stoici la Atena (Faptele Apostolilor 17:18) atitudinea lor generală a fost modificată prin elemente luate de la platonism; un exponent de frunte al acestui stoicism sincretist a fost Posidonius.

Luptându-se cu aceeaşi incertitudine a vieţii care i-a determinat pe epicurieni să caute fericirea în detaşarea senină, stoicii au căutat salvarea în alinierea voinţei cu Raţiunea inerentă a universului, *Logosul. Omul este fericit atunci când nu doreşte ca lucrurile să fie altfel decât sunt; deci lasă-l să caute deplina cunoaştere în ciclul naturii şi să cultive o acceptare voită a lui. Deşi omul trebuie să-şi joace vrând-nevrând rolul în realizarea Raţiunii universale, este esenţial pentru propria lui linişte interioară ca el să facă lucrul acesta în mod conştient şi de bună voie; El trebuie să caute lucrurile care sunt utile pentru poziţia lui în ordirea naturală (ta kathekonta) şi să le urmărească nu din toată inima; întrucât putea să fie dezamăgit, ci cu o virtute dezinteresată. Pe cei din jurul lui el trebuie să-i slujească nu din dragoste, căci aceasta ar putea să-l facă să sufere dacă slujirea sa ar eşua în ajutorul dat, ci dintr-o pură recunoaştere a faptului că viaţa de slujire este viaţa „normală” pentru om. Raţiunea universală este Dumnezeu; mitologiilor tradiţionale le-a fost atribuită o interpretare simbolică în sensul acesta.

Toate acestea par foarte formale şi austere, dar stoicii individuali, inclusiv împăratul roman Imagine au impus standarde înalte pentru conduita personală. Mai mult, forma poate fi adaptată pentru a primi conţinutul creştin; o mare parte din limbajul lui Pavel în discursul apologetic de pe dealul lui Marte (*AREOPAG) este extras din cel al stoicismului.

BIBLIOGRAFIE

  1. von Amim,Stoicorum Veteranum Fragmenta, 1903-1905 E. Bevan,Stoics and Sceptics, 1913; M. Pohlenz, Paulus und die Stoa, 1964.

M.H.C.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/stoici.html

Cum poţi fi creştin şi om de afaceri?

Vasile Filat

Vasile Filat

Bărbat Uzbek la piaţă

Întrebare:

Cum să faci afaceri fără să-ţi strângi comori pe pământ? Mă întâlnesc cu creştini şi la întrebarea: „Cum îţi mai merg afacerile?” primesc răspunsul: „Nu sunt om de afaceri, eu sunt creştin!”

Voi începe de la ultima parte a întrebării. Felul cum răspund unii creştini când sunt întrebaţi despre mersul afacerilor arată că ei condamnă afacerile şi că nu admit ceva comun între viaţa de creştin şi afaceri. Motivele pot fi diferite. Unii spun şi gândesc aşa pentru că au preluat părerile altora pe care îi consideră mai spirituali, cineva confundă dragostea de bani cu afacerile, iar altora le place să se prezinte supra-spirituali şi orice discuţie o pot întoarce în aşa fel ca interlocutorul lor să se simtă un nimeni pe lângă aşa zisul lor „nivel spiritual”. Oricare n-ar fi motivul celor ce zic aşa, noi vrem să vedem ce spune Dumnezeu în Sfintele Scripturi:

Ce este o afacere?

Înainte sa dezvoltăm subiectul, este necesar să definim din perspectiva Bibliei ce este o afacere? Creştinilor din Efes, Apostolul Pavel le-a scris:

Cine fura să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit. (Efeseni 4:28)

Conform acestui pasaj afacere este când lucrezi cu mâinile la ceva bun care îţi aduce un câştig material, dar care este bun pentru că le face bine oamenilor. Dacă le face rău oamenilor, atunci aceasta va fi tot afacere, dar va fi una murdară şi păcătoasă. Conform aceluiaşi verset, unii fură şi din punctul lor de vedere aceasta tot este o afacere care implică efort şi risc, numai că este una murdară pentru că aduce supărare, suferinţă şi este o urâciune înaintea lui Dumnezeu.

Un creştin nu mai poate face afaceri murdare şi ruşinoase, dar nici nu va trăi ca un trântor pe spatele altora, ci va iniţia sau se va angaja în cadrul unei afaceri bune, unde va lucra ca să aibă pentru nevoie proprii şi ale familii şi ca să aibă ce să dea celui lipsit.

Nu trăi în neorânduială

În biserica din Tesalonic, Apostolul Pavel a avut de confruntat un grup de oameni care se pretindeau a fi supra-spirituali şi, dorind să impresioneze pe alţii cu felul cum aşteaptă ei venirea Domnului Isus Hristos, au hotărât să nu mai lucreze nimic până vine Domnul. Iată ce le-a scris Apostolul acestor creştini care nu mai erau interesaţi de afaceri:

În Numele Domnului nostru Isus Hristos, vă poruncim, fraţilor, să vă depărtaţi de orice frate care trăieşte în neorânduială, şi nu după învăţăturile pe care le-aţi primit de la noi. Voi înşivă ştiţi ce trebuie să faceţi ca să ne urmaţi; căci noi n-am trăit în neorânduială între voi. N-am mâncat de pomană pâinea nimănui; ci, lucrând şi ostenindu-ne, am muncit zi şi noapte, ca să nu fim povară nimănui dintre voi. Nu că n-am fi avut dreptul acesta, dar am vrut să vă dăm în noi înşine o pildă vrednică de urmat. Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.” Auzim însă că unii dintre voi trăiesc în neorânduială, nu lucrează nimic, ci se ţin de nimicuri. Îndemnăm pe oamenii aceştia şi-i sfătuim, în Domnul nostru Isus Hristos, să-şi mănânce pâinea lucrând în linişte. Voi, fraţilor, să nu osteniţi în facerea binelui. Şi, dacă n-ascultă cineva ce spunem noi în această epistolă, însemnaţi-vi-l şi să n-aveţi niciun fel de legături cu el, ca să-i fie ruşine. Să nu-l socotiţi ca pe un vrăjmaş, ci să-l mustraţi ca pe un frate. (2 Tesaloniceni 3:6-15)

Apostolul Pavel a avut o afacere

Bineînţeles că n-a fost om de afaceri în sensul care cunoaştem noi azi, dar Apostolul Pavel a cunoscut o specialitate şi anume facerea corturilor. Aceasta l-a ajutat de multe ori să câştige pentru nevoile sale şi ale celor ce erau cu el, în timp ce propovăduia Evanghelia. Afacerile n-au fost motivaţia lui, ci un mijloc de a întreţine lucrarea Evangheliei când n-a avut ajutor de la biserici sau când a fost nevoie să le dea ucenicilor un exemplu vrednic de urmat.

Motivaţia determină curăţia afacerii

Înţeleptul Solomon a spus:

Cel neprihănit îşi întrebuinţează câştigul pentru viaţă, iar cel rău îşi întrebuinţează venitul pentru păcat. (Proverbe 10:16)

După ce abordează pe larg pericolul iubirii de bani, Apostolul Pavel i-a scris lui Timotei, care la acel moment conducea biserica din Efes:

Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele. Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie darnici, gata să simtă împreună cu alţii, aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare, drept comoară, o bună temelie, pentru ca să apuce adevărata viaţă. (1 Timotei 6:17-19)

Un om de afaceri creştin va fi motivat în afacerile sale să câştige cinstit şi să-şi întrebuinţeze câştigul pentru viaţă, pentru înaintarea Evangheliei prin care oamenii pot primi darul vieţii veşnice.

Iar unii care se scuză zicând că „sunt creştini şi nu oameni de afaceri” am văzut de multe ori că sunt lenoşi, neroditori şi nu câştigă nici măcar pentru acoperirea cheltuielilor proprii. Nu fi ca ei, dar nici nu te lăsa prins în cursa dragostei de bani, care robeşte pe mulţi oameni de afaceri creştini.

Să nu fii un obiect rămas în repaus | Editorial

Radu Blendarencu

Radu Blendarencu

În prima lege a mişcării Newton afirmă că un obiect în mişcare tinde să rămână în mişcare şi un obiect în repaus tinde să rămână în repaus. Această lege se aplică şi la oameni. În timp ce unele persoane sunt în mod natural conduse pentru a finaliza proiecte, altele sunt apatice, având nevoie de o motivație pentru a depăși inerţia.

Ne place să spunem că avem un popor harnic, dar trebuie să recunoaștem că avem și foarte mulți leneși. Unii pretind că lucrează și mai toata ziua se declară atât de ocupați, dar nimic bun nu se vede din viața lor. De obicei, această categorie de oameni sunt cei mai plângăcioși și nemulțumitori. Biblia este clară şi spune că Domnul a rânduit munca pentru om şi că lenea este păcat. “Du-te la furnică, leneşule! Uită-te cu băgare de seamă la căile ei şi înţelepţeşte-te!” (Proverbe 6:6).

Biblia are multe de spus cu privire la lenevie. Proverbele, în special, sunt pline de înţelepciune şi de avertismente pentru persoanele leneşe. Ni se spune că omul leneş urăşte munca: “Poftele leneşului îl omoară pentru că nu vrea să lucreze cu mâinile lui” (Proverbe 21:25); el iubeşte somnul. Și tot  “leneşul se crede mai înţelept decât şapte oameni care răspund cu judecată” ( Proverbe 26:16). Proverbele ne spun ce se pregăteşte la urmă pentru leneş. Leneşul devine rob sau datornic:“Mâna celor harnici va stăpâni, dar mâna leneşă va plăti bir” (12:24); viitorul lui este sumbru: “ Toamna leneşul nu ară; la secerat ar vrea să strângă roade, dar nu este nimic!”(20:4); leneşul ajunge sărac: “leneşul doreşte mult şi totuşi n-are nimic, dar cei harnici se satură”(13:4).

Triste perspective pentru cei lenești, iar dacă tu cumva ai căzut în acest păcat, trebuie să știi că nu este loc pentru lenevie în viaţa creştinismului. Deşi ştim că “…prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă-şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu pentru voi-nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni”(Efeseni 2:8-9), totuşi, un credincios poate deveni inactiv dacă crede greşit – adică dacă crede că Dumnezeu nu aşteaptă roadele unei vieţi transformate. “Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Iisus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte ca să umblăm în ele.”(Efeseni 2:10). Lenevia și leneșii încalcă scopul lui Dumnezeu, adică faptele bune. Cu toate acestea, Domnul dă putere creştinilor să învingă înclinaţia firii pământeşti spre lene, oferindu-le o natură nouă. Este trist să văd cum unii creștinii cred că Dumnezeu le va da doar pentru simplul fapt că s-au declarat creștini. Cine nu muncește nici să nu mânânce și astfel de oameni trăiesc în neorânduială.

În noua noastră natură, suntem motivaţi spre hărnicie şi productivitate ce vin din dragostea pentru Mântuitorul nostru care ne-a răscumpărat. Înclinaţia noastră veche spre lenevie – şi alte păcate – a fost înlocuită cu dorinţa de a trăi vieţi sfinte: “Cine fură, să nu mai fure; ci mai degrabă să lucreze cu mâinile lui la ceva bun, ca să aibă ce să dea celui lipsit” (Efeseni 4:28). Suntem convinşi de nevoia de a purta de grijă familiei noastre, lucrând: “ Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui şi mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios” așa l-a învățat Pavel pe Timotei. De asemenea, trebuie să purtăm de grijă şi celor din familia lui Dumnezeu: “…ştiţi că mâinile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine. În toate privinţele v-am dat o pildă şi v-am arătat că lucrând astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a spus: ”Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Faptele Apostolilor 20:34-35).

Ca şi creştini, ştim că lucrările noastre vor fi răsplătite de Domnul nostru dacă vom persevera în ascultare, silindu-ne să facem bine: “Să nu ostenim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală. Aşadar, cât avem prilej, să facem bine la toţi, şi mai ales fraţilor în credinţă.” (Galateni 6:9-10); “Orice faceţi, să faceţi din toată inima ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ca unii care ştiţi că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii.”  Sunt sigur că dacă aplicăm acest principiu biblic, Dumnezeu este Acela care va răsplăti. Totul este cu putință la Cel în care ne-am pus încrederea.
Ca și creştini, trebuie să lucrăm  în puterea lui Dumnezeu, să ducem vestea mântuirii şi să facem ucenici. Să nu cădem în plasa leneviei și a comfortului personal.

Trebuie un pastor să fie prezent pe facebook? | Pastor Vasile Filat

Vasile Filat

Vasile Filat

Facebook este un instrument ce poate fi folosit de pastori pentru a-și îndeplini chemarea la cel mai înalt nivel. Priviți acest video pentru a afla în ce fel aceasta este posibil.

BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU

Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova

Servicii Divine:

Duminică, 14:00 – 16:00

Joi, 18:30 – 19:30 – ceasul de rugăciune

tel. +373 (68) 060601

https://www.facebook.com/bunavestire….

PENTRU MANUALE ȘI ÎNSCRIERE LA GRUPELE DE STUDIU BIBLIC ONLINE CONTACTAȚI LA:

info@precept.md

+373(69)966779

#moldovacrestina #pastorvasilefilat #pastorfacebook

https://moldovacrestina.md/trebuie-un-pastor-sa-fie-prezent-pe-facebook-pastor-vasile-filat

Dezavantajul conservator (de Stefano Gennarini)

Stefano Gennarini este avocat și director pentru studii juridice al Centrului pentru Familie și Drepturile Omului (C-Fam) din New York. C-Fam este o organizație de lobby care monitorizează activitatea Organizației Națiunilor Unite și a agențiilor acesteia.

Ceva din natura lor îi pune pe conservatori mereu în dezavantaj. Dar sunt ei oare de partea greșită a istoriei? 

Conservatorii, și în special social-conservatorii, par mereu să fie de partea pierzătoare a politicii. Indiferent care este subiectul, fie el fiscal sau social. Aceasta ridică în mod natural întrebarea: sunt ei de partea greșită a istoriei, așa cum pretind progresiștii?

Unii răspund că decăderea socială a Americii este rezultanta unor erori în proiectul american. Conservatorismul, afirmă ei, va pierde mereu. Alții sugerează că creștinii trebuie să-și admită înfrângerea și să-și regândească întreaga strategie politică.

Atari sfaturi conțin sâmburi de adevăr. Cine poate nega scăpările din proiectul american sau din politica conservatoare? Dar, poate, există și ceva mai profund – ceva mai elementar și mai uman, mai puțin ideologic.

Firea conservatoare

De la bun început, ceva din firea conservatorilor îi pune mereu în dezavantaj politic: prin definiție, ei sunt în favoarea conservării status quo-ului. Nu au cu adevărat un proiect politic și întotdeauna „joacă” în apărare.

Dezbaterile între conservatori sunt aproape întotdeauna despre cât de mult să cedeze și dacă să riposteze sau nu la anumite câștiguri ale adversarilor. Niciodată despre ce poate fi făcut pentru a promova o agendă politică concretă.

Magazin Editura Anacronic

Din moment ce conservatorii nu-și promovează niciodată agenda pozitivă proprie, cele mai recente câștiguri ale progresiștilor se constituie în acel status quo de apărat pentru conservatori. Centrul politic se mută, inexorabil, tot mai la Stânga; e ca și cum procesul politic ar fi de la bun început măsluit pentru a o favoriza pe aceasta.

În această situație neplăcută, reversul avansului taberei progresiste e nu doar eluziv, dar de-a dreptul imposibil. Dacă status quo ne este țelul final, nu putem niciodată spera la o victorie politică pe termen lung ci doar la un regres de moment al agendei adverse. tot ce putem vreodată spera este un respiro temporar de la neobositul atac progresivist.

Derapajul în ce privește avortul și homosexualitate

Exemple ale derapajului conservator și ale succesului progresist abundă pe multiple fronturi politice, începând cu lascivitatea pe care Republicanii o au în alocarea banilor publici când sunt la putere. Dar dezavantajul conservatorilor este vizibil în special pe problemele sociale. După 8 ani de administrație Obama, Centrul s-a mutat atât de la Stânga că niciun politician nu mai dorește măcar o corecție serioasă spre Dreapta, ca să nu mai vorbim de o schimbare de curs care ar supraviețui următoarelor administrații și majorități parlamentare Democrate.

Capitularea social-conservatorilor la excepția violului (ca motiv admisibil, n.tr.) în dezbaterea despre avort este emblematică cu privire la cât sunt de dornici conservatorii să găsească un nou status quo la fiecare cotitură impusă de progresism. Concepute inițial ca o modalitate pentru conservatori de a restricționa avortul cu sprijinul Democraților, excepția pe motiv „de viol sau de periclitarea sănătății mamei” au devenit azi poziții de facto pentru majoritatea Republicanilor.

Prin contrast, Democrații au avansat de la pretenția că avortul trebuie să fie sigur, legal și rar sub administrația Clinton la promovarea fără înconjur a avortului în campanii publice și au transformat avortul în hârtia de turnesol pentru conducerea partidului. În timp ce mișcarea pentru viață se încaieră pe „excepția violului” și pe proiecte de lege care ar impune ca limită pentru avort prima bătaie a inimii („heartbeat bills”), grupurile pro-avort și susținătorii lor cerc acum cu toții restricții pentru discurile pro-viață și abolirea obiecției de conștiință a personalului medical (refuzul avortului pe criterii morale sau religioase, n.tr.).

Similar, rapida capitulare a conservatorilor în fața „căsătoriei” între persoane de același sex arată cât de rapid ceva considerat respingător de societate poate deveni acceptabil tuturor, mai puțin celor mai duri dintre social-conservatori.

La doar două decenii de la adoptarea Legii pentru Protecția Căsătoriei (lege federală, aplicabilă în toate statele din SUA, n. tr.) cu sprijin copleșitor din partea Congresului, și doar la puțin timp după ce majoritatea statelor a respins democratic (prin referendum, n. tr.) legiferarea „căsătoriei” între persoane de același sex, Curtea Supremă a impus-o în toate cele 50 de state. Vasta majoritate a conservatorilor s-a supus, umil, fără să piuie.

Pare, din nou, imposibil să mergem înapoi din cauză că status quo-ul s-a schimbat. Conservatorii pur și simplu nu par interesați în a schimba asta. Unii sunt nerăbdători să îmbrățișeze noul status quo atât de mult, că își îndeamnă colegii să accepte homosexualitatea și transgenderism-ul. Pentru progresiști, din contră, un status quo nu este niciodată destul. Organizația anti-creștină Human Rights Campaign presează pentru adoptarea Legii Egalității („Equality Act”) care ar forța creștinii să celebreze mariajele homosexuale, iar Nancy Pelosi (lideră Democrată și președinta Camerei Reprezentanților din Congresul SUA, n.tr.) dorește să facă din asta o prioritate pentru camera Reprezentanților.

Mai îngrijorător, conservatorii nu arată nici cea mai măruntă înclinație spre tipul de deșteptare socială care conduce la rezultate politice. În timp ce mișcarea pentru viață se roagă, tăcut și răbdător, ca într-o zi Brett Kavanaugh și John Roberts (judecători ai Curții Supreme din SUA, n.tr.) să răstoarne decizia Roe contra Wade (cauza în urma căreia în 1973 a fost legiferat avortul în SUA, n.tr.) – fără vreo asigurare că asta se va întâmpla vreodată – mulțimi furioase pro-avort îl insultă pe Kavanaugh de parcă acesta deja ar fi făcut-o.

Dacă am fi interesați în adevărat schimbare, Marșul pentru Viață ar paraliza Washingtonul în fiecare an, cum o face Marșul Femeilor. În schimb, abia dacă primește ceva atenție în media. Conservatorii sunt atât de calmi și politicoși încât Poliția nici măcar nu are de ce să fie prezentă. Deși nu o spun ca să încurajez violența, mișcarea are nevoie să identifice căi de a face cauza pro-viață mai vizibilă și eficientă social și politic.

Pe cine să dăm vina: pe liberalism sau pe natura umană?

Deci, de unde vine acest derapaj? Sunt apatia și retragerea trăsături inerente ale conservatorismului? Este progresul inexorabil al liberalismului imoral înscris în țesătura proiectului american?

S-a scris mult pe tema fascinantei interpretări a lui Patrick Deneen asupra istoriei SUA ca împlinire progresistă a colecției de idei filosofice pe care el o numește liberalism în cartea „De ce a eșuat liberalismul” (Why Liberalism Failed). Analiza prezentului realizată de Deneen este puternică și convingătoare. Dar actualul nostru derapaj moral nu poate fi pus, principial, pe seama fundamentului proiectului american.

Exist o explicație mai simplă și mai directă pentru acesta, una care are mai puțin de-a face cu idei sau ideologii și mai mult cu erori umane și eșecuri personale. Ce-ar fi dacă victoriile progresismului social ar fi datorate mai mult eșecului moral al bărbaților și femeilor din fiecare generație de a opri avansul răului – și mai puțin ideologiei? Ce-ar fi dacă avortul, mariajul homosexual, sărăcia, corupția și alte rele sociale ar exista din cauza păcatelor individuale ale oamenilor care au avut ocazia să facă ceea ce era drept și totuși au ales să nu o facă? Așa cum spune celebra butadă atribuită lui Edmund Burke, „Tot ce este necesar ca răul să triumfe este ca oamenii buni să nu facă nimic.”

Robert Reilly sugerează asta în cartea sa din 2014 „Cum să-l faci pe gay, ok: Raționalizarea comportamentului homosexual schimbă totul” (Making Gay Okay: How Rationalizing Homosexual Behavior Is Changing Everything). Prin aplicarea analizei filosofice aristoteliene a moralității și dinamicii sociale, Reilly identifică o psihologie colectivă a complicității și eșecului moral ca rădăcină a decadenței din societatea americană. Deloc surprinzător, Reilly nu vede avansul imoralității ca rezultat al progresului unei teorii consistente ideologic, ci ca pe rezultatul largii complicități în fața imoralității sexuale.

Conform lui Reilly, alunecarea morală este un fenomen spiritual și moral, nu unul ideological/rațional. Americanii au decis să-și mascheze eșecurile personale prin contracepție, avort, pornografie, homosexualitate șamd – în loc să le recunoască, la ei și la alții. Întâmplător, Reilly se referă și el la analiza lui Deneen, inclusiv în Public Discourse.

Până la urmă, istoria este scrisă de bărbați și de femei. Ideile au consecințe, dar numai atunci când oamenii dau consistență ideilor prin acțiunile lor. Au fost de-a lungul timpului idei bune și proaste care au convers, toate, la fondarea națiunii noastre. Ceea ce contează este că la fiecare cotitură a istoriei Statelor Unite bărbații și femeile au luat decizia fie de a-și apăra familiile, fie de a nu și le apăra – respectiv, de a accepta un nou status quopolitic și social sau nu.

Poate conservatorii continuă să piardă în America pentru că sunt în mod constant trădați din interior. Gândiți-vă la numeroșii creștini care nu au adoptat o poziție principială cu privire la avort în momente politice cheie – iar clerul le-a trecut-o cu vederea. Sau la conservatorii care apără cu fanatism orice administrație Republicană, chiar și atunci când aceasta merge cu frâna pusă când vine vorba despre politici pro-viață, cam la fel cum fac și cu întreaga cauză a familiei.

Conservatorismul „plin” are nevoie de principiile Religiei și ale Dreptului natural

Singura cale de a răsturna câștigurile Stângii este, pentru conservatori aceea de a îmbrățișa militant o versiune „plină” de conservatism, una care este mai mult decât simpla înclinare pentru păstrarea unui status quo. Măcar asta este clar. Un conservatorism al status quo-ului degenerează adesea în preocupări exclusiv pentru un status quo economic, împingându-ne înapoi la denominatorul comun al reformelor fiscale.

Conservatorismul trebuie să fie mai mult decât simpla conservare a configurației prezente  a puterii politice și economice în societate. Trebuie să aibă țeluri substanțiale și obiective politice concrete.

Pentru ca acestea să se întâmple, conservatorismul trebuie înrădăcinat în principiile perene ale Legii naturale și ale Tradiției religioase. Doar prin acestea pot atât politicul cât și economicul să ajute societatea să prospere. Conservatorii principiali precum Richard John Neuhaus au demarat un astfel de proiect, dar încă mai trebuie să vedem rezultatele sale politice.

Mai mult, pentru a reuși, conservatorii au nevoie de oameni cu principii. Apatia morală este o stare spirituală. Este motivul pentru complicitatea și complezența care au permis revoluției sexuale să se răspândească în societatea noastră. R. R. Reno remarca pătrunzătoarea apatie morală a conservatorilor în First Things [popular website conservator american, n.tr.] după alegerile de la jumătatea mandatului [alegerile din noiembrie 2017, n.tr.]: „nu a existat niciodată un stabiliment (establishment) conservator, ci doar unul Republican, care este pur politic și nu are ambiții culturale, altele decât să-și vadă copiii la școli de prestigiu.”

Dacă se retrag în tăcere din problemele sociale, mai degrabă decât să încerce să tulbure echilibrul politic prin provocarea progresiștilor cu cereri morale, conservatorii vor continua să fie de partea greșită a istoriei. Iar Stânga va avansa cu tot mai multe dintre cererile sale pentru autonomie sexuală. Conservatorii vor rămâne implicit la reducerile fiscale, în timp ce societatea americană va continua să se dezintegreze.

Ironia este că prosperitatea economică de care conservatorii americani se agață cu atâta putere a fost, parțial, cretă mulțumită imensei influențe pe care instituții precum familia și biserica au exercitat-o asupra societății americane, așa cum remarca în mod faimos Tocqueville. Aceste instituții au fost coloana vertebrală a politicii, societății și comerțului americane. Ele nu au fost niciodată atât de atacate cum sunt astăzi.

Pe măsură ce conservatorii capitulează în fața revoluției sexuale și America merge aproape umăr la umăr cu Europa spre colapsul demografic și fiscal, aforismul Psalmistului despre înzestrări pare mai adevărat ca niciodată: „Şi omul, în cinste fiind, n-a priceput; alăturatu-s-a dobitoacelor celor fără de minte şi s-a asemănat lor.” (Ps. 48).

http://www.culturavietii.ro/2019/03/14/dezavantajul-conservator-de-stefano-gennarini/

Familie contra Stat, Părinte contra „Expert” – Confruntarea continuă prin proiectul „România Educată”

PRO VITA (București) și Alianța Familiilor din România s-au alăturat altor zeci de asociații și fundații pro-familie într-o poziție comună cu privire la proiectul „România Educată”, pus în dezbatere publică de administrația prezidențială și realizat de aceasta împreună cu experți din domeniu.

Observațiile și propunerile din Memoriul realizat de Alianța Părinților vizează aspecte precum reducerea vârstei minime pentru școlarizarea obligatorie, „educația parentală”, obligativitatea – fie și sugerată – a vaccinării, folosirea tehnologiei în procesul de învățământ și promovarea în școli a unei foarte vagi „diversități”. Fiecare dintre acestea au fost, separat, obiect al unor dezbateri anterioare – vezi spre exemplu aici.

Citește și: ANALIZĂ Grădinița obligatorie și dispariția „celor șapte ani de acasă” – o semi-instituționalizare a copiilor. Cui prodest?

Dincolo de aspectele punctuale însă, din Memoriu transpare, ca un numitor comun, preocuparea semnatarilor față de încercările repetate de restrângere a autorității parentale. Este o temă recurentă, chiar dacă mai puțin vizibilă, în viața societății românești. De la eliminarea simbolurilor religioase din școlile publice la promovarea avortului și a contracepției la adolescenți, de la obligativitatea grădiniței la înființarea avocatului copilului, de la cazul Bodnariu la recenta infamă „Strategie privind educația parentală”, de la vaccinarea obligatorie la suprimarea informării publice pe această temă, vizată a fost mereu slăbirea autorității părintelui.

Dar nu pentru ca această autoritate să-i fie transferată, așa acum se pretinde, copilului. Soarta lui, de care depinde soarta societății de mâine, va fi decisă de tot de adulți, doar că aceștia nu vor mai fi părinții, ci funcționarii statului și „experții”. Ultimii, departe de a fi cenzori ai autorității publice, participă nemijlocit la extinderea ei, interesul lor fiind adesea unul pecuniar. Spre exemplu, în „Strategia de educație parentală” erau prevăzute să fie alocate sume enorme al căror beneficiar erau chiar grupurile de „experți și ONG-uri” ce urmau să realizeze campaniile de „educare” a părinților.

Citește și: Strategia de educație parentală: ideologie de Stat, sufocarea diversității și imixtiune în viața privată a individului și a familiei

Pe măsură ce strategiile care să „promoveze drepturile copilului” și instituțiile care să „poată fi sesizate cu încălcarea drepturilor copilului de către persoane private” se înmulțesc îngrijorător, remarcăm absența, din aproape oricare document și strategie, a referirilor la o încălcare a drepturilor copilului de către autoritatea publică.

Și în cazul „României Educate”, supus scrutinului este, în mod eronat, tot părintele. Proiectul abundă în abordări paternaliste şi tehnocratice, bazat pe competența presupus superioară a experților și tehnocraților, iar părintele/cetățeanul este văzut doar ca un beneficiar secundar şi pasiv al acestor politici.

Magazin Editura Anacronic

Semnatarii Memoriului – Alianța Părinților împreună cu 60 de asociații și fundații pro-familie – insistă, în primul rând, ca autoritatea publică să fie prezentă cât mai limitat în viața familiei. Dacă ne dorim ca ea, familia, să redevină centrul vieții sociale, să fie redusă sărăcia, să fie îmbunătățită starea generală de sănătate ori să crească nivelul de educație, trebuie stopat „ajutorul” dat cu forța de binomul alcătuit dintr-un Stat greoi, incapabil, în general, să gestioneze până și treburi publice esențiale, și o pleiadă de ONG-uri producătoare de strategii și de „experți” cu o orientare ideologică cel puțin discutabilă.

Petre Costea, Alianța Familiilor din România

Bogdan Stanciu, PRO VITA (București)

http://www.culturavietii.ro/2019/03/11/familie-contra-stat-parinte-contra-expert-confruntarea-continua-prin-proiectul-romania-educata/

Ucenicia în Evanghelia după Marcu. Partea a V-a

download

Am văzut că ucenicia intră într-o altă etapă după un proces de selecție și decizia învățătorului de a identifica grupuri de lucru și scopuri pentru ceea ce urmează. După ce discipolii au avut ocazia să îl audă și să îl vadă pe maestru de la distanță, acum li se deschide perspectiva de a fi împreună cu el în intimitate, iar accentul relației se schimbă. Capitolele 4 și 5 din evanghelie ne arată că Isus începe să își învețe ucenicii într-un mod sistematic. De asemenea, textul biblic ne indică și strategia sa de lucru. Pe de o parte, discipolii primesc învățătura în mod public, alături de toți cei care veneau să îl asculte pe Isus. Maestrul își prezentă ideile într-un mod specific tradiției iudaice, adică spune pilde sau învățături sub forma unor povestioare cu tâlc. Pe de altă parte, ucenicii beneficiază de un timp de dialog și explicații cu privire la cele auzite, având ocazia să întrebe și să primească clarificări (cf. Mc. 4:10,34). În același timp, evanghelia ne arată că Isus își continuă misiunea sa, iar ucenicii îl asistă și participă la toate acțiunile lui: proclamare, vindecări și minuni, confruntări cu diverse categorii de oameni. În cele ce urmează, insistăm puțin asupra acestei etape a formării prin învățătură, ca parte a procesului uceniciei, și încercăm să înțelegem câte ceva și din strategia cu care a operat Isus.

Mai întâi, ne putem întreba de ce le vorbea Isus oamenilor în pilde și ce impact a avut această metodă asupra uceniciei? Textul biblic din capitolul 4 ne sugerează câteva idei în acest sens. În primul rând, observăm că acest tip de prezentare a învățăturii naște întrebări la nivelul auditoriului. Isus stimulează dimensiunea interogativă și îi pune pe ucenici la lucru. Actul învățării nu este unul comod, ci presupune un efort de deschidere a ființei în raport cu ceea ce spune maestrul, o muncă de evaluare și o disponibilitate receptivă cu privire la conținutul transmis. Problema nu se pune dacă discipolii au înțeles sau nu un anumit mesaj, pentru că discursul parabolic este unul care se pretează la sensuri multiple și la conexiuni foarte diverse. Esențial este ca ceea ce au priceput ucenicii să fie pus în discuție cu învățătorul. Fără această posibilitate a dezbaterii și evaluării, a interogației și feedback-ului nu există ucenicie autentică. În intimitate cu maestrul, discipolii își pot formula ideile, întrebările, nedumeririle și pot primi răspunsuri sau întrebări clarificatoare. Deși pasajul din Marcu 4:11-12 este complex și dificil la interpretare, în contextul uceniciei, acest text pare a sublinia un adevăr relativ simplu: omul nu poate înțelege revelația biblică, adevărul și sensul prezenței în lume a Fiului lui Dumnezeu decât dacă este dispus să devină ucenicul lui Isus, să stea în prezența lui și să primească răspunsuri la întrebările fundamentale. Ucenicia apare astfel ca un dar dat omului, un cadru în care cunoașterea lui Dumnezeu devine accesibilă experienței umane. Ucenicilor le este dat să înțeleagă mesajul lui Isus pentru că ei s-au angajat să îl urmeze necondiționat, să fie cu el și să accepte procesul incomod al transformării care duce la cunoaștere. În al doilea rând, prin parabole se poate declanșa la nivelul auditoriului un mecanism revelator și profetic. Isus folosește pilde sau teme cunoscute din tradiția iudaică, dar le aduce o notă personală, uneori cu mici nuanțe, iar alteori cu schimbări mai profunde. Însă utilizarea lor lasă posibilitatea plasării ascultătorului într-un context familiar și poate da șansa unei sclipiri, înțelegeri sau evaluări a ceea ce este considerat cunoscut. Prin apelul la parabole, Isus trimite frecvent la adevărurile prezentate în VT, la lecții din istoria poporului ales și la promisiuni divine care încă nu s-au împlinit. Funcția evaluativă și critică, dar mai ales cea clarificatoare se văd frecvent din reacțiile oamenilor și din atitudinile liderilor care înțeleg mesajul parabolelor și pricep sensul celor spuse de Isus. Același mecanism se poate sesiza și la nivelul ucenicilor. Pildele lui Isus îi provoacă, îi ajută să revină asupra unor elemente asimilate din tradiție fără un efort critic de distilare și îi fac capabili să reanalizeze lucrurile într-o lumină nouă. Pedagogia lui Isus este exemplară. Ea nu scutește de efort și nu ia libertatea întrebărilor și deciziei. Maestrul este acolo pentru ucenic ca o instanță ce produce în special întrebările bune, dar nu răspunsuri gratuite și comode. El nu poate oculta confruntările, analizele critice și îndoielile, dar poate submina certitudinile ieftine și plasarea facilă în locurile comune ale cunoașterii.

Mai apoi, încercăm să înțelegem ce urmărea maestrul prin învățătura sa aplicând o strategie atât de interesantă. Sf. Marcu pare să ne ajute să înțelegem miza exercițiului formativ la care sunt supuși ucenicii. În capitolul 4, autorul biblic prezintă trei texte scurte care au ca subiect lumina cunoașterii și procesul de schimbare a omului sub acțiunea ei. Ca și ceilalți oameni, ucenicii trăiesc în formele lor de orbire și întuneric. Prezența maestrului este pentru ei o sursă de lumină cu potențial de transformare. Însă primirea luminii înțelegerii nu este deloc facilă pentru discipoli. Învățătura primită de ucenici aduce o puternică confruntare cu sinele: cu lucrurile ascunse, limitele proprii, înțelesuri care se prăbușesc, îndoieli cu privire la propria identitate. Tensiunea creată vizează disponibilitatea de acceptare a schimbării și responsabilitatea față de adevărul primit. Ucenicia nu este participarea la o conferință unde cineva poate auzi un discurs plăcut sau interesant și pe care apoi să îl dea ușor uitării. Discipolul, odată expus învățăturii maestrului, trece prin mecanismul incomod al propriei transformări și devine el însuși un agent al luminii cunoașterii la care este făcut părtaș. Rostul luminii este să împrăștie întunericul, atât cel interior, cât și cel din expresia concretă a vieții ucenicului. Cel ce dorește să fie discipol trebuie să fie capabil să își asume riscul de a fi mistuit el însuși de focul cunoașterii și de a purta acest virus cu sine în toate detaliile vieții sale. Într-un anume sens, ucenicia este un drum fără întoarcere. Cine a acceptat să se expună luminii nu mai poate trăi ca și cum este în întuneric, nu își mai poate justifica acțiunile la adăpostul ignoranței, nu mai poate rămâne indiferent la ceea ce se întâmplă cu sine și cu cei din jur. Deși există riscul ratării (fie să îți arzi aripile ca Icarus, dacă te avânți prea sus, fie să pierzi tot ce ai ca Iuda, dacă te folosești de darurile primite pentru alte scopuri), cel care a stat lângă învățător poartă povara și darul cunoașterii și nu le poate îngropa. Calea cea bună a uceniciei este transformarea ființei și dezvoltarea unei noi identități asemenea seminței aruncate într-un pământ bun care încolțește, crește și aduce roadă. Cele două mici parabole din capitolul 4 subliniază dinamica uceniciei, forța adevărului de a produce schimbare, optimismul procesului în ciuda dificultăților și riscurilor inerente. În contextul spiritualității creștine, garantul acestui proces este însuși Dumnezeu. Împărăția lui se dezvoltă pe aceste baze care iau în calcul natura ființei umane și destinul ei legat de cunoașterea adevărului. Omul este o ființă mereu în schimbare, iar identitatea sa presupune devenirea. Normalitatea procesului cere acceptarea relațiilor de mentorare, disponibilitatea de a merge după cineva care cunoaște drumul, asumarea exigențelor cerute de condiția de ucenic. Ceea ce a realizat Isus cu discipolii săi reprezintă standardul, și nu excepția vieții creștine. Cine dorește să fie creștin trebuie să accepte să fie ucenic. De asemenea, cine a parcurs deja o bucată din drumul către maturitate este dator să arate calea celor ce o caută sau sunt la începutul urcușului.

În final, observăm că pentru maestru ucenicia nu este un scop în sine. Învățătorul nu este de meserie făcător de ucenici, un profesor care predă o materie unor elevi. Dimpotrivă, discipolii sunt invitați să ia parte la un proces de formare în contextul unei misiuni, a unei activități asumate de învățător. Ucenicia este un soi aparte de școală. Cei implicați trebuie să învețe, să deprindă o anumită cunoaștere, însă procesul presupune calificarea la locul de muncă. Există cineva care este pregătit în domeniu și pune la lucru o serie de competențe, iar discipolii sunt implicați în poveste, devin parte la acțiune împreună cu învățătorul lor. Doar în contextul asumării misiunii și strategiei învățătorului ucenicii încep să deprindă meseria lui. Observăm că Isus nu a făcut o pauză de la activitatea sa ca să pregătească un grup de discipoli. În ciuda faptului că a devenit foarte repede incomod pentru liderii poporului evreu și autoritățile romane, le-a cerut ucenicilor să îl urmeze, să fie parte la ceea ce el face și să asume în întregime condițiile misiunii sale. Expunerea ucenicilor la activitatea concretă a maestrului este cel mai bun prilej de cunoaștere și solidificare a încrederii în relații. Învățătorul își pune la lucru întreaga ființă în acțiunile misiunii sale și devine accesibil ochiului întrebător și critic al discipolului. Personalitatea mereu proaspătă și frecvent provocatoare a lui Isus a solidificat încrederea și decizia ucenicilor de a-l urma chiar și atunci când nu reușeau să înțeleagă logica celor spuse sau sensul acțiunilor sale. În același timp însă, prezența ucenicilor cu Isus în acțiune a avut darul să testeze, să zdruncine această încredere. Frecvent, discipolii pun și ei întrebările ce se aud de pe buzele mulțimii despre identitatea lui Isus. Nu de puține ori au îndoieli cu privire la alegerea făcută și își dau seama că asocierea cu învățătorul lor este incomodă, riscantă chiar. Ucenicia nu este scutită de aceste dificultăți, iar despre realismul ei se poate citi cu claritate din experiența celor doisprezece cu Isus. Însă rezultatele procesului clădesc forța și curajul de a merge mai departe, de a beneficia de rezultatele devenirii. În ucenicie nu se vând iluzii, nici cu privire la dificultățile și realismul drumului de parcurs, și nici cu privire la ceea ce se poate obține. Totul se clădește pas cu pas, cu rigoare și în acțiune, cu riscuri și poticneli, cu asistența potențatoare a învățătorului care declanșează cele mai nebănuite resorturi în ucenic astfel încât el să își poată depăși mereu condiția.

Dănuț Jemna

Sursa: Alteritas

https://www.stiricrestine.ro/2019/03/17/ucenicia-in-evanghelia-dupa-marcu-partea-a-v-a/?