07.03.2019 | Crestinul si BISERICA | 1371 | Timp de citire: 4 min
Într-o zi, am fost răpit de pe stradă de către comuniști și nu mi-am văzut copiii timp de 14 ani. Ca mii de creștini din România sovietică, delictul meu era că mărturisisem public că Hristos era Mântuitor. Am fost pastor luteran în România. Ani de zile, am condus o lucrare misionară secretă în rândul soldaților ruși care ne furaseră țara.
Pentru ei, am tipărit în secret mii de exemplare ale Bibliei și literatură creștină. Pe mulți dintre ei i-am adus la Hristos. Am lucrat și printre comuniștii români, pentru care am tipărit cărți.
În 1948, am fost răpit de comuniști. Am fost dus într-o închisoare aflată la 9 m sub pământ, am stat în izolare totală ani de zile. Vă vorbesc despre suferința întregii mele țări și a Bisericii din spatele Cortinei de Fier, care, în acei ani, a oferit nenumărați martiri, eroi și sfinți. Nu am văzut un alt om în afara anchetatorilor care ne băteau și ne torturau. Aerul intra printr-un tub. Ne întindeam pe niște mese de scris și priveam în tavan, atât. În această închisoare nu am auzit nici cel mai mic zgomot niciodată. Gardienii purtau încălțăminte de pâslă și era o tăcere ce putea fi tăiată cu cuțitul.
În izolare totală, puteam vedea dacă religia creștină e bazată pe adevăr sau nu. Sunt un pastor care nu cunoaște Biblia. Nu am mai citit Biblia de 14 ani și am uitat-o, dar am trăit realități spirituale, am atins lumea îngerilor.
Prima dată când ne-au pus în izolare totală a fost îngrozitor. Fiecare am retrăit păcatele din trecut și ne-am amintit de tot ce am greșit. Toți aveam o durere de nedescris în inimi la gândul că nu făcuserăm tot ce ne stătea în puteri pentru Cel care S-a sacrificat pentru noi pe cruce. Când eram cuprinși de acest fel de remușcare, pereții celulei începeau să strălucească precum diamantele. Niciodată nu am văzut frumusețile întâlnite în celula întunecată de sub pământ. Regele regilor, Isus, era cu noi! El ne-a șters lacrimile din ochi și ne-a spus cuvinte de iubire și de iertare. Eram alături de Hristos și uitasem că ne aflam în închisoare.
Uneori eram duși la interogatoriu, bătuți și torturați. Ca sfântul Ștefan, nu vedeam torționarii comuniști și închisoarea, căci eram înconjurați de îngeri, eram cu Dumnezeu. Nu mai credeam în Dumnezeu, Hristos și îngeri pentru că așa spune Biblia, căci nu mai știam versetele biblice, ci pentru că experimentaserăm credința noi înșine.
După ani de izolare totală, a venit ce era mai rău. Am fost puși împreună în celule mai mari, uneori cu 200-300 de oameni. Nu vă voi spune tot adevărul, nu ați suporta tot. În închisoarea din Pitești, prizonierii creștini stăteau legați pe cruci neîntrerupt timp de patru zile și nopți. Din când în când, crucile erau coborâte pe podea și sute de alți prizonieri erau bătuți și torturați ca să-și facă nevoile pe fețele și trupurile celor răstigniți. Apoi crucile erau ridicate din nou, iar comuniștii stăteau în jurul lor, înjurând și batjocorind: „Priviți-vă Hristosul! Ce frumos e și ce mireasmă vă aduce din rai!” Apoi loveau prizonierii ca să îngenuncheze și să se închine în fața acelor crucifixuri vii mânjite.
Blog Creștin Ardelean Viorel 