Starea Bisericii, ilustrată în Scriptură de biserica din Laodiceea, cea pentru care Domnul are cuvinte foarte grele, reflectă starea actuală a Trupului lui Hristos din România și probabil și din alte zone. Și cu toate acestea, paradoxal, se pare că Dumnezeu deschide pentru această Biserică sezonul marelui seceriș. Da, înainte de revenirea Lui, suntem parte dintr-un mare și ultim seceriș.
Toți se vor întoarce la El? Cu siguranță nu, chiar dacă în zilele care vin, tot „pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.” (Habacuc 2:14)
Dacă acesta este ultimul mare seceriș, poate fi chiar atât de aproape revenirea Domnului, în situația în care Mireasa Lui pare că este încă nepregătită?
Asemenea ucenicilor, când auzim de seceriș, ne gândim la neghină. Pilda neghinei (Matei 13) este prezentată detaliat, ba chiar explicată clar de către Isus câteva pasaje mai târziu, ca să nu fie loc de interpretări. Pornind de aici, avem o primă prioritate pentru Biserică în următorii ani:
A) Focalizarea pe seceriș
Prezența neghinei în holda coaptă, gata de seceriș, poate să cauzeze diferite reacții. În primul rând, am fi tentați să ne preocupăm de neghină, să încercăm să o smulgem, să o condamnăm, să încercăm să o distrugem. Sau, vorbind în termeni spirituali, să judecăm lucrurile, să ne întrebăm de ce Dumnezeu nu intervine, de ce lasă răul să se întindă, riscând contaminarea și compromiterea întregii recolte.
Sau să alegem să ne focalizăm pe seceriș, pe recoltă… pe evanghelizare și ucenicizare, pe sfințire și creștere spirituală. Domnul ne avertizează: „ca nu cumva smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lasați-le să crească amândouă până la seceriș…” (Matei 13:29-30), arătând că în final El „va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea, și-i va arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” (Matei 13:41-42)
Da, El va face separarea și judecata, nu noi! La timpul hotărât de EL și în termenii Lui.
B) Împăratul și Împărăția Sa
Extinderea Împărăției este un subiect teologic la modă. Vorbim însă mai mult despre Împărăție și mai puțin despre Împărat. Este mai comod să ne raportăm la El ca la un Prunc, Miel, chiar la un Isus răstignit pe cruce, dar avem rezerve să-L vedem ca Judecător. Ordinea normală se restabilește, iar „așteptând și grăbind revenirea Lui” va trebui să devină mesajul și motivația centrală.
C) Burdufuri noi
Burdufuri noi înseamnă structuri noi, sisteme noi, paradigme noi, moduri de operare noi. Biserica trebuie să își reconsidere valorile și modalitățile de slujire eficientă, având ca reper Biserica Primară. Ekklesia, în accepțiunea inițială nu era o clădire, un templu, o structură cultică, ci o comunitate, parte a societății, influențând societatea.
Dumnezeu are pregătit un vin nou… Este absolut necesară, dar nu suficientă, doar rugăciunea pentru trezire, trebuie să fim parte, ca ambasadori ai Cerului, din transformarea și reformarea întregii societăți, începând cu zona spirituală. Domnul a început să scuture toate lucrurile, și o face pornind chiar de la noi, Biserica Lui.
D) Pregătirea Miresei, așteptarea Mirelui……………………………
Tudor Pețan, președinte Alfa Omega TV
Blog Creștin Ardelean Viorel 