Mormonii

„BISERICA LUI ISUS HRISTOS A SFINŢILOR DIN ULTIMELE ZILE” în mod normal cunoscută  sub numele de „Biserica Mormonă” numără în zilele noastre mai mult de 4,2 milioane de membrii, sprijină mai bine de 29.000 de misionari peste hotare, iar conform numărului din martie 1976 al revistei „Utah Holiday”, are un venit brut de peste 3 milioane de dolari pe zi.

Mormonii sînt zeloşi, bine organizaţi şi chiar sinceri în propagarea religiei lor despre care ei susţin că este o credinţă creştină, de fapt singura credinţă creştină autentică a vremurilor noastre (vezi, ce spune „Test”-ul despre asftel de afirmaţii!). Mormonii afirmă că adevăratul Creştinism a fost virtualmente dispărut de pe pămînt cînd în 1820 Joseph Smith Jr., fondatorul Mormonismului şi principalul profet al organizaţiei a fost ales de către Dumnezeu pentru a restaura istorica religie creştină. „Profetul” Smith a descris întîlnirea sa cu Dumnezeu în următorii termeni care dezvăluie limpede atitudinea mormonă faţă de toţi ne-mormonii pe care cu dispreţ îi numescneamuri.

„Cînd lumina s-a aşezat asupra mea, am văzut două personaje a căror strălucire şi glorie sfida orice descriere şi care se aflau deasupra mea, în aer. Unul dintre acestea mi-a vorbit, chemîndu-mă pe nume şi a spus, arătînd către celălalt: ACESTA ESTE FIUL MEU PREA IUBIT, ASCULTĂ-L! Motivul meu pentru care îl căutam pe Domnul era de a afla care dintre toate sectele era cea bună, ca eu să ştiu şi să mă alătur ei. Imediat ce mi-am revenit în fire încît să pot vorbi, am întrebat personajele în lumină care stăteau deasupra mea, care dintre toate sectele era cea bună, (la aceea vreme nu-mi dădusem seama că toate erau greşite) şi la care să mă alătur. Mi s-a răspuns că nu trebuie să mă alătur niciuneia, fiindcă toate erau greşite, şi personajul care mi se adresa a spus „că toate crezurile lor erau o urîciune în ochii lui; că toţi acei învăţători erau corupţi, că se apropie de mine cu buzele lor, dar inimile lor sînt departe de mine; ei învaţă ca o doctrină poruncile oamenilor, avînd o formă de evlavie, însă tăgăduindu-i puterea”. Din nou, acesta mi-a interzis să mă alătur vreunuia dintre ei…” (Vezi, „Test”, la punctul 8, Revelaţie extra-biblică, suplimentară – n.tr.)

Chiar de atunci de la începuturile lui, mormonismul a fost ostil tuturorbisericilor creştine, un fapt pe care acum mormonii evită să-l recunoască. Cu toate acestea nu ezită să încerce să-i convertească pe cei ce aparţin altor biserici, pornind de la premiza că toate sînt greşite şi doar mormonii au adevărata religie!

DOCTRINA MORMONĂ CU PRIVIRE LA DUMNEZEU

Conceptul esenţial care separă Mormonismul de Creştinism este învăţătura mormonă cu privire la Dumnezeu. Teologia mormonă este politeistă, afirmînd că există mai mulţi dumnezei în univers care sînt conduşi de către un Dumnezeu Suprem (Elohim). Pe deasupra, fiecare bărbat mormon poate atinge o „înălţare” şi poate să devină el însuşi un dumnezeu. Următoarele citate din publicaţii oficiale ale bisericii demonstrează cu claritate acest crez bizar al mormonilor:

„La început, conducătorul Dumnezeilor a întrunit un consiliu al Dumnezeilor; iar ei s-au strîns împreună şi au pregătit un plan de a crea lumea şi oamenii din ea” „Mulţi oameni spun că există un singur Dumnezeu; Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt sînt doar un singur Dumnezeu! Eu spun că acesta este un foarte ciudat Dumnezeu – trei în unul şi unul în trei!… Toţi aceştia se presupune să fie înghesuiţi într-un singur Dumnezeu, conform sectarianismului” „Tatăl are un trup de carne şi oase, palpabil ca şi al omului; Fiul la fel; însă Duhul Sfînt nu are un trup de carne şi oase, ci este un personaj de Spirit” „Dumnezeu însuşi a fost odată aşa cum sîntem noi acum şi este un om înalţat/glorificat… Eu spun că dacă ar fi fost ca voi să-l vedeţi astăzi, l-aţi vedea asemenea unui om cu o înfăţişare asemenea vouă, în întreaga persoană, ca imagine şi chiar ca formă de om” „Acum, ascultaţi voi locuitori ai pămîntului…Cînd părintele vostru Adam a venit în grădina Edenului, el a pătruns în ea cu un trup ceresc şi a adus-o pe Eva, una din soţiile lui cu el… El, este Tatăl nostru şi Dumnezeul nostru, şi singurul Dumnezeu cu care noi avem de-a face.” „Dumnezeii există, şi mai bine ne-am strădui să ne pregătim să fim ca ei.” „Iată care este atunci, viaţa eternă – să cunoşti pe singurul şi pe adevăratul Dumnezeu; iar voi trebuie să fiţi voi înşivă dumnezei şi cum să fiţi preoţi ai lui Dumnezeu, acelaşi lucru pe care l-au făcut toţi dumnezei de dinainte de voi, adică, de a avansa de la un rang mai mic la altul, şi de la o putere mai mică la una mai mare; din har în har, din înălţare în înălţare, pînă ce ajungeţi la învierea din morţi şi veţi putea să locuiţi în flăcările nemuritoare (!!) şi să şedeţi în glorie aşa cum fac cei ce stau întronaţi în nemuritoarea putere”

Din cele de mai sus este vizibil că politeismul mormon nu poate fi considerat monoteism creştin. Că este clar că cele două se exclud în mod reciproc, v-o poate confirma orice dicţionar obişnuit. Un om nu poate fi atît politeist cît şi creştin în acelaşi timp! Mormonii sînt politeişti, de aceea pretenţia lor de a se înscrie în rîndul mişcărilor creştine este neîntemeiată. Dacă ar fi creştini, ar renunţa la politeism! Mormonii ar trebui să citească Geneza 3:5 care dezvăluie faptul că autorul doctrinei progresiei oamenilor spre dumnezeireeste Satana, care în mod vizibil este cel ce l-a convins pe Joseph Smith la fel cum a convins-o şi pe Eva, că „veţi fi ca Dumnezeu” (!), Smith însă perpetuînd înşelăciunea prin intermediul tinerei teologii mormone. Cu privire la natura înşelătoare a Satanei, a vorbit Domnul nostru Isus Hristos, atunci cînd l-a descris ca fiind „un mincinos şi tatăl minciunii” (Ioan 8:44).
Mormonilor le-ar trebui evidenţiată o asemenea dovadă biblică ce indică originea acestei doctrine pe care Smith a răspîndit-o şi care este popularizată global de biserica lui, în zilele noastre.

DUMNEZEUL BIBLIEI

De pe paginile Sfintelor Scripturi vine completa infirmare a Mormonismului. Dacă cineva nu greşeşte la toate capitolele doctrinei creştine dar greşeşte la cel cu privire la Persoana şi Natura lui Dumnezeu, această greşeală este îndeajuns de gravă încît mîntuirea respectivului şi viaţa lui veşnică să fie pusă la îndoială. Pot să aibe o doctrină corectă a sfinţeniei sau a preoţiei, dar dacă nu acceptă doctrina biblică a Dumnezeirii, atunci tot sistemul lor doctrinar este fals. Biblia le spune mormonilor în termeni pe care nimeni nu-i poate înţelege greşit, următoarele:

„Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeul nostru, este singurul Domn”(Deuteronomul 6:4)! Deci, unul singur! „Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: ‘Eu sînt Cel dintîi şi Cel de pe urmă, şi afară de Mine, nu este alt Dumnezeu… Nu vă temeţi şi nu tremuraţi; căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi îmi sînteţi martori! Este oare alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este alta Stîncă; nu cunosc o alta” (Isaia 44:6,8).
„Eu sînt Domnul, şi nu mai este altul, afară de Mine nu este Dumnezeu: Eu te-am încins, înainte ca tu să Mă cunoşti… Întoarceţi-vă la Mine, şi veţi fi mîntuiţi toţi cei ce sînteţi la marginile pămîntului! Căci Eu sînt Dumnezeu şi nu altul” (Isaia 45 : 5, 22 ) „Deci, cît despre mîncarea lucrurilor jertfite idolilor, ştim că în lume un idol este tot una cu nimic, şi că nu este decît un singur Dumnezeu. Căci chiar dacă ar fi aşa numiţi ‘dumnezei’, fie în cer fie pe pămînt (cum şi sînt în adevăr mulţi ‘dumnezei’ şi mulţi ‘domni’), totuşi pentru noi nu este decît un singur Dumnezeu,Tatăl de la care vin toate lucrurile şi pentru care trăim şi noi şi un singur Domn: Isus Hristos, prin care sînt toate lucrurile şi prin El şi noi” (1 Cor.8:4-6) „Dar mijllocitorul nu este mijlocitorul unei singure părţi, pe cînd Dumnezeu este unul singur” (Galateni 3 : 20) „Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos” (1 Tim. 2:5).

Poziţia Bibliei afirmă că există doar un singur Dumnezeu adevărat. Oamenii pot să facă dumnezei din îngeri (2 Cor.11:14), lemn, metal sau din alte făpturi create, însă ei nu sînt Dumnezeu prin natură, ci numai falsuri, imitaţii ale Celui care este Originalul. Toţi aceşti închipuiţi dumnezei fac parte din Creaţie pe cînd adevăratul Dumnezeu nu poate fi o creatură, El fiind Creatorul tuturora. Apostolul Pavel ne informează că idolii nu înseamnă nimic şi că ei nu sînt „prin natura lor dumnezei” (Gal.4:8, din greacă) şi că sacrificiile şi închinarea adusă lor este în realitate adorare şi închinare demonilor (1 Cor.8:4-6 şi 10:19,20). Aici, Mormonismul păşeşte pe un teren periculos fiindcă nu admite că există doar un singur Dumnezeu adevărat, necreat şi veşnic iar învăţătura paveliană îl dezvăluie ca fiind un veritabil politeism. Că Dumnezeul adevărat este necreat şi existent din veşnicii Pavel ne-o spune din nou în Coloseni 1:17: „El este mai înainte de toate lucrurile (exista înainte de a se fi creat ceva – era Dumnezeu!) şi toate se ţin prin El”. Doar Dumnezeu putea să fie cel ce era mai înainte de creaţie şi mai ales doar prin Dumnezeu toate lucrurile create pot exista astăzi. Acela este Dumnezeul adevărat, nu o făptură oarecare, fie ea om sau altceva, care a avut un moment în care a început să existe, deci nefiind „mai înainte de toate lucrurile”!
Hinduismul săvîrşeşte aceaşi greşeală ca şi Mormonismul, afirmînd că toată natura este Dumnezeu, din nou introducînd politeismul, fiindcă omul, animalele, lemnul, piatra devin Dumnezeu. Mormonismul este politeist.

NATURA LUI DUMNEZEU

Joseph Smith Jr. şi succesorul său, Brigham Young l-au conceput pe Dumnezeu Tatăl în termeni materiali şi au susţinut, asa cum fac toţi mormonii de astăzi că, „Tatăl are un trup de carne şi oase, palpabil ca şi al omului…”. Este important de remarcat că Biblia contrazice în mod deliberat acest concept necreştin şi înca prin autoritatea incontestabilă a singurului Fiu al lui Dumnezeu, care nu este nimeni altul decît Domnul Isus Hristos. Domnul nostru a oferit definiţia finală şi autoritară a naturii Tatălui Său atunci cînd a spus: „Dumnezeu este Duh” (Ioan 4:24) şi apoi a continuat în Luca 24 să declare că, „un duh n-are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu”(vers.39). De aceea, mormonii greşesc grosolan cînd încearcă să-i ofere lui Dumnezeu Tatal un trup de carne şi oase, iar creştinii ar trebui să fie prompţi să le atragă atenţia asupra acestei grave erori!

O ALTĂ EVANGHELIE

Departe de a fi, aşa cum se susţine, „Biserica lui Isus Hristos a sfinţilor din ultimele zile” (haina de oaie pusă pe spatele unui lup feroce!), care este pretentia mormonilor la o titulatură creştină, religia mormonă este foarte evident promotoarea uneia dintre „celelalte evanghelii” despre care vorbeşte Scriptura, ce bîntuie lumea zilelor noastre şi împotriva căreia se presupune ca noi creştinii să ne opunem cu toate mijloacele biblice pe care le cunoaştem. Apostolul Pavel ne atrage atenţia să nu acceptăm o altă „evanghelie” chiar de ar fi proclamată de „un înger din ceruri” (vezi, Gal.1:8,9). Mormonismul afirmă exact aceasta deosebire de celelalte religii creştine normative, bazate doar pe revelaţia Scripturilor, în persoana „îngerului” Moroni, care chipurile s-a arătat „profetului” Smith în 1823 şi i-a spus unde să găsească cartea lui Mormon. Acela este unul din personajele ce i s-au arătat în revelaţia descrisă de el.
Apostolul Iuda reaminteşte Bisericii Creştine că în mărturia Noului Testament noi avem credinţa care a fost, „dată odată pentru totdeauna sfinţilor” (Iuda 3), şi sub această formă am avut-o noi timp de aproape două milenii. De aceea, nu este deloc nevoie de o „restaurare” a ei din partea mormonilor! În realitate, Mormonismul nu este o restaurare a unei credinţe creştine apuse, ci o sistematică deformare şi mutilare a Creştinismului istoric nemuritor. Să nu se uite niciodată că Biblia este cea mai veche revelaţie a lui Dumnezeu, ea datînd anterior, aşa cum de altfel şi mormonii acceptă, propriilor lor cărţi „sacre” : mai înainte de „Cartea lui Mormon”, de „Perla de Mare Preţ”, sau de „Doctrina şi Legămintele”.

Din moment ce Dumnezeu nu se poate contrazice singur (vezi, 1Sam.15:29; Mal.3:6 şi Iac.1:17), faptul că Biblia antedatează şi se deosebeşte esenţial de aceste alte cărţi, dovedeşte neîndoielnic greşeala şi lipsa de credibilitate a acestora. „Dumnezeii” mormonismului nu pot fi egalaţi cu Dumnezeul Bibliei. Între aceştia şi El există o mare diferenţă, numită Sfînta Scriptură. Ea este cea care demască mesajul Mormonismului ca fiind o altă „evanghelie” cu privire la care Dumnezeu şi-a avertizat Biserica Lui.

Iată care sînt cuvintele Scripturii:
„Dar mă tem că după cum şarpele a amăgit-o pe Eva cu şiretlicul lui, tot aşa şi gîndurile voastre să nu se strice de la curăţia şi credincioşia care este faţă de Hristos. În adevăr, dacă vine cineva să vă propovăduiască UN ALT ISUS pe care noi nu l-am propovăduit, sau daca este vorba să primiţi un ALT DUH pe care nu l-aţi primit, sau o ALTĂ EVANGHELIE pe care n-aţi primit-o, oh, cum îl îngăduiţi de bine… Oamenii aceştia sînt nişte apostoli mincinoşi, nişte lucrători înşelători, care se prefac în apostoli ai lui Hristos. Şi nu este de mirare, căci chiar Satana se preface într-un înger de lumină. Nu este mare lucru dar, dacă şi slujitorii lui se prefac în slujitori ai neprihănirii. Sfîrşitul lor va fi după faptele lor” (2 Cor.11:3,4,13-15).

Sarcina noastra este atunci, dublă: întîi să-i evanghelizăm pe aceia care-l urmează pe Smith şi îngerul Moroni deoarece şi ei sînt suflete pentru care Hristos a murit, iar în al doilea rînd, „să fim gata întotdeauna să dăm un răspuns fiecărui om care ne întreabă de speranţa care este în noi” (1 Petru 3:15). Acesta este îndemnul ce rămîne valabil în orice veac şi va continua să fie pînă ce Domnul nostru va spune: „Iată, Mă voi întoarce” (Ioan 14:3).

Scris de către Walter Martin – fondatorul lui CHRISTIAN RESEARCH INSTITUTE, un institut american de cercetarea religiilor false şi apărarea evangheliei, din California. Una dintre cele mai recunoscute organizaţii anti-cultice din S.U.A. ce operează actualmente în toată lumea.

https://www.rcrwebsite.com/mormon.htm

Materialul a fost preluat, tradus şi adaptat de Teodor Macavei

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologetica/mormonismul/

COSMOLOGIE – doctrina despre creaţie şi istorie O Cosmologie U – de Robert A. Hermann Ph. D.

COSMOLOGIE – doctrina despre creaţie şi istorie

O Cosmologie U – de Robert A. Hermann Ph. D.

În cadrul ştiinţei creaţioniste există un conflict între conceptul de „intervenţie Divină” şi anumite construcţii umane (imaginaţii), caz în care astfel de construcţii sunt pretinse a fi „felul în care le-a făcut Dumnezeu”. Astăzi, evoluţia teistă precum şi conceptul de „Promotor” al lui Aristotel sunt aproape echivalente. Din această noţiune, am putea construi o scară relativă către gradul pe care comportamentul sistemului natural urmează modelele asociate cu imaginaţiile umane care declară că „aşa le-a făcut Dumnezeu” contra comportamentului de sistem natural produs de intervenţia Divină (procesele miraculoase).

O astfel de scală nu ar fi avut prea mare înţeles pentru comportamentul sistemului natural care nu este discutat în cadrul scripturilor (adică acolo unde scripturile tac într-o astfel de materie), unde speculaţia necontradictorie este de obicei permisă. Există multe modele pentru creaţie care pretind că urmează relatarea scripturală. DAR, astfel de descrieri minimalizează direct intervenţia Divină. Intervenţia Divină în aceste modele nu urmează declaraţiile scripturale care, pentru mine, indică faptul că s-a aplicat intervenţia Divină. Ceea ce fac aceste modele este să solicite intervenţia Divină doar la punctul în care imaginaţiile umane eşuează în a oferi o explicaţie semnificativă. Personal, eu resping această abordare de teologie/ştiinţă în acord cu directivele scripturale. Următoarea cosmologie U nu înlocuieşte imaginaţiile umane cu intervenţia Divină directă ci mai degrabă reţine intenţia scripturală acolo unde Biblia nu este tăcută în materia respectivă. Personal sper că aceasta glorifică scenariul creaţiei lui Dumnezeu.

Există un mod de a simplifica terminologia ştiinţifică oferită în următoarea descriere atunci când o interpretarea teologică este considerată. Ceea ce atinge această simplificare este o substituţie pentru astfel de termeni seculari precum „ultracuvânt, ultralogică şi subparticule” şi altele asemenea, expresia „procesele supranaturale”. Este foarte important să notăm faptul că o astfel de substituţie trebuie să fie considerată dacă nu se foloseşte de altfel o interpretare teologică. Modelul MA poate genera universuri fără vreo astfel de interpretare. Toată materia anterioară secţiunii 7 poate fi înlăturată în acest proces de simplificare. Simplificarea începe cu această secţiune. Anumite speculaţii sunt făcute în secţiunea 10. Unii ar putea chiar să înceapă de la paragraful patru de la 10. Există în cadrul acestei secţiuni alte speculaţii care folosesc materialul luat din cartea „Einstein Corrected” (Einstein Corectat). Aceste procese pot fi re-descrise în mod simplu ca, încă o dată, supranaturale în caracter. Termenul „supranatural” înseamnă „ceea ce este superior faţă de forţele recunoscute sau de legile naturii, unde aceste forţe recunoscute sau legi sunt relative faţă de comportamentul sistemelor naturale conţinute în cadrul universului nostru”. DAR, atunci când interpretarea teologică este considerată, cineva ar include o cerinţă adiţională ca aceste procese sunt considerate acelea care sunt utilizate în mod specific de Dumnezeul descris în cadrul Scripturilor.

1. Ceea ce urmează este o cosmologie literală Scripturală bazată pe deducţie raţională ştiinţifică. Aspectele tehnice ale acestei cosmologii sunt bazate pe o interpretarea teologică a modelului matematic numit modelul metamorfic-anamorfoză (modelul MA). Termenii utilizaţi apar în monograful pe care eu îl numesc „Soluţiile…” monograf care oferă soluţiile seculare faţă de ceea ce s-a spus a fi „cele mai semnificative întrebări din cartea de fizică” (parafrazarea lui John Wheeler). Termenii sunt mult mai profund trataţi în monograful (cartea în mod posibil) intitulat „Ultralogici şi altele. . . .” Mai departe, pentru cei care ar pune la îndoială unde sau nu abordarea modelului MA este „ştiinţă”, eu spun că modelul MA secular foloseşte exact aceiaşi filozofie de ştiinţă folosită în cosmologia teoretică şi în logica cuantică. Pentru câteva aspecte generale ale acestei cosmologii, o mică porţiune a materialului din cartea „Einstein Corectat” este utilizată. Logica folosită pentru a argumenta pentru concluzii este una ştiinţifică (adică predicatul de calcul de prim-ordin). Deşi există câteva predicate care sunt interpretate în mod teologic, pentru aceste motive logice, consider că aceasta este, cel puţin, o descriere raţională. Aceasta este un fapt important că modelul MA poate fi folosit să genereze toate cosmologiile seculare cunoscute precum şi multe lucruri teologice ca acelea care utilizează conceptele asociate cu evoluţia teistă (scara macroscopică şi largă).

2. [Notă: Porţiunea metamorfică a acestui model, cerurile secunde, firmamentul de bază ca porţiune a substratului, şi majoritatea tuturor celorlalte concepte cu excepţia descrierii zilei a patra mult mai detailată au fost pentru prima dată discutate în lucrarea „Universul metamorfic” prezentat înaintea Convenţiei despre Creaţie de la Baltimore, 6 iunie 1987.] Cele mai fundamentale concepte Biblice sunt afirmaţiile despre creaţie „Şi Dumnezeu a spus . . .” din Geneza 1 şi cele corespunzătoare găsite în astfel de locuri precum Psalmul 33:9, „Căci el a vorbit şi s-a făcut . . . „, 148:5 „. . . căci el a poruncit şi ele au fost create”, etc. În cadrul modelului MA secular, creaţia entităţilor naturale ale lumii este iniţiată de anumite condiţii iniţiale cuplate cu legile ultranaturale din cadrul lumii fizice neacceptate (lumea SFN), unde din punctul de vedere secular acest substrat poate fi considerat ca fiind întotdeauna prezent. Modelul declară în mod explicit faptul că este raţional să asumi că astfel de condiţii iniţiale există, dar modelul mai declară de asemenea că omenirea nu putea avea nici o pricepere detaliată a condiţiilor acestora după cum ar fi descrise acestea în orice limbaj uman. Una din substituirile teologice care sunt făcute, după creaţia temeliei, este înlocuirea acestei condiţii iniţiale care iniţiază mecanismul cu un proces de selecţie Divin. Această osmologie foloseşte metoda teoretică de ştiinţă numită metoda de „simplicitate”. Aceasta înseamnă că atunci când două descrieri sau concepte distincte duc la aceiaşi concluzie, atunci ceea ce este mai simplist din punct de vedere conceptual este folosit. Aceasta nu înseamnă că procesul de modelare actual este simplist. Într-adevăr, poate fi mult mai dificil să modelăm cel mai simplu dintre cele două concepte. Cu cât sunt mai puţine premise, cu atât mai dificil poate fi pentru a modela un concept.

Într-un anumit sens, modelul MA – în mod automatic – îşi dezvoltă propria sa filozofie de ştiinţă. Modelul declară în mod specific că speculaţia ar trebui să fie reţinută. Aceasta declară că, în timp ce noi ne aflăm în starea noastră prezentă căzută, putem ştii doar anumite aspecte generale a felului cum a creat Dumnezeu. Modelul declară că există răspunsuri complete şi detaliate pentru fiecare întrebare care ar putea apărea din aceste proceduri de creaţie generală; dar, pentru prezent, mintea umană nu este capabilă să priceapă răspunsurile. Modelul MA în mod specific formează afirmaţia lui Pavel din 1 Corinteni 13:12 în faptul că noi, într-adevăr, vedem ca printr-o oglindă întunecată.

3. Prima afirmaţie din Geneza 1 indică creaţia „cerurilor secundare” în care lumea naturală va fi înrădăcinată. Aceste „ceruri secundare” sunt modelate de lumea SFN şi, în particular, lumea naturală va fi înrădăcinată în cadrul unei lumi de fundal sau substrat compusă dintr-un câmp de subparticule dense, până la un grad infinit, de tipuri variate. [Notă: acest câmp modelează „vidul” de fizică de particule.] Modelul MA arată faptul că se poate cunoaşte foarte puţin despre „cerurile secundare”. Toate entităţile naturale sunt create din entităţi nenaturale dar create în acest proces de modelare. Procesele care cedează faţă de entităţile naturale sunt cu toate modelate de operatori care pot fi clasificaţi din punctul de vedere teologic drept procese Divine asemenea celor mintale. Toate entităţile create ale lumii naturale ar putea să aibă loc prin combinaţii hiperfinite de un singur tip de subparticulă – ultrasubpartucula. [Folosirea unui singur tip de subparticulă pentru toată creaţia naturală a lui Dumnezeu poate fi o semnătură divină care indică unicitatea lui Dumnezeu.] Apoi subparticulele intermediate sunt în mod finit combinate laolaltă pentru a produce entităţi ale lumii naturale. Procesul de bază care oferă aceste două „procese de combinare laolaltă” este obţinut prin construirea unui model neacceptat pentru procesul uman de selectare al simbolurilor, cuvintelor, precum şi pentru scopul construirii unei descrieri lingvistice. De aici, aceste procese pot fi descrise în mod teologic ca o selecţie divină asemenea celei mintale şi procesul de combinare care oferă entităţi de bază ale lumii naturale.

4. Zilele actuale de creaţie urmează secvenţa din Geneza „Şi Dumnezeu a spus. . .”. Există un ultracuvânt ultim care atunci când operatorul ultralogic *S este aplicat produce o secvenţă de şase ultracuvinte intermediate. Atunci când se aplică ultralogica *S la fiecare dintre aceste ultracuvinte intermediate pentru o zi de creaţie, atunci toate ultracuvintele sistemului natural de dezvoltare sunt produse. Aceste ultracuvinte emit regulile cerute în general pentru dezvoltarea sistemelor specifice naturale peste acea o zi de creaţie. Apariţia oricărui sistem natural în timpul fiecărei zi de creaţie foloseşte porţiunea metamorfică a modelului şi poate fi priceput de mintea umană prin a spune că aparenţa era abruptă sau bruscă. În plus, după cum este stabilit în mod tehnic, setul de legi naturale cerute pentru a susţine (Evrei 1:3) şi a păstra (Neemia 9:6) creaţia lui Dumnezeu sunt şi ele create în acelaşi moment de către un ultracuvânt.

5. Pe măsură ce secvenţa biblică progresează, numărul şi complexitatea sistemelor naturale necesare creste. Fiecare ultracuvânt intermediat conţine ultracuvintele adecvate care continuă dezvoltarea cerută a sistemelor create natural anterior, dar în mod posibil sub legi naturale alterate sau adiţionale. Dacă legile naturale au nevoie să fie alterate, atunci este aplicată porţiunea ultracontinuă anamorfoză a modelului MA.

6. Datorită posibilei schimbări de caracter al legilor naturale în sine, nu voi specula cu privire la conţinutul lor în cadrul primelor câteva zile de creaţie. Voi specula doar atunci când legile naturale create par să corespundă mult mai îndeaproape cu acelea care sunt prezente astăzi şi despre care mintea umană poate avea, cel puţin, o pricepere parţială.

7. Din Geneza 1:1, avem faptul că pământul a apărut în mod brusc. În cadrul Bibliei, cu excepţia lui Geneza 1:1-2, termenul de „pământ”, atunci când acesta se referă la obiectul material actual, se pare că nu este niciodată folosit pentru o anumită entitate care este în mod semnificativ mai mare decât pământul nostru din prezent. Astfel, în această cosmologie, pământul din Geneza 1 are masa aproximativă a structurii prezente din zilele noastre după separarea unei cantităţi mici de apă care are loc în Geneza 1:6. Mai departe, aşa cum este indicat în Geneza 1:2, oricare ar fi compoziţia şi mărimea sa în Geneza 1:1, acesta are o suprafaţă de apă atunci când este privit din substrat. Substratul invadează de asemenea toate obiectele create în sensul că obiectele create sunt înrădăcinate în mod dens în substrat. Din Geneza 1:2, traducerea mai literală „pământul a devenit un haos şi (era) vacant şi întunericul era pe suprafaţa haosului inundat” este folosită. În cel puţin trei pasaje scripturale termenul „lumină” este folosit pentru a numi o entitate care este distinctă faţă de alte entităţi pe care le producem noi acum precum radiaţia. Acestea sunt Geneza 1:3, Psalmul 74:16; Eclesiastul 12:2. Creaţia bruscă a luminii (spectrul electromagnetic întreg) pare să aibă loc în Geneza 1:2. Aceasta este „bună” şi aşa cum se arată în „Einstein Corectat” proprietăţile electromagnetice sunt o parte integrală a TUTUROR proceselor fizice. O mică speculaţie ar putea duce la presupunerea că creaţia „luminii” se poate să fi avut efectul „calmant” corespunzător asupra „haosului inundat” în acea că la acest moment acea radiaţie electromagnetică devine o parte integrală a tuturor sistemelor naturale. Într-adevăr, radiaţia electromagnetică, caracterizată de fotoni, pare să se relateze faţă de aproape toate evenimentele naturale semnificative. Dumnezeu se pare că a separat în mod specific, pentru folosirea ulterioară, porţiunea vizibilă a spectrului din alte porţiuni. Singurul spaţiu din lumea naturală utilizat până acum este cel ocupat de combinaţia de pământ şi „lumină”. (Sfârşitul zilei întâi.)

8. În Geneza 1:6, procesele de ultracuvânt, ultralogică şi subparticul produc o separare de o cantitate necunoscută de apă din suprafaţa pământului din Geneza 1:2. Aceasta este o separare largă – firmamentul – ca cea care poate fi înţeleasă de geometria dimensiunii a treia şi din moment ce apele „de sus” sunt separate de apele „de jos” există, prin măsurătorile din prezent, un larg spaţiu între cele două suprafeţe de apă. Apa din exterior, nu contează în ce condiţie este aceasta sau cât de rarefiată poate fi ea, reprezintă o graniţă exterioară pentru universul natural care avea să fie creat adiţional la scurt timp. Această expansiune, în acest punct, nu conţine nici o altă entitate naturală pentru că acest motiv nu este considerat complet din moment ce această creaţie nu este urmată, în cadrul a multe translatări, de fraza de desăvârşire „aceasta era bun”. Din punctul de vedere al substratului, acest firmament este o porţiune a vidului fizicilor de particule şi este compus dintr-o porţiune a câmpului dens de subparticule. Vă rog să notaţi faptul că Dumnezeu numeşte acest firmament ca un cer. Într-adevăr, acesta este acelaşi firmament care va conţine creaţiile din ziua a patra a lui Dumnezeu. În plus, creaţiile din ziua a patra par să indice indirect faptul că pământul de la ziua întâi poate să se rotească încet în ceea ce priveşte acest substrat. Mai departe, nu speculez referitor la ideea dacă pământul combinat şi lumina includ un anumit fel de sursă de lumină din moment ce aceasta este inutil pentru entităţile create în timpul zilei a treia. (Sfârşitul zilei a doua.)

9. Toate entităţile produse în ziua a treia sunt obţinute de apariţia bruscă într-o formă matură adecvată sau complexă prim aplicarea proceselor de formare de ultracuvinte, ultralogici şi subparticul. Dacă sau nu este necesară o sursă de lumină pentru a susţine obiectele depinde de legile naturale care sunt produse alături de sistemele naturale necesare. (Sfârşitul zilei a treia.)

10. Înainte de a discuta creaţiile din ziua a patra, este necesar să ne reamintim câteva fapte care apar în „Einstein Corectat”. Anumite alterări în comportamentul sistemului natural sunt controlate de diferite elemente de linie. Dar atunci când un astfel de element este folosit pentru presiunea liniară sau alterările câmpului gravitaţional argumentele arată faptul că doar o porţiune de element de linie este folosit. Această porţiune este una care implică alteraţii în coordonarea infinitezimală dintre lumină şi ceasuri. Toate variaţiile sunt făcute într-o manieră consistentă folosind conceptele unor funcţii separatorii şi universale.

Există două timpuri de procese de care este nevoie pentru a deriva aceste alteraţii. Procesul unu este o viteză actuală care poate fi măsurată în ceea ce priveşte substratul. Celălalt nu este o viteză actuală, ci mai degrabă o forţă potenţială din cadrul universului natural. Pentru cazul lui Robinson-Walker elementul de tip linie din care este obţinut conceptul de expansiune structurală a substratului (firmamentul), o afirmare de forţă actuală în termenii unui substrat d este folosit. Aceasta apare la paginile 100-103 unde ecuaţia (28) în anumite copii ar trebui aibă c^2 care îi lipseşte şi care să fie pus în două locuri. Dar, nici un tip pur potenţial de forţă pentru d nu a fost încă considerat. Pentru consistenţă, ca un tip potenţial de forţă ar trebui să existe şi pentru expresia d. Presupun că în cadrul substratului mai există o altă posibilitate simplă. Aceasta este un timp de tensiune care este măsurată ca o forţă potenţială. Folosind această idee de tensiune, aceleaşi derivaţii duc la alteraţiile câmpului gravitaţional pentru că comportamentul fizic va duce la alterări de tensiune în procesele fizice printr-o interacţiune electromagnetică cu substratul, unde direcţia este un substrat pentru interacţiunea naturală a lumii. Cu cât este mai mică tensiunea dintr-o regiune, cu atât mai mici vor fi alteraţiile de măsuri fizice din cadrul acelei regiuni. Cu cât este mai mare tensiunea, cu atât mai mare vor fi aceste alteraţii. Cu certitudine, tensiunea dintr-un teren este o proprietate de terne foarte simplă.

Descrierea pentru activităţile din ziua a patra se lovesc cap în cap cu cosmologia modernă pe bază de observaţie. Geneza 1:14 pare să indice ceea ce va fi pus în cadrul firmamentului şi scopul pentru obiectele create. Acelaşi lucru se întâmplă în prima parte din Geneza 1:15. O pauză în activităţile dintr-o zi sau o descriere mai explicativă sau mai detaliată are loc odată cu fraza „şi aşa a fost”. Geneza 1:16 oferă o descriere mai detaliată, numeşte anumite entităţi şi oferă o secvenţă pentru producerea obiectelor specifice. Primul soare, apoi luna (şi speculez că şi toate celelalte membre ale sistemului solar original) sunt făcute, şi apoi „stelele”. Geneza 1:17 declară, pentru mine, că Dumnezeu a produs aceste entităţi în ordinea declarată. Dificultatea de bază este odată cu producerea „stelelor”.

Speculez faptul că soarele, luna şi toate componentele sistemului solar original sunt făcute în forma matură şi complexă prin aplicarea proceselor de combinaţie de ultracuvânt, ultralogică şi subparticul. Dar, speculez faptul că „după” aceste evenimente, porţiunea ce a mai rămas din firmament este răspândită printr-o combinaţie densă de radiaţie şi materie într-una din cele mai simple forme combinate ale sale. Această formă este forma uzuală asociată cu conceptul de echilibru termal sau a unei supe din materie de radiaţie la 3.000 K aşa cum este măsurată de instrumentele de astăzi. De sigur, aceasta nu trebuie să fie starea exactă a lucrurilor. Multe „stări” ar fi de ajuns. Pentru ca această combinaţie de radiaţie-materie să degenereze într-un univers dominat de materie, toate legile prezente şi cele naturale necesare sunt imprimate asupra firmamentului. Aceasta include conceptul expansiunii de structură al relativităţii firmamentului faţă de forţa actuală d asociată cu elementul de linie al lui Robinson-Walker. Totuşi, rata de expansiune d este dependentă de poziţia de substrat şi de coordonatele timpului natural. Aceasta ar admite un control foarte simplu asupra cerinţelor greoaie pentru formarea stelelor. Diferenţele actuale în ratele de expansiune trebuie doar să fie minuscule.

Din nefericire, prezenţa supei acesteia de radiaţie-materie ar afecta obiectele produse anterior. Ni se spune în Neemia 9:6 că Dumnezeu va păstra creaţia Sa. O porţiune din această protecţie poate veni dintr-un mecanism deja creat. Acesta este conceptul de forţă potenţială – tensiunea de câmp – asociată cu d (v = 0) şi coordonata sferică generală a elementelor de linie care apare la pagina 86 din „Einstein Corectat”. Prin creşterea tensiunii de teren, la un grad extrem, în oricare punct dintr-o regiune imediată şi necesară a substratului care conţine fiecare entitate a sistemului solar produs anterior, aceste efecte ar putea fi minimalizate spre efecte atât de distructive încât sunt propagate prin firmament. Când sunt comparate cu aceleaşi procese din cadrul firmamentului, multe procese fizice ar încetini în cadrul fiecărei entităţi de sistem solar original până la punctul în care să fie aproape zero. Eu accentuez faptul că procesele nu se opresc şi aceasta este doar o „încetinire” comparativă. Recunosc contribuţiile lui Humphreys prin a spune că lumina stelelor şi efectele de timp discutate de Humphreys vor avea loc în această cosmologie din moment ce universul exterior faţă de regiunea tensiunii înalte îmbătrâneşte la o rată care permite o percepută eră de milioane şi milioane de ani standard în timp ce vârstele regiunii interioare, în comparaţie, doar uşor. Voi numi acestea efectele lui Humphreys. [De sigur, nici un mecanism de gaură neagră cvasi-albă nu este întrebuinţat în cosmologia U.] Dacă există vreo radiaţie care trece în regiunea tensiunii înalte, atunci metodele din „Einstein Corectat” arată faptul că energia asociată cu o astfel de radiaţie ar coborî aproape de zero şi, într-adevăr, entităţile ar fi absorbite în substrat. Acest aspect este interesant din moment ce aceasta ar putea cauza faptul ca tensiunea să devină mai mică la o rată corespunzătoare şi automatic să reducă această tensiune pentru obiectele create ale sistemul solar original la ceea ce ar exista prin întregul firmament în această epocă prezentă.

Dacă această reducere de tensiune gradată nu este parte din scenariul de creaţie, atunci folosirea expresiei „le-a pus pe firmament” ca o condiţie iniţială, noi am putea conclude că după ce se producea colectarea adecvată de stele următoarea putea să aibă loc. Pentru ca următoarea cerere secvenţială să aibă loc, nevoia ca aceste stele să „domnească peste zi şi peste noapte”, care este o referinţă clară la felul cum ele vor fi privite de pe pământ, tensiunea din substrat ar fi redusă în mod rapid aşa încât ultima afirmaţie citată ar fi adevărată. Procesele sunt apoi încheiate de folosirea afirmaţiei „aceasta era bun”. [Sfârşitul zilei a patra.]

11. Toate celelalte lucruri create, entităţi făcute sau formate urmează acelaşi model de producţie aşa cum este detaliat în secţiunea 9 pentru ziua a treia. În ceea ce priveşte lungimea actuală a creaţiei celor şase zile fiind măsurate după standardele de astăzi, aceasta trebuieşte determinată de alte mijloace. Această cosmologie nu depinde de aceste lungimi. Evident, fiecare creaţie ar putea fi standardul de 24 de ore în durată.

12. Citind descrierea mai rafinată şi mai continuată pentru dezvoltarea pământului aşa cum este declarat în Geneza 2, se pare că pământul şi probabil sistemul solar original au fost create sau făcute într-o formă specială matură. Ele nu au fost produse prin mijloacele vreunui proces de evoluţie începând de la vreo compoziţie primitivă excesivă. În următoare secţiunea, următoarele concluzii vor fi mult mai formal prezentate. Speculaţia este că folosirea comportamentului perceput de diferite sisteme naturale care există astăzi nu va duce la o determinare concluzivă a datelor actuale când diferitele entităţi mature au fost create în original, făcute, sau formate. Într-adevăr, anomaliile vor avea loc probabil doar atunci când mijloacele seculare sunt utilizate. Astfel de confuzii pot fi desemnate ca să „… confuze pe cel înţelept” 1 Corinteni 1:27; în special, înţelepţii seculari care folosesc doar procedurile lumeşti. O complicaţie ulterioară în determinarea complexităţii (sau vârsta) reiese din definitiva prezicere a modelului MA că aspectele proceselor naturale aşa cum au fost ele concepute în original puteau fi uşor alterate în timpul săptămânii de creaţie sau acolo după procesele modelului MA, şi aceasta ar putea produce aşa numitele procese naturale pe care noi le percepem astăzi. Determinarea stărilor actuale de maturitatea sau complexitate pentru originalul creat, făcut, sau a sistemelor naturale formate, şi eliminarea anomaliilor poate veni doar prin cercetarea direcţionată cuplată cu călăuzirea scripturală şi spirituală. O astfel de călăuzire este prezentată în următoarea secţiune.

13. Lumea pământească aşa cum este descrisă ea prin scenariul potopului este de un tip foarte special. De exemplu, sistemele naturale sunt diferite în mod distinct faţă de cele pe care le observăm astăzi. Se pare că ploaia nu avusese loc. Dumnezeu a folosit un fel de ceaţă şi râuri pentru a „uda roadele”, ca să spunem aşa. Se pare că în această lume imaculată multe din procesele naturale pe care le asociem noi cu degenerarea sistemului natural ori nu a avut loc ori a avut loc cu mult mai încet decât astăzi.

Ni se spune în Geneza 6 că omenirea nu numai că s-a corupt pe sine ci a corupt şi întregul pământ. Dumnezeu trebuia să distrugă toate lucrurile vii, cu câteva excepţii, prin intervenţia directă. Şi aceasta avea să includă pământul. „Iată, am să-i nimicesc împreună cu pământul” Geneza 6:13. Dar cu certitudine că pământul nu a fost anihilat. Este probabil că în timpul potopului pământul şi sistemele sale naturale de sprijin au fost foarte alterate încât să se elimine caracterul special cu care ele erau acordate în original.

În toată descrierea de mai sus pentru cosmologia U, diferite procese ultranaturale ca cele create de Dumnezeu sunt folosite de Dumnezeu să producă toate entităţile şi procesele create. Ele pot să fie de asemenea folosite să producă toate alterările bruşte în comportamentul sistemului natural. Folosind conceptul de tensiune în cadrul substratului dar lăsând ca acesta să fie măsurat de un simplu d real mai degrabă decât de un complex pur di, elementul de linie şi abordarea de derivare din „Einstein Corectat” duce la o „creştere a vitezei” a multor procese naturale. Aplicând aceasta la diferite sisteme naturale în timpul potopului ar da aparenţa „îmbătrânirii” rapide aşa cum se poate măsura prin astfel de sisteme naturale. Într-adevăr, aceasta putea să fie făcut astfel încât caracterul special al pământului era distanţat, cu anumite excepţii posibile, şi sistemele sale naturale acum indică acelaşi comportament ca sistemele naturale din cadrul universului exterior. Din fericire, Dumnezeu nu a alterat anumite sisteme naturale specifice ca un fel de „semnătură” a puterii Sale divine. Biblia pare a fi tăcută în ceea ce priveşte porţiunile rămase ale sistemului solar original. Poate că aici se vor găsi anomaliile. După potop, multe din sistemele naturale „tinere” actuale, ca să spunem aşa, dau acum aparenţă de vârstă înaintată; acum ele par a fi diferite decât alte porţiuni ale universului. Majoritatea sistemelor naturale se degenerează acum la aproximativ aceiaşi rată ca şi astăzi. Toată această degenerare va continua până ce Dumnezeu face toate lucrurile noi din „lucrurile anterioare care au trecut”.

14. Ceea ce s-a discutat mai sus este o cosmologie literală din punct de vedere Scriptural. Această cosmologie este în conflict direct cu diferitele modele teiste evoluţionare. Aceasta este unul din infinitatea a multor cosmologii posibile consistente cu procesele de model MA. Aproape toate astfel de cosmologii nu pot să fie diferenţiate una faţă de alta prin mijloace ştiinţifice. Aşa cum s-a menţionat în secţiunea 13, dacă nu se prezintă anumite anomalii, cosmologia U nu poate să se diferenţieze faţă de cele mai seculare cosmologii discutate în cadrul literaturii ştiinţifice din prezent. Selecţia unei cosmologii specifice de către un individ nu se poate baza pe metoda ştiinţifică aşa cum este folosit de omul de ştiinţă fizică datorită existenţei modelului MA. Selecţia poate să fie bazată doar pe alte considerente. Într-adevăr, nu există nici un mijloc „supranatural” pentru a decide care cosmologie este cea corectă, atunci cosmologia corectă nu poate să fie determinată. (Versiunea finală completată pe 20 ianuarie 1996)

Math. Dept., US Naval Academy, 572 Holloway Rd., Annapolis, MD 21402-5002

http://www.voxdeibaptist.org/O_Cosmologie_U.htm

STĂRUINŢĂ

STĂRUINŢĂ. Semnificaţia strict biblică, distinctă de cea teologică de mai târziu, a acestui termen este indicată de contextul singurei sale apariţii în VA ca redare a ruiprasfcarteresu din Efeseni 6:18. Implicaţia de statornicie, răbdare, insistenţă este confirmată de folosirea verbului proskartereris, a participa constant sau a servi pe cineva cu statornicie, a continua neabătut, a adera ferm, a ţine strâns de (MM, p. 548) Este folosit în Marcu 3:9 pentru a descrie o luntre care aştepta să-L ducă pe Isus din mulţimea care se îmbulzea iar în Faptele Apostolilor 10:7 despre soldaţii din garda lui Cornelius care îl slujeau cu statornicie. În aplicaţia sa spirituală, se referă mereu la continuarea pe calea lui Cristos, mai ales în relaţie cu rugăciunea (cf. Faptele Apostolilor 1:14; 2:42,46; 6:4; 8:13; Romani 12:12; 13:6; Coloseni 4:2). VSR traduce hypomene prin „stăruinţă” în Evrei 12:1.

În NT nu se ataşează termenului nici o nuanţă doctrinală. Acesta se referă doar la dependenţa continuă şi răbdătoare a creştinului de Cristos. Pilda Domnului nostru despre văduva stăruitoare este un comentariu foarte relevant (cf. Luca 18:1-8). Stăruinţa creştină este o calitate a creştinului numai fiindcă este iniţial un dar al lui Dumnezeu. Prin puterea Lui, cei ce se încred în El sunt „păziţi… prin credinţă pentru mântuirea gata să fie descoperită în vremurile de apoi” (1 Petru 1:5).

BIBLIOGRAFIE

1. H. Marshall,Kept by the Power of God, 1969; W Mundle, NIDNTT 2, pag. 767 ş.urm.

A.S.W.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/staruinta.html

Biserica fără drepturi şi fără libertăţi: ce îi aşteaptă pe creştinii evanghelici din teritoriile ocupate din Ucraina?

Aproape de cei persecutați, Persecuții, Rugăciune

În data de 1 martie 2019 a expirat termenul până la care bisericile şi organizaţiile religioase trebuiau să se înregistreze la autorităţile Republicii Populare Donetsk. Există o singură biserică care a reuşit să respecte termenul şi care nu are nici o problemă cu îngrădirea libertăţilor religioase: Biserica Ortodoxă ce aparţine de Patriarhia Moscovei. Toate celelalte biserici sunt acum considerate ilegale.

Ce se va întâmpla de acum înainte? Este important de observat ce se întâmplă în Rusia, unde credincioşii evanghelici sunt etichetaţi ca fiind „sectanţi” sau „extremişti”, sau în învecinata Republica Populară Lugansk, unde toate grupările şi bisericile evanghelice au fost interzise în baza unei legi intitulate „Despre libertatea de conştiinţă şi de asociere religioasă.” Baptiştii au fost etichetaţi ca „extremişti” şi acuzaţi de legături cu Ucraina şi Occidentul.

Legea din Donetsk creează un scenariu asemănător. Conform legii, „crearea unei unei secte sau extinderea sectarianismului este interzisă şi este pedepsită.”

Orice organizaţie riscă să fie considerată o sectă dacă nu se înregistrează. Singura biserică căreia i s-a permis înregistrarea a fost Biserica Ortodoxă asociată cu Patriarhia de la Moscova. Orice altă organizaţie sau biserică nu va primi în mod aproape sigur aprobarea experţilor ortodocşi. Orice grupare religioasă care se înregistrează este supusă unei examinări atente şi trebuie să ofere rapoarte regulate privind activităţile sale.

Chiar și credincioşii care se vor întâlni în grupuri de casă vor încălca legea.

Bisericile nu se vor mai putea angaja în nici un fel de activitate misionară sau alte activităţi publice, nu vor avea altă soluţie decât să se spargă în grupuri mici care să se întâlnească în subteran.

Cum îi putem ajuta pe fraţii noştri care trăiesc în aceste zone guvernate de teroare şi legi arbitrare? Liderii politici şi religioşi ucraineni au făcut un apel la comunitatea internaţională pentru sprijin. Diverse ONG-uri culeg date despre încălcarea drepturilor religioase şi le fac publice în rapoarte ample.

Însă este dificil de spus cum ar putea comunitatea internaţională interveni pentru a ajuta creştinii din Donetsk, pentru că acest stat auto-declarat nu este recunoscut de nici o țară şi nu poate fi influenţat decât de către autorităţile de la Kremlin.

Statele Unite au condamnat deja Rusia pentru încălcarea drepturilor religioase în teritoriile din estul Ucrainei, deoarece Rusia consideră orice activitate religioasă independentă ca fiind o ameninţare şi duce o campanie acerbă împotriva misionarilor pe care îi consideră extremişti.

Ca în toate cazurile unde drepturile creştinilor sunt încălcate şi unde există persecuţie, arma cea mai eficace este rugăciunea. Să ne unim în rugăciune pentru toţi credincioşii evanghelici din teritoriile ocupate din estul Ucrainei, ca Dumnezeu să vegheze asupra lor, să-i apere de orice rău şi să le dea biruinţă în încercări. Ne rugăm de asemenea ca Domnul să slăbească braţul încleştat al Rusiei asupra creştinilor evanghelici pentru ca aceştia să se poată închina şi mărturisi credinţa creştină în libertate.

Sursa: Christian Today

https://www.stiricrestine.ro/2019/03/15/biserica-fara-drepturi-si-fara-libertati-ce-ii-asteapta-pe-crestinii-evanghelici-din-teritoriile-ocupate-din-ucraina/?

„Unic din prima secundă, cadoul tău” . Pro Vita Iași lansează Imnul Marșului pentru Viață

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   ȘTIRI   /   Publicat: Vineri, 15 martie 2019, 12:59   /   Actualizat: Vineri, 15 martie 2019, 13:21  

ARTICOLE RELAȚIONATE

PS Ignatie, pledoarie PRO-VIAȚĂ: Dacă suntem cu adevărat consecvenți cu noi înșine și iubim viața, nu putem să alegem decât numai viața și pentru cei nenăscuți

 

Cu puțin timp înainte de Marșul pentru Viață, ce va avea loc pe data de 23 martie 2019 în peste 500 de localități din România și Republica Moldova, studenții ieșeni au lansat un imn pro viață care sintetizează tema de anul acesta „Unic din prima secundă” și îndeamnă tinerii din toată țara să participe la evenimentul pro viață al anului, scrie basilica.ro.

„Mamele aflate în situații dificile trebuie să își amintească faptul că un copil este un dar de la Dumnezeu, iar noi, studenții și societatea, în ansamblu, trebuie să contribuim la ocrotirea mamei și a copilului” a declarat pentru Basilica.ro Olivia Baer, voluntar Pro Vita Iași, autorul imnului „Unic din prima secundă 2019”.

„Este datoria noastră, ca tineri studenți, să apărăm ce este frumos și prețios și totodată să oferim din ceea ce știm să facem pentru a susține valorile fundamentale ale vieții umane. O mamă aflată în criză de sarcină trebuie sprijinită, cu gândul că va fi cândva mai bine, așa cum spunem și în imn”, a mai spus autorul imnului.

Unic din prima secundă

1. Cât m-am bucurat când ai aflat

Că mă porți în al tău pântec

Din prima secundă am sperat

Că voi fi un frumos cântec

Pe care îl vei fredona

În fiecare zi din viața ta

Refren:

Dragă mamă îți mulțumesc

Mi-ai dat șansa sa traiesc

Și m-ai considerat mereu

Unic din prima secundă, cadoul tău

2. Și chiar dacă ți-a fost greu

Nu ai renunțat la mine

Speranță ai avut mereu

Că într-o zi va fi mai bine

Așa că tu m-ai născut

Și astăzi sunt pe-acest pământ

Refren (de două ori):

Dragă mamă îți mulțumesc

Mi-ai dat șansa sa traiesc

Și m-ai considerat mereu

Unic din prima secundă, cadoul tău.

Muzica și versuri: Olivia Baer

Interpretează: Olivia Baer, Maria Cruț și Gabriela Cojocariu

https://www.activenews.ro/stiri/„Unic-din-prima-secunda-cadoul-tau-.-Pro-Vita-Iasi-lanseaza-Imnul-Marsului-pentru-Viata-155030

Atacuri armate la două moschei din Noua Zeelandă. 49 de persoane au fost ucise. Totul a fost transmis pe internet. Atacatorul s-a inspirat din manifestul norvegianului Breivik, autorul masacrului de la Oslo

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE   /   Publicat: Vineri, 15 martie 2019, 17:00   /   Actualizat: Vineri, 15 martie 2019, 19:37   

https://www.activenews.ro/externe/Atacuri-armate-la-doua-moschei-din-Noua-Zeel

Cel puțin 49 de oameni au fost uciși în timpul unor incidente armate asupra a două moschei din orașul neozeelandez Christchurch, în timpul rugăciunii de vineri, a declarat poliția, care a anunțat că patru persoane au fost reținute, informează AFP. . Atacatorul a publicat un „manifest” numit „Marea Înlocuire” în care incită la violență împotriva musulmanilor.  Premierul Noii Zeelande, Jacinda Ardern, a catalogat incidentul armat drept un „atac terorist bine planificat”.

„Decesele, din câte știm, s-au produs în două locuri, o moschee pe Deans Avenue și o altă moschee pe Linwood Avenue”, a declarat comisarul Mike Bush, care a adăugat că patru persoane au fost reținute. În această zi de rugăciune pentru musulmani, poliția le-a cerut credincioșilor să evite moscheile „peste tot în Noua Zeelandă”, a insistat Bush.

În momentul incidentului armat, moscheea Masjid al Noor, de pe Deans Avenue, era plină de credincioși, printre care și membrii echipei naționale de cricket a Bangladeshului, care au scăpat nevătămați.

Un martor a povestit pe site-ul de știri Stuff.co.nz că se pregătea să se roage când a auzit focuri de armă. În timp ce fugea, și-a văzut soția, care murise în fața moscheii. Un alt bărbat a declarat că a văzut trupuri peste tot, iar un al treilea martor a explicat pentru Radio New Zealand că a auzit focuri de armă și a văzut patru persoane căzute la pământ, „cu sânge peste tot”.

Autorul atacului s-a identificat online înainte de masacru ca fiind cetățeanul australian Brenton Tarrant. Pe un cont de Twitter care a fost șters, el a postat mai multe fotografii cu ceea ce par a fi încărcătoare de puști și un link către un manifest.

Documentul de 74 de pagini începe printr-un citat dintr-o poezie de Dylan Thomas: „Nu fi blând în acea noapte bună” și apoi continuă printr-un discurs despre genocid.

Tarrant vorbește despre motivațiile sale, el dorind să creeze „o atmosferă a fricii” și să „incite la violență” împotriva musulmanilor. Manifestul este numit „Marea Înlocuire”, după teoria conform căreia populația creștină europeană este înlocuită, ca urmare a migrației în masă și a creșterii demografice, de populații provenind din Orientul Mijlociu și din Africa Subsahariană.

În manifest, Tarrant face referire și la Darren Osbourne, cel care a fost închis pe viață după atacul său criminal asupra musulmanilor de la moscheea din Finsbury Park, în Londra, în 2017.

„Îi susțin pe cei care iau atitudine împotriva genocidului etnic și cultural. Luca Traini, Anders Breivik, Dylan Roof, Anton Lundin Pettersson, Darren Osbourne, etc”, se arată în document. Bărbatul a notat, de asemenea, că a fost născut „într-o familie din clasa muncitoare, cu venituri mici” și că a decis să ia atitudine pentru a asigura un viitor oamenilor săi.

Noua Zeelandă este considerată a doua cea mai sigură țară din lume, după Islanda, potrivit raportului Global Peace Index din 2018.

https://www.activenews.ro/externe/Atacuri-armate-la-doua-moschei-din-Noua-Zeelanda.-49-de-persoane-au-fost-ucise.-Totul-a-fost-transmis-pe-internet.-Atacatorul-s-a-inspirat-din-manifestul-norvegianului-Breivik-autorul-masacrului-de-la-Oslo

Federația de Gimnastică din Marea Britanie impune ca fetițele să se schimbe în aceleași săli cu băieții care se identifică fete. Antrenorii NU au voie să comunice părinților că fiica lor împarte camera cu un transgender

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE   /   Publicat: Vineri, 15 martie 2019, 11:05   /   Actualizat: Vineri, 15 martie 2019, 14:50   

FOTO: http://www.coachwise.ltd.uk

ARTICOLE RELAȚIONATE

Martina Navratilova, sancționată de comunitatea LGBT pentru comentariile „transfobice” la adresa sportivilor transgender

Renumit psihiatru american: Bărbații transgender nu devin femei, ei devin bărbați feminizați, interpreții unui rol. Iadul nu are altă înverșunare decât interesul de a se travesti într-un principiu moral

 

Gimnastele de sex feminin de toate vârstele, din miile de cluburi sportive britanice, trebuie să folosească de-acum înainte aceleași încăperi pentru a se schimba și aceleași toalete cu bărbații care se identifică femei. Aceasta este ultima decizie luată de forul de conducere sportiv din Marea Britanie.

Femeile și fetele care călătoresc la competiții oficiale au fost, de asemenea, informate că trebuie să împartă cazarea cu băieți și bărbați care se identifică femei, scrie Daily Mail.

Controversatul document emis se British Gymnastics, organizație care numără peste 350 000 de membri – majoritatea  cu vârsta sub 16 ani,  interzice antrenorilor să le comunice părinților că fiica lor împarte aceeași cameră cu un băiat care și-a schimbat sexul.

Orice sportivă care se simte „nemulțumită” de noile reguli trebuie să-și facă propriile „aranjamente alternative”, prevede controversatul document.

Nu se precizează însă clar dacă bărbații care identifică femei vor avea permisiunea de a împărți aceleași dușuri cu gimnastele de sex feminin.

Cum era de așteptat, noul regulament a provocat furia părinților, care spun că politica transgender a organizației – introdusă în urma lobby-ului făcut de organizații transgender – pune în pericol siguranța fiicelor lor.

Într-o hotărâre ulterioară, forul britanic anunța că băieții și bărbații care se identifică femei pot participa la competiții doar pentru femei. Băieții aflați la pubertate, care se identifică fete, pot concura în orice categorie destinată sexului femin. Gimnastele de sex masculin, care se identifică femei, aflate la post-pubertate, pot participa, de asemenea, la competițiile sprotive destinate femeilor, cu condiția să respecte standardele Comitetului Olimpic Internațional.

Regulile COI prevăd că, pentru a fi eligibile pentru competițiile sportive de sex feminin, femeile trans trebuie să trăiască în „sexul declarat” timp de cel puțin patru ani.

Noul regulament emis de British Gymnastics a fost trimis către mii de cluburi afiliate, provocând plângerile a sute de părinți ai sportivelor.

O mamă din Oxfordshire a declarat pentru The Mail că a fost „îngrozită” când a aflat noile reguli de la antrenorul fiicei sale de nouă ani. „Faptul că băieții au acum posibilitatea de a se schimba în același loc cu fetele este un coșmar. Nu mă bucur deloc și nici fiica mea nu este încântată. Am vorbit cu ceilalți părinți de la club, care nu puteau să creadă că un organism sportiv ar pune copiii în pericol în acest fel”.

O altă mamă, din Cambridgeshire, a declarat că nu-și va încuraja fiica „talentată” să mai participe la competiții sportive, în actualele condiții, pentru „propria ei siguranță”.

Acest nou scandal din lumea sportului vine după ce o serie de sportivi de elită, printre care Martina Navratilova, Sharron Davies și Dame Kelly Holmes, au  ieșit public pentru a denunța prezența femeilor transgender (născute bărbați) care concurează în sporturile destinate femeilor.

CELE MAI POPULARE

• CELE MAI CITITE
• CELE MAI COMENTATE

• 1Amiralul Romulus Hâldan: România, o țară ocupată! Armata Română nu mai are ce mobiliza, nu mai are resurse umane și nici materiale. Nu avem variante de apărare și nici industrie de armament, dotându-ne cu ce nu le mai trebuie altora
• 2În România se va desfășura prima cercetare medicală românească privind efectele rugăciunii
• 314 martie: Amintirea unui înger printre oameni: Nașterea dr. Alexandru Pesamosca. A operat peste 45.000 de copii: Astea-s împliniri domnule, nu vile și mașini!
• 4Lanțul de magazine românești Zanfir, cumpărat de Mega Image
• 5Co-fondatorul WhatsApp provoacă utilizatorii Facebook să-și șteargă conturile
• 6Raiffeisen Bank amenință că pleacă din România. Reacția senatorului Daniel Zamfir: Dacă ne amintim practicile înșelătoare pentru care au fost sancționați de ANPC, eu le aș ura „Drum bun, cale bătută!” Crede cineva că pleacă vreun câine de la măcelărie?
• 7Ivan Pațaichin și Mihai Mălaimare, printre cei care susțin campania Trăiește natural și mănâncă tradițional – campanie pentru promovarea produselor tradiționale românești
• 8Atacuri armate la două moschei din Noua Zeelandă. 49 de persoane au fost ucise. Totul a fost transmis pe internet. Atacatorul s-a inspirat din manifestul norvegianului Breivik, autorul masacrului de la Oslo
• 9Fostul șef al DNA Timișoara, Tamas Schiffbeck, s-a sinucis, aruncându-se în gol de la etajul șase al instituției
• 10Copii fără copilărie. Cum arată mâinile unui băiețel de 11 ani care culege și 

https://www.activenews.ro/externe/Federatia-de-Gimnastica-din-Marea-Britanie-impune-ca-fetitele-sa-se-schimbe-in-aceleasi-sali-cu-baietii-care-se-identifica-fete.-Antrenorii-NU-au-voie-sa-comunice-parintilor-ca-fiica-lor-imparte-camera-cu-un-transgender-155028

Richard Wurmbrand – Torturat pentru Hristos

 07.03.2019  |    Crestinul si BISERICA  |   1371  |     Timp de citire: 4 min

Într-o zi, am fost răpit de pe stradă de către comuniști și nu mi-am văzut copiii timp de 14 ani. Ca mii de creștini din România sovietică, delictul meu era că mărturisisem public că Hristos era Mântuitor. Am fost pastor luteran în România. Ani de zile, am condus o lucrare misionară secretă în rândul soldaților ruși care ne furaseră țara.

Pentru ei, am tipărit în secret mii de exemplare ale Bibliei și literatură creștină. Pe mulți dintre ei i-am adus la Hristos. Am lucrat și printre comuniștii români, pentru care am tipărit cărți.

În 1948, am fost răpit de comuniști. Am fost dus într-o închisoare aflată la 9 m sub pământ, am stat în izolare totală ani de zile. Vă vorbesc despre suferința întregii mele țări și a Bisericii din spatele Cortinei de Fier, care, în acei ani, a oferit nenumărați martiri, eroi și sfinți. Nu am văzut un alt om în afara anchetatorilor care ne băteau și ne torturau. Aerul intra printr-un tub. Ne întindeam pe niște mese de scris și priveam în tavan, atât. În această închisoare nu am auzit nici cel mai mic zgomot niciodată. Gardienii purtau încălțăminte de pâslă și era o tăcere ce putea fi tăiată cu cuțitul.

În izolare totală, puteam vedea dacă religia creștină e bazată pe adevăr sau nu. Sunt un pastor care nu cunoaște Biblia. Nu am mai citit Biblia de 14 ani și am uitat-o, dar am trăit realități spirituale, am atins lumea îngerilor.

Prima dată când ne-au pus în izolare totală a fost îngrozitor. Fiecare am retrăit păcatele din trecut și ne-am amintit de tot ce am greșit. Toți aveam o durere de nedescris în inimi la gândul că nu făcuserăm tot ce ne stătea în puteri pentru Cel care S-a sacrificat pentru noi pe cruce. Când eram cuprinși de acest fel de remușcare, pereții celulei începeau să strălucească precum diamantele. Niciodată nu am văzut frumusețile întâlnite în celula întunecată de sub pământ. Regele regilor, Isus, era cu noi! El ne-a șters lacrimile din ochi și ne-a spus cuvinte de iubire și de iertare. Eram alături de Hristos și uitasem că ne aflam în închisoare.

Uneori eram duși la interogatoriu, bătuți și torturați. Ca sfântul Ștefan, nu vedeam torționarii comuniști și închisoarea, căci eram înconjurați de îngeri, eram cu Dumnezeu. Nu mai credeam în Dumnezeu, Hristos și îngeri pentru că așa spune Biblia, căci nu mai știam versetele biblice, ci pentru că experimentaserăm credința noi înșine.

După ani de izolare totală, a venit ce era mai rău. Am fost puși împreună în celule mai mari, uneori cu 200-300 de oameni. Nu vă voi spune tot adevărul, nu ați suporta tot. În închisoarea din Pitești, prizonierii creștini stăteau legați pe cruci neîntrerupt timp de patru zile și nopți. Din când în când, crucile erau coborâte pe podea și sute de alți prizonieri erau bătuți și torturați ca să-și facă nevoile pe fețele și trupurile celor răstigniți. Apoi crucile erau ridicate din nou, iar comuniștii stăteau în jurul lor, înjurând și batjocorind: „Priviți-vă Hristosul! Ce frumos e și ce mireasmă vă aduce din rai!” Apoi loveau prizonierii ca să îngenuncheze și să se închine în fața acelor crucifixuri vii mânjite.

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/10242-richard-wurmbrand-torturat-pentru-hristos#axzz5iLaka7ZA

BISERICA ÎN TIMP – Editorial de Sorin Pețan

07.03.2019  |    Crestinul si BISERICA  |

Povestea creștinismului e uimitoare. În 2000 de ani, o sectă a iudaismului născută într-o fundătură a Imperiului Roman, devine un curent care mătură toată lumea… 

În câteva pagini, e dificil și doar să zgârii suprafața, legat de evoluția Bisericii în timp. Totuși, ne-am dorit să vă dăm o idee de ansamblu și frânturi esențiale din lunga și colorata istorie a Bisericii din care facem parte. 

Biserica a avut o evoluție interesantă și dinamică în timp, răspunzând la dileme noi, încercând să păstreze unitatea, dar și adevărul. E o istorie a reformelor și contra-reformelor, a tradițiilor străvechi în tensiune cu lucruri noi (noul fiind uneori pas înainte, uneori erezie), o luptă a vieții spirituale autentice cu legalismul și instituționalizarea, o dispută privind legitimitatea asocierii Bisericii cu statul pentru a promova credința, o lume în care disputele teologice au fost și benefice (clarificarea esenței credinței), dar și dăunătoare, cauzând rupturi dureroase. 

Tensiunile le vedem începând devreme, la apostoli, Biserica încercând să înțeleagă cum să se raporteze la Lege și la iudaismul în care se născuse, dar și la creștinii ne-iudei care începeau să devină parte însemnată a Bisericii. Gradual, creștinismul se separă de iudaism și devine deschis pentru toată lumea, un mare pas definitoriu în istorie.

A venit apoi răspândirea creștinismului în primele secole, o perioadă și de persecuții și martiraj. Un alt mare jalon a fost tranziția creștinismului de la religie-paria la religie acceptată, apoi dominantă, în Imperiul Roman. Biserica primea putere politică, triumfând asupra păgânismului. 

Au urmat secole tulburi, când Imperiul Roman s-a prăbușit sub presiunea invaziilor popoarelor migratoare sau a otomanilor, întâi Roma, apoi Bizanțul. Biserica a rămas însă un pilon stabil în Evul Mediu, promovând știința și cultura, dar și acumulând putere politică și avere. Ca atare, a fost însă victima unui recul gradual în societate, început o dată cu epoca modernă și ridicarea rațiunii în detrimentul spiritualității, care a redus influența ei, în special în lumea occidentală.

Primul mileniu de istorie e comun tuturor creștinilor, deși au mai fost curente teologice diferite de perspectiva oficială (majoritatea tratate ca eretice de Biserică). Prima mare separare a fost Schisma din 1054, între Catolicism și Ortodoxie. În cadrul Bisericii Catolice, cinci secole mai târziu, a avut loc Reforma Protestantă, care apoi a dat și ea naștere la mai multe mișcări, ca răspuns la provocările date de Renaștere, Iluminism și Modernism. În toate ramurile creștine, au existat simultan și oameni sinceri care l-au căutat pe Dumnezeu, dar și oameni cu alte priorități care au făcut deservicii credinței, făcând adesea greu de despărțit grâul de neghină pentru noi, azi…….

Sorin Pețan, 

Redactor, Alfa Omega TV Magazin

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/10240-biserica-in-timp-editorial-de-sorin-petan#axzz5iLaka7ZA

Părintele Trifa – Întemeietorul Oastei Domnului

 08.03.2019  |    Crestinul si BISERICA  |

7 publicaţii difuzate în mai mult de 13 miloane de exemplare, 44 de cărţi într-un tiraj total de peste 550 de mii de exemplare, precum şi sute de mii de suflete cuprinse în mişcarea „Oastea Domnului” de renaştere spirituală din Biserica Ortodoxă, sunt câteva repere ale activităţii impresionante desfăşurate de preotul Iosif Trifa între anii 1922-1938. La o populaţie de 15 miloane de locuitori ai României acelei epoci, activitatea sa rămâne cea mai amplă lucrare misionară a ortodoxiei româneşti din veacul trecut.

În satul Certege din Munţii Apuseni vine pe lume în ziua de 3 martie 1888, Iosif Trifa. Mama sa, profund credincioasă, îi insuflă de mic credinţa în Dumnezeu. Iosif Trifa urmează gimnaziul la Beiuş, apoi cursurile Institutului Teologic-Pedagogic din Sibiu. După absolvire, la vârsta de 23 de ani se căsătoreşte cu o nepoată a eroului Avram Iancu, Iuliana. Este hirotonit preot în Vidra de Sus. Aici i se nasc patru copii, din care va supravieţui doar unul: Gheorghe Titus. După doar şapte ani de la căsătorie se stinge din viaţă şi soţia sa împreună cu ultima lor fetiţă, Augustina. Această durere îl apropie şi mai mult de Dumnezeu.

Începe să scrie intens pentru o mulţime de reviste şi ziare, desfăşurând în următorii 3 ani o amplă activitate publicistică. Colaborează regulat la o mulţime de reviste din ţară şi chiar din străinătate cu tot felul de scrieri pline de adevăr, putere şi inspiraţie. În anul 1920 i se tipăreşte la Arad prima carte: „Spre Canaan”. După încă un an, i se oferă slujba de duhovnic la Academia Teologică din Sibiu, slujbă pe care o acceptă, părăsind pentru totdeauna satul Vidra de Sus.

Începând cu ianuarie 1922 Mitropolia Sibiului decide să tipărească o gazetă religioasă numită „Lumina Satelor”. Părintele Iosif Trifa este numit redactor şi încă din primul număr începe munca şi lupta pentru mântuirea sufletească a neamului românesc. Deşi slujba de redactor îi era cu totul necunoscută, Părintele Iosif Trifa şi-a asumat toată corvoada redacţiei: primirea scrisorilor,
asigurarea materialului necesar,
clasificarea pe pagini, supravegherea corecturii şi a paginaţiei, grija expediţiei, a răspunsurilor către cititori şi a apariţiei la timp, săptămână de săptămână.

În noaptea de Anul Nou 1923, nemulţumit de puţinele roade aduse, sub inspiraţia Duhului Sfânt, publică în primul număr din „Lumina Satelor” o hotărâre prin care îi chema pe oameni să părăsească păcatele şi să se întoarcă la Dumnezeu. În câţiva ani, tot mai mulţi oameni îi aud chemarea şi se hotărăsc să înceapă o altă viaţă. Iosif Trifa numeşte această mişcare de renaştere spirituală „Oastea Domnului”. 

În anul 1927 se îmbolnăveşte grav ca urmare a muncii istovitoare de scriitor şi redactor. Suferă prima operaţie. În următorii zece ani, câţi va mai trăi, va mai suporta şase operaţii grele, fiind internat periodic în diferite sanatorii din ţară şi din străinătate. În anul 1929 îşi vinde casa de la ţară şi cumpără tipografia Oastei Domnului. Organizează o librărie a Oastei, iar în anul 1930 fondează revista „Oastea Domnului” distribuită ca supliment al foii „Lumina Satelor”. Reprezentanţii Mitropoliei de la Sibiu încep elaborarea unor statute oficiale ale Oastei Domnului, cu ajutorul cărora doresc să reorganizeze voluntariatul duhovnicesc şi misionarismul laic născut în Biserica Ortodoxă Română prin munca şi jerfta Păr. Iosif Trifa.

Un documentar produs de Aionios Media și Editura „Traian Dorz” în 2008, ce va fi difuzat în ianuarie pe Alfa Omega TV.

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/10254-parintele-trifa-intemeietorul-oastei-domnului#axzz5iLaka7ZA

Trăim un creștinism administrativ – Teofil Stanciu

08.03.2019  |    Crestinul si BISERICA  |   83  |     Timp de citire: 7 min

Privind la felul în care merg lucrurile în creștinismul evanghelic (dar nu numai), îmi pare imposibil de evitat constatarea că funcționăm într-o paradigmă pregnant administrativă. Poate că acesta e și unul dintre motivele pentru care viața noastră, ce are un parcurs prea puțin… administrativ, se armonizează adesea dificil, cu opinteli și sforțări, cu o credință standardizată și birocratizată.

Să luăm de pildă relația dintre instituții și comunitate. Deși, teoretic și în mod tradițional, comunitățile locale (fie baptiste, fie penticostale) își revendică drept model Biserica primară, unde prioritatea cădea pe chestiuni spirituale și unde aspectul organic al adunării era foarte vizibil, în practica actuală, instituțiile care au căpătat forță și importanță sunt tot mai multe și mai puternice: comunitățile zonale, uniunile, școlile teologice, organizațiile confesionale concurente, ONG-uri etc. Acestea exclud membrii (adică biserici întregi), iau măsuri împotriva unor pastori, stabilesc criteriile de validare a pastorilor, stabilesc direcții strategice, își „fură” adepți etc…

Există o incontestabilă ierarhie de facto, chiar dacă mereu e ascunsă sub titulatura comunitară standardizată „frate”/„soră”. În ultima vreme, aceste structuri ierarhice au fost adesea contestate, puse sub semnul întrebării, privite cu neîncredere ori, în unele situații, s-au discreditat singure prin vocile unor glăsuitori reprezentativi (cel mai celebru este cazul fostului purtător de cuvânt al BOR, ca să culegem exemple din ograda altora). Totuși, ele continuă să existe și să exercite o influență și o autoritate semnificativă. Nu discut aici dacă e bine sau rău, ci doar evidențiez o discrepanță între modelul invocat și realitate.

Putem porni și de la bază spre vârf. Adunările generale ale bisericilor poartă o tot mai puternică amprentă a unor ședințe de asociație, adunări ale acționarilor sau ședințe de partid: raport de activitate, raport de gestiune, alegeri democratice de membri, evaluări de candidaturi, presiuni, manipulări, grupuri de interese etc. Pastorii sunt evaluați după criterii preponderent cantitative sau de imagine: spirit managerial, capacitatea de a spori numeric o comunitate, elocința, gradele universitare, deschiderea sau închiderea teologică (fără să fie vorba, efectiv, de o evaluare a ortodoxiei dogmatice într-un sens tare).

Toate aceste preocupări ale fiecărei comunități (care sunt legitime în contextul lor) au totuși destul de puțin în comun cu modelul invocat: cel al Bisericii primare. Care Biserică nu pare să fi avut adunări generale pentru proiecte de buget, nu alegeau comitete în mod „democratic”, nu își alegeau pastorii cu 3/4 din voturile valabil exprimate, nu cereau spirit antreprenorial sau proiect managerial pe următorii 5-10 ani, nu voiau clădiri noi și încăpătoare ș.a.m.d………………………………..

Teofil Stanciu este traducător și editor-coordonator la editura Casa Cărții; blogger de ocazie; absolvent al Facultății de Litere, secție cu dublă specializare: teologie-română. Interesat de istoria Bisericii, istoria mentalităților, interacțiunea dintre cultură și religie, reflectarea transcendentului în literatură, relațiile interconfesionale, teologie publică.Vă recomandăm blogul său:
http://www.drezina.wordpress.com

 

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/10263-traim-un-crestinism-administrativ-teofil-stanciu#axzz5iLaka7ZA

Biserica – așteptând și grăbind venirea Domnului

 08.03.2019  |    Crestinul si BISERICA  |

Starea Bisericii, ilustrată în Scriptură de biserica din Laodiceea, cea pentru care Domnul are cuvinte foarte grele, reflectă starea actuală a Trupului lui Hristos din România și probabil și din alte zone. Și cu toate acestea, paradoxal, se pare că Dumnezeu deschide pentru această Biserică sezonul marelui seceriș. Da, înainte de revenirea Lui, suntem parte dintr-un mare și ultim seceriș.

Toți se vor întoarce la El? Cu siguranță nu, chiar dacă în zilele care vin, tot „pământul va fi plin de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acopăr.” (Habacuc 2:14)

Dacă acesta este ultimul mare seceriș, poate fi chiar atât de aproape revenirea Domnului, în situația în care Mireasa Lui pare că este încă nepregătită?

Asemenea ucenicilor, când auzim de seceriș, ne gândim la neghină. Pilda neghinei (Matei 13) este prezentată detaliat, ba chiar explicată clar de către Isus câteva pasaje mai târziu, ca să nu fie loc de interpretări. Pornind de aici, avem o primă prioritate pentru Biserică în următorii ani:

A) Focalizarea pe seceriș

Prezența neghinei în holda coaptă, gata de seceriș, poate să cauzeze diferite reacții. În primul rând, am fi tentați să ne preocupăm de neghină, să încercăm să o smulgem, să o condamnăm, să încercăm să o distrugem. Sau, vorbind în termeni spirituali, să judecăm lucrurile, să ne întrebăm de ce Dumnezeu nu intervine, de ce lasă răul să se întindă, riscând contaminarea și compromiterea întregii recolte. 

Sau să alegem să ne focalizăm pe seceriș, pe recoltă… pe evanghelizare și ucenicizare, pe sfințire și creștere spirituală. Domnul ne avertizează: „ca nu cumva smulgând neghina, să smulgeți și grâul împreună cu ea. Lasați-le să crească amândouă până la seceriș…” (Matei 13:29-30), arătând că în final El „va trimite pe îngerii Săi, și ei vor smulge din Împărăția Lui toate lucrurile care sunt pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea, și-i va arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul și scrâșnirea dinților.” (Matei 13:41-42)

Da, El va face separarea și judecata, nu noi! La timpul hotărât de EL și în termenii Lui.

B) Împăratul și Împărăția Sa

Extinderea Împărăției este un subiect teologic la modă. Vorbim însă mai mult despre Împărăție și mai puțin despre Împărat. Este mai comod să ne raportăm la El ca la un Prunc, Miel, chiar la un Isus răstignit pe cruce, dar avem rezerve să-L vedem ca Judecător. Ordinea normală se restabilește, iar „așteptând și grăbind revenirea Lui” va trebui să devină mesajul și motivația centrală.

C) Burdufuri noi

Burdufuri noi înseamnă structuri noi, sisteme noi, paradigme noi, moduri de operare noi. Biserica trebuie să își reconsidere valorile și modalitățile de slujire eficientă, având ca reper Biserica Primară. Ekklesia, în accepțiunea inițială nu era o clădire, un templu, o structură cultică, ci o comunitate, parte a societății, influențând societatea.

Dumnezeu are pregătit un vin nou… Este absolut necesară, dar nu suficientă, doar rugăciunea pentru trezire, trebuie să fim parte, ca ambasadori ai Cerului, din transformarea și reformarea întregii societăți, începând cu zona spirituală. Domnul a început să scuture toate lucrurile, și o face pornind chiar de la noi, Biserica Lui.

D) Pregătirea Miresei, așteptarea Mirelui……………………………

Tudor Pețan, președinte Alfa Omega TV

https://alfaomega.tv/crestinulsisocietatea/biserica/10258-biserica-asteptand-si-grabind-venirea-domnului