LIBERTATEA RELIGIOASA

download

LEGE privind libertatea religioasa si regimul general al cultelor

Parlamentul României adopta prezenta lege.

CAPITOLUL I

Dispozitii generale

Art. 1. – (1) Statul român respecta si garanteaza dreptul fundamental la libertate de gândire, de constiinta si religioasa al oricarei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constitutiei si tratatelor internationale la care România este parte.

(2) Nimeni nu poate fi împiedicat sa dobândeasca si sa exercite drepturi recunoscute prin lege si nici nu poate fi constrâns, urmarit sau pus într-o situatie de inferioritate pentru credinta sau apartenenta sa la o grupare, asociatie religioasa sau cult ori pentru exercitarea, în conditiile prevazute de lege, a libertatii religioase.

Art. 2. – (1) Libertatea religioasa include libertatea oricarei persoane de a îsi manifesta credinta religioasa în mod individual sau în colectiv, în public sau în particular, prin cult, învatamânt, practici si îndeplinirea ritualurilor, precum si libertatea de a îsi schimba credinta religioasa.

(2) Libertatea de a îsi manifesta credinta religioasa nu poate face obiectul altor restrângeri decât a celor care sunt prevazute de lege si constituie masuri necesare într-o societate democratica pentru siguranta publica, protectia ordinii, a sanatatii sau a moralei publice ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Art. 3. – Parintii, tutorii sau alti reprezentanti legali au dreptul exclusiv de a opta pentru educatia religioasa a copiilor minori, conform propriilor convingeri.

Art. 4. – Orice persoana sau comunitate religioasa are dreptul de a stabili si mentine legaturi cu credinciosi sau comunitati de credinciosi, la nivel national si international.

Art. 5. – (1) Orice persoana are dreptul sa îsi manifeste credinta religioasa în mod colectiv, conform propriilor convingeri si prevederilor prezentei legi, atât în structuri religioase cu personalitate juridica, cât si în structuri fara personalitate juridica.

(2) Structurile religioase cu personalitate juridica reglementate de prezenta lege sunt cultele si asociatiile religioase, iar structurile fara personalitate juridica sunt gruparile religioase.

(3) În activitatea lor cultele, asociatiile religioase si gruparile religioase au obligatia sa respecte Constitutia si legile tarii si sa nu aduca atingere sigurantei nationale, ordinii, sanatatii si moralei publice, precum si drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

(4) Este interzisa prelucrarea datelor cu caracter personal legate de convingerile religioase, cu exceptia situatiei când persoana vizata si-a dat în mod expres consimtamântul pentru aceasta.

(5) Este interzisa obligarea persoanelor sa îsi mentioneze religia, în orice relatie cu autoritatile publice sau cu persoanele juridice de drept privat.

Art. 6. – (1) Gruparea religioasa este forma de asociere fara personalitate juridica a unor persoane fizice care, fara nici o procedura prealabila si în mod liber, adopta si exercita o credinta religioasa.

(2) Asociatia religioasa este persoana juridica de drept privat, constituita în conditiile prezentei legi, care are ca obiect principal de activitate manifestarea unei credinte religioase.

(3) O asociatie religioasa poate deveni cult în conditiile prezentei legi.

CAPITOLUL II

Cultele

SECTIUNEA 1

Relatiile dintre stat si culte

Art. 7. – (1) Statul român recunoaste cultelor rolul spiritual, educational, social-caritativ, cultural si de parteneri sociali, precum si statutul acestora de factori ai pacii sociale.

(2) Statul român recunoaste rolul important al Bisericii Ortodoxe Române si al celorlalte biserici si culte recunoscute, în istoria nationala a României si în viata societatii românesti.

Art. 8. – (1) Cultele recunoscute sunt persoane juridice de utilitate publica. Ele se organizeaza si functioneaza în baza prevederilor constitutionale si ale prezentei legi, în mod autonom, potrivit propriilor statute.

(2) De asemenea, sunt persoane juridice si partile componente ale cultelor, asa cum sunt mentionate în statutele sau codurile canonice proprii, daca îndeplinesc cerintele prevazute în acestea.

(3) Cultele functioneaza cu respectarea prevederilor legale si în conformitate cu propriile statute sau coduri canonice, ale caror prevederi sunt aplicabile propriilor credinciosi.

(4) Denumirea unui cult nu poate fi identica sau confundabila cu cea a altui cult recunoscut în România.

Art. 9. – (1) În România nu exista religie de stat; statul este neutru fata de orice credinta religioasa sau ideologie atee.

(2) Cultele sunt egale în fata legii si a autoritatilor publice. Statul, prin autoritatile sale, nu va promova si nu va favoriza acordarea de privilegii sau crearea de discriminari fata de vreun cult.

(3) Statul român coopereaza cu cultele în domeniile de interes comun si sprijina activitatea acestora.

(4) Statul român, prin autoritatile publice abilitate, sprijina activitatea spiritual-culturala în strainatate a cultelor recunoscute în România.

(5) Statul poate încheia cu cultele recunoscute parteneriate în domeniile de interes comun, cât si acorduri pentru reglementarea unor aspecte specifice traditiei cultelor, care se supun aprobarii prin lege.

Art. 10. – (1) Cheltuielile pentru întretinerea cultelor si desfasurarea activitatilor lor se vor acoperi, în primul rând, din mijloacele proprii ale cultelor, create si administrate în conformitate cu statutele lor.

(2) Cultele pot stabili contributii din partea credinciosilor lor pentru sustinerea activitatilor pe care le desfasoara. Contributiile vor fi deduse din baza de calcul a impozitului pe venit, în conditiile legii.

(3) Statul promoveaza sprijinul acordat de cetateni cultelor prin deduceri din impozitul pe venit si încurajeaza sponsorizarile catre culte, în conditiile legii.

(4) Statul sprijina, la cerere, prin contributii, în raport cu numarul credinciosilor cetateni români si cu nevoile reale de subzistenta si activitate, salarizarea personalului clerical si neclerical apartinând cultelor recunoscute. Statul sprijina cu contributii în cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unitatilor de cult cu venituri reduse, în conditiile stabilite prin lege.

(5) Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind functionarea unitatilor de cult, pentru reparatii si constructii noi, în raport cu numarul credinciosilor cetateni români si cu nevoile reale.

(6) Statul sprijina activitatea cultelor recunoscute si în calitate de furnizori de servicii sociale.

Art. 11. – Sprijinul statului consta si în acordarea de facilitati fiscale, în conditiile legii.

Art. 12. – Utilizarea fondurilor banesti primite de la bugetul de stat sau bugetele locale, precum si respectarea destinatiei bunurilor primite în proprietate sau folosinta de la autoritatile publice locale sau centrale, se supun controlului statului.

Art. 13. – (1) Raporturile dintre culte se desfasoara pe baza întelegerii si a respectului reciproc.

(2) În România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si învrajbire religioasa.

(3) Împiedicarea sau tulburarea libertatii de exercitare a vreunui cult recunoscut se pedepseste conform prevederilor legale.

Art. 14. – (1) Fiecare cult trebuie sa aiba un organ national de conducere sau de reprezentare.

(2) Unitatile de cult, inclusiv filiile lor fara personalitate juridica, se înfiinteaza si se organizeaza de catre culte potrivit propriilor statute, regulamente si coduri canonice.

(3) Înfiintarea unitatii de cult trebuie sa fie comunicata spre evidenta Ministerului Culturii si Cultelor.

(4) Unitatile de cult nou înfiintate ca persoane juridice pot solicita si primi sprijin financiar în limitele si conditiile prevazute de legea bugetului.

Art. 15. – Sigiliile si stampilele folosite de catre un cult sau de catre o unitate locala de cult trebuie sa contina si denumirea oficiala sub care cultul a fost recunoscut, sau initialele acesteia.

Art. 16. – (1) Cultele recunoscute pot folosi în desfasurarea activitatilor lor orice limba vor considera de cuviinta.

(2) În relatiile oficiale cu autoritatile statului, cultele recunoscute vor folosi limba oficiala.

SECTIUNEA a 2-a

Dobândirea calitatii de cult

Art. 17. – (1) Calitatea de cult recunoscut de stat se dobândeste prin hotarâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, de catre asociatiile religioase care, prin activitatea si numarul lor de membri, ofera garantii de durabilitate, stabilitate si interes public.

(2) Prin hotarârea Guvernului prevazuta la alin. (1) se ia act si de statutul de organizare si functionare sau codul canonic al cultului respectiv.

Art. 18. – Asociatia religioasa care urmareste sa dobândeasca calitatea de cult va formula o cerere în acest sens la Ministerului Culturii si Cultelor, însotita de urmatoarea documentatie:

a) dovada ca este constituita legal si functioneaza neîntrerupt pe teritoriul României ca asociatie religioasa de cel putin 12 ani;

b) listele originale cuprinzând adeziunile unui numar de membri cetateni români cu domiciliul în România cel putin egal cu 0,1% din populatia României, conform ultimului recensamânt;

c) marturisire de credinta proprie si statutul de organizare si functionare care sa cuprinda: denumirea cultului, care nu poate fi identica sau asemanatoare cu cea a unui alt cult deja recunoscut, structura sa de organizare centrala si locala, modul de conducere, administrare si control, organele de reprezentare, modul de înfiintare si desfiintare a unitatilor locale, statutul personalului propriu, principalele activitati pe care cultul întelege sa le desfasoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale; alte prevederi specifice cultului respectiv.

Art. 19. – (1) În termen de 60 de zile de la data depunerii cererii, Ministerul Culturii si Cultelor înainteaza Guvernului documentatia de recunoastere a cultului, însotita de avizul sau consultativ, întocmit pe baza documentatiei depuse.

(2) Daca documentatia este incompleta sau statutele contin prevederi contrare legii, acestea se restituie motivat spre completare sau modificare, iar termenul de solutionare se prelungeste corespunzator.

Art. 20. – (1) În termen de 60 de zile de la primirea avizului, Guvernul se pronunta asupra cererii prin hotarâre de recunoastere sau de respingere motivata.

(2) Hotarârea Guvernului se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, si poate fi atacata în justitie, conform prevederilor Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

(3) În caz de respingere, asociatia religioasa poate relua procedura de dobândire a calitatii de cult numai dupa trecerea unui an de la data publicarii hotarârii Guvernului de respingere sau de la data când hotarârea instantei de contencios administrativ a devenit irevocabila.

(4) Drepturile si obligatiile aferente calitatii de cult recunoscut se pot exercita de la data intrarii în vigoare a hotarârii Guvernului de recunoastere.

Art. 21. – Guvernul, prin hotarâre, la propunerea Ministerului Culturii si Cultelor, poate retrage calitatea de cult recunoscut atunci când prin activitatea sa, cultul aduce atingeri grave sigurantei, ordinii, sanatatii sau moralei publice, ori drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

Art. 22. (1) Modificarea si completarea statutelor de organizare si functionare sau codurilor canonice ale cultelor se comunica spre recunoastere Ministerului Culturii si Cultelor.

(2) Actele administrative emise în temeiul prevederilor acestei sectiuni, precum si neemiterea acestora în termenele prevazute, pot fi atacate în justittie, în conditiile legii.

SECTIUNEA a 3-a

Personalul

Art. 23. – (1) Cultele îsi aleg, numesc, angajeaza sau revoca personalul potrivit propriilor statute, coduri canonice sau reglementari.

(2) Personalul cultelor poate fi sanctionat disciplinar pentru încalcarea principiilor doctrinare sau morale ale cultului.

(3) Personalul clerical si cel asimilat al cultelor recunoscute nu poate fi obligat sa dezvaluie faptele încredintate sau de care a luat cunostinta în considerarea statutului lor.

Art. 24. – (1) Salariatii si asiguratii cultelor religioase ale caror case de pensii sunt integrate în sistemul asigurarilor sociale de stat vor fi supusi prevederilor legislatiei privind asigurarile sociale de stat.

(2) Salariatii si asiguratii cultelor care dispun de case de pensii sau fonduri de pensii proprii se supun regulamentelor adoptate de catre organele de conducere ale cultelor, în conformitate cu statutele acestora si în acord cu principiile generale ale legislatiei privind asigurarile sociale de stat.

Art. 25. – Personalul clerical si cel asimilat, precum si personalul monahal apartinând cultelor recunoscute, este scutit de îndeplinirea serviciului militar.

Art. 26. – (1) Cultele pot avea organe proprii de judecata religioasa pentru problemele de disciplina interna, conform statutelor si reglementarilor proprii.

(2) Pentru problemele de disciplina interna sunt aplicabile în mod exclusiv prevederile statutare si canonice.

SECTIUNEA a 4-a

Patrimoniul

Art. 27. – (1) Cultele recunoscute si unitatile lor de cult pot avea si dobândi în proprietate sau administrare bunuri mobile si imobile, asupra carora pot dispune în conformitate cu statutele proprii.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele afectate direct si exclusiv cultului, stabilite conform statutelor proprii în conformitate cu traditia si practicile fiecarui cult, dobândite cu titlu, sunt insesizabile si imprescriptibile si pot fi înstrainate doar în conditiile statutare specifice fiecarui cult.

(3) Prevederile alin. (2) nu afecteaza redobândirea bunurilor sacre confiscate în mod abuziv de catre stat în perioada 1940-1989, precum si a celor preluate fara titlu.

Art. 28. – (1) Unitatile locale ale cultelor pot avea si întretine, singure sau în asociere cu alte culte, cimitire confesionale pentru credinciosii lor. Cimitirele confesionale se administreaza potrivit regulamentelor cultului detinator. Identitatea confesionala a cimitirelor istorice este protejata de lege.

(2) În localitatile în care nu exista cimitire comunale si unele culte nu au cimitire proprii, persoanele decedate care apartineau cultelor respective sunt înhumate potrivit ritului propriu, în cimitirele existente în functiune, cu acordul cultului detinator al cimitirului.

(3) Autoritatile administratiei publice locale au obligatia de a înfiinta cimitire comunale si orasenesti în fiecare localitate.

(4) Cimitirele comunale sau orasenesti se organizeaza astfel încât sa aiba sectoare corespunzatoare pentru fiecare cult recunoscut, la cererea cultelor ce functioneaza în localitatea respectiva.

Art. 29. – (1) Cultele au dreptul exclusiv pentru producerea si valorificarea obiectelor si bunurilor necesare activitatii de cult, în conditiile legii.

(2) Utilizarea operelor muzicale în activitatea cultelor recunoscute se face fara plata taxelor catre organele de gestiune colectiva a drepturilor de autor.

Art. 30. – Bunurile bisericesti sau similare din strainatate, proprietate a statului român sau a cultelor religioase din România, pot constitui obiectul unor acorduri bilaterale semnate de statul român, la solicitarea celor interesati.

Art. 31. – (1) Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel – contributii, donatii, succesiuni – precum si orice alte bunuri intrate în mod legal în patrimoniul unui cult nu pot face obiectul revendicarii lor ulterioare.

(2) Persoanele care parasesc un cult recunoscut nu pot emite pretentii asupra patrimoniului cultului respectiv.

(3) Disputele patrimoniale dintre cultele recunoscute se solutioneaza pe cale amiabila, iar în caz contrar, potrivit dreptului comun.

(4) În cazul retragerii calitatii de cult recunoscut potrivit prevederilor prezentei legi sau a dizolvarii, destinatia patrimoniului este cea stabilita prin statutul acestuia.

SECTIUNEA a 5-a

Învatamântul organizat de culte

Art. 32. – (1) În învatamântul de stat predarea religiei este asigurata prin lege exclusiv cultelor recunoscute.

(2) Personalul didactic care preda religia în scolile de stat se numeste cu acordul cultului pe care îl reprezinta, în conditiile legii.

(3) În cazul în care un cadru didactic savârseste abateri grave de la doctrina sau morala cultului, cultul îi poate retrage acordul de a preda religia, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de munca.

Art. 33. – (1) Cultele au dreptul sa înfiinteze si sa administreze unitati de învatamânt pentru pregatirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum si a altor specialisti necesari activitatii religioase a fiecarui cult, în conditiile prevazute de lege.

(2) Fiecare cult este liber sa-si stabileasca forma, gradul, numarul si planul de scolarizare pentru institutiile de învatamânt proprii, în conditiile prevazute de lege.

Art. 34 (1) Cultele îsi elaboreaza planurile si programele de învatamânt pentru învatamântul teologic preuniversitar si programele pentru predarea religiei. Acestea se avizeaza de catre Ministerul Culturii si Cultelor si se aproba de Ministerul Educatiei si Cercetarii.

2) Pentru învatamântul superior, planurile si programele de învatamânt se elaboreaza de institutiile de învatamânt, cu acordul cultului respectiv, si se aproba de senatele universitare.

Art. 35. – (1) Personalul didactic din unitatile de învatamânt teologic integrate în învatamântul de stat se recunoaste de catre Ministerul Educatiei si Cercetarii, în conditiile prevazute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauza.

(2) Personalul didactic din unitatile de învatamânt neintegrate în învatamântul de stat se numeste de catre organele statutare ale cultelor religioase în conformitate cu statutele acestora. Cadrele didactice vor avea calificarea necesara conform normelor legale în vigoare pentru învatamântul de stat de grad corespunzator.

Art. 36. – (1) În centrele de plasament organizate de institutiile publice, particulare sau apartinând cultelor religioase, educatia religioasa a copiilor se face conform apartenentei lor religioase.

(2) În centrele de plasament organizate de culte, copiii minori carora nu li se cunoaste religia vor fi educati potrivit doctrinei cultului organizator.

(3) În centrele de plasament finantate de autoritatile publice, consiliile de conducere ale acestora si autoritatea locala pentru protectia copilului hotarasc asupra religiei în care vor fi educati copiii minori carora nu li se cunoaste religia.

Art. 37. – Salarizarea personalului didactic si administrativ din unitatile de învatamânt teologic neintegrate în învatamântul de stat se asigura de catre culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii si Cultelor, poate asigura o contributie la salariu, cu respectarea principiului proportionalitatii, în conditiile prevazute de lege.

Art. 38. – Echivalarea si recunoasterea diplomelor si a certificatelor de studii teologice obtinute în strainatate se fac în conditiile prevazute de lege.

Art. 39. – (1) Cultele recunoscute au dreptul de a înfiinta si administra forme de învatamânt confesional de toate gradele, profilurile si specializarile.

(2) Statul poate sustine financiar învatamântul confesional, în conditiile legii.

(3) Unitatile de învatamânt confesional dispun de autonomie organizatorica si functionala potrivit statutelor si canoanelor lor, în concordanta cu prevederile legale ale sistemului national de învatamânt.

(4) În unitatile de învatamânt confesional elevii sau studentii se pot înscrie indiferent de religie sau confesiune, garantându-se libertatea educatiei religioase a acestora corespunzatoare propriei religii sau confesiuni.

CAPITOLUL III

Asociatiile religioase

Art. 40. – (1) Libertatea religioasa se poate exercita si în cadrul asociatiilor religioase, care sunt persoane juridice alcatuite din cel putin 300 de persoane, cetateni români cu domiciliul în România, care se asociaza în vederea manifestarii unei credinte religioase.

(2) Asociatia religioasa dobândeste personalitate juridica prin înscrierea în Registrul asociatiilor religioase aflat la grefa judecatoriei în a carei circumscriptie teritoriala îsi are sediul.

Art. 41. – (1) Oricare dintre asociati, pe baza împuternicirii date de ceilalti, poate formula o cerere de înscriere a asociatiei în Registrul asociatiilor religioase aflat la grefa judecatoriei în a carei circumscriptie teritoriala îsi are sediul.

(2) Cererea de înscriere va fi însotita de urmatoarele documente:

a) actul constitutiv, în forma autentica, în care se vor arata obligatoriu denumirea asociatiei religioase, care nu poate fi identica sau asemanatoare cu cea a unui cult sau a altei asociatii religioase, datele de identificare si semnaturile asociatilor, sediul, patrimoniul initial de minimum doua salarii brute minime pe economie, primele organe de conducere;

b) marturisire de credinta proprie si statutul asociatiei religioase care trebuie sa cuprinda: structura sa de organizare centrala si locala, modul de conducere, administrare si control, modul de înfiintare si desfiintare a unitatilor locale, drepturile si obligatiile membrilor, principalele activitati pe care asociatia religioasa întelege sa le desfasoare în vederea atingerii scopurilor sale spirituale; alte prevederi specifice asociatiei religioase respective;

c) acte doveditoare ale sediului si patrimoniului initial;

d) avizul consultativ al Ministerului Culturii si Cultelor;

e) dovada privind disponibilitatea denumirii eliberata de Ministerul Justitiei;

Art. 4 2. – (1) În termen de 3 zile de la depunerea cererii de înscriere si a documentelor prevazute la art. 41 alin. (2) judecatorul desemnat de presedintele instantei verifica legalitatea acestora si dispune, prin încheiere, înscrierea asociatiei în Registrul asociatiilor religioase.

(2) O data cu efectuarea înscrierii, încheierea prin care s-a dispus înscrierea se comunica, din oficiu, organului financiar local în a carui raza teritoriala se afla sediul asociatiei religioase, pentru evidenta fiscala, cu mentionarea numarului de înscriere în Registrul asociatiilor religioase.

Art. 43. – Asociatiile religioase pot înfiinta filiale cu personalitate juridica, în conformitate cu statutele lor, potrivit procedurii prevazute la art. 41 si 42.

Art. 44. – (1) Asociatiile religioase beneficiaza de facilitati fiscale legate de activitatea lor religioasa, în conformitate cu Legea privind Codul fiscal, nr. 571/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.

(2) Asociatiilor religioase li se aplica în mod corespunzator si prevederile art. 10 alin. (2), art. 15, 16 si 28.

Art. 45. – Dizolvarea asociatiei religioase se pronunta de instanta competenta atunci când prin activitatea sa asociatia religioasa aduce atingeri grave sigurantei, ordinii, sanatatii sau moralei publice, drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, sau când asociatia religioasa urmareste alt scop decât cel pentru care s-a constituit.
Art. 46. – Prevederile prezentului capitol se completeaza cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociatii si fundatii, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 47. – (1) Asociatiile existente, constituite în conformitate cu reglementarile legale privind asociatiile si fundatiile, care au ca obiect de activitate principal exercitarea unei credinte religioase, si care doresc sa dobândeasca statutul de asociatie religioasa vor depune la judecatoria unde sunt înregistrate o cerere de transformare a asociatiei si de radiere a ei din Registrul asociatiilor si fundatiilor si de înregistrare în Registrul asociatiilor religioase tinut de grefa aceeasi judecatorii, însotita de documentatia prevazuta la art. 41.

(2) Cererea va fi semnata de organele statutare de conducere ale asociatiei, aratându-se expres dorinta transformarii asociatiei initiale în asociatie religioasa.

(3) Judecatorul delegat se va pronunta asupra transformarii asociatiei, cât si asupra înregistrarii asociatiei religioase, stabilind si perioada în care asociatia a avut ca obiect de activitate exercitarea unei credinte religioase.

(4) Perioada stabilita de instanta va fi luata în considerare si se va adauga perioadei de functionare a asociatiei religioase, în vederea dobândirii calitatii de cult recunoscut.

Art. 48. – (1) În toate cererile si actiunile în justitie privitoare la dobândirea sau pierderea calitatii de asociatie religioasa este obligatorie prezenta procurorului si a reprezentantului Ministerului Culturii si Cultelor.

(2) Încheierile sau hotarârile pronuntate de catre instanta în cauzele privitoare la asociatiile religioase pot fi atacate cu recurs în 15 zile de la pronuntare la tribunal.

CAPITOLUL IV

Dispozitii tranzitorii si finale

Art. 49. – (1) La data intrarii în vigoare a prezentei legi, în România functioneaza 18 culte recunoscute, conform anexei care face parte integranta din prezenta lege.

(2) În termen de 12 luni de la data intrarii în vigoare a prezentei legi, cultele din România prevazute în anexa vor prezenta statutele si codurile canonice Ministerului Culturii si Cultelor, pentru recunoasterea lor.

(3) Recunoasterea statutelor si a codurilor canonice se acorda în masura în care acestea nu aduc atingere prin continutul lor sigurantei nationale, ordinii, sanatatii si moralei publice sau drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului.

(4) Recunoasterea se realizeaza prin ordin al ministrului culturii si cultelor, care se publica în Monitorul Oficial al României, Partea I, si poate fi atacat la instanta de contencios administrativ, în conditiile legii.

Art. 50. – Orice modificare sau completare a prezentei legi se realizeaza cu consultarea prealabila a cultelor recunoscute.

Art. 51. – Pe data intrarii în vigoare a prezentei legi se abroga Decretul nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase, publicat în Monitorul Oficial nr. 178 din 4 august 1948, cu modificarile si completarile ulterioare, precum si orice alte dispozitii contrare.

Anexa

Lista cultelor recunoscute în România
1. BISERICA ORTODOXA ROMÂNA
2. EPISCOPIA ORTODOXA SÂRBA DE TIMISOARA
3. BISERICA ROMANO-CATOLICA
4. BISERICA ROMÂNA UNITA CU ROMA, GRECO-CATOLICA
5. ARHIEPISCOPIA BISERICII ARMENE
6. BISERICA CRESTINA RUSA DE RIT VECHI DIN ROMÂNIA
7. BISERICA REFORMATA DIN ROMÂNIA
8. BISERICA EVANGHELICA C.A. DIN ROMÂNIA
9. BISERICA EVANGHELICA LUTHERANA DIN ROMÂNIA
10. BISERICA UNITARIANA DIN TRANSILVANIA
11. UNIUNEA BISERICILOR CRESTINE BAPTISTE DIN ROMÂNIA
12. BISERICA CRESTINA DUPA EVANGHELIE DIN ROMÂNIA – UNIUNEA BISERICILOR CRESTINE DUPA EVANGHELIE DIN ROMÂNIA
13. BISERICA EVANGHELICA ROMÂNA
14. UNIUNEA PENTICOSTALA – BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICA DIN ROMÂNIA
15. BISERICA CRESTINA ADVENTISTA DE ZIUA A SAPTEA DIN ROMÂNIA
16. FEDERATIA COMUNITATILOR EVREIESTI DIN ROMÂNIA
17. CULTUL MUSULMAN
18. ORGANIZATIA RELIGIOASA MARTORII LUI IEHOVA

http://www.patriarhia.ro/ro/documente/489_2006.html

APOLOGETICUS – ÎNSOŢITORUL BINELUI

download

Operele apologeţilor creştini din primele secole ale Bisericii nu sunt, desigur, cele care se pretează cel mai bine studiului ideii de frumuseţe la Sfinţii Părinţi.

Căci dacă cuvântul kalos apare acolo foarte des, este, în majoritatea cazurilor, datorat sensului derivat de bun sau bine, o întrebuinţare interesantă, care nu trebuie neglijată. Vom restrânge însă sensul cuvântului frumuseţe, definindu-l odată ca fiind cauza unei emoţii estetice şi apoi ca rezultatul armoniei, a bunei rânduieli a universului; astfel vom putea evalua cea mai mare parte a întrebuinţărilor acestui cuvânt la primii autori creştini.

 

În tradiţia greacă, desăvârşirea morală se traduce adeseori cu termenul de frumuseţe. Astfel, găsim curent cuvântul frumos (to kalon) opus celui care înseamnă ruşinos (to aischros), o noţiune exclusiv morală, iar această antiteză o aflăm la Platon sau Aristotel.

Iudaismul elenistic şi-a împropriat această derivaţie semantică, de altfel prezentă în limba ebraică încă de la traducerea Septuagintei. În textul Genezei, arborele asupra căruia apasă interdicţia pronunţată de Dumnezeu este prezentat ca cel al cunoaşterii frumosului (to kalon) şi urâtului (to ponèron). Şi Sfinţii Evanghelişti folosesc aceiaşi termeni de frumos şi urât în originalul grecesc al Scripturii Noului Testament: „Orice pom bun face roade frumoase/bune (karpous kalous), iar pomul rău face roade rele/urâte (karpous ponerous)”.

Frumuseţea lumii, semn al frumuseţii şi al bunătăţii lui Dumnezeu

Frumuseţea, în sensul strict al cuvântului, la apologeţi este în mod esenţial legată de frumuseţea creaţiei. Ei celebrează în nenumărate rânduri măreţia lumii, subliniind în particular contemplarea pe care Dumnezeu o are în faţa lucrării Sale. Cuvintele „Şi a văzut Dumnezeu că este bine/frumos (kalon)” revin de mai multe ori în exegeza pe care Teofil al Antiohiei o face prologului Genezei, un mod de a sublinia fundamentarea biblică a credinţei în structura armonioasă a universului faţă de relativismul filosofiei păgâne, dar mai ales faţă de pesimismul ontologic al sectelor gnostice, pentru care lumea materială, rodul unei „greşeli” originale, este în întregime imperfectă, chiar rea.

Ştim cât este de des întâlnită la gnostici deprecierea lumii şi a Creatorului ei, coborât la statura unui înger demiurg.

Totuşi, proclamarea armoniei şi frumuseţii lumii se sprijină la apologeţi pe o altă tradiţie, de sorginte greacă, aceea de origine platoniciană sau stoică. „Lumea este frumoasă”, proclamă Athenagora, reluând o formulă doxografică atestată într-o lucrare a lui Aetius. Şi el repetă de mai multe ori ceea ce pentru el reprezintă o evidenţă şi o certitudine în comentariul unei mărturisiri de credinţă monoteistă atribuită pe nedrept lui Sofocle: „Dumnezeu umple natura de frumuseţea Sa”. Această ultimă formulă este exemplară, de vreme ce ea arată că frumuseţea lumii nu este nimic altceva decât un reflex al frumuseţii lui Dumnezeu, cum este un efect al bunătăţii Sale.

Desigur, frumuseţea originară este aceea a lui Dumnezeu, care, cum Îl descrie Athenagora, este „acoperit cu frumuseţe”. La fel, definiţia platoniciană a lui Dumnezeu ca Bine şi Frumos în sine, pusă în gura Sfântului Iustin platonizând înainte de convertirea sa la creştinism, nu pare a trezi dezaprobarea bătrânului adus în scenă în prologul Dialogului cu iudeul Tryphon.

Există aşadar, în contemplarea frumuseţii lumii, o formă de contemplare a frumuseţii divine. Athenagora nu ezită să recunoască faptul că contemplarea lumii şi, mai general, a binefacerilor sau a bunătăţii lui Dumnezeu este scopul esenţial al vieţii pe pământ şi, dincolo de această existenţă efemeră, a vieţii eterne în apropiere de Dumnezeu:

„Scopul unei vieţi înţelepte şi al judecăţii raţionale este de a trăi permanent cu ceea ce le-a rezervat în principal şi înainte de orice lucru raţiunea naturală, şi de a slăvi fără încetare contemplarea Dătătorului lor”.

Astfel, contemplaţia (theôria) frumuseţii lumii este atât o formă de cinstire a bunătăţii lui Dumnezeu, cât şi de constatare a existenţei Sale, a activităţii Sale creatoare şi organizatoare şi a puterii Sale.

Ceea ce noi numim argumentul cosmologic este omniprezent în literatura apologetică din primele secole creştine.

La sfârşitul vieţii, vederea generală a contemplării lui Dumnezeu care este contemplarea frumuseţii lumii va găsi împlinirea sa în vederea lui Dumnezeu fără intermediar sau mijlocitor, într-o adevărată unire mistică. Exemplul dat de Athenagora este unul elocvent: „Făcătorul acestui univers a creat omul pentru ca el, devenit martor al generozităţii şi al înţelepciunii Sale în toate lucrurile, să rămână pentru eternitate în contemplarea Lui”.

Omul, creat după chipul lui Dumnezeu

Constatarea că lumea este frumoasă nu priveşte, la apologeţi, doar lumea terestră şi celestă, însufleţită sau neînsufleţită, începând de la stelele cerului până la vietăţile care trăiesc pe fundul oceanelor.

La mulţi dintre ei găsim o celebrare a frumuseţii corpului uman, obişnuită pentru un grec, dar uimitoare pentru un creştin.

Îndemnul la contemplarea frumuseţii lumii, a armoniei sale şi a mişcării ei putea să dea prilej la o interpretare panteistă a transcendenţei divine; acest univers atât de frumos, desăvârşit, nu este el însuşi un dumnezeu? Nu este chiar Dumnezeu însuşi?

Desigur, apologeţii au simţit pericolul acestui tip de interpretare, răspândit pe de o parte de platonismul epocii, care pune ca principiu eternitatea lumii, existentă din veşnicie şi pentru veşnicie – ceea ce este una din trăsăturile caracteristice ale divinităţii – şi, pe de altă parte, stoicismul, care imaginează un Dumnezeu imanent materiei. Astfel, avertizările apologeţilor sunt destul de frecvente. Dacă lumea este frumoasă, nu trebuie să o adorăm, ci să ne întoarcem către Creatorul ei, izvorul oricărei frumuseţi.

„Noi cunoaştem pe Dumnezeu prin creaţia Sa şi întrezărim prin lucrările Sale puterea Sa nevăzută. Dar eu nu vreau deloc să ador creaţia Sa, pe care El a săvârşit-o pentru noi”, spune Taţian.

Iar Athenagora afirmă: „Fără îndoială, lumea este frumoasă, deosebită prin dimensiunea sa, prin rânduiala astrelor şi prin forma sa sferică, în acelaşi timp, nu ei, ci Făcătorului acesteia trebuie să i ne închinăm”.

Este adevărat că acest tip de argument era îndreptat mai degrabă împotriva cultului corpurilor materiale, adică în acest caz, dumnezeilor făcuţi de mână omenească, decât împotriva celui al elementelor cosmice (pământ, aer, apă, foc) şi al universului, propriu vorbind.

A creat Dumnezeu o lume cu desăvârşire frumoasă?

De altfel, s-a subliniat că celebrarea frumuseţii lumii nu avea doar un scop apologetic, pentru a justifica cultul adus unicului Dumnezeu Creator, cel al evreilor, al creştinilor şi al celor mai luminaţi de maeştrii gândirii greceşti antice, ci ea corespundea voinţei de a opune pesimismului gnostic un optimism de dublă inspiraţie, biblică, prin intermediul referatului creaţiei din Geneză şi filosofică, legată de intervenţia divină în lume pe care o susţineau stoicii şi adepţii lui Platon.

Este important de subliniat că această linie de demarcaţie între viziunea optimistă asupra lumii şi cea pesimistă, a gnosticilor, era de asemenea sensibilă în primele secole chiar în interiorul Bisericii.

Astfel, discipolul Sfântului Iustin, Taţian, socotit în tradiţia ecclesiastică doar scriitor bisericesc, refuză să admită deplina frumuseţe a lumii: dacă Dumnezeu a creat o lume cu desăvârşire armonioasă şi deplin ordonată, natura materială a acestei lumi o face subiect al dezordinii şi răului: „Cerul şi astrele au o provenienţă materială, pământul, cu ceea ce trăieşte pe el, are aceeaşi constituţie, încât toate lucrurile au o origine comună. Astfel stând lucrurile, există diferenţe între lucrurile materiale, unele sunt frumoase, altele, frumoase în ele însele, sunt inferioare primelor”.

Pentru Teofil, greşeala originară, încălcarea poruncii de Adam, a antrenat decăderea tuturor urmaşilor săi şi degradarea întregii creaturi, făcând pe om din stăpân rob. Dar această degradare nu este definitivă, ci ea este chemată să înceteze atunci când omul însuşi va înceta să fie rău/urât şi tot ansamblul creaţiei va fi restabilit în ordinea lui primordială.

https://logosul.wordpress.com/apologet/?

“Să nu încerci să ajuți omul care nu-ți cere ajutorul” – Cele 12 notițe pentru mine însămi pe care sa le respect când voi fi în vârstă

Eu singură am decis să scriu, aceste rânduri pentru viitoarea “eu” nu pentru a amăgi scleroza sau a preveni demența senilă, căci în asemenea caz ele nu prea ar fi de ajutor. Dar sper că,stfel mă voi putea feri de anumite greșeli…

În copilărie și adolescență, ascultând dojenile maturilor, văzând, cum se ceartă părinții și cât de ridicol se comportă bătrânii, eu mă gândeam: “Când voi crește mare nu voi proceda niciodată așa cu copiii mei! Eu nu voi arăta, atât de penibil! Eu nu voi repeta, niciodată, aceste greșeli!”.

Dar după ani de zile, mi se întâmpla să-mi dau seama cu groază că de fapt, fac și eu aceleași lucruri: strig la copii, vorbesc banalități, țin minte supărările, le cer altora atenție și mulțumire… Dacă mi-aș fi amintit în acele momente ce atitudine aveam în tinerețe față de așa ceva…

Iată de ce am decis să scriu, această duzină de notițe pentru mine însămi care să cuprindă observațiile și experiența mea de viață de până acum. Sper că aceste idei îmi vor prin de bine peste 20-30 de ani, dacă voi mai fi în viață și dacă lumea asta nebună nu se va auto-distruge până atunci.

Așadar, dragă, atunci când vei îmbătrâni:

1. Nu dojeni, pe nimeni niciodată, chiar dacă ești sigură 100% că ai dreptate. Amintește-ți că atunci când erai tânără, sfaturile dojenitoare nu te-au ajutat cu nimic.

2. Nu încerca, să ajuți omul care, nu-ți cere ajutorul. Nu te impune, iritându-i pe cei dragi, iubește-i așa cum sunt și educă-i prin propriul exemplu, nu prin cuvinte.

3. Nu te văita! De sănătate, de vecini, de guvernare, de fonul de pensii. Nu te transforma în tanti aia, plicticoasă, de pe banca din curte.

4. Nu aștepta, mulțumire din partea copiilor. Reține: nu există copii nemulțumitori față de părinți, există părinți ridicoli ,care așteaptă mulțumiri pompoase.

5. Nu pronunța, fraze de genul: “Eu la vârsta ta”, “Eu ți-am dăruit anii mei…”, “Eu sunt mai mare și știu mai bine”. Asta e insuportabil!

6. Dacă, vei avea nepoți, nu le cere să ți se adreseze pe nume în loc de “bunica”, e penibil.

7. Nu irosi ultimii bani pe proceduri de întinerire. Trăiește-ți vârsta! Iar banii, mai bine investește-i într-o călătorie, interesantă.

8. Nu te admira în oglindă, nu-ți face complimente. Străduie-te să fii elegantă, nu “tânără”, asta e frumusețea vârstei tale.

9. Prețuiește-ți bărbatul, chiar dacă el a devenit un bătrânel grăsuț, neputincios și plicticos. Amintește-ți că el ,era cândva tânăr, puternic și vesel și probabil și el te ține minte când erai așa. Iar acum el e probabil unicul om care chiar are nevoie de tine.

10. Nu-ți irosi energiile și forțele sufletești pentru a fi “în rând cu lumea”. La bătrânețe e timpul perfect să faci doar ceea ce îți place cu adevărat!

11. Nu te învinui pentru lucrurile care nu au ieșit cum ai vrut. Acum nu mai poți schimba nimic, în schimb la timpul potrivit ai făcut tot ce ți-a stat în puteri.

12. În orice situație RĂMÂI DEMNĂ până la capăt! Fă tot posibilul, draga mea, asta e foarte important. Și ține minte: dacă ești vie până acum, înseamnă că Cineva a avut grijă de tine

RECENZIE A ROMANULUI ” SUFLET ȘI VIRTUAL”

download

Un maestru al cărților scrise, profesor universitar și adept al filozofiei nihiliste, un singuratic care se izoleaza in mijlocul familiei cu scopul de a crea, in momente de criza va cauta sa- si găsească identitatea si echilibrul. Fiind atât de singur, neavând cu cine comunica, își creează un profil fals de facebook. Au loc discuții înflăcărate între personajul real Andrei Stejaru și personajul creat de el, pe care îl numește simbolic Oliver T. ( T. de la Twis, T. de la Travel, T. de la True și T. de la Te iubesc). În timpul acestor discuții, își face apariția un alt personaj virtual care se numeste simbolic : “ Altfel de ganduri”. Profesorul fi putut să afle cine este persoana îndrăzneața care se ascunde in spatele acestui profil, dar din dorința de a nu rămâne singur, acceptă această comunicare abstracată, ea fiind mai de dorit decat lupta izolată cu propriile-i temeri și întrebări chinuitoare pentru că sotia lui, singura ființă ce îl iubea si ce se jertfise o viata intreaga pentru el – se confrunta cu un diagnostic terminal.
Din pricina izolării scriitorului, a relațiilor defectuoase între părinți se naște o mare suferinta si sentimente de respingere în sufletul fiicei lor, Ziana care, fiind confruntată cu mari confuzii de identitate va ajunge dependentă de droguri, prostituată in virtual si apoi prostituată de lux in capitala Franței fiind înșelată că astfel va putea ajunge o celebritate în lumea modei sau a fimului.

“ Altfel de ganduri” este, de fapt strigătul disperat după ajutor al fiicei profesorului înainte de a se îndrepta spre drumul demoralizării. Culmea dramatismului este că ea este cea care îl îndrumă pe nihilistul convins spre ADEVAR căci asistentul universitar al profesorului este creștin si, înțelegând drama familiei Stejaru, va intervini prin virtual pentru a ajunge la inima Zianei. Profilul fals de facebook îndărătul căruia se ascunde Ziana este numit simbolic Altfel de gânduri căci tânăra caută să exprime ceea ce și-ar fi dorit să fie în interiorul ei.

În paralel cu destinul familiei Stejaru este urmărit destinul familiei Stoenoiu, cele două familii fiind într-o relație de amiciție. Mezinul familiei Stoenoiu se numeste Marcus și este prototipul copiilor care cresc cu tableta in mână, a generației DIGI. Neglijat de părinții ce sunt dedicați profesiei și câștigului financiar, Marcus ajunge dependent de computer, jocuri electronice, pornografie dupa ce va experimenta efectele dure ale respingerii anturajului și un abuz.

La stăruințele tatalui său, cu care este într-un conflict mereu nerezolvat, acceptă ședințe de consiliere. De la prima întalnire, înțelege cum consilierului îi pasa cu adevărat de el si de aceea își deschide inima căutând vindecarea si un drum în viata prin calea experimentată de consilier- CRUCEA LUI HRISTOS.

Cei care Îl reprezintă cu cinste pe Isus Hristos sunt tocmai aceia a căror viață a fost o ruină în trecut. Devenind făpturi noi în Hristos, inima lor arde de pasiune pentru smulgerea sufletelor din întuneric. Unul dintre aceștia este consilierul Gabriel care, în trecut, fiind devastat de legalismul religios, de neacceptarea adulților, a ajuns un tânăr rebel, dependent de droguri, cu sufletul sfâșiat în urma unor abuzuri repetate. Pentru că a experimentat iubirea divină care atrage și puterea eliberatoare a Cuvântului lui Dumnezeu, devine un consilier sensibil dedicat tinerilor dependenți pe care îi caută fie prin clădiri vechi, fie pe sub poduri sau în lumea internetului. Are chiar un grup pe internet numit sugestiv:” Interconectații deconectați”.
Este lung și dureros procesul eliberării de adicția de computer și pornografie, de jocuri electronice care promovează chiar demonicul prin auzirea vocii lui Lucifer. Vindecare sufletului sfâșiat din pricina abuzului a tânărului Marcus Stoenoiu, a sentimentelor de respingere, necesită multă iubire răbdătoare, strategii spirituale și psihoterapeutice care își vor atinge ținta doar prin lucrarea Duhului Sfânt. Una dintre strategiile care au atins special inima tânărului, s-a dovedit a fi metoda numită de psihologi ” a bate un cui”. Misiunea este încredințată de consilier tatălui lui Marcus care va avea parte de o remarcabilă convertire în urma unui accident pe drumul înzăpezit ce duce spre Vârful Răscrucea.

Tânărul nu înțelege eșecul datorat umanității tatălui său, noul convertit, drept urmare- hotărăște să evadeze de acasă cu scopul de a experimenta “ senzații tari” si pentru a o ajuta pe fata care a întâlnit-o în virtual, de care s- a îndrăgostit și care era implicată în prostituție. În drum spre Paris, Marcus, tânărul rebel și depravat are un vis în care Mântuitorul i se revelează. Dumnezeu se foloseste chiar de acest creier format pe computer pentru a- i descoperi tainele Sale ascunse, conform profeției din Ioel că în zilele din urma tinerii vor avea vedenii, visuri etc. În acest timp, însă părinții lui se rugau cu stăruință pentru el. Tânărul, cu mintea antrenată în coumnicarea prin computer, un fan al cărții Cosmos a lui Carl Sagan, având visul de a ajunge astronaut, prin intermediul acelui vis, îi este dat să experimenteze cea mai înaltă formă de comunicare cu Însuși Cuvântul. I se revelează societatea contemporană așa cum ar fi văzută în lumea spirituală: o apă întinsă unde plutesc bărci singulare. Falșii salvamari ai sufeletelor celor aflați în bărcile în derivă sau a celor ce se luptă cu înecul sunt aceia care sunt în acord cu legi ce aprobă avortul, căsătoriile cu persoane de același sex, eutanasia, filozofii false, literatură, filme, artă, mass media care promovează valori imorale. Pe malul stâng al acestei ape întinse se află biserica apostată care are în centru pe zeița Fortuna, iar pe malul opus se află crucea lui Cristos, așa cum e zugrăvită în tabloul lui Salvador Dali – Sfântul Ioan al Crucii. Reprezintă răstignirea lui Hristos, cum ar fi văzută prin ochii Tatălui și al Duhului Sfânt. La baza crucii este barca, pescarul și năvodul. Pe acest mal, gata fiind să asculte de Marea Trimitere, Marcus poate vedea Pescarii Războinici. Sunt prezentate luptele lor spirituale, sacrificul lor, uneori până la martiraj ce pare de neînțeles pentru Marcus, avântarea lor spre întinsa apă pentru a câștiga sufletele pierdute.

Pe acest mal, tânărul îl întâlnește pe Cristos care îl conduce spre baza crucii și apoi pe Scara Cerului. Experiența Scării Cerului, îl ajută să înțeleagă caracterul lui Hristos de a rămâne mereu prietenul său nedespărțit, Acel care în toate a fost ispitit ca și noi, Marele Preot care are milă de slăbiciunile noastre. Chiar dacă a avut momente de grele eșecuri în drumul spre eliberare, Cristos i-a rămas alături. Fiindu-i comunicate aceste adevăruri spirituale, tânârul vede cu alți ochi sensul luptelor, al sacrificiilor, al fiecăror renunțări la plăcerile efemere pentru a face voia lui Dumnezeu. Scara cerului cu suișurile și coborâșurile ei îl portă de fapt prin Cosmos dincolo de harta lumii – în lumea veșnică. Sufletele de acolo sunt prezentate ca făcând parte din galeria martorilor ce asistă la evenimentele ce se petrec pe pământ în vederea celei de a doua veniri a lui Isus Hristos, sărbătoresc credința și curajul și sunt triste pentru indiferența credincioșilor. Este interesant faptul că tânărul descoperă în locurile cerești mai multe grupuri de oameni contemporani cu el. Sunt aceia care spiritual sunt ascunși cu Cristos în locurile cerești. Unul dintre aceste grupuri este numit: Părinți în rugăciune din toată lumea pentru copii lor. Descoperă că au steaguri distincte care reprezintă țara unde locuiesc. Este copleșit descoperind steagul României și părinții lui ca fiind în acel grup. În urma acestei experiențe, tânărul își predă viața lui Cristos. Devine el însuși un adevarat misionar printre sufletele pierdute de pe străzile infame ale Parisului. Iubita lui din virtual – nu era alta decat prietena copilăriei lui – Ziana care se ascundea în spatele măștii numita Sandra.

Ziana se va înscrie la un centru creștin numit “ Raze de lumină” care, sub conducerea preotului Paul și a soției acestuia, se ocupă de restaurarea fetelor dependente de droguri si prostituție. Acolo, ea îl întâlnește pe Cristos, fiind cucerită de pilda fetelor care au fost asemenea ei, dar care au devenit mentore pentru cele care au nevoie de eliberare si restaurare.

Profesorul Andrei Stejaru, va trăi un adevărat martiriu cand va afla din jurnalul fetei lui despre calea infamă pe care ea a ales- o în viață în pofida educației bune, dar care l- a exclus cu totul pe Dumnezeu din ecuație. O mare influență nefastă pentru destinul fetei, în formarea gândirii ei, l- a avut conținutul cărților de literatură post modernistă în care este promovată imoralitatea și sunt aduse grave injurii la adresa credinței și principiilor creștine. Dar, profesorul împreună cu soția lui se vor converti la creștinism în urma unor mari lupte interioare si căutări deznădăjduite.

Finalul cărtii este un triumf – Ziana si Marcus devenind ucenicii lui Hristos – ascultă de Marea Trimitere și de aceea se vor alătura echipei formată de preotul Paul si soția acestuia pentru a salva sufletele pierdute, aflate în cea mai neagră deznădejde.
Preotul Paul și soția acestuia sunt o plidă de iubire asemenea celei aflate în inima Mântuitorului. Ei demonstrează că creștinismul autentic înseamnă a ieși din comoditatea ta, dintre zidurile bisericii și că e posibil să salvezi sufletele aflate chiar pe marginea prăpastiei iadului prin iubire perseverentă.

 

48266716_1504313476337798_3416846745408110592_n

https://ligiaseman.wordpress.com/2019/03/03/recenzie-a-romanului-suflet-si-virtual/?

VIDEO – SUNETE precum MUGETUL satanei și un cer ROȘU au fost surprinse în Spania

În ultimii anii sunete înfricosătoare, metalice, uneori ca de trompete au tot fost surprinse în diverse locuri ale pământului. Deocamdată nu există o explicație exactă pentru ele. Doar se poate intui. Și doar timpul ne va lămuri.

Urmărind acest video este imposibil a nu asocia aceste sunete infricoșatoare cu iadul. Cu atât mai mult cu cât ele seamănă cu niște mugete sau răcnete fioroase. Iar cuvintele: “Fiţi treji, priveghiaţi! Potrivnicul vostru, diavolul, umblă răcnind ca un leu căutând pe cine să înghită”, par a deveni în prezent mai mult decât o realitate, menționeaza ortodox.ro

As vrea să vă readuc aminte că Domnul Hristos spunea: Apocalipsa 12:12 “De aceea bucuraţi-vă, ceruri și voi care locuiţi în ceruri! Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puţină vreme.”

Apocalipsa 12:9 Și balaurul cel mare, șarpele cel vechi, numit diavolul și Satana, acela care înșală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ și împreună cu el au fost aruncaţi și îngerii lui.

Cum poti birui?

Apocalipsa 12:10- 12 ,,Și am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum au venit mântuirea, puterea și împărăţia Dumnezeului nostru și stăpânirea Hristosului Lui, pentru că pârâșul fraţilor noștri, care zi și noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului și prin cuvântul mărturisirii lor și nu și-au iubit viaţa chiar până la moarte.”

În cazul în care l-ai ignorat pr Dumnezeu prin diverse motive, te sfătuiesc să-L primește Domnul Hristos în inima ta ca Domn si Stăpân. Rostește următoarea rugăciune:

Doamne Dumnezeule, îti multumesc pentru Jerta de la Golgota, îți mulțumesc pentru Isus Hristos care și-a dat viața pe cruce, îți mulțumesc pentru mila Ta mare! Îmi recunosc vina, sunt un om păcătos, te rog iartă-mă în numele Domnului Hristos. Doamne Hristoase azi te primesc ca Domn si Mântuitor în inima mea, îți mulțumesc pentru iertarea și jertfa Ta. Amin!

Să nu uităm că Dumnezeu este CREATOR restul sunt creaturi. Divolul este o creatură! Temeți-vă de Dumnezeu! Împotriviți-va Divolului si el va fugi de la voi!

https://sclipiri.ro/video-sunete-precum-mugetul-satanei-si-un-cer-rosu-au-fost-surprinse-in-spania/