Ce învățăm de la Isus înaintea morții

Devoțional, Editoriale, Meditaţii

Cu toții vom muri și vom avea de-a face cu moartea multora de-a lungul vieții noastre – dacă Domnul nostru nu se va întoarce înainte. Epoca în care trăim, focalizată pe divertisment, distrage atenția oamenilor de la această realitate, însă nu o poate schimba. Creștinii par să se străduiască să împace cunoștințele biblice despre moarte cu teama noastră față de aceasta. Chiar aici este, însă, locul unde noi, credincioșii, am putea fi o mărturie înaintea lumii, abordând moartea în mod deschis și sincer. Putem învăța multe de la Mântuitorul nostru despre cum să facem acest lucru, privind la modul în care El a anticipat moartea Sa.

Învățăm de la Isus în grădină, că deși a vrut ca paharul morții să fie îndepărtat de la El, a acceptat voia lui Dumnezeu înaintea propriei voințe (Luca 22:42). Învățăm chiar mai multe din vorbele pe care le-a rostit Isus pe cruce. În mod remarcabil, trei dintre afirmațiile finale ale lui Isus au fost direcționate spre grija pentru alți oameni. Mai degrabă decât să se autocompătimească în timp ce suferea cea mai nedreaptă moarte din istorie, Domnul nostru a continuat să-și arate grija pentru omul pe care îl crease. Ne șochează faptul că Isus cere iertarea celor care îl executau (Luca 23:34). Acest lucru este exact opus răspunsului care îl dăm majoritatea dintre noi atunci când simțim că suntem tratați pe nedrept.  Așadar, mai degrabă decât să fim supărați și să căutăm să dăm vina pe cineva (cum ar fi, un angajator nedrept, care s-a comportat urât cu persoana care a murit, un soț nepăsător sau chiar un medic care nu a găsit o modalitata de a vindeca persoana decedată), suntem asemănători cu Isus dacă căutăm – chiar atunci când ne confruntăm cu moartea – să îi iertăm pe cei care ne-au greșit.

În Evanghelia lui Luca, câteva versete mai târziu (Luca 23:43), Isus oferă iertare veșnică unui criminal, care își merita cu adevărat sentința la moarte. În agonia suferinței, Isus încă pune preț pe persoana de lângă El, și o salvează. Mai degrabă ca gândurile și sentimentele lui Isus să se concentreze asupra propriei persoane în această întunecată oră, El încă oferă dragoste altora. Am putea face și noi la fel?

Apoi, Isus se îngrijește de mama Sa, Maria, însărcinându-l pe Ioan să o trateze ca pe propria-i mamă. Există multe lucruri pe care le putem face în timpul vieții și apoi aflându-ne pe moarte, pentru ca să le purtăm de grijă celor din familia noastră. Isus ne arată faptul că un aspect al unei morți asemănătoare cu a Lui este acela de a asigura continuitatea bunăstării financiare, fizice, emoționale și spirituale a celor dragi după ce noi nu vom mai fi.

Umanitate lui Isus este din nou vizibilă în Matei 27:46 când strigă: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” Deși, în parte, acest lucru s-a întâmplat pentru ca să se împlinească Psalmul 22:1, acesta demonstrează și suferințele pe care le-a îndurat Domnul Isus pentru păcatul nostru când murea. Nici nu ne putem imagina agonia acestui sentiment de a fi părăsit de un alt membru al Trinității, vedem însă că Isus strigă către Dumnezeu. Și noi, atunci când ne confruntăm cu moartea și cu emoția copleșitoare pe care aceasta o aduce cu sine, putem ca și Isus, să Îi împărtășim lui Dumnezeu povara noastră.

Isus îndură și suferință fizică, precum vedem în cuvintele „Mi-e sete” (Ioan 19:28), o altă afirmație care vine ca împlinire a Vechiul Testament (Psalmul 42:2). Isus a căutat să-și satisfacă această nevoie fizică puternică, chiar dacă se apropia de moarte. Îi urmăm exemplul atunci când suntem sinceri cu privire la nevoile noastre atunci când suntem pe moarte, sau atunci când îi mângăiem pe cei dragi în ultimele lor momente.

Oțetul de vin pare să-I fi umezit gâtul Mântuitorului nostru, ca să Își poată rosti ultimele cuvinte. Ioan, în Evanghelia sa, înregistrează afirmația lui Isus: „S-a isprăvit!” (Ioan 19:30). Experiența de care s-a temut în grădină a ajuns la sfârșit. În ziua de azi, încrederea pe care o avem în medicină, ne poate face să ne luptăm cu inevitabilul, crezând în mod fals că există mereu un tratament ce ne poate salva sau chiar că Dumnezeu nu va îngădui să murim. Învățăm de la Isus, că există un moment în care trebuie să recunoaștem, că este într-adevăr voia lui Dumnezeu ca noi sau cineva drag să I se alăture Lui în veșnicie.

Isus citează Scriptura pentru ultima dată în timpul vieții Sale pe pământ atunci când exclamă Psalmul 31:5: „Tată, în mâinile Tale Îmi încredințez duhul!” (Luca 23:46). Isus cunoștea Scriptura și acest lucru trebuie să ne motiveze și pe noi să învățăm Scriptura pentru vremea când vom tânji după confortul pe care Cuvântul lui Dumnezeu ni-l poate oferi. Prin aceste cuvinte neprețuite, Isus ne învață că El nu se predă sorții, morții sau diavolului, ci El se încredințează în mâinile iubitoare ale Tatălui Său.

Isus a murit, predându-I lui Dumnezeu în mod conștient controlul. Pentru că în final, moartea este o altă dovadă a faptului că Dumnezeu este cu adevărat Cel care deține controlul. Când ne încredem în bunătatea divină, primim puterea și curajul de a-L găsi pe Dumnezeu chiar și când ne aflăm față în față cu moartea.

Sursa: CBN Devotions

https://www.stiricrestine.ro/2019/03/01/ce-invatam-de-la-isus-inaintea-mortii/?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.