Cuvantul Lui Dumnezeu pentru Astazi – 21.02.2019

Cuvantul Lui Dumnezeu pentru Astazi – 21.02.2019

CrestinTotal.ro

Marijuana, bolile mentale și violența

de Walter Williams

Zece state și Washington D.C. au legalizat consumul recreațional  de marijuana. Alte 22 de state, împreună cu teritoriile americane Puerto Rico și Guam, au permis folosirea marijuanei pentru scopuri medicale. Să examinăm câteva dintre problemele ascunse ale consumului de marijuana. Înainte de a începe, dați-mi voie să vă prezint opiniile mele cu privire la folosirea  oricărui drog recreațional sau medicinal. Fiecare dintre noi este propriul său stăpân. Dacă alegem să folosim anumite substanțe care ne pot distruge sănătatea, care ne pot omorî sau ne pot face praf viața, avem dreptul acesta. Dar nu avem dreptul de a-i răni pe alții în timp ce ne rănim pe noi.

Alex Berenson este un absolvent al Universității Yale, cu specializări în istorie și economie. El a ținut un discurs luna trecută la Hillsdale College’s Allan P. Kirby, Jr. „Center for Constitutional Studies and Citizenship” în Washington, D.C., cu privire la pericolele ascunse în consumul de marijuana. „Aproape tot ceea ce credeți că știți despre beneficiile de sănătate ale canabisului este greșit, aproape tot ceea ce avocații consumului și media v-au spus timp de o generație este greșit”, a fost concluzia sa.

Ingredientul activ în marijuana este tetrahydrocannabinol sau THC. Marijuana este cel mai adesea prescrisă pentru dureri, dar este rareori testată în comparație cu alte analgezice, precum ibuprofen.  Anul trecut în iulie, un studiu de patru ani efectuat pe pacienți australieni care aveau dureri cronice a arătat că folosirea canabisului era asociată cu o durere mai mare. Marijuana, ca și alcoolul, este un analgezic prea slab pentru persoanele care sunt în faza terminală a cancerului. Au nevoie de opiacee. Potrivit lui Berenson, „chiar și avocații canabisului, cum este Rob Kampia, cel care a fondat Marijuana Policy Project, recunosc că au avut în vede legi pentru folosirea medicală a marijuanei doar ca o soluție de a proteja consumatorii recreaționali”.

Susținătorii legalizării marijuanei pledează că astfel se reduce consumul de opiacee. Dar nu este adevărat. În opinia lui Berenson, „Statele Unite și Canada, țările în care se înregistrează cel mai mare consum de opiacee, au, de asemenea, cel mai grave probleme cu….canabisul”. Marijuana prezintă nu doar o amenințare devastatoare la adresa sănătății fizice, ci și un pericol pentru cea mentală. Un studiu din 2017 al Academiei Naționale de Medicină a descoperit că „folosirea canabisului mărește riscul de a dezvolta schizofrenie și alte psihoze. Cu cât este mai mare consumul, cu atât mai mare riscul…Consumul regulat de canabis este foarte probabil că mărește riscul de a dezvolta tulburări de anxietate socială”. De asemenea, într-o lucrare apărută anul trecut în American Journal of Psychiatry se arăta că indivizii care au folosit marijuana în 2001 erau de trei ori mai susceptibili să folosească opiacee trei ani mai târziu, chiar și după ce se ajustau alte riscuri potențiale.

Un alt aspect ignorat astăzi este faptul că marijuana este mult mai puternică decât era în anii 70, când conținea mai puțin de 2% THC. Astăzi, în mod curent canabisul conține 20-25% THC, ca urmare a agriculturii sofisticate și a tehnicilor de clonare.  Drept urmare, are un efect mai puternic și mai rapid. Berenson susține că diferența dintre marijuana de ieri și cea de azi este aceeași ca între „aproape o bere și un martini”.

Berenson menționează mai multe studii și cercetări care relevă o relație între consumul de marijuana, violență și crime. Potrivit unui studiu din 2007 din „The Medical Journal of Australia” efectuat pe 88 de condamnați pentru crimă sub influența substanțelor psihotropice, aproape două treimi folosiseră marijuana. O lucrare din 2012 din „The Journal of Interpersonal Violence” a examinat peste 9000 de adolescenți și a descoperit că folosirea marijuanei era asociată cu o dublare a violenței domestice. Primele patru state care au legalizat utilizarea marijuanei în scopuri recreaționale au fost Colorado, Washington, Alaska și Oregon. În anul 2013, aceste state luate împreună au înregistrat 450 de crime și 30.300 de tâlhării cu violență. În anul 2017, au înregistrat 620 de crime și 38.000 de tâlhării cu violență – o creștere de 37% pentru crime și 25% pentru tâlhării. Adică, o creștere cu mult mai mare decât cea înregistrată la nivel național, chiar ținând cont de diferențele de populație.

Una din problemele legate de legalizarea marijuanei este aceea că oferă legitimare socială. O strategie preferabilă ar fi simpla decriminalizare, ceea ce nu implică sancțiune socială. Mai mult, unde o activitate infracțională nu este asociată cu folosirea drogurilor, ar trebui tratată ca o problemă medicală, și nu ca o problemă penală.

Sursă: contramundum.ro

Știri pentru viață

HALLOWEEN / ARTICOL

HALLOWEEN-Anton Lavey fondatorul bisericii sataniste: Ma bucur ca parintii isi lasa copii sa il serbeze pe diavol cel putin odata pe an

Toate articolele sursei “Efemeride”

Efemeride

Multi dintre romani au preluat, de cativa ani, dintr-un mimetism modernist, care nu are nimic de a face cu discernamantul, Halloween-ul, macabra sarbatoare occidentala, care sub masca unor distractii (tembele) este o veritabila invocare a demonilor si fapturilor infernale.

Putem vedea cu aceasta ocazie o defilare spectrala, de oameni deghizati in schelete, aratari hidoase, vrajitoare, fantome, mumii, vampiri, varcolaci, monstri, criminali sangerosi care impanzesc strazile si se sperie unii pe altii cu tot felul de farse si glume macabre si nesarate. In vitrinele magazinelor, in parcuri, in companii, in localuri, in scoli si universitati, pe usile caselor, peste tot apar vrajitoare calare pe matura, dovleci-felinar, coarne si alte simboluri mai mult sau mai putin demonice. Cam asa arata Halloween-ul, o „sarbatoare” pe care satanistii declarati o considera printre cele mai importante.

Din pacate, milioane de oameni care se declara „crestini” si chiar impotriva satanismului, au ajuns sa creada cu naivitate ca nu este nimic rau in aceste „distractii nevinovate”. Realitatea este insa cu totul alta. Halloween este o invocare a maleficului.

Biserica, slabita enorm in ultimele decenii, a obosit sa se mai lupte cu Halloween-ul, acceptand in mod aberant evenimentul ca pe o sarbatoare distractiva, adresata chipurile, culmea prostiei, in special copiilor, tocmai cei mai lipsiti de aparare si de discernamant… Cea mai buna dovada ca este vorba de un eveniment ocult, abject si inspirat de fortele intunericului este acela ca insusi „parintele” modern al „bisericii lui Satan”, tenebrosul si terifiantul Anton Szandor LaVey, obisnuia sa spuna ca Halloween este una dintre cele mai mari sarbatori in calendarul satanic, alaturi de „Noaptea Walpurgica” sau Sabatul vrajitoarelor, de pe 1 mai. In dreapta, Anton Szandor LaVey, maleficul fondator al bisericii sataniste.

Originile ritualului

„Sarbatoarea” de Halloween isi are originile in vremuri indepartate. Atunci, doua anotimpuri erau vazute ca importante, vara si iarna. Anul Nou incepea cu prima zi de iarna, la o data care, dupa calendarul modern, cade la 1 noiembrie. Mai important era insa ajunul noului an, cand avea loc festivalul sfasitului verii. In secolul 19, se pare, a fost fabricata o zeitate numita Samhain, care personifica sfarsitul verii, fiind vazuta ca „stapan al intunericului”. Puterea acesteia creste pe masura ce ziua se scurteaza si noaptea e mai lunga, fiindca ea nu poate umbla pe Pamant decat dupa lasarea intunericului. In popor se credea ca in ajunul anului nou, pe 31 octombrie, granita ce desparte lumea mortilor de cea a viilor devine extrem de permeabila. Din aceasta cauza, momentul era foarte prielnic pentru ca spiritele celor morti in cursul anului sa revina in lumea pamanteasca, bantuind in cautarea unor trupuri pe care sa puna stapanire pentru a scapa din taramul mortilor. Pragul dintre cele doua lumi, care nu se afla, practic, in nici una dintre ele, este pazit de creaturi fioroase ale tenebrelor, reprezentate ca demoni ori ca vrajitoare, ceea ce explica popularitatea unor costume si deghizatii morbide si macabre de asemenea natura. Daca nu reuseau sa captureze un om, spiritele intunericului se multumeau adesea si cu un animal, in special o pisica neagra, aceasta din urma fiind si astazi un simbol al Halloweenului.

Veghea de Halloween. Amenintarea spiritelor rele

Exista in vechime, in preajma zilei de Halloween, obiceiul de a strange lemne pentru aprinderea unor ruguri sacre, de obicei pe varfurile dealurilor, pentru comemorarea sufletelor celor morti.

In acea seara, oamenii se adunau cu mic, cu mare in jurul rugurilor sfinte pentru a veghea si pentru a invoca zeii luminii sa calauzeasca sufletele mortilor din familie in taramul de dincolo.

Dupa terminarea ceremoniei, oamenii luau carbuni din focul sacru pentru a-si lumina drumul spre casa, dar si pentru a aprinde un nou foc in vatra. Acest taciune era, de regula, carat intr-un nap scobit pe dinauntru, inlocuit mult mai tarziu de dovleac. Pentru a se proteja de influentele spiritelor ratacitoare, cei vechi se imbracau in costume infricosatoare si ciopleau mutre cu ranjete hidoase pe napul-felinarul in care purtau taciunele. Ei se deplasau in procesiuni foarte galagioase, rupand si trantind de pamant tot ce intalneau in cale, tot ca metoda de a pune pe fuga spiritele.

Traditia rugului sfant s-a pastrat in Irlanda, Scotia si Tara Galilor. Lemnul pentru focul din noaptea de Halloween se aduna din timp si in unele regiuni exista obiceiul de a arde si un anume tip de muschi de padure. Spre deosebire de ce se petrece in America, in Europa spiritele mortilor continua sa reprezinte o parte insemnata a traditiei de Halloween. Daca pe vremuri, oamenii vegheau toata noaptea cu o torta aprinsa pe prispa casei, acum ei se multumesc sa aprinda lumanari pentru sufletele celor decedati. In aceasta noapte, oamenii poarta felurite talismane pentru a se proteja de duhurile rele. Tot pentru alungarea duhurilor intunericului se trag clopotele si se bate in lemn (deloc intamplator, in traditia noastra populara s-a pastrat aceasta vorba). In acelasi scop, inainte de apusul soarelui, se obisnuieste sa se inconjoare casa de trei ori, mergand cu spatele. In aceste zone se spune ca o persoana nascuta de Halloween poate vorbi cu duhurile.

Crestinism versus „paganism”

In urma cu mai bine de 1200 de ani, in incercarea de a eradica sarbatorile „pagane” si a-i crestina pe bretoni, irlandezi si englezi, papa Grigore al IV-lea a decretat in anul 835 ziua de 1 noiembrie ca sarbatoare religioasa, inchinata martirilor credintei – Ziua tuturor sfintilor. In 1006, Papa Ioan al XVIII-lea a decretat Ziua de 2 noiembrie Ziua mortilor. Traditia pagana, insa, era atat de inradacinata in constiinta oamenilor, incat a fost nevoie de un compromis: o sarbatoare crestina, grefata pe vechiul cult al stramosilor. In Marea Britanie, sarbatoarea s-a numit All Saints Day sau All Hallows Day, iar seara dinaintea ei, ajunul, All Hallows’ Evening. In timp, prin prescurtare, a devenit Hallows’E’en si de aici Halloween.

Obiceiul de a oferi bucate celor care bat la usa este o reminiscenta a ritualurilor ancestrale, legat de pomana pentru sufletele mortilor, adoptata si de crestinism. Astfel, este atestat din secolul al IX-lea obiceiul ca, in aceasta perioada a anului, sarmanii si cersetorii sa bata la usile crestinilor pentru a cere pomana, care consta in special dintr-un fel de „prajiturele pentru suflet”, bucati de paine cu afine. Cu cat mai multe prajiturele primea cersetorul, cu atat mai multe rugaciuni se angaja sa rosteasca pentru sufletele rudelor decedate ale stapanului casei. Chiar rostite de un intermediar, rugaciunile aveau menirea de a ajuta sufletele sa gaseasca mai repede drumul spre rai. A refuza sa dai de pomana pentru morti era considerat un adevarat sacrilegiu, iar cel care il comitea se expunea „razbunarii” cersetorului nemultumit. Expresia „trick or treat” deriva din aceasta traditie, caci cel care indraznea sa incalce traditia, cel care cu alte cuvinte nu oferea pomana (treat) trebuia pedepsit, jucandu-i-se un renghi (trick). Una dintre cele mai vechi pedepse utilizate de colindatori era aceea de a bate la usa si de a se ascunde apoi, astfel incat gazda sa se sperie cand vede ca nu este nimeni la usa. Astazi, reactia fireasca in fata unui asemenea gest este una de enervare, stiut fiind ca aceasta e o biata gluma proasta, insa in Evul Mediu semnificatia era sinistra, anume ca insasi moartea a batut la usa, caci ea este singura invizibila…

Ziua mortilor in spatiul carpatic

In fiecare an, pe 1 noiembrie sau in cea mai apropiata duminica de aceasta data, crestinii din Romania isi celebreaza mortii, dand copiilor dulciuri si aducand ofrande si pomana celor „dusi pe ceea lume”.
Emblema sarbatorii, bostanul cioplit, luminat cu ajutorul unei luminari, este un obicei caracteristic mai degraba Ardealului, unde toamna tarziu se pun astfel de „felinare” pe stalpii portii. „Distractia” tampa, specifica sarbatorii Halloween, atat de populara la americani, le era pana de curand necunoscuta romanilor, preocuparea fiind exclusiv pentru omagiul si pomenirea celor trecuti in lumea umbrelor.

Batranii satului si copiii lor de la oras se aduna la cimitir, pun pe morminte stergare tesute sau prosoape, colaci copti pe vatra cuptorului propriu sau la vreo patiserie cu firma luminoasa, lumanari si mere. Copiii primesc bomboane, mere si biscuiti, fara sa fie costumati in fapturi inspaimantatoare si grotesti si fara sa strige „Trick or Treat!”, insa unii dintre ei – ministrantii – chiar isi merita din plin dulciurile castigate, caci merg din casa in casa timp de cateva ore, apoi canta si se roaga, alaturi de preot, la fiecare mormant in parte.

Cand se inchina paharul, se spune „Dumnezeu sa-i ierte!”, nu „Sanatate!”, nici „Noroc!”. Batranii de la tara spun „Sa traiti cu totii, sa-i pomeniti pe cei plecati dintre noi, si poate o sa ma pomeniti si pe mine, daca na-ti uita!”…

Halloween in America

De fapt, sarbatoarea de Halloween a ajuns in America abia in jurul anului 1840, adusa de valul masiv de imigranti irlandezi goniti de acasa de marea foamete din epoca. Acestia au adus cu ei si „legenda” cam cretinuta a felinarului-dovleac. Povestea spune ca un anume Jack, individ cunoscut drept betiv si pus pe traznai, a avut intr-o zi proasta inspiratie de a-i juca un renghi Satanei. Jack l-a convins pe diavol sa se urce intr-un copac, apoi a scrijelit pe trunchiul acestuia o cruce, simbol ce-l impiedica pe drac sa coboare. Satana a fost lasat sa se dea jos numai dupa ce i-a promis omului ca il va lasa in pace toata viata lui. Dupa ce a murit, Jack nu a fost primit in Rai din pricina numeroaselor sale pacate, vazandu-se obligat sa mearga in Iad, dar nici aici nu a fost admis, diavolul fiind inca suparat de renghiul cu copacul. Pentru a nu-l lasa totusi sa orbecaiasca vesnic prin bezna, dracul i-a dat lui Jack un taciune aprins care sa-i lumineze calea, iar omul a pus taciunele intr-un nap scobit. Ajunsi in America, imigrantii au descoperit ca dovleacul este un suport mult mai incapator, folosindu-l de atunci in locul napului. Chiar si in zilele noastre, dovleacul scobit ca sa arate ca o fata care ranjeste amenintator este numit „Jack-o-lantern”, „felinarul lui Jack”.

Ce a devenit Halloween astazi se vede cel mai bine in SUA, unde se castiga foarte multi bani de pe urma prostiei oamenilor. Dintr-un prilej de comemorare a mortilor familiei, sarbatoarea a degenerat complet, ajungand o sinistra mascarada, penibila si cretina, prilej de batjocura, oamenii intrecandu-se in razbunari oribile si „glume” macabre. Industria cinematografica, televiziunile, barurile, restaurantele, discotecile, parcurile de distractii, industria dulciurilor, productia de costume si de decoratiuni, toate aduc castiguri enorme, iar oamenii trebuie sa plateasca daca vor sa se „distreze”. In SUA se obtin profturi comparabile cu cele de Craciun, alta sarbatoare batjocorita si transformata intr-o stresanta goana dupa brad, globuri si cadouri.

Dracul si dovleacul marca USA poposesc si in Romania

Integrarea in UE si occidentalizarea societatii face ca in Romania autoritatile sa se simta obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevarata maimutareala a sinistrei sarbatori americane, care este promovata pe toate canalele si cu toate puterile.

Astfel, Teatrul National pentru Copii isi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul „Lampa lui Jack” – o punere in scena pentru copii a povestii dovleacului de Halloween, poveste in care Diavolul joaca rolul principal, in realitate o scolarizare mascata a satanismului pentru copiii romani…
„Protipendada” Bucurestiului s-a adunat la Palatul Parlamentului pentru a participa la Balul de Halloween. Internetul romanesc este plin de felicitari virtuale cu specific de Haloween, precum si de bizare oferte „festive”: manichiura in ton cu momentul, gheare stilizate negru-portocalii, tichii cu coarne care se aprind alternativ, sfaturi pentru construirea unui cosciug, ca sa poti aparea un „mort” cat mai autentic la petrecerea de Halloween!!!

La gradinitele de bon-ton din capitala se face „serbare de Halloween”, in scoli elevii sunt invatati chiar de catre profesori cum sa isi confectioneze costumele si decorurile adecvate. Discotecile din campusurile studentesti si localurile se intrec in a organiza „seri de Halloween” care sunt luate cu asalt de tinerii dornici de distractie. In 2002, in parcul Moghioros din cartierul Drumul Taberei, primaria sectorului 6 a organizat „Carnavalul groazei” si a oferit premii copiilor care aveau cel mai infricosator costum.

Iar acestea, in vreme ce in Rusia, Ministerul Educatiei a decis sa interzica orice eveniment legat de sarbatoarea Halloween-ului in scoli. Un reprezentant al ministerului, Alexander Gavrilov, a declarat ca aceasta hotarare se mentine din 2003, iar motivatia este legata de faptul ca aceasta sarbatoare promoveaza cultul mortii, personificarea mortii si a fortelor raului, fiind in contradictie cu natura institutiilor de invatamant. Gavrilov a precizat ca Haloweenul „tulbura mintea si afecteaza sanatatea spirituala si morala a elevilor”, concluziile sale fiind impartasite de o serie de psihiatri consultati pe aceasta tema.

Halloween-ul, devenit un prilej de adorare a demonilor, are efecte dezastruoase

Psihologii si psihiatrii establishmentului se intrec in a scorni, la comanda si cu plata, teorii care mai de care mai sofisticate, sucite, aberante si cumplit de periculoase, cum ca Halloween-ul este, de fapt, „o celebrare emfatica a mortii, care are chiar o importanta sociala imensa pentru ca aduce in constiinta occidentala sentimentele refulate despre subiectul mortii, generand experiente benefice care-i vor face pe copii si adulti sa-si invinga teama de moarte”(??!!).
Cu toate aceste josnice elucubratii teoretice, cu spoiala de stiinta, adevarul este altul. Toate statisticile indica, mai ales in SUA, tara unde aceasta sarbatoare pervertita a atins apogeul maleficului, cresterea violentelor in timpul Halloween-ului. Acest moment al anului se remarca prin numarul cel mai mare de actiuni violente, fapte penale, „glume” proaste care duc la accidente grave, distrugeri, numarul cel mai mare de betivi, consum crescut de droguri la persoane din ce in ce mai tinere, inclusiv la copii. Studiile Gallup certifica, de asemenea, efectele cumulative dezastruoase ale acestei sarbatori, ce marcheaza profund psihicul copiilor, care nu au mecanisme psihice pentru a se apara de aceasta deversare a demonicului, a uratului, a odiosului, a magiei negre in viata lor emotionala si ajung ulterior sa le accepte ca firesti, in mod neconditionat.
Se stie ca raul este mult mai usor acceptat atunci cand pare un simplu joc. Aceasta „sarbatoare”, in realitate o adevarata oroare, ii familiarizeaza de fapt pe cei mici, prin jocul macabru, cu raul, agresivitatea, scabrosul, monstrii, grotescul, infernalul, sinistrul, satanicul, vrajitoria si magia neagra. Sa nu ne miram, prin urmare, ca in timp, copiii se obisnuiesc cu prezenta maleficului, perceputa ca o „joaca” sau o „distractie”…

Zilele astea se pare că elevii iar nu vor face prea multă şcoală, ci cu sprijinul profesorilor şi binecuvântarea părinților, ei se vor ocupa de magia morţii… Copiii trebuie să vină echipaţi în vampiri, fantome și lilieci, să ţopăie în jurul unor dovleci sub formă de cap de mort și cu lumânări aprinse, pentru a invoca cu mare fast și veselie spiritele rele ale întunericului.

Halloween-ul este o veche sărbătoare celtică de sorginte păgână şi satanistă, dedicată morţii şi proslăvirii diavolului. În realitate această sărbătoare este o adevărată oroare, îi familiarizează de fapt pe cei mici prin jocul macabru, cu răul, cu agresivitatea și scabrosul, cu monştrii, grotescul, infernalul și sinistrul, cu satanismul, vrăjitoria şi magia neagră. Deci, să nu ne mirăm, prin urmare, că în timp copiii se obişnuiesc cu prezenţa maleficului, percepută ca o joacă sau ca o distracţie. Dintr-un prilej de comemorare a morţilor familiei, sărbătoarea a degenerat complet, ajungând o sinistră mascaradă, penibilă şi meschină, un prilej de batjocură, oamenii întrecându-se în răzbunări oribile şi glume macabre. Televiziunile, barurile, restaurantele, discotecile, parcurile de distracţii, industria cinematografica si a dulciurilor, producţia de costume şi de decoraţiuni, toate deduc câştiguri enorme, iar oamenii trebuie să plătească dacă vor să se „distreze“. Se obţin astfel profturi comparabile cu cele de Crăciun, altă sărbătoare batjocorită cu tente păgâne, transformată într-o stresantă goană după brad, globuri şi cadouri, în care la fel ca și de Halloween „unii deștepti” câştigă foarte mulţi bani de pe urma ignoranței și prostiei oamenilor.

Sărbătoarea de Halloween este evident anticreștină, este o sărbătoare religioasă dar nu creştină, ci păgână și demonică fiind bazată pe un curent subteran periculos al ocultismului; biserica creștină avertizând părinții să nu-și mai lase copiii să se îmbrace în fantome și vampiri deoarece este o sărbătoare păgână a terorii, a fricii și a morții, o celebrare a groazei și a întunericului. De altfel, „părintele” modern al bisericii lui Satan, tenebrosul și terifiantul Anton Szandor LaVey obișnuia să spună că Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de „Noaptea Walpurgică“ sau „Sabatul Vrăjitoarelor” din data de 1 Mai.

Multe din obiceiurile de Halloween se trag de la vechile sărbători ale zeului Baal, zeu cunoscut şi pe vremea profetului Ilie, în cinstea căruia se aduceau, pe lângă sacrificiile de animale, şi cele omenesti. Preoţilor lui Nimrod sau Baal li se cerea în mod necesar să mănânce din sacrificiile umane; în felul acesta apare „CahnaBal”, (Cahna este forma energică a lui Cahn ce înseamnă „preot”) însemnând preotul lui Baal, este cuvântul înrădăcinat în limba noastră pentru un devorator de carne umană – canibal. Druizii credeau că în noaptea zilei de 31 octombrie, în ajunul festivalului Samhain, graniţele dintre lumea aceasta şi cea de dincolo erau îndepărtate, iar duhurilor tuturor celor care au murit în anul precedent li se îngăduia să le traverseze şi să bântuie casele celor vii. Din această cauză, preoţii druizi organizau ceremonii de închinare în care sacrificau pisici, cai, oi, boi și oameni, aceste jertfe erau aduse ca ofrande lui Samhain (întruchipare a lui Satan) şi spiritelor lui rele pentru a-i determina să nu le facă rău.

Un fost vrăjitor al zilelor noastre, Tom Sanguinet, fost mare preot în tradiţia celtică a Wicca (vrăjitorie) convertit la creştinism, spunea:

„Sărbătoarea modernă pe care o numim Halloween îşi are originile în luna plină cea mai apropiată la 1 noiembrie Anul Nou al vrăjitoarelor. Este un moment în care se presupune că demonii ating apogeul puterii malefice şi se întorc pe pământ să-l viziteze. Halloween-ul este, pur şi simplu, absolut malefic şi nu există nimic în lumea aceasta care să-l facă acceptabil pentru Domnul Iisus”. Nu este de mirare că Halloween este cea mai importantă zi a anului pentru diverse organizaţii sataniste din SUA şi de pretutindeni din lume, în care vrăjitoarele se adună în „sabaturi”, au loc eviscerări de animale, şi, oribil, este deja cunoscut faptul că unii copii răpiţi au fost folosiţi pentru sacrificii umane de către acești veneratori ai diavolului.

Suntem creştini nu păgâni şi este bine știut că orice creştin se străduieşte să imite, pe cât posibil, pe întemeietorul Creştinismului – Iisus Hristos al cărui ucenic este, lucru care se face și folosind un limbaj adecvat, o ţinută corespunzătoare, prin participarea la sfintele slujbe, prin purtarea unor însemne creştinesti: cruciuliţe, brăţări, metanii etc… prin toate aceste actiuni atragem asupra noastră harul lui Dumnezeu, toate acestea constituind totodată și o mărturisire a credinţei. Dar dacă ne costumăm în diavoli, vampiri și vrăjitoare, purtând şi făcând semne diavoleşti, folosind limbajul iadului, al cui duh îl atragem şi pe cine mărturisim, pe cine slăvim ?

Halloweenul este o repăgânizare a unei societăţi care s-a pierdut de dimensiunea sa creştină, şi-a pierdut relaţia vie cu Hristos prin Duhul Sfânt şi cu Tatăl prin Hristos. În epoca în care trăim se aplică foarte mult superficialul, se cultivă în mod sistematic superficialul, pentru că un om superficial este un om care nu are o dimensiune transcendentă, nu are o perspectivă mai amplă asupra vieţii, trăieşte doar de azi pe azi – cu pâine şi circ, cum spuneau romanii. Dacă au pâinea cât de cât asigurată şi-un circ mai elaborat aşa, atunci nu mai fac probleme, nu mai vor să trăiască într-o altă dimensiune, nu mai caută să aibă o personalitate, care, să fie şi cu o deschidere un pic mai amplă, trăiesc doar pentru clipa aceasta, carpe diem. Iar asta la nişte copii ce poate să însemne, decât o spălare de creier, o deformare de mic copil, în care se promovează imaginea de sărbatoare Halloween, pe dimensiunea demoniacă a maștilor și a vrăjitoarelor.

 

Copiii au un acut simţ al binelui şi al răului, problema este că răul li se propune sub o formă plăcută exact ca în păcatul primodial, în ispita ce diavolul le-o face lui Adam şi Eva în Rai, le arată rodul acelui pom al cunoaşterii, le arată ca fiind plăcut la gust şi plăcut la vedere şi vrednic de dorit, fără să le arate că gustând din acel rod, mâncând din acea ispită ei practic ies din ascultarea și dragostea lui Dumnezeu. Exact asta se întâmplă și cu astfel de sărbatori pagâne, li se prezintă sub forma unei distracţii, se prezintă o sărbătoare care fundamental este putredă, purtând tot felul de maști, îmbrăcaţi în draci şi vrăjitoare, devin într-un fel un receptacol al demonului pe care-l invoca, deci sub o formă sau alta este o invocare evidentă a diavolului. Spre Dumnezeu se ajunge mai greu la începutul drumului spiritual, cu un anumit efort și luptă lăuntrică, nu este prea ușor, însă, spre diavol nu trebuie efort, se alunecă mult mai uşor, e suficientă o joacă, şi apoi încetul cu încetul pe o pantă lină, ajungi de fapt şi de drept sub această stăpânire a întunericului. Problema este că finalul vieţii acesteia nu este doar finalul – Finalul este doar începutul vieţii ! Ori, cel care de aici se obişnuieşte să convieţuiască cu satana, sub o formă sau alta el se leapădă de Hristos, iar cel care se apropie de Hristos – de aici luptându-se cu satana, în viaţa veşnică va fi in continuare cu Hristos !

După ce a cucerit Apusul, Halloween-ul îşi continuă marşul triumfal şi către ţările ortodoxe ale Răsăritului creştin, având ca principal aliat… statul. Da, statul laic, preocupat tot mai mult de modul în care ar putea interzice cu totul manifestările creştine în spaţiul public – lucru reuşit deja în unele state unde nu este permisă afirmarea credinţei în Hristos în perimetrul şcolilor –, este cel ce promovează astăzi prin mass-media şi prin mai toate sistemele de învăţământ sărbătoarea păgână Halloween. Să înţelegem de aici că denumirea de stat laic este doar o formulă cosmetizată a noţiunii de stăpânire păgână?

Anul acesta (2014), mai mult decât în toţi anii anteriori, Halloween-ul a devenit un fel de sărbătoare oficială a multora dintre grădiniţele, şcolile şi liceele din România. Ne-a sosit la redacţie ştirea că şi în sate uitate de lume, în care oamenii abia au cu ce se îmbrăca, copiilor li s-a cerut de către dascălii lor să se prezinte la şcoală în seara de 31 octombrie spre 1 noiembrie cu echipamentul adecvat sărbătorii Halloween, adică cu costume de spiriduşi, fantome sau chiar diavoli. Unii părinţi s-au scandalizat şi au refuzat să dea curs „invitaţiei”, dar alţii, poate mai familiarizaţi cu duhurile ce bântuie prin televizor, s-au supus cu docilitate. Dacă aşa e la modă acum… Şi o mai cere şi şcoala! Dar oare câţi dintre guvernanţii, profesorii sau părinţii care au urmat directiva venită probabil foarte de sus ştiu sau conştientizează ce este Halloween-ul?

Unii susţin că este vorba doar de o mare afacere, căci în seara de Halloween în S.U.A. se cheltuiesc anual în jur de 7 miliarde de dolari, fiind cea mai bine „vândută” sărbătoare după Crăciun. Nu negăm importanţa factorului de câştig material, pentru că, dacă stăm să ne gândim puţin, în tot ceea ce înseamnă industrie a pornografiei, prostituţiei şi drogurilor câştigurile sunt imense. Mai important ni se pare însă aspectul duhovnicesc al chestiunii.

Halloween-ul este noaptea în care aparent totul este îngăduit: invocarea morţilor şi a duhurilor rele, vrăjitoria, necromanţia, divinaţia – vechea şi mai noua practică a prezicerii viitorului plecând de la anumite semne –, magia, sacrificiul ritualic şi multe alte practici, denumite într-un cuvânt păgâne, pe care creştinii nu şi-au îngăduit să le imite nici măcar în joacă, fiind extrem de conştienţi de simbolismul lor – în fond, de potenţialul demonic al acestora –, practici de invocare în diferite „locuri” şi „prilejuri” a unor prezenţe demonice şi de intrare în comuniune cu ele.

Să vedem însă care sunt implicaţiile acestei sărbători, denumite, pe bună dreptate, a fricii, a întunericului şi a morţii! Halloween-ul este o sărbătoare păgână în care celţii celebrau trecerea în noul an. Ei credeau că la originea vieţii se află moartea, motiv pentru care la mare cinste se afla zeul Samhain, zeul şi stăpânul morţii. Şi cum pentru celţi nu existau decât două anotimpuri, vara şi iarna, începutul întunericului, al morţii şi decadenţei coincidea cu începutul sezonului friguros, mai exact cu data de 1 noiembrie.

Astfel, în seara de 31 octombrie spre 1 noiembrie, celţii sărbătoreau Noul An, o sărbătoare închinată de fapt Zeului Morţii, Samhain. Cu acest prilej, druizii – preoţii cultului celtic – îi instruiau pe oameni să-şi stingă focurile care le alimentau vetrele, focuri care pentru antici în general aveau o funcţie nu numai practică, dar şi profund simbolică. În acelaşi timp însă, era aprins pe un deal un mare foc care trebuia să primească ofrandele aduse zeului morţii – nu numai roade ale pământului, dar şi sacrificii de animale şi chiar oameni. Celţii credeau că, mulţumit de ofrande, zeul permitea morţilor să se întoarcă la căminele lor – credinţă care stă de fapt la baza escapadelor nocturne în costume care imită fantomele, vrăjitoarele, spiriduşii sau demonii, pentru că prin acest act de imitare a spiritelor cei vii încercau să intre în contact şi în comuniune cu cei morţi.

Halloween-ul are aşadar la bază practici oculte prin care se încerca intrarea în comuniune cu sufletele morţilor şi cu demonii, în urma unui ritual în care erau sacrificaţi oameni în cinstea zeului morţii. Şi, în ciuda unei aparenţe de farsă, joacă şi distracţie cu care se îmbracă Halloween-ul în modernitate, există mărturii care atestă faptul că practica sacrificiului uman este încă folosită în vremurile noastre, chiar dacă bine ascunsă de indiscreţiile publicităţii.

Chiar şi aparent inocentul joc de-a „ne daţi ori nu ne daţi”, atât de familiar în cultura americană, în care copii întreabă gazda „Farsă sau dulciuri?”, îşi are originea în ritualul celţilor care credeau că sufletele morţilor astfel eliberate de Samhain sufereau de o mare foame şi umblau cerşind pe la casele lor. Iar gazdele care ar fi refuzat să potolească foamea celor ce-i imitau pe morţi cerşind mâncare ar fi trezit furia zeului morţii, care i-ar fi supus unor farse sau blesteme. În acest fel, părinţii, dar mai ales copiii zilelor noastre sunt angrenaţi într-un scenariu simbolic tulburător, întrucât în credinţa celţilor cei ce se costumau deveneau slujitori ai zeului morţii, aşa încât o insultă adusă lor reprezenta o insultă adusă zeului.

Oare cum ar putea un creştin conştient de credinţa lui şi, deci, de ceea ce se întâmplă în lume, să rămână indiferent faţă de o sărbătoare precum Halloween-ul, care nu numai că-i învaţă pe copii că vrăjitoria, magia şi alte practici oculte sunt cel puţin neutre, sugerându-se astfel că practicarea lor ar fi lipsită de consecinţe, dar, mai mult decât atât, îi integrează într-un scenariu simbolic în care cei mici devin slujitori ai diavolului? Oare nu tocmai în momentul în care astfel de lucruri ne sunt prezentate de o întreagă industrie mass-media – care în ultimele zeci de ani a împânzit imaginarul oamenilor cu simboluri oculte şi macabre îmbrăcate în haina divertismentului – ar trebui să ne sporim atenţia, întrebându-ne dacă nu cumva tocmai acest spirit de glumă reprezintă o farsă sub a cărei mască se ascund lucruri foarte serioase?

De altfel, o trăsătură fundamentală a epocii noastre este tocmai încercarea de a seduce şi a pune stăpânire pe sufletele copiilor, de a le jupui inocenţa şi de a le batjocori, în cele din urmă, trupurile. Pentru a-i transforma pe copii în agenţi ai consumului, s-au dezvoltat cele mai sofisticate strategii de marketing şi publicitate:

– pentru a le întina mintea, în şcoli sunt introduse cursuri obligatorii de educaţie sexuală care invită la desfrâu şi legitimează homosexualitatea;

– pentru a le poseda sufletele, copiii sunt transformaţi, iată!, în principalii actori ai unei scenete macabre, repetată la nesfârşit şi sub diferite forme de o întreagă industrie a publicităţii şi filmului.

Oare vom începe să sărbătorim şi Halloween-ul cu aceeaşi inconştienţă cu care am sărbătorit – şi încă o facem – ziua de 1 mai, declarată şi impusă de ideologia comunistă ca zi internaţională a muncitorilor? Deşi îmbrăcată cu haina ideologiei comuniste, 1 mai muncitoresc are în chip simbolic aceeaşi origine. Pentru că dacă Halloween-ul nu reprezintă altceva decât o sărbătoare păgână care urmăreşte în principal coruperea copiilor noştri şi iniţierea în misterele vrăjitoriei, Ziua Internaţională a Muncii era – şi oare câţi ştiu aceasta? – o prelungire a Nopţii Valpurgiei (noaptea de 30 aprilie spre 1 mai), marele sabat demonic anual în care participanţii, păgâni de odinioară, intrau în comuniune cu dracii. Care alta putea fi sărbătoarea comunismului antihristic decât celebrarea biruinţei diavolului?

Diferenţa dintre cele două sărbători sau regimuri este aceea că 1 mai s-a impus cu ameninţarea, cu teroarea şi cu arma, iar Halloween se impune astăzi ca mijloc de divertisment. Una defineşte strategiile poliţieneşti ale dictaturii, iar cealaltă mijloacele de corupere ale statului magic. Amândouă însă îl celebrează şi îl ridică în slăvi pe stăpânitorul lumii acesteia, la care se închină ideologiile atee ale modernităţii.

Noi, românii, vrând să o ducem mai bine, am tot făcut compromisul de a ne alinia directivelor europene şi duhului lumii, care ne propune bunăstarea şi fericirea. Am liberalizat avortul, pornografia, desfrânarea, homosexualitatea şi multe altele. Rezultatul îl vedem… Acum ni se cere să ne educăm copii într-un duh păgân. Vom face şi acest pas? Credem cumva că de la stăpânitorul întunericului ne va veni lumina? De la cel ce dezbină vom primi dragostea? De la cel cunoscut dintru început ca ucigător de oameni vom primi fericirea şi viaţa? Frica, depresiile şi bolile psihice pun tot mai mult stăpânire pe omul apusean şi se răspândesc cu o viteză tot mai mare şi în spaţiul societăţii noastre. Aceasta este urmarea firească a supunerii oamenilor către duhul desfrânării şi al vrăjitoriilor, al puterii şi al banilor.

Pe de altă parte, cei ce călătoresc pe calea cea strâmtă către împărăţia lui Dumnezeu, deşi nu le lipsesc durerea şi necazurile, se luminează şi se veselesc de împărtăşirea din harul Duhului Dumnezeului celui adevărat. Aceştia au înţeles că cea mai mare comoară pe care nu ne-o poate lua nimeni e însăşi dreapta credinţă prin care putem să ne împărtăşim cu Hristos, piatra cea din capul unghiului. Deşi nu sunt mulţi, pe rugăciunile unora ca aceştia se sprijină lumea în care trăim. Ce bine ar fi dacă am înţelege tot mai mulţi acest lucru! Căci, precum în poveste, după ce rătăcim în lumea întreagă pentru a găsi adevărul şi fericirea, întorcându-ne osteniţi, Îl aflăm în satul nostru cel parcă uitat de lume, în ograda noastră, în inima noastră, pe Hristos cel răstignit.

HALLOWEEN

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologetica/halloween-2/

Revelaţia generală, de Dr. King Counts. Berkhof

Revelaţia generală  de Dr. King Counts

INTRODUCERE

Berkhof – Dacă Dumnezeu nu s-a revelat pe Sine Însuşi, omul nu poate sa-l cunoască deloc şi toate religiile sunt imposibile.

Acest argument a fost bine susţinut de Os Guiness în cartea sa “ Cenuşa Morţii “.

( Din Fundamentele credinţei creştine, de Boyce) Moment comic prezentat de comedianul german Karl Vallentin. În această reprezentaţie obişnuită, comicul apare pe o scenă luminată de un spot luminos. Se învârte în jurul cercului lumnos având o faţă îngrijorată. Caută ceva. După o vreme, un poliţist i se alătură şi-l întreabă ce a pierdut. “ Mi-am pierdut cheia de la casă “, răspunde Valentin. Poliţistul caută şi el, dar căutarea se dovedeşte a fi fără folos. “ Eşti sigur că ai pierdut-o aici ? “, îl întreabă poliţistul.

“ O, nu “, spune Vallentin, arătând spre un colţ întunecat. “ S-a întâmplat acolo.”

“ Dar noi de ce căutăm aici? “

“ Acolo nu este lumină “, răspunde comicul.

“…Dacă nu există Dumnezeu sau dacă există Dumnezeu şi nu-L poţi cunoaşte din vina Lui, atunci cunoaşterea este asemena căutării comedianului german. Unde căutarea ar trebui făcută, nu este lumină şi unde este lumină, n-are rost să cauţi. Bibia ne spune că e problema lui Dumnezeu, nu a noastră. De aceea, problema e rezolvată. E rezolvată pentru că Dumnezeu poate face şi deja a făcut paşi pentru a se revela pe Sine nouă, oferindu-ne astfel cunoştinţa ce ne lipsea. “

REVELAŢIA ÎN GENERAL

Dumnezeu este cel imcomprehensibil

“ Misterul este elementul vital în dogmele teologiei systematice “ (Bavink, “Doctrina despre Dumnezeu”).

Este imposibil pentru un om să aibă o cunoaştere perfectă a lui Dumnezeu.

Iov 11:7 Poţi spune tu că poţi pătrunde adâncimile lui Dumnezeu, că poţi ajunge la cunoştinţa desăvârşită a Celui Atot puternic?; Iov 37:23 Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie, dar dreptul şi dreptatea deplină El nu le frânge.; Eclesiatul 3:11 Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcarcă omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.; Isaia 40:28 Nu ştii? N-ai auzit? Dumnezeul cel veşnic, Domnul a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte; priceperea Lui nu poate fi pătrunsă.; Romani 11:34 Şi într-adevăr „cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?

Thomas Huxley, fruntaş al Darwinismului din secolul al 19-lea a declarat că cunoaşterea lui Dumnezeu este imposibilă. Berkhof ( Systematics), Poziţia fundamentală este ca mintea umană este incapabilă să cunoască ceva ce este dincolo de fenomenele naturale şi, de aceea, este necesarmente ignorant faţă de lucrurile suprasensibile şi divine. Huxley a fost primul care a pledat în favoarea celor care au o asemenea poziţie, incluzându-se pe sine, sub numele de “ agnostici”.

În speial Kant, a fost cel care a stimulat gândirea agnostică la cercetarea limitelor înţelegerii şi raţiunii umane. El a afirmat că raţiunea teoretică stă la baza fenomenelor şi este ignorant cu privire la ceea ce stă în spatele acestor fenomene – lucrul în el însuşi. De aici a urmat, bineînţeles, că este imposibil pentru noi să avem o cunoaştere teoretică a lui Dumnezeu.

CARACTERISTICILE IDEII DE REVELAŢIE

– Revelaţia naturală – comunicată prin fenomenele naturale, inclusiv constituţia omului. Berkhof, “ Figurativ, natura poate fi numită o carte mare în care Dumnezeu a scris cu litere mari sau mici şi din care omul poate învăţa despre bunătatea şi înţelepciunea Sa “ , “ puterea veşnică şi divinitatea Sa.”

– Revelaţie supranaturală – Dumnnzeu intervine în cursul natural al evenimentelor în care El, şi numai El, foloseşte mijloace naturale, precum vise sau comunicări orale, într-un mod supranatural.
– Revelaţia generală – înrădăcinată în creaţie şi în relaţiile generale ale lui Dumnezeu cu omul, se adresează omului pur şi simplu ca şi creatură purtătoare a chipului lui Dumnezeu.
– Revelaţia specială – înrădăcinată în lucrarea răscumpărătoare a lui Dumnezeu, se adresează omului ca şi păcătos şi se adaptează nevoilor morale şi spirituale ale omului căzut şi îl conduce pe păcătos înapoi la Dumnezeu printr-o cunoaştere specifică a dragostei mântuitoare revelată prin Isus Cristos.

NEGAREA REVELAŢIEI LUI DUMNEZEU

Negarea revelaţiei generale.Ateul, cel care neagă existenţa lui Dumnezeu, pune la îndoială orice revelaţie.

Negarea revelaţiei speciale. Deismul secolului al 18-lea, care accepta revelaţia generală a lui Dumnezeu, a negat posibilitatea şi realitatea oricărei revelaţii speciale supranaturale. EXEMPLU: Noul Testament a lui Thomas Jefferson…

Teologia liberală neagă revelaţia specială a lui Dumnezeu. Ea reduce Biblia la revelaţia Sa generală şi, pur şi simplu, şterge distincţia dintre natural şi supranatural.

Revelaţia generală a venit înaintea revelaţiei speciale.

REVELAŢIA GENERALĂ A LUI DUMNEZEU

Revelaţia generală externă – fapte din natură şi istorie – Ps. 19: 1,2.

Romani 1:20 În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit, de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot desvinovăţi.

Bozce, p.32, “ R.C Sproul a numit acest argument “ esenţa psihologiei pauline ateiste “ – arătând că aici stă vinovăţia omului. Cunoasterea suficientă a fost oferită tuturor oamenilor pentru a-i provoca să se întoarcă de la ei înşişi şi de la calea lor la Dumnezeu sau cel puţin să înceapă să-l caute. Dar această cunoaştere, precum o primăvară măreaţă, a fost înăbuşită. Acum primăvara ameninţă să explodeze şi să dărâme punctele de vedere şi stilul de viaţă a celui înăbuşit. Deci, cel care o înăbuşe, ascunde adevărul. “

S-a reelat pe Sine însuşi într-un mod supranatural dincolo de sfera revelaţie speciale…Judecători 7:13 Ghedeon a sosit; şi iată că un om istorisea tovarăşului său un vis. El zicea: „Am visat un vis: şi se făcea că o turtă de orz se rostogolea în tabăra lui Madian; a venit de s-a lovit până la cort, şi cortul a căzut; l-a răsturnat cu susul în jos, şi cortul a fost dărîmat.” Daniel 2:1 În al doilea an al domniei lui Nebucadneţar, Nebucadneţar a avut nişte visuri. Duhul îi era tulburat, şi i-a pierit somnul.

Revelaţia generală internă – Conştiinţă – Romani 2:14-15 Când Neamurile, cu toate că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, care n-au o lege, îşi Sunt singuri lege şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, care sau se învinovăţesc sau se desvinovăţesc între ele. Psalmul 40:8 Vreau să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.

(Din cartea lui James Kennnedy, Răspunzând scepticilor ) Francis Crick, câştigător al premiului Nobel pentru descoperirea AND-ului, a hotărât să exploreze probabilităţile creării unei molecule complexe prin legea şansei, care guvernează teoria evoluţiei.Concluzia lui: 0,0 procente şanse, chir şi luând în considerare istoria pământului de 4,5 milioane de ani. Crick scria: “ Un om onest, având toată cunoaşterea disponibilă actualment, ar putea spune doar că, într-un sens, originea vieţii pare să fie aproape un miracol. “ AND-ul unui singur corp uman, pus laolaltă şi întins, poate ajunge până la Lună şi înapoi.

Sir Fred Hoyle a mers mai departe…Hoyle, profesor la Cambridge şi unul dintre astronomii de frunte contemporani, a vrut să testeze legile probabilităţii chiar mai departe. El a încercat să descopere probabilitatea apariţiei unei celule – nu doar a unui lanţ de AND.

“ Pentru corectitudine, el a început calculele de la vârsta presupusă a universului – 15 la 20 de miliarde de ani, cu 1 miliard de ani mai mult sau mai puţin, decât de la vârsta presupusă a pământului 4.5 miliarde de ani. A calculat probabilităţile…şi a rezultat acest număr de ani pentru apariţia unei celule: 10 la puterea 40.000. “

Marele matematician elveţian, Leonte duNouy, spune că probabilităţile mai mari de 10 la puterea 50 nu pot să aibă loc, nici măcar la nivel cosmic. De ce a ales duNouy aceste cifre? Deoarece, dacă am număra electronii din acest univers – numărul electronilor ar fi 10 la puterea 52.

Aceste evidenţe şi fapte bine stabilite sunt ignorate de omul firesc.

INSUFICIENŢA REVELAŢIE GENERALE

Pelagienii, deiştii şi raţionaliştii tindeau să considere revelaţia generală a lui Dumnezeu suficientă pentru nevoile omului, în timp ce romano-catolicii şi protestanţii o percep insuficientă.

Păcatul a alterat această revelaţie şi receptivitatea omului. Romani 8:20 Căci firea a fost supusă deşertăciunii-nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o-cu nădejdea însă; 1 Corinteni 2:14 Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci, pentru el, Sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuiesc judecate duhovniceşte.; Efeseni 4:18 având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor.

Revelaţia generală nu oferă o cunoaştere demnă de încredere a lui Dumnezeu şi nici a lucrurilor spirituale. Revelaţia generală este prea nesigură pentru a constitui o bază solidă pe care să-ţi fundamentezi eternitatea şi omul nu-şi poate permite să-şi înrădăcineze speranţele viitoare pe incertitudini.

Revelaţia generală nu poate constitui o bază adecvată pentru religie, în general.

Este insuficientă ca şi bază pentru religia creştină. Prin revelaţia generală putem înţelege, într-o oarecare măsură, bunătatea, înţelepciunea şi puterea lui Dumnezeu, dar nu putem să-l cunoaştem pe Cristos, singura cale de mântuire, Matei 11:27 Toate lucrurile Mi-au fost date în mâni de Tatăl Meu; şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, în afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, în afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.; Ioan 14:6 sus i-a zis: „Eu Sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.; Ioan 17:3 Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.

VALOAREA ŞI SEMNIFICAŢIA REVELAŢIE GENERALE

– Revelaţia iniţială are o importanţă deosebită
– În legătură cu lumea păgână
– Neamurile cred că sunt de origine din Dumnezeu. Fapte 17:28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul lui…” Fapte 17:27 ca ei să caute pe Dumnezeu, şi să se silească să-L găsească bîjbăind, cu toate că nu este departe de fiecare din noi; Romani 1 împlinesc în mod natural lucrurile legii, Romani 2:14 împărtăşesc prin iluminarea Logosului şi a acţiunii generale a Duhului Sfânt, HARUL COMUN…

Iov 32: 8 Dar, de fapt, în om, duhul, suflarea Celui Atotputernic, dă priceperea. Ioan 1:9 Lumina aceasta era adevărata Lumină, care luminează pe orice om, venind în lume.

– În legătură cu religia creştină

– Revelaţia Sa iniţială, incorporată în adevărului, a corectat perversia lor şi le-a interpretat omenirii. Francis Beacon, unul dintre fondatorii ştiinţei moderne a tratat Biblia cu seriozitate, inclusiv creaţia şi căderea… “ În concluzie, nici un om lipsit de bun simţ sau deloc moderat, să nu gândească sau să susţină, că un om poate căuta prea departe sau poate studia prea bine Cuvântul lui Dumnezeu sau cartea faptelor lui Dumnezeu… “
– Schaeffer ( p.143-144 ) “ Grecii, musulmanii şi chinezii şi-au pierdut în cele din urmă interesul pentru ştiinţă. Aşa cum am spus, chinezii au avut o cunoaştere timpurie profundă a lumii. Joseph Needham, în cartea sa, The Grand Titration¸(1969) explică de ce aceasta nu s-a dezvoltat într-o ştiinţă profundă: “ Nu s-a crezut că codul legilor naturii ar putea fi descoperit şi interpretat, pentru că n-a existat certitudinea că o fiinţă supranaturală mai raţională decât noi a formulat un asemenea cod capabil de a fi citit. “

Revelaţia Sa originală, încorporată în revelaţia specială, adevărurile înscrise în revelaţia Sa generală, a corectat perversia lor şi le-a interpretat omenirii.

http://www.voxdeibaptist.org/revelatia_generala.htm

SERAFIMI

SERAFIMI. Singura menţionare a acestor fiinţe cereşti în Scriptură este în viziunea de la început a lui Isaia (Isaia 6). Serafimii („serafim” în limba ebraică este formă de plural; este incorectă traducerea încetăţenită de „serafimi”; pluralul corect ar fi „seraf, serafi”) erau asociaţi cu heruvimii şi ofanimii, având sarcina de a face de gardă la tronul divin. Fiinţele cereşti pe care le-a văzut Isaia erau sub o formă umană, aveau însă şase aripi, o pereche ca să-şi acopere faţa, o pereche ca să-şi ascundă picioarele şi o a treia pereche pentru zbor. Aceşti serafimi erau staţionaţi deasupra tronului lui Dumnezeu şi ei conduceau închinarea divină. Unul cânta un refren pe care Isaia l-a înregistrat: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de slava Luil” (în vers. Cornilescu „este plin de mărirea Lui”; n.tr.)

Atât de plin de putere era acest act de închinare, încât pragurile Templului divin s-au zguduit şi locul sfânt s-a umplut de fum. Prorocul se afla în umilire de sine înaintea lui Dumnezeu şi şi-a mărturisit ticăloşia. Atunci unul dintre serafimi a zburat spre el cu un cărbune aprins luat de la altar, şi în cadrul unui act de purificare l-a anunţat pe Isaia că păcatul i-a fost iertat şi că vina i-a fost îndepărtată.

S-ar părea că pentru Isaia serafimii erau fiinţe îngereşti responsabile cu anumite funcţii de pază şi de închinare. În orice caz, ei par să fi fost făpturi morale distincte, nu doar nişte proiecţii ale imaginaţiei sau personificări de animale. Calităţile lor morale erau întrebuinţate exclusiv în slujirea lui Dumnezeu, şi poziţia lor era de o asemenea natură încât ei aveau privilegiul de a îndeplini o lucrare ispăşitoare, în timp ce concomitent preamăreau caracterul etic şi moral al lui Dumnezeu.

Originea şi semnificaţia termenului ebr. sunt incerte. Acel sarap din Numeri 21:6; Deuteronom 8:15 era un şarpe veninos care i-a muşcat pe israeliţi în deşert, în timp ce Isaia 14:39; 30:6 se referă la o reptilă care este menţionată frecvent în folclor (vezi D. J. Wiseman, TynB 23, 1972, p. 108-110). Dacă substantivul este derivat de la ebr. sarap „a arde complet”, atunci serafimii pot fi agenţi ai purificării prin foc, după cum ne indică Isaia 6. Sensul de „strălucitor, cei care strălucesc” nu poate fi luat de la sarap.

O sculptură găsită la Tell Halaf (*GOZAN) înfăţişează o făptură cu trup omenesc, două aripi la umeri şi patru aripi sub mijloc (ANEP, nr. 655). Este datată în jurul anului 800 î.Cr. Pentru alte reprezentări antice vezi *HERUVIMI.

BIBLIOGRAFIE

1. Strachan în HDB; H. S. Nash în SHERK (s.v. „angel”); J de Savignac, VT 22, 1972, p. 320-325; H. Heppe,Reformed Dogmatics, E.T. 1950, p. 210 ş.urm.

R.K.H.   A.R.M.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/serafimi.html

Jurnal de Rugăciune: Durerea Bisericii Persecutate pe agenda Fondului Barnabas

 Doina Bejenaru  19-02-2019 10:25:31

Când ne doare un dinte, capul sau stomacul, un picior sau o mână, mergem la medic pentru că durerea ne imobilizează funcționalitatea întregului trup. Dar ce simțim atunci când citim astfel de știri despre cei care sunt un singur trup cu noi în Cristos, dar sunt zilnic răniți, schingiuiți și hărțuiți pentru credința lor? Vă provocăm să vă osteniți să citiți acest Jurnal de Rugăciune și să cereți mângâiere și pace pentru fiecare țară, pentru fiecare caz separat!

Duminică, 17 februarie

O, Doamne Isuse, cerem binecuvântarea Ta asupra fraților și surorilor noastre curajoase din Vietnam, care se confruntă cu multe forme de persecuție, inclusiv arestarea, detenția și violența. Fie ca ei să Îți rămână credincioși, rezistând tuturor încercărilor altor oameni de a-i face să se lepede de Numele Tău. Ne rugăm mai ales pentru creștinii din minoritățile etnice, care sunt adesea tratați cel mai rău. Fii tăria și scutul lor. Te rugăm să miști inimile autorităților vietnameze pentru a face pași concreți în direcția respectării libertății religioase. Atinge-le inimile și fă-i să vadă că creștinii nu sunt periculoși, ci influențează în mod pozitiv societatea.

Luni, 18 februarie

La vremea redactării jurnalului, câțiva refugiații creștini vietnamezi din grupul etnic Montagnard sunt încă reținuți de autoritățile thailandeze, din luna august. Adulții se află într-un centru de detenție, iar copiii sunt ținuți în altă parte. Cei mai mulți din grup au primit statutul de refugiat din partea UNHCR, dar autoritățile thailandeze au obiceiul de a ignorare statutul refugiaților, pe care de regulă îi rețin, apoi îi deportează. Adulții (cu vârsta cuprinsă între 18 și 70 de ani) trebuie să poarte uniforme ca la închisoare și să împartă cu alții celule murdare și supraaglomerate. Dar cea mai mare îngrijorare nu o reprezintă condițiile lor actuale de trai, deși sunt îngrozitoare, ci mai degrabă ce s-ar întâmpla dacă ar fi deportați înapoi în Vietnam. Rugați-vă ca ei să fie puternici în Domnul și să nu se lase cuprinși de frică.

Marți, 19 februarie

Douăzeci de familii creștine (105 persoane) dintr-o zonă rurală din Laos au primit termen o lună să renunțe la credința lor creștină, să părăsească satul sau să meargă în închisoare. Liderii bisericii au răspuns prezentând conducerii districtului legile naționale și Constituția care stipulează că creștinismul este o religie recunoscută în Laos. Dar conducerea districtului a răspuns pur și simplu că în zona aceea creștinii nu vor fi acceptați. La momentul redactării, liderii bisericii încearcă să aducă acest caz în atenția guvernului central. Cinci dintre cele 20 de familii și-au abandonat credința, deoarece se tem. Rugați-vă ca celelalte 15 familii să rămână ferme.

Miercuri, 20 februarie

În ultimul an, guvernul din Rwanda a închis aproximativ 7.000 de biserici în întreaga țară. Deoarece rugăciunea în grup este permisă numai în clădiri aprobate de guvern, înseamnă că creștinii trebuie să se adune de acum în secret. Unii dintre ei se închină, probabil, în peșteri. Motivul oficial pentru închiderea bisericilor este că clădirile nu respectă noile reglementări stricte în materie de construcție introduse în februarie 2018, dar închiderile reprezintă și un semnal că bisericile sunt în atenția autorităților. Peste 90% din populația Rwandei se identifică drept creștini. Rugați-vă pentru ei, deoarece au nevoie să știe cum să reacționeze la aceste schimbări, rămânând credincioși Domnului în toate.

Joi, 21 februarie

În Uganda există o lucrare prin care se duce Evanghelia musulmanilor, iar apoi convertiții de la islam sunt ucenicizați. Noii credincioși sunt puși în legătură cu creștini maturi, în grupuri de părtășie care se întâlnesc săptămânal sau mai des. Cei care s-au convertit recent pot să crească, iar creștinii maturi au ocazia să le slujească și să își iubească noi frați în Domnul, care sunt vulnerabili și au sacrificat atât de mult ca să Îl urmeze pe Hristos. Lăudați-L pe Dumnezeu că a adus atâția musulmani ugandezi la El și cereți binecuvântarea, protecția și călăuzirea Sa peste această slujire și peste liderii ei curajoși.

Vineri, 22 februarie

În haosul și violența care există în Camerun, pe fundalul rivalității limbilor și religiilor, un pastor baptist camerunez a comparat situația cu persecuția creștinilor de către împăratul roman Nero. El dă statistici detaliate despre pastori strămutați, care nu au cum să-și hrănească copiii, darămite să îi trimită la școală; multe biserici au fost închise – doar cinci din cele 46 din regiunea Belo mai funcționează. Fără pastori sau servicii de închinare, creștinii încep să cadă de la credință. Rugați-vă ca Duhul Sfânt să le reamintească credincioșilor, care acum sunt lipsiți de învățătură, de ceea ce ne-a învățat Domnul Isus prin Cuvânt (Ioan 14:26).

Sâmbătă, 23 februarie

Societatea kazahă trece printr-un proces care se poate numi „islamizare ușoară”. Musulmanii radicali au preluat controlul asupra majorității întreprinderilor mici, iar banii islamici – veniți în principal din Turcia – finanțează majoritatea instituțiilor de învățământ. Creștinii reprezintă aproximativ 25% din populația acestei mari republici din Asia Centrală. Pe măsură ce creștinii devin din ce în ce mai marginalizați și mai neputincioși (omenește vorbind), rugați-vă ca ei să fie martori puternici pentru Hristos, atrăgându-i la El pe mulți musulmani.

Duminică,  24 februarie

Tată ceresc, Îți cerem înțelepciune, pace și speranță pentru părinții creștini din Tadjikistan, cărora le este interzis prin lege să-și ia copiii la biserică sau să le permită să participe la orice activități creștine publice. Ajută-i să profite de fiecare ocazie pentru a-și învăța copiii căile Domnului și Cuvântul Lui, vorbind cu ei despre Tine, acasă și în afara casei, în orice moment al zilei. Fie ca părinții să se liniștească știind că inima Tatălui simte pentru ei și înțelege preocupările lor pentru copii. Fie ca Duhul Tău să îi cerceteze pe copii, care să vină la credința deplină în Fiul Tău, Isus, în Numele căruia ne rugăm. (Deuteronomul 11:19)

Luni, 25 februarie

Eldos (25 de ani, din Kârgâzstan) a fost înconjurat de trei bărbați musulmani care au încercat să-l forțeze să recite crezul islamic. Fiind convertit la creștinism, Eldos a refuzat, pentru că aceasta ar fi însemnat să se lepede de Hristos și să se întoarcă la islam. Bărbații l-au bătut serios, provocându-i o comoție cerebrală, rupându-i maxilarul și nasul, zdrobindu-i 20 de dinți și făcându-i ochiul să sângereze. Primul spital la care a fost dus Eldos a refuzat să-l trateze, dar alte două spitale i-au făcut câteva operații. La momentul redactării, Eldos avea dureri severe de cap și coșmaruri. Cereți ca Domnul Isus să Se atingă de El și să-l vindece pe credinciosul Eldos.

Marți, 26 februarie

Președintele Mirziyoiev al Uzbekistanului ocupă această funcție de doi ani. El face multe schimbări în regimul strict al predecesorului său. De exemplu, el încurajează investițiile străine și este mult mai tolerant cu activitățile religioase. Au avut loc sărbători oficiale pentru a marca aniversarea a 500 de ani de la Reformă și președintele a permis importul unui anumit număr de Biblii uzbece. Pentru prima dată în 17 ani, adunările locale și clădirile bisericești se pot înregistra, pentru a putea funcționa legal. Îi mulțumim Domnului pentru aceste evoluții care ușurează presiunea asupra creștinilor care au suferit atât de mult pentru credința lor.

Miercuri, 27 februarie

În ciuda unei atitudini mai tolerante din partea guvernului central din Uzbekistan (vezi postarea de ieri), creștinii – în special cei care se convertesc la islam – se confruntă în continuare cu persecuție din alte surse: rude musulmane, oficiali guvernamentali locali și teroriști islamici. Adunarea la rugăciune într-un loc privat rămâne ilegală, iar cei care sunt prinși sunt chemați de obicei în fața instanței și puși să plătească o amendă. Îi mulțumim lui Dumnezeu că amenzile s-au micșorat mult în ultimii doi ani. Rugați-vă ca credincioșii persecutați din Uzbekistan să nu cadă de oboseală  și să nu-și piardă inima, privind spre „Cel care a suferit din partea păcătoșilor o împotrivire așa de mare” (Evrei 12:3).

Joi, 28 februarie

Poliția din Uzbekistan a arestat 43 de convertiți creștini de la islam, printre care și 12 adolescenți. Credincioșii au fost arestați într-o tabără creștină la începutul lunii octombrie și reținuți pentru mai mult de opt ore. S-a pus presiune asupra lor ca să lucreze ca informatori ai Poliției sau să-i incrimineze pe liderii și organizatorii taberei. Toți adulții au fost găsiți vinovați de „adunare ilegală” la procesul lor din 30 octombrie, și toți au primit amenzi mici. Adolescenții nu au fost acuzați. S-a încercat filmarea procesului pentru a fi difuzat la televiziune, dar creștinii au refuzat acest lucru. Rugați-vă ca acești 43 de credincioși să fie întăriți în credința lor prin această experiență, iar persecutorii lor să fie atrași spre Hristos.

Sursa: Fondul Barnabas România

https://www.stiricrestine.ro/2019/02/19/jurnal-de-rugaciune-durerea-bisericii-persecutate-pe-agenda-fondului-barnabas/?

Robert J. Tamasy: Cum să îți lași amprenta prin mentorat. Partea a I-a

 Doina Bejenaru  19-02-2019 10:52:13

„Vreau să fac o diferență în lume.” Ați făcut vreodată afirmația aceasta? Este un gând pe care mulți dintre noi l-am exprimat, în public sau în noi înșine. Fie că faceți parte dintr-o generație mai veche la sfârșitul carierei sau din generația „milenială” la începutul unui loc de muncă, mulți dintre noi avem această dorință.

Întrebarea este: cum să facem această diferență? Cum putem reuși să lăsăm o amprentă care să dureze mult după ce ne sfârșim cariera?

Sunt multe sugestii posibile, dar una aș recomanda-o cu toată tăria: mentoratul. Da, știu, s-ar putea să obiectați și să spuneți ceva de genul: „Am avut un mentor odată – a fost o experiență cumplită!”. Nu vorbesc despre acest gen de mentorat. Mulți dintre noi am avut experiențe urâte în care ni s-a dat din oficiu un mentor, însă nu era interesat într-adevăr de noi și privea această sarcină ca fiind ceva impus de alții.

Nu, genul de mentorat despre care vorbesc eu implică o relație de beneficiu reciproc, doi oameni aflați într-o călătorie împreună căutând să crească și să zidească pe celălalt. Când, împreună cu David A. Soddard, am scris cartea „Inima mentoratului: Zece principii dovedite pentru dezvoltarea la potențialul maxim„, am scris despre experiența lui David care a avut doi mentori extraordinari care au investit mult în el, l-au ascultat și l-au învățat ce înseamnă să fii om de succes în afaceri – și în viață.

David, la rândul lui, a transmis și el mai departe acest proces în viețile altor zeci de alți oameni, timp de mai bine de 30 de ani. David a murit acum cinci ani, însă impactul său – amprenta pe care a lăsat-o prin mentorarea altora – continuă să se vadă și astăzi în viețile multora.

Cum arată acel gen de mentorat? Iată câteva principii pe care le-am menționat în cartea noastră, împreună cu prevederile biblice care întăresc acele principii:

A trăi înseamnă a dărui. Prea de multe ori, vedem mentoratul prin niște lentile de tipul „eu ce câștig din asta?”. Mentoratul cel mai eficient este acela care se concentrează pe interesele celui care este mentorat, pe care îl numim „partener în mentorat”. Vrem să îl ajutăm să devină varianta cea mai bună a lui/ei. „…să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care Însuşi a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti.»„. (Fapte 20:35)

Mentoratul este un proces care necesită perseverență. Petrecerea timpului cu cineva care are nevoie de ajutorul nostru poate deveni frustrant sau descurajator, mai ales atunci când nu vedem progresul pe care îl așteptam. De aceea este nevoie de perseverență, de a merge înainte și de a rămâne dedicat mentoratului chiar și atunci când nu se împlinesc așteptările. „Să nu obosim în facerea binelui; căci la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.” (Galateni 6:9)

Mentorii eficienți deschid își lumea către partenerul lor de mentorat. Nimic nu câștigă încrederea mai mult decât a fi transparent, chiar deplin vulnerabil pentru celălalt. Să fim deschiși către alții, onești cu propriile lupte și asta va oferi celorlalți încrederea de a se deschide față de noi. „Astfel, în dragostea noastră fierbinte pentru voi, eram gata să vă dăm nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa noastră, atât de scumpi ne ajunseserăţi.” (1 Tes. 2:8)

Autor: Robert J. Tamasy

https://www.stiricrestine.ro/2019/02/19/robert-j-tamasy-cum-sa-iti-lasi-amprenta-prin-mentorat-partea-a-i-a/?

În ciuda persecuţiei, biserica din China creşte ajutată şi de creştinii din Africa

Externe, Mapamod crestin, Misiune, Ultimele știri

Poteraș Ionuț  20-02-2019 06:23:39

Continentul african este în plină dezvoltare, iar China este un investitori major în infrastructura din zonă, primind la schimb o doză puternică din Evanghelie din partea creştinilor din Africa.

Relaţiile comerciale dintre China şi Africa au atins un maxim în anul 2014, potrivit unor studii efectuate de către China Africa Research Initiative din cadrul universităţii John Hopkins din S.U.A. şi de către MCKinsey&Company. Miliarde de dolari în împrumuturi au fost pompaţi în economia africană, fără să mai punem la socoteală și investiţiile directe, care au fost şi acestea la un nivel ridicat.

Acest transfer masiv de fonduri în economia statelor africane a fost dublat şi de un transfer de populaţie și, conform estimărilor, un număr în jurul a 1 milion de chinezi lucrează în companii din Africa, aceştia fiind expuşi la mesajul Evangheliei din partea comunităţii creştine africane.

„Multe din bisericile africane au abordat lucrători chinezi şi unele chiar au organizat servicii divine în mandarină. Un număr important de chinezi au răspuns pozitiv actiunior prietenoase întreprinse de africani,  regăsing în compania acestora un sentiment de comunitate după care mulţi tânjesc atunci când sunt departe de casă,” potrivit UnHerd.

„Un număr mic, dar în creştere, de misionari creştini, etnici chinezi, din Taiwan şi din alte ţări, lucrează pentru a răspândi Evangheliza către chinezii din Africa, iar activitatea lor se bucură de o libertate pe care nu ar putea să o aibă în interiorul Chinei.”

Președintele chinez Xi Jinping in vizită în Tanzania

Expunerea cetăţenilor chinezi la Evanghelie reprezintă o provocare pentru guvernul chinez, care are a făcut un obicei din a persecuta brutal creştinii de pe vremea dictatorului Mao şi până în zilele noastre, când persecuţia cunoaşte un impuls puternic. Ostilitatea autorităţilor chineze se extinde şi la alte religii, cetăţenii musulmani de etnie uighură fiind arestaţi şi trimişi în lagăre de muncă silnică, potrivit mai multor rapoarte.

Există organizaţii de monitorizare care estimează numărul persoanelor din China care se consideră religioase, indiferent de credinţă, la un procent de 25%-50% din totalul populaţiei, fapt care aduce multă frustrare și înverșunare din partea autorităţilor.

Atunci când aceşti chinezi care sunt în Africa se vor întoarce înapoi în China după ce au fost expuşi Evangheliei, ei vor aduce cu ei noua credinţă în comunitatea la care se întorc.

 „Turiştii care vizitează provincia Fujian, pot auzi acum conversații în engleză sud-africană venind dinspre locuinţe împodobite cu cruci. Există și un număr important de migranţi africani care se mută în China, mulţi dintre aceștia fiind creştini penticostali practicanţi dispuşi să încalce regulile impuse de autorităţile comuniste privind activitatea religioasă din China,” potrivit Unherd.

În ciuda tuturor eforturilor sale, China pierde treptat bătălia cu creştinismul, iar fluxul de cetăţeni chinezi spre şi dinspre Africa pare a fi un alt câmp de luptă în acest război.

Bob Fu, preşedintele organizaţiei ChinaAid, a spus într-un interviu pentru Christian Post că „liderii comunişti chinezi se uită cu îngrijorare la creşterea rapidă a creştinismului, şi la influenţa socială pe care o exercită creştinii. Există un sentiment puternic de frică în interiorul Partidului Comunist, deoarece numărul creştinilor din China întrece cu mult numărul membrilor de partid.”

Sursa: Christian Post

https://www.stiricrestine.ro/2019/02/20/in-ciuda-persecutiei-biserica-din-china-creste-ajutata-si-de-crestinii-din-africa/?

Seri de evanghelizare la biserica „Filadelfia” Paris

Cosmin Frișan  20-02-2019 19:16:52

Biserica Creștină Penticostală „Filadelfia” din Paris, te invită, începând de vineri, 22 februarie până duminică, 24 februarie, să iei parte la trei seri speciale de evanghelizare, unde se va vesti Cuvântul Domnului. Alături de cei care vor aduce mesajul mântuirii va fi fratele Călin Turcu, iar Daniel Constanda și grupurile locale precum fanfara, orchestra și corurile Bisericii vor slăvi pe Domnul prin cântare.

Alege măcar una din aceste seri să îți faci timp pentru sufletul tău. Vino împreună cu familia și prietenii care au nevoie de Cuvântul Vieții, Cuvântul care poate schimba în mod radical trăirea ta. Muzica și mesajul biblic ne pregătesc inimile pentru întâlnirea cu Dumnezeu!

Nu pierdeți această ocazie, să fiți alături de cei care au trăit bucuria întâlnirii personale cu Isus și vor să o împărtășească și cu dvs. Sunteți așteptați cu drag la adresa: 93 AVENUE DE LA REPUBLIQUE, MONTROUGE (92120). Centre Evangélique International Evidence

Ajundeți la destinație cu Metroul 4, stația Mairie de Montrouge (Ieșirea nr 5).

https://www.stiricrestine.ro/2019/02/20/seri-de-evanghelizare-la-biserica-filadelfia-paris/?

Martina Navratilova, sancționată de comunitatea LGBT pentru comentariile „transfobice” la adresa sportivilor transgender

DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ  /   EXTERNE   /   Publicat: Miercuri, 20 februarie 2019, 16:13   /   Actualizat: Miercuri, 20 februarie 2019, 16:13  

ACTUALIZARE 20/02/ 16:12 Legenda tenisului Martina Navratilova a fost suspendată din postul de ambasador al unui grup care militează pentru sportivii LGBT, ca urmare a comentariilor „transfobice”.

Grupul american de campanie Athlete Ally a decis să întrerupă legăturile cu fosta mare jucătoare de tenis după comentariile sale

Într-o declarație postată pe site-ul său, organizația susține: „Comunitatea trans este atacată și ne opunem ferm oricăror persoane care perpetuează atacuri împotriva lor – indiferent de cine sunt sau de performanțele lor”.

Știrea inițială

Una dintre cele mai mari jucătoare de tenis, cehoaica Martina Navratilova, a afirmat că este o ”înșelătorie” intrarea în competiții sportive a bărbaților transgender, dacă au suferit intervenții chirurgicale ireversibile pentru a-și schimba anatomia, scrie Daily Mail.

De nouă ori campionă de la Wimbledon,  Navratilova, acum în vârstă de 62 de ani, spune că nu are o problemă în a se adresa atleților transgender, indiferent de pronumele pe care aceștia/ acestea îl doresc, dar nu ar vrea să concureze împotriva lor.

Este pentru a doua oară când Navratilova aboredează acest subiect, provocând polemici aprinse pe Twitter, după ce a comentat performanța  campionului la ciclism,  transgenderul Rachel McKinnon, de la sfârșitul anului trecut.

„ Argumentul meu cel mai temeinic este acesta: un bărbat poate decide să fie femeie, să ia hormoni, poate câștiga competiții și poate face o avere, după care poate ajunge chiar să facă copii. Este o nebunie și o înșelătorie”, a scris fosta jucătoare de tenis.

Câștigătoare de 18 ori a Grand Slam, Navratilova a scris în „The Sunday Times” că este o nebunie că „sute de atleți care și-au schimbat sexul prin declarații și tratament limitat cu hormoni au obținut deja onoruri pentru performanțe feminine care depășesc capacitățile lor ca bărbați”.

Navratilova, o susținătoare a drepturilor comunității LGBT, ea însăși recunscând public încă din 1981 că este lesbiană,  atacă frontal „tirania” activiștilor transgender care,, tot mai des, spulberă ă pe oricine li se opune.

Fosta jucătoare de tenis susține că, chiar dacă femeile transgender fac terapie hormonală, ele au în continuare mușchi și oase mai puternice și au, încă din copilărie, niveluri mai mari de celule roșii în sânge care transportă oxigen.

Primul atac asupra așa numitei „trans tyranny” a venit în decembrie 2018, când a scris pe Twitter: „Nu vă puteți proclama femeie și să vreți să concurați împotriva femeilor”.

Acuzația sa o viza pe ciclista canadiană Rachel McKinnon, un bărbat transgender care se consideră femeie și care a câștigat la finele anului trecut concursul Masters din Carson, Los Angeles, rezervat sportivelor de 35-44 de ani. Aceasta din urmă a acuzat-o pe Navratilova de ”transfobie” și i-a solicitat să-și ceară scuze public.

CELE MAI POPULARE

• CELE MAI CITITE
• CELE MAI COMENTATE

• 1Mihai Alexandru, compozitorul piesei cântată de Laura Bretan: Mi-aș dori sa se menționeze clar în regulamentul acestui concurs, că participanții creștini nu au dreptul sa concureze la Eurovision, măcar să știm o treabă de la început
• 2Deputatul Eugen Tomac cere RETRAGEREA României de la Eurovision în urma discriminării Laurei Bretan: Mi se pare de neacceptat modul în care progresiștii au ales să o atace și să o denigreze
• 3Deputatul Matei Dobrovie va sesiza CNCD cu privire la cazul Laurei Bretan: TVR e finanțat din bani publici și va trimite la Eurovision 2019 concurenta decisă de activiștii LGBTQ, în detrimentul celei preferate de majoritatea românilor
• 4Laura Bretan – cea mai nouă victimă a DISCRIMINĂRII ideologice LGBT; într-un concurs finanțat de TVR pe bani publici
• 5Laura Bretan, sabotată la concursul Eurovision de doi jurați homosexuali pe motiv că artista a susținut Referendumul pentru Familie?
• 6Mănăstirea Petru-Vodă afirmă că statul român vrea să introducă acte biometrice pentru toți cetățenii europeni, „o măsură dictatorială de control total la care bolșevicii nu au putut nici măcar să viseze”
• 7Corectitudinea politică dezgroapă și morții. Legendarul actor John Wayne, linșat post-mortem pentru ce spunea în 1971 despre homosexualitate și „supremația albilor”
• 8Mihai Gheorghiu (Platforma Împreună): Tăcere deplină în taberele „conservatorilor publici”, a intelectualilor publici, a „modelelor etice absolute”, a „marilor scriitori”, a „conștiințelor exemplare”. Nimeni nu strigă pentru Laura Bretan
• 9„Mulți, dar proști” sau „buturuga mică, care va răsturna carul mare al progresismului european“: o reflecție despre viitorurile posibile ale României creștine la cumpăna dintre referendumul din 2018 și alegerile europarlamentare din 2019
• 10Jurnalistul Doru Bușcu, scrisoare deschisă către Hellvig: Serviciul secret pe care îl conduceți și pe al cărui 

 

https://www.activenews.ro/externe/Martina-Navratilova-sanctionata-de-comunitatea-LGBT-pentru-comentariile-„transfobice-la-adresa-sportivilor-transgender-154661

Câinii nu merg în Rai!

Anul trecut (adică în 2013, la momentul scrierii acestui articol), după ce s-a finalizat concursul de bloggerit la care am participat şi eu (şi am fost finalist! – detalii şi articolele cu care am participat le puteţi vedea/citi accesând link-ul de mai sus), am acordat un interviu lui Traian Urieş. Interviul lui începea cu titlul parţial care l-am ales pentru postarea de astăzi.

Nu mai reţin cum a început el interviul, dar fiind un iubitor de câini… cred că lui i-a scăpat să mă întrebe şi despre ce părere am eu legat de câini. Cred că atunci era la modă şi un subiect aprins tematica eutanasierii câinilor, şi eu, cum nu am nici un animal de companie şi nu mă pasionează animalele de companie, i-am răspuns pe scurt, direct şi fără ezitare: Câinii nu merg în rai!

La finalul interviului său au început să apară tot felul de comentarii legate de ceea ce am scris eu cu privire la câini. Am observat din comentariile unei persoane de acolo că susţinea crezul celor de la „Turnul de Veghe„, şi din respect faţă de dl. Urieş, m-am retras din comentarii şi eventuale discuţii fără sens, la care am considerat că nu îmi aveam nici locul, şi nici nu doream să dau peste cap crezurile puerile ale unor persoane care credeau că în rai vor fi şi animalele lor de companie. De fapt, cei de la Turnul de Veghe cred că pământul acesta va rămâne al lor, şi tot ce este pe el…. pentru ei acesta este raiul şi este acum şi aici, în lumea fizică (pentru cei care nu cunoaşteţi mai multe despre această grupare religioasă sectariană).

Ei bine, vreau să vă contrazic pe toţi, animalele nu vor fi în rai, şi asta să vă fie clar!

Mark Lowry, un mare comediant şi cântăreţ de muzică Southern Gospel, pe care-l urmăream (la momentul scrierii acestui articol) pe facebook, a lansat recent un videoclip în care-şi lansa un nou tricou pe care scrie „Dogs go to heaven” („Câinii merg în rai”) şi sub acest text cita doar o referinţă, Psalmul 36:6, pe care o voi reda mai jos, după ce urmăriţi şi un scurt videoclip cu el în care spune – pe tonul său clasic de umorist cu şcoală biblică – că animalele merg în rai:

Iată şi ce scrie în pasajul citat de Mark pe tricourile sale:

„Dreptatea Ta este ca munţii lui Dumnezeu, şi judecăţile Tale sunt ca Adâncul cel mare. Doamne, Tu sprijini pe oameni şi pe dobitoace!” (Psalmul 36:6, versiunea Cornilescu).

Versiunea NTR a aceluiaşi verset are o redare mai bună în limba română: „Dreptatea Ta este ca munții lui Dumnezeu și judecata Ta – ca adâncul cel mare! Doamne, Tu dai izbăvire atât oamenilor, cât și animalelor!”

După ce am citit acest pasaj am început să râd. Nu pentru că aş da de câini sau de pisici sau alte animale în ceruri, ci de felul cum un comediant cu o educaţie biblică a putut să ajungă la această concluzie haioasăîn expunerea de pe tricoul său. El de fapt vroia să-i atragă pe cei care aveau câini.. la concertele sale… Şi încă ceva, textele din Psalmi… sunt gen poetic, şi nu se interpretează literal.

Fără să facem prea mult haz acum, şi fără să se simtă cineva „aiurea” pentru că are animale de companie… vreau să continui prin a vă spune că există biserici care te lasă să vi la slujba de biserică împreună cu animalul tău. Pastorul unei astfel de biserici nu se simte „prost” că predică la câini. Nu ştiu ce înţeleg câinii la care le vorbeşte, şi dacă vreunul „este mişcat” cumva, dar ideea să predici la câini mi se pare o prostie mai mare decât pastorul respectiv.

Scriptura spune ca să nu aruncăm mărgăritare în gura porcilor. Dar să citez tot versetul, pentru că spune ceva şi de câini acolo:

„Să nu daţi câinilor lucrurile sfinte şi să nu aruncaţi mărgăritarele voastre înaintea porcilor, ca nu cumva să le calce în picioare şi să se întoarcă să vă rupă.” (Isus în Matei 7:6)

E interesant că spune ca să nu dăm lucrurile sfinte câinilor şi apoi la final spune de porci să nu cumva să se întoarcă să ne rupă. Mă aşteptam ca nişte câini să facă această acţiune, dar se pare că Mântuitorul când a rostit aceste cuvinte avea în minte altceva. Pasajul sau contextul din care face parte acest verset este cu referire la judecată: să nu judecăm pe alţii ca să nu fim judecaţi, ci mai degrabă să ne uităm în oglindă să vedem cum arătăm noi şi să ne pocăim. Deşi Domnul Isus nu face referire aici la animale fizice– şi este simplu să înţelegem aceasta din context, pentru că nu vrem să facem un „pretext” din acest verset – acele denumiri de animale la care face El referire aici, adică „câini” şi „porci” nu sunt alţii decât oameni, pentru că ei au creier, au un liber albitru, cu care alţi oameni argumentează şi ei se împotrivesc adevărului scriptural (pentru mai multe detalii, vă recomand să citiţi un comentariu exegetic pe text, care urmăreşte fiecare verset în parte şi clarifică ce înseamnă fiecare expresie, detalii aici în limba engleză).

Apostolul Pavel, în epistola sa către Filipeni are şi el o replică dură, care face referire tot la câini, şi este folosit în aceiaşi adresare, adică se referă la oameni încăpăţânaţi, lucrători ai fărădelegii, ereticii, care au intrat în turmă şi care produc dezbinare:

„Păziţi-vă de câinii aceia; păziţi-vă de lucrătorii aceia răi; păziţi-vă de scrijeliţii aceia!” (Filipeni 3:2)

Cuvintele lui Pavel de aici: câinii aceia, lucrătorii aceia şi scrijeliţii aceia sunt un fel de sinonime pe care el le foloseşte cu referire la aceiaşi categorie de oameni, care produc şi impun asupra altora erezii sau crezuri care nu sunt biblice, aduc lucruri străine în Creştinism şi fac din creştinism şi ereziile lor un amalgam pe care cu uşurinţă ei îl numesc într-un singur cuvânt „adevărata religie„. Câinii de care face aici referire Pavel sunt acei oameni care sucesc adevărul Biblic şi de ei trebuie să ne păzim, să îi evităm, să-i gonim din mijlocul nostru.

Există totuşi o părere că mai sunt la masă şi câini ce mănâncă din ceea ce cade de la masă (vezi Matei 15:27 şi alte părţi din evanghelii), că câinii ling rănile/bubele celor nenorociţi (vezi Luca 16:21), doar că sunt şi câini care se întorc la ceea ce varsă, cum şi scroafa spălată se întoarce iar la mocirlă să se tăvălească! (vezi 2 Petru 2:22). Deşi această referinţă din Noul Testament face referire la un proverb, este un adevăr, şi face o comparaţie cu cei care au cunoscut adevărul şi s-au întors iar la lucrurile de dinainte. Aceasta mă face să cred şi să concluzionez că câinii pot fi acei creştini care sunt în bisericile noastre, care sunt făţarnici, sunt nişte ipocriţi, şi le place să trăiască şi cu păcatul, dar şi cu biserica… Ei sunt un fel de „pupincurişti” (este un termen românesc, îl folosesc pentru o descriere mai uşor de înţeles pentru toţi), dacă le dai osul, dau din coadă, dacă le dai pâine uscată, te latră. Sunt acei creştini care cred că a ţine Legea şi a crede şi în naşterea din nou în acelaşi timp este pentru toţi ceilalţi din jur, dar nu şi pentru ei. Doar că ei îi hămăie pe cei care nu fac cum cred ei.

Astfel de câini nu vor intra niciodată în cerul lui Dumnezeu!

Şi mai spune Biblia direct şi răspicat în Apocalipsa 22:15 că „Afară sunt câinii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!” (sublinierile îmi aparţin). Astfel de câini prezentaţi în Apocalipsa sunt în contrast egal, sau în aceiaşi balanţă cu oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună. Cuvintele „şi oricine„, subliniate de mine mai sus, sunt cuvintele care arată asemănarea. Câinii, în tot Noul Testament, sunt de fapt oameni care sunt numiţi astfel pentru că au ajuns să trăiască şi să creadă o minciună şi să o declare altora ca fiind un adevăr. Îi amăgesc pe ceilalţi din jur, sunt ucigaşi cu vorbele şi faptele lor, închinători la idoli (idolul lor este „osul” – adică lucrurile materiale din această lume) şi iubitori ai tatălui minciunii: Satana!

Afară sunt câinii – aceasta este locaţia lor comparat cu interiorul Împărăţiei lui Dumnezeu. Şi dacă oamenii sunt numiţi cu astfel de termeni în Sfânta Scriptură, am putea conclude foarte simplu că în Cerurile sfinte nu vor fi câini, pentru că nu am vrea să vedem în jurul nostru în Rai câini şi să ne amintim de cei care lătrau la noi cu ereziile lor false, cu cei care impuneau, şi încă mai impun, asupra creştinilor tradiţii iudaizatoare şi neiudaizatoare după ce ei s-au întors la Hristos, s-au botezat spre iertarea păcatelor, şi trăiesc o viaţă de sfinţenie şi pocăinţă zilnică.

Pentru că am epuizat majoritatea referinţelor cu privire la câini din Noul Testament, am să fac referire doar la un pasaj din Vechiul Testament care face referire la câini, însă nu în mod simbolic precum în Noul Testament. Deuteronom 23:18 spune următoarele lucruri:

„Să n-aduci în Casa Domnului Dumnezeului tău, câştigul unei curve, nici preţul unui câine, ca împlinire a unei juruinţe oarecare; căci şi unul şi altul sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeului tău.”

Cuvintele de mai sus, traduse în limbajul nostru modern ar putea fi puse şi în felul următor: câştigul din adulter/prostituţie/curvie cât şi câştigul din vânzarea/cumpărarea unui câine sunt nule dacă le aduci în Casa Domnului ca dărnicie/zeciuială sau ca o promisiune care a-i făcut-o înaineta Lui. Atât adulterul cât şi câinii sunt o urâciune înaintea Domnului Dumnezeu.

În Exod 22:31 Dumnezeu le poruncea/recomanda la cei din poporul Său să nu mănânce carnea sfâşiată de fiarele de câmp, ci să fie aruncată la câini. Acest verset începe cu o motivaţie puternică: „Să-Mi fiţi nişte oameni sfinţi…”, care este într-un contrast ca de la +∞ la -∞ cu câinii la care se aruncă carnea sfâşiată, considerată a fi o spurcăciune.

Concluzionez că dacă la câini dai mortăciuni ei sunt o spurcăciune. Cine ar mânca un animal mort care a fost prădat de o fiară de pe câmp? Şi totuşi, există oameni care cumpără şi mănâncă mâncare de câini de la supermarket şi cred că fac economii. Nu spunea oare bine cineva că ce mănânci aceea şi devii? Mănânci lucruri spurcate – te spurci. Mănânci ce mănâncă câinii, te faci deopotrivă ca ei. Cine ar sta la masă cu un câine decât unul care iubeşte animalele de companie mai mult decât iubeşte o fiinţă umană?

Un vecin de pe lângă unde locuim noi are un câine leneş şi îl mai văd din când în când cum îşi plimbă „potaia” (că nu e decât un amărât de câine, nici rasă nu are, nici arătarea nu e prea bună). Într-o zi l-am văzut în staţia de autobuz şi prin faţa noastră a trecut un individ cu un câine mare şi fioros care mai arăta din colţi la oamenii din staţie. Vecinul nostru şi-a deschis atunci gura şi a spus, „nu poate să crească un copil mic, că iubeşte mai mult un animal nenorocit de câine„. În clipa următoare m-am uitat la vecin şi l-am recunoscut. Vroiam să îi zic eu atunci, „Băi făţarnicule! Tu zici de alţii dar tu, tu nu faci la fel?”

Eram dezgustat în clipa aceea atât de tare încât am tăcut şi nu am mai zis nimic.

Câinii nu merg şi nu vor merge niciodată în rai! Să vă fie clar!

Şi ca să vă las cu o notă de „optimism„, mai ales pentru acei cititori care au pe acasă animale de companie de genul căinilor şi pisicilor, vă recomand să citiţi un articol tradus apărut în revista Lumea Catholica, care este un fel de studiu teologic scris de Paul Thigpen, ca răspuns la întrebarea dacă animalele merg în rai. Ceea ce vreau să adaug eu după ce veţi citi acest articol (dacă doriţi, desigur) este că, deşi el defineşte termenii şi face aluzie la aspectul „suflet„, animalele nu au suflet, ci doar suflare de viaţă care se află în sângele lor. Oamenii au suflet cu suflare de viaţă, care este de fapt chipul lui Dumnezeu în noi, şi în care locuieşte Duhul Său cel Sfânt – dacă ne-am curăţit inimile şi ne-am spălat omul din interior în jertfa Mântuitorului Isus Hristos. Aceasta este ceea ce ne diferenţiază de orice animal şi atâta timp cât trăim pe acest pământ, animalele sunt sortite să fie supuse omului şi ele, fie că vor sau nu să facă acest lucru, nu pot alege dacă să facă binele sau răul, pentru că au instinct de animal, nu au raţiune ca să poată judeca ceea ce este drept.

Concluzionez că, dacă Apocalipsa spune că câinii vor fi afară, adică nu în rai, ci în afara raiului, înseamnă că acei oameni care au făcut din raţiunea lor dorinţa lor şi au făcut ce au vrut, s-au trimis şi au mers singuri la moarte şi la iad. Cum spunea un predicator recent, „Dumnezeu nu trimite pe nimeni în iad. Acolo ne ducem noi singuri„. Tot aşa este şi cu câinii, fie că vorbim simbolic sau literal, ei nu vor intra în ceruri şi nu vom avea parte de prezenţa lor acolo. Întrebaţi pe cei care au experimentat moarte clinică şi le-a fost dat să vadă o părticică din Raiul lui Dumnezeu, dacă acolo au văzut pe undeva, cumva animale de vreun fel. Sau ţânţari, cum întreabă Paul Thigpen în articolul său de mai sus. Nu o să aveţi nevoie de „mărturia” unui om ce a exprimat moarte fizică să înţelegeţi adevărul atât de simplu şi totuşi atât de greu de crezut pentru mulţi:

Împărăţia lui Dumnezeu a fost pregătită pentru cei răscumpăraţi de Mântuitorul nostru. „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.” (Isaia 53:10-11 sublinierile îmi aparţin). Domnul Hristos nu a murit pentru câini ca să-i răscumpere, pentru că ei nu aveau din ce să fie răscumpăraţi. Noi eram cei care eram căzuţi în păcat şi pe noi ne-a adus înapoi într-o stare plăcută înaintea lui Dumnezeu Tatăl. Şi noi suntem urmaşii şi rodul muncii sufletului Său. Pentru noi şi păcatele noastre multe a murit El pe cruce! De aceea câinii nu merg şi nu vor merge niciodată cu noi în Rai! Sper să ne vedem cu toţi acolo! (mă refeream la voi, cititorilor, câinii nu ştiu să citească şi nici să înţeleagă ceva din cele scrise mai sus!!!)

Notă: Fotografia din această postare este preluată de pe site-ul rogoblen.ro Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării lui, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.com/2014/05/cainii-nu-merg-in-rai.html

Pentru care robot a murit Isus?

S-au cam tot făcut declarații uimitoare (și uluitoare) despre roboți. Una dintre acestea este că… oamenii vor începe să se îndrăgostească de roboți. O altă declarație spunea că Inteligența Artificială (prescurtat cu AI pe internet) va eclipsa într-o zi omul. Ba mai mult, există și pretenția că Inteligența Artificială va eclipsa într-o zi pe Dumnezeu.

Într-un articol scris pentru zdnet.com, Greg Nichols enunța pe 8 februarie 2019 în cadrul unei postări cu titlul ”Dragoste robot: De ce romantismul cu mașinăriile este o concluzie precedată”. Avea și un subtitlu, ”Roboții pentru sex sunt vânduți pentru plăcerea fizică, însă împlinirea emoțională cu mașinăriile este mai aproape decât vă gândiți”. Ideea e că este incredibil de dezumanizant pentru creaturile făcute după chipul lui Dumnezeu să se angreneze în astfel de acte… mecanice.

Este aceasta ”dragoste”? Am apelat la Dr. Robert J. Marks pentru a ne oferi un comentariu legat de ideea de a te îndrăgosti de roboți. Marks este Directorul Centrului Bradley pentru Inteligență Naturală și Artificială din cadrul Universității Baylor (o universitate creștină din Texas, SUA).

Marks a răspuns într-un email: ”Cei care proclamă că adevărul exclusiv se află în totalitate în naturalism sunt constrânși spre o perspectivă îngustă asupra lumii. În silozul lor constrâns, dragostea și romantismul trebuie să aibă o explicație materialistă. Însă computerele, inclusiv AI, sunt limitate. Ele sunt constrânse să urmeze instrucțiunile programate – denumite algoritmi. Lucrurile nealgoritmice nu sunt calculabile. Oare poate scrie cineva cod prin care să explice unui computer adevărata ta experiență senzorială pe care o ai atunci când te bucuri de o bucată de porumb dulce cu unt? Sexul cu roboți, care par la fel ca oamenii, poate fi simulat, însă dragostea și romantismul nu sunt chestiuni care să aibă de a face cu computerele. Cei care s-au căsătorit cu iubirea vieții lor pentru mai bine de patruzeci de ani, la fel ca mine, știu mai bine lucrul acesta.”

Cu câțiva ani în urmă, când începeau să apără relatări despre faptul că AI era o potențială amenințare pentru umanitate, am fost într-un interviu radio cu Dr. Marks. În cadrul acestui interviu am adresat o întrebare dintr-un citat de Stephen Hawking despre AI: ”Dezvoltarea completă a inteligenței artificiale ar putea pronunța finalul rasei umane”. La aceasta Marks a răspuns, ”Ei bine, cred că aceasta este o hiperbolă. Și cred că oamenii care spun astfel de lucruri trebuie să se întoarcă la lucrurile fundamentale și să înțeleagă ce pot și nu pot face computerele”.

Marks a observat, ”Un computer nu va fi niciodată creativ. Nu va avea niciodată conștiință. Nu va avea niciodată pricepere. Va face doar ceea ce-i spui să facă… Nu vor avea vreodată un suflet. Nu vor avea niciodată o înțelegere a ceea ce pot ei să facă. Nu vor avea vreodată o conștiință. Computerele pot face doar ceva ce este algoritmic… un cuvânt extravagant pentru rețetă. Trebuie să oferi unui computer instrucțiuni pas cu pas spre a face ceva, la fel ca la o rețetă”.

Numai că toate aceste pretenții ne aduc înapoi la o chestiune centrală: Ce este o ființă umană și de ce aveam valoare intrinsecă? Pentru care robot a murit Isus?

În opinia mea, supra-slăvirea mașinăriilor făcute de om este doar un simptom al unei perspective neevlavioase care vede umanitatea drept un animal glorificat sau o mașinărie chimică, ca opus față de o creație specială a lui Dumnezeu, care ne-a făcut după chipul Său.

În cartea The Death of Humanity (2016) (Moartea Umanității, foto copertă alăturat), profesorul de istorie Dr. Richard Weikart scria: ”Pe măsură ce mulți intelectuali au abandonat etica iudeo-creștină despre sanctitatea vieții în favoarea filozofiilor umane, noi am coborât într-o mlaștină a inumanității. Unii de astăzi văd oamenii ca fiind nimic mai mult decât mașinării sofisticate, sau doar un alt tip de animal. Pentru ei, oamenii nu sunt nimic special – doar un aranjament aleatoriu de particule într-un cosmos impersonal”. Aceasta este perspectiva materialiștilor evoluționari, care cred că viața este doar un produs de șansă al timpului și materiei.

Și dacă mergem chiar mai departe, AI va înlocui într-o zi pe Dumnezeu, conform spuselor unora. Dan Brown, autor al romanului anti-creștin The DaVinci Code (Codul DaVinci) declara: ”Omenirea nu mai are nevoie de Dumnezeu, ci va putea dezvolta, cu ajutorul inteligenței artificiale, o nouă formă de conștiință colectivă care să împlinească rolul religiei. Oare suntem noi atât de naivi astăzi încât să credem că dumnezeii din prezent vor supraviețui și vor rămâne aici după o sută de ani?” Doar că nici un robot nu a înviat din morți, așa că eu prezic că după 100 de ani de acum înainte, Isus Hristos încă va fi adorat pe tot globul. Roboții ar putea fi unelte mărețe, numai că ei nu sunt un substitut pentru umanitate, nici măcar un substitut pentru Dumenzeu, și cu siguranță nici un fel de substitut pentru dragoste.

Probabil că Allan Sherman, renumitul cântăreț umorist, a avut cea mai bună idee. În 1963 el a făcut un cântec numit ”Automation” (Automatizare): (va trebui să vi-l redau în engleză pentru că are rimă, alături voi pune traducerea în română pentru cei care nu înțeleg engleza):

I thought automation was keen / Am crezut că automatizarea e profundă,
Till you were replaced by a ten ton machine… / Până ce ai fost înlocuit de o mașinărine de zece tone

You’re a girl who’s soft, warm and sweet / Tu ești o fată care-i fină, caldă și e dulce,
But you’re only human, and that’s obsolete… / Doar că tu ești doar uman și ești învechit…
How could I have known, when the 503 / Cum să fi știut eu… când 503
Started to blink, it was winking at me, dear / A început să clipocească, îmi făcea cu ochiu, dragă

I thought it was just some mishap / Eu am crezut că este doar vreo belea,
When it sidled over and sat on my lap / Când s-a lăsat pe-o parte în poala mea
But when it said ‘I love you’ and gave me a hug, dear, / Dar când mi-a spus ‘Te iubesc’ și mi-a dat o îmbrățișare, dragă,

That’s when I pulled out it’s plug! / Atunci am scos-o și eu din priză!”

Materialul de mai sus a fost preluat din Christian Headlines, scris de Dr. Jerry Newcombe (foto alăturat) pe 14 februarie 2019. Jerry este gazda și producătorul senior al slujirii D. James Kennedy Ministries. El este autor/co-autor a 31 de cărți, printre care: The Unstoppable Jesus Christ, American Amnesia: Is American Paying the Price for Forgetting God?, What If Jesus Had Never Been Born?(scrisă cu D. James Kennedy) și bestseller, George Washington’s Sacred Fire (scrisă cu Peter Lillback) djkm.org. El poate fi urmărit pe site-ul său http://www.jerrynewcombe.com Dacă folosiți acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.

https://crestinismtrait.blogspot.com/2019/02/pentru-care-robot-murit-isus.html