Cateodata se afirma (spre exemplu, de catre Biserica Mormona, Biserica Nou-Apostolica, si de catre organizatia crestina cu numele Gospel Outreach), ca Dumnezeu doreste ca oficiul de apostol sa fie inca operativ in biserica zilelor noastre. Insa Scripturile indica limpede ca apostolia a fost o slujba limitata cu strictete numai la primul secol.
Isus i-a pregatit pe cei 12 pentru a fi predicatori, invatatori si evanghelisti pentru El, dupa moartea si invierea Sa (vezi, Ioan 14:17, Mat.l6:18-19; 18:17-18; etc.). Apostolii vorbeau cu autoritate, nu doar fiindca ei aveau Duhul Sfant care-i invata dar si fiindca ei erau martori oculari ai evenimentelor mantuitoare ale mortii si invierii lui Hristos (Ioan 14:26; 15:26-27).
De aceea, apostolii au fost pregatiti de Isus sa joace un rol vital si nerepetabil in istoria Bisericii. Desi Duhul Sfant locuieste inca in Biserica, acum nu mai exista apostoli, din moment ce unui apostol i se cerea sa fie un martor ocular al Hristosului inviat. In Fapte 1:16-26 ii vedem pe apostoli incercand sa gaseasca un inlocuitor in oficiul de apostol lasat vacant de tradatorul Iuda. Petru este cel ce da glas cerintelor pe care acest succesor trebuia sa le implineasca: „Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au insotit in toata vremea in care a trait Domnul Isus intre noi, cu incepere de la botezul lui Ioan pana in ziua cand s-a inaltat El de la noi, sa fie randuit unul care sa ne insoteasca drept martor al invierii Lui… „ Adaugati si referintele din Fapte 5:32, Luca 1:1-4, Efes.3:4-5, 1 Cor.9:1 si veti vedea ca aceasta este conditia biblica a numirii cuiva in slujba de apostol.
Dat fiind faptul ca nici un om care a trait in ultimele 18 secole nu l-a vazut pe inviatul Hristos (in ciuda pretentiilor unor persoane ca Joseph Smith, intemeietorul Mormonismului, aducatorul noii revelatii a cartii lui Mormon, etc.), este imposibil ca in aceasta perioada de timp sa avem „apostoli”, in adevaratul sens al cuvantului.
Noul Testament indica foarte clar ca apostolia a luat sfarsit in primul secol. In relatarea lui Pavel a aratarilor dupa inviere ale Domnului, el incheie cu aratarea facuta lui, spunand: „dupa ei toti, ca unei starpituri, mi s-a aratat si mie” (1 Cor.15:8). Intr-un alt loc, Pavel spune despre Biserica crestina ca este „zidita pe temelia apostolilor si proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos” [Efes.2:20]. La fel cum noi nu schimbam sau inlocuim din cand in cand o piatra unghiulara veche si o temelie veche la casele noastre cu una noua, la fel nici nu se poate pune o noua temelie de apostoli si profeti in Biserica! Temelia marturiei apostolice a lui Hristos cat si revelatiile profetice care prefigurau si interpretau faptele mantuitoare ale lui Hristos, au fost puse. Nu se mai poate pune o alta noua. Nu mai este nevoie sa se puna una noua!
De aceea, ori de cate ori apar invatatori care vin cu „noi revelatii de la Dumnezeu”, acestia incearca sa puna o noua temelie de care nu este nevoie fiindca ea este deja pusa (vezi, 1 Cor.3:11 „Caci nimeni nu poate pune o alta temelie decat ceea care a fost pusa si care este Isus Hristos”).
Unii sustin ca Pavel a sugerat perpetuarea apostolilor si a profetilor in pasajul din Efeseni 4:11-13. La o citire superficiala a pasajului, putem avea impresia ca Hristos a dat Bisericii, apostoli si profeti, „pana vom ajunge toti la unirea credintei”, astfel sugerand ca aceste slujbe continua pana ce biserica este desavarsita. Totusi aceasta interpretare este incorecta din urmatoarele motive: (1) Pavel, deja i-a pus pe apostoli si profeti intr-o categorie separata in Efes.2:20. (2) Daca apostolii si profetii erau doriti de Hristos sa continue pana ce Biserica era desavarsita, de ce nu a fost aleasa niciodata o a doua generatie de apostoli? De ce apostolii Noului Testament nu si-au numit succesori la apostolie? (3) Ideea principala din Efeseni 4:11-13 este ca „zidirea trupului lui Hristos” (vers.12) va continua „pana” ce Biserica va ajunge la maturitate: „la starea de om mare, la inaltimea staturii plinatatii lui Hristos” (vers.13). Apostolii si profetii din primul secol au „desavarsit sfintii” (vers.12a), si implicit Biserica cu revelatiile Noului Testament combinate cu cele din Vechiul Testament, astfel incat toata cunostinta care ii trebuie Bisericii pentru a-si indeplini insarcinarea sa fie continuta in Scriptura (2 Tim.3:16-17).
Epistola lui Iuda, aduce de asemenea marturie in favoarea convingerii crestine a primului secol, ca zilele apostolilor si ale revelatiilor evanghelice au fost incheiate, devenind fundamentale. Acestea nu se presupuneau sa continue. Iuda vorbeste de „credinta care a fost data sfintilor odata pentru totdeauna” (Iuda 3). Expresia,„odata pentru totdeauna” indica clar ca „darea/incredintarea” credintei este completa astfel incat acum nu mai avem nevoie de noi revelatii. Intr-adevar, invataturile unor anumiti oameni (Iuda 4) sunt condamnate tocmai din acest motiv. Iuda ne spune ca solutia pentru evitarea capcanei ereziei este: „aduceti-va aminte de vorbele vestite mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Hristos” (Iuda 17). Atunci cand Iuda scria aceste lucruri, apostolii erau un fenomen al trecutului sau deveneau cu repeziciune unul.
De asemenea, apostolul Petru a dovedit clar ca si el considera perioada apostolica incheiata in zilele lui. A doua epistola a lui Petru pare sa fie scrisa de catre Petru in timp ce astepta martiriul. In aceasta epistola el nu-i indeamna pe primitorii ei sa astepte pe urmatorul apostol, sau urmatorii apostoli, pentru a primi calauzire spirituala ci mai degraba ca dupa moartea lui ei sa-si aminteasca mesajul apostolic [2 Petru 1:12-15]. Asemenea lui Iuda si Petru avertizeaza cu privire la invatatorii falsi care vor profita de lipsa prezentei apostolice „strecurand pe furis erezii nimicitoare” [2:1]. Solutia, ne spune Petru este „sa ne aducem aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfintii prooroci si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru, data prin apostolii vostri” [3:2]. Acesti credinciosi, primitori ai epistolei trebuiau sa caute neaparat sa urmeze invataturile apostolilor Domnului, pe care-i cunosteau, indeosebi cele ale lui Pavel chiar in pofida faptului ca este adesea gresit interpretat (rastalmacit) de catre „cei nestiutori si nestatornici” [3:14-16]. De aceea, Petru nu a anticipat continuarea sau perpetuarea autoritatii apostolice ci mai degraba s-a asteptat ca biserica sa asculte de ceea ce apostolii care tocmai mureau, au invatat. Asemenea lui Iuda, el nu spune, „ascultati de apostolii care traiesc in zilele noastre” (asa cum mormonii sau noi-apostolicii poruncesc!), ci in schimb ne cere, „Aduceti-va aminte de ce-au spus apostolii”! Nu ascultati de ceea ce spun apostolii de astazi, ci amintiti-va de ce-au spus apostolii de atunci! Apostoli nu ai vreunei organizatii, ci apostoli ai Domnului Isus!
Faptul ca apostolia a fost limitata la biserica primului secol nu inseamna neaparat ca doar Cei 12 si Pavel au fost apostoli. Barnaba [din Fapte 14:14] a fost fara indoiala un apostol si la fel a fost si Sila (sau Silvan, dupa varianta greaca a numelui sau) [vezi, 1Tes.2:6 si 1:1]. In Fapte 15:22 este clar ca Sila era un apostol. El este cel ce impreuna cu Pavel a participat la intemeierea bisericii din Tesalonic [Fapte 17:1-9]. E posibil ca si Andronic si Iunia sa fi fost apostoli [Rom.16:7]. Faptul ca Timotei nu este inclus ca si apostol in 1Tesaloniceni 2:6 este sugerat in 3:1-2, unde „noi” inseamna Pavel si Silvan separat de Timotei.
Noi stim ca Timotei nu a fost un martor ocular apostolic al inviatului Hristos fiindca el a fost condus la Hristos de catre Pavel mai tarziu (vezi, 1 Tim.1:18; 2 Tim.1:2; 2:1-2). Nu exista nici un motiv sa ne indoim ca Barnaba, Silvan, Andronic si Iunia nu au fost cu totii printre cei peste 500 de martori ai inviatului Hristos [mentionati in 1 Cor.15:6] si astfel „apostoli” in sensul strict al cuvantului.
In cele din urma observam ca termenul „apostol” pare sa fie folosit si cu sensul de „misionar” sau „trimis al bisericii”. In Filipeni 2:25 ii este atribuit lui Epafrodit, pe care Pavel il numeste „trimisul/apostolul vostru” si in 2Corinteni 8:23 vorbeste de „trimisii Bisericilor”. In aceste cazuri, oamenii acestia desi nu au vreo putere ecleziastica sau revelatii de adaugat, sunt totusi numiti misionari. Dar acesta nu este sensul in care cuvantul „apostol” este folosit de catre aceia care pretind ca au restaurat apostolia in Biserica zilelor noastre!
Noi concluzionam prin a spune ca apostolia s-a incheiat odata cu moartea apostolilor alesi de Insusi Domnul Isus Hristos, in primul secol. Odata cu ei a disparut si autoritatea de a vorbi definitiv si fara echivoc de la Dumnezeu. Ca prin urmare, noi respingem pretentia vreunei organizatii religioase sau a vreunui invatator, ca slujba de apostol a fost reactivata in zilele noastre, in Biserica Crestina.
( „APOSTLES FOR TODAY?” – Statement DA-165; Christian Research Institute; 8/92. Traducerea si adaptarea: Teodor Macavei, CAPELA CRESTINA PETROSANI 1995, str.Radu Sapca 2B, Petrosani, 2675, HD, Romania)
http://www.rcrwebsite.com/apolo.htm
https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologetica/exista-apostoli-in-zilele-noastre/
Blog Creștin Ardelean Viorel 