EVANGHELISM UCENICIE ŞI MISIUNI DR. BENJAMIN COCAR

EVANGHELISM UCENICIE ŞI MISIUNI

DR. BENJAMIN COCAR

IV. UNELTE PENTRU EVANGHELIZARE

„Fă lucrarea unui evanghelist”, a fost provocare lui Pavel pentru tânărul Timotei (2 Timotei 4:5). Lucrarea unui evanghelist este aceea de a evangheliza. Biblia nu ne spune despre mijloacele lui Timotei folosite în acest sens, însă putem citi în epistola pe care Pavel i-a scris-o că Timotei acea în grija sa cărţile lui Pavel. Ba mai mult, vedem cât de mult îi scrie Pavel despre rugăciune, ceea ce ne face să concludem că Timotei se ruga şi studia.

Noi trebuie să începem cu aceleaşi mijloace, citirea, studierea Bibliei şi rugăciunea.

7. Biblia. Cunoaşte Cuvântul lui Dumnezeu. Fii familiarizat cu Vechiul Testament, însă pentru evanghelism, fi un expert în Noul Testament. Memorizează cât mai multe versete poţi. Fii gata mereu să citezi atâtea versete cât este necesar pentru a putea prezenta Evanghelia.
8. Rugăciunea. Rugăciunea trebuie să fie o caracteristică a fiecărui creştin. Noi ne rugăm să ne putem trăi viaţa de creştini. În cadrul mărturisirii, rugăciunea este un lucru vital. Aceasta arată că este conştient de faptul că Duhul Sfânt face partea principală din evanghelism. Roagă-te înaintea oricărei ocazii planificate de evanghelizare personală, însă fii gata şi atunci când apar situaţii neplanificate. Încredinţează în rugăciune toată mărturisirea, cere-i Domnului să continue tot ceea ce ai început tu. Aminteşte-ţi, tu plantezi sămânţa, alţii s-ar putea să vină să o ude, dar Domnul o ajută să crească.
9. Porţiuni ale Noului Testament, evangheliile după Ioan şi Marcu, Romani. Biblia pare a fii prea mare şi prea complicată pentru mulţi, însă anumite porţiuni pot fi acceptate mai cu uşurinţă.
10. Tractatele. O foarte bună unealtă, trebuie să ai acestea la îndemână.
11. nu folosi tratate complicate
12. să le ştii bine conţinutul lor
13. Casete. Majoritatea americanilor îşi petrec o bună parte a timpului lor în maşină şi ascultă la radio sau la casate. Mesajele simple pe casete, muzică creştină bună, studii biblice. Practică discernământul.
14. Scrisorile. Un mijloc foarte simplu dar eficient pentru evanghelizare. Nouă ne place scrisorile. Chiar şi în societăţile pline de „corespondenţă de gunoi”, oamenilor le place să primească corespondenţă. Scrisorile scrise de mână sunt bine primite. Scrie simplul plan de mântuire, sau o mărturie unui prieten. Fii respectuos şi accentuează interesul personal în toate scrisorile tale evanghelistice. Scrisorile din alte ţări sunt o cale excelentă de propagare a Evangheliei în întreaga lume. Există mulţi tineri în jurul lumii cărora le-ar place să primească o scrisoare din America. Diferite organizaţii au folosit metoda şi au dezvoltat astfel o reţea de comunicare în Rusia, România şi în alte ţări comuniste. Mulţi au vrut să înveţe limba Engleză, şi aceasta a fost un fel bun de a o practica, în timp ce primeau mesajul Evangheliei.
15. Telefonul. Sunt aşa de mulţi oameni care nu îşi aud telefonul sunând în special atunci când un agent de vânzări încearcă să le vândă un nou covor. Ei vor fi mai mult decât încântaţi să audă o voce mai „umană”. Spune-le cine eşti şi de ce i-ai sunat. Fi deschis, politicos. Cere permisiunea de a le spune despre cea mai importantă problemă a vieţii lor, mântuirea personală. Dacă îţi acordă permisiunea, fi clar, scurt şi cordial. Vezi dacă poţi aranja o vizită sau să le trimiţi câteva tractate. Dacă nu sunt interesaţi, scuză-te, însă nu deveni nervos. Exprimă-ţi regretul pentru refuzul lor, însă nu-ţi pierde dispoziţia, nu-ţi schimba tonul vocii

Atunci când sună vreun agent de publicitate, ascultă la ceea ce spun ei, şi cere-le permisiune de a le spune despre „produsul tău”. De multe ori am descoperit „urechi deschise” şi buni creştini lucrând cu compania AT&T, etc.

Toate aceste mijloace pot fi folosite pentru o persoană, şi rezultatul poate fi nul, în timp ce alte persoane răspund mai degrabă la un cântec, la o mărturie, o scrisoare, un apel telefonic, un tractat, etc., dar de ce? Aminteşte-ţi că nici mărturisirea, nici uneltele, ci Duhul Sfânt este cel ce îi convinge pe păcătoşi. Încrede-te în Dumnezeu pentru rezultate. Fă ce poţi mai bine, roagă-te şi aşteaptă.

V. METODE DE EVANGHELIZARE

1. Evanghelizarea în masă

Această metodă de evanghelizare pune accent pe predicarea Evangheliei către un număr mare de oameni deodată. Acest fel de evanghelizare necesită unul sau mai mulţi evanghelişti, oameni cu chemare specială de a fi evanghelişti (Efeseni 4:11). Întâlnirile trebuiesc bine organizate de una sau mai multe biserici, care să invite pe cei neconvertiţi din comunitatea lor să participe. Acesta este un efort care ar trebui să-i implice pe toţi membrii bisericii. Staţiile locale de TV şi radio ar trebui să anunţe evenimentul. Muzica bună este un impediment pentru acest fel de evanghelizare. Pe lângă evanghelist, cântăreţ, trebuie să existe o oştire de evanghelişti personali la dispoziţie. Ei trebuie să fie pregătiţi special pentru eveniment şi trebuiesc să fie plasaţi peste tot în acel loc şi să fie gata să-i ajute pe cei care răspund invitaţiei. Ei ar trebui să meargă cu aceştia şi să le explice ceea ce fac.

2. Evanghelizarea pe grupe de vârste

Această metodă se concentrează pe grupele de vârstă asemănătoare ale oamenilor. Două dintre grupele care sunt cel mai evanghelizare sunt:

1. copiii – evanghelizarea de copii
2. tinerii – tineri pentru Hristos

Această metodă este bună deoarece se adresează nevoilor specifice ale acelor grupe de vârste, dorinţelor şi intereselor acestora. Deşi este destul de bună, această metodă nu este destul de inclusiv.

Evangheliştii care lucrează cu anumite grupuri de vârstă trebuie să studieze specificul acelui grup cu care au de a face.

3. Evanghelizarea prin radio/televiziune

Această metodă nu este disponibilă în toate părţile lumii, însă acolo unde este posibil aceasta ar trebui să fie folosită, deoarece atinge mult mai mulţi oameni decât oricare altă metodă. Undele de radio şi de TV pot penetra acele case în care evangheliştii personali nu pot avea acces niciodată.

Deşi s-au spus multe lucruri negative despre „evanghelismul electronic”, aceasta este o metodă eficientă. Evangheliştii care predică la TV sau la radio trebuie să fie foarte precişi, scurţi şi cordiali în cadrul mesajului lor. Nu este aşa de uşor să fi cordial în faţa unui microfon, însă aceşti ar trebui să vadă masele posibile de oameni care ascultă mesajul.

Trans World Radio a penetrat prin multe perdele de fier şi pereţi cu mesajul Evangheliei; acelaşi lucru este valabil şi cu alte posturi de radio ca Radio Europa Liberă, Back to the Bible, Radio Bible Class, HCJB din Quito, Ecuador, etc.

4. Evanghelizarea stradală

În multe ţări este posibilă predicarea Evangheliei la colţurile străzilor. În zonele metropolitane este dificil practicarea acestei metode, însă acolo unde se poate, trebuieşte să se folosească această metodă.

Trebuie avută şi multă atenţie. Evanghelizarea stradală trebuie să fie condusă de o echipă mică de lucrători. Tractatele trebuie să fie disponibile; mesajul trebuie să fie scurt şi clar. Nu trebuie să existe implicări în subiecte controversate. A se evita confruntarea.

5. Evanghelizarea din cadrul taberelor biblice

Aceasta este cu siguranţă o caracteristică americană. Efortul de concentrare este unit în cadrul vieţii relaxante din cadrul unei tabere. Atmosfera de destindere tinde să rupă barierele şi să provoace discuţii sincere. Taberele biblice prezintă o provocare reală pentru lideri cât şi pentru creştinii participanţi, căci dacă trăirea nu corespunde cu ceea ce se învaţă, efectul asupra necreştinilor poate fi dezastruos. Multe bune intenţii au sfârşit-o în păcat şi ruşine în cadrul a prea multe tabere biblice. Liderii a diferite grupuri ar trebui să fie conştienţi de neplăcerea potenţială şi ar trebui să-şi pregătească membrii grupului lor pentru a putea face faţă la tot felul de situaţii.

Materialul pe care îl foloseşte tabăra biblică ar trebui să fie unul bine pregătit, să fie atractiv, uşor de citit şi de înţeles.

6. Filmele

Multe biserici au folosit această metodă având mari rezultate. Filmele documentarea evanghelice de la Moody Institute of Science [Institutul Ştiinţific Moody] sunt în general acceptate şi sunt folosite în multe ţări.

Filmele pot fi folosite într-un mod foarte eficient în cadrul studiilor biblice de casă. Trebuie avută mare atenţie şi aici. Trebuiesc prezentate filme scurte cu un mesaj clar, iar apoi gazda trebuie să ofere timp pentru întrebări şi răspunsuri, cât şi pentru rugăciune.

VI. DIFICULTĂŢI ÎN EVANGHELIZARE

Dacă evanghelizarea ar fi fost o sarcină uşoară, până acum ar fi trebuit să vedem întreaga lume evanghelizată, sarcina îndeplinită, şi pe Hristos revenind pe nori pentru a-şi lua Biserica la Cer. Însă aceasta nu a fost şi nu este o sarcină uşoară, tocmai de aceea noi nu suntem trimişi singuri, ci ni s-a dat Duhul Sfânt. Duhul Sfânt ne va ajuta în învingerea tuturor dificultăţilor din cadrul evanghelismului.

1. Intimidarea/frica

Majoritatea creştinilor au un vreun fel de frică faţă de evanghelism, deşi majoritatea dintre ei nu au încercat niciodată să evanghelizeze… datorită fricii. Există un anume fel de „frică sfântă” atunci când facem evanghelizare, aceasta este ceva normal să o avem în inimile noastre, însă atunci când aceasta devine aşa de puternică încât să ne prevină să mai spunem şi altora despre Hristos, aceasta este greşită.

Unii dintre noi suntem timizi prin natura noastră, însă aceasta trebuie şi se poate învinge dacă vrem să fim martori eficienţi.

Un bun exemplu este Petru. El a făcut multe revendicări ale alianţei sale faţă de Isus însă le-a cam învăluit în timpul presiunilor. Dorinţa sa de a-L sprijini pe Isus era nobilă, însă circumstanţele acelei inevitabile nopţi din jurul focului l-au împins spre negarea faptului că el ar fi asociat cu Isus (Luca 22:54-62). Însă după ce s-a coborât Duhul Sfânt peste ucenici, Petru a avut îndrăzneala de a-l predica pe Isus la o mare mulţime de oameni. Frica este acolo, însă Duhul Sfânt o va învinge.

Frica de opinia omului despre noi, frica de a fi respinşi, frica de a fi ridiculizaţi este nesănătoasă, distructivă, iar prin puterea Duhului Sfânt noi trebuie să o învingem. Nu avem de ce ne teme, nimic de care să ne fie ruşine. Evanghelia pe care o avem este puterea lui Dumnezeu. Roagă-te şi cere-i lui Dumnezeu să te elibereze de frică. Citeşte Biblia, cunoaşte-o bine. Aminteşte-ti întotdeauna interesele aceluia pe care îl reprezinţi. Noi suntem ambasadorii Lui, avem Duhul Sfânt ca Ajutor al nostru, nu trebuie să fim intimidaţi de societatea noastră. Am putea fi în minoritate, însă îl avem pe Dumnezeu de partea noastră, şi orice minoritate plus Dumnezeu face întotdeauna majoritatea! (Ashamed of the Gospel [Ruşinat de Evanghelie], John MacArthur, Crossway Books, 1993)

2. Nepregătirea minţii şi a inimii

O altă dificultate în cadrul evanghelismului este starea de nepregătire a minţii şi a inimii a mulţi creştini. Evangheliştii personali, sau evangheliştii de masă încearcă să facă „lucrarea unui evanghelist” cu minţile şi inimile lor într-o stare de nepregătire.

Oamenii care se mută în altă ţară învaţă limba acelei ţări dacă vor să supravieţuiască şi pentru a comunica cu oamenii din ţara lor adoptivă. Creştinul ar trebui să înveţe să vorbească limba generaţiei lui dacă vrea să le comunice Evanghelia. Mesajul Evangheliei nu s-a schimbat de la început, însă stilul de comunicare s-a schimbat în decursul istoriei. Creştinul nu ar trebui să se tină doar de elementele de bază, de principiile scripturale ale credinţei creştine, ci să şi comunice aceste adevăruri neschimbate în cadrul generaţiei în care trăieşte. Fiecare generaţie de creştini a avut această problemă, a învăţa cum să vorbească cu înţeles propriei sale categorii de vârstă. Ei nu ştiu cum să vorbească limbajul propriei lor generaţii doar pentru că ei nu înţeleg forma de gândire a generaţiei noastre prezente. Pavel ne dă un exemplu în Faptele Apostolilor 17. El a văzut ceea ce se întâmplă în Atena, a ascultat la ideile promovate de cei de acolo, şi de la inscripţia unui altar el a început să îl predice pe Isus. Rezultatele nu au fost mari, însă nu aceasta ne preocupă pe noi. Noi suntem chemaţi să predicăm Evanghelia, rezultatele însă sunt în mâinile Sale.

Minţile noastre trebuie să fie întotdeauna pregătite pentru sarcina evanghelismului prin a cunoaşte bine mesajul crucii, a cunoaşte planul mântuirii. În calitate de creştini din această decadă de secol, trebuie să cunoaştem doctrinele creştine, despre Dumnezeu, Isus Hristos, Duhul Sfânt, Biblia, omul, satan, păcatul, mântuirea, biserica, răpirea, judecata.

(O cartea ajutătoare ar fi The Isachar Factor [Factorul Isahar], scrisă de Glen Martin şi Gary McIntosh, publicată în 1993 de Boradman & Holman Press. O altă carte foarte ajutătoare în acest domeniu este What We Believe [Ce credem noi], de John, F. Walvoord, publicată în 1990 de Discovery House.)

În multe cazuri mintea este pregătită, dar inima nu este. Inima trebuie pregătită prin rugăciune. Ea trebuie ţinută curată şi condimentată cu prezenţa lui Dumnezeu.

3. Condiţia celui neconvertit

Un alt obstacol în cadrul evanghelismului este condiţia celui pierdut. Pavel scrie despre cei neconvertiţi şi spune că cei fără de Hristos nu pot înţelege lucrurile spirituale (1 Corinteni 2:14). Lucrurile pe care vrei să le spui unui om din această categorie despre mântuire, noua viaţă, despre noua naştere par ca o prostie pentru el. Nicodim nu a înţeles conceptul naşterii din nou (Ioan 3:4, 9-10) . Ce a făcut însă Isus? L-a abandonat? Nu, el a continuat să-i aducă lui Nicodim un exemplu de care Nicodim era conştient, despre şarpele de bronz a lui Moise, şi a făcut paralela cu propria Sa moarte sacrificatoare (Ioan 3:14-16).

Omul pierdut este într-o stare de război cu Dumnezeu; este duşmănie între el şi Dumnezeu. Momentul în care îi prezinţi acestuia Evanghelia, ceva reacţionează în el împotriva a tot ceea ce ai prezentat. El îl urăşte pe Dumnezeu, şi majoritatea persoanelor de acest gen cred că şi Dumnezeu îi urăşte pe ei. Felul în care Isus i-a vorbit lui Nicodim ne dă un bun model de urmat în sarcina noastră de a evangheliza. Dacă oamenii la care le prezentăm planul mântuirii reacţionează împotriva lui Dumnezeu, şi o vor face, putem aduce în atenţie Ioan 3:16… Dumnezeu a iubit aşa de mult lumea încât a dat pe singurul Său Fiu… Acest Dumnezeu iubeşte lume, El îi vrea înapoi pentru Sine.

Condiţia persoanei pierdute nu trebuie să fie o barieră pentru evanghelist. Ştim că munca noastră este într-un mediu ostil, lucrăm pe câmpul de luptă al duşmanului, însă avem de partea noastră pe Dumnezeul universului, îl reprezentăm pe Regele Regilor, iar Duhul Sfânt lucrează prin noi. Noi trebuie să încercăm să câştigăm pe prieteni, iar apoi să îi câştigăm pentru Isus.

Priviţi la modelul de prietenie dintre Ionatan şi David. Fii primul care să arate prietenie. Aminteşte-ţi numele persoanei în cauză. Fii în mod sincer interesat de acea persoană. Pune-o pe locul întâi. Ionatan era un prinţ, însă atunci când l-a văzut pe David, el s-a dovedit a fi un prieten credincios chiar împotriva urii tatălui său faţă de David, 1 Samuel 18-29. Invită-ţi prietenii la un studiu biblic în casa ta, sau în casa altui creştin. Fă orice efort pentru a face ca aceştia să se simtă acceptaţi, şi fi sensibil la eventualele lor întrebări.

continuare în numărul viitor………….

http://publicatia.voxdeibaptist.org/teologica_June04.htm