DEPENDENŢA OMULUI DE DUMNEZEU Gen 3:22-24 Ier. 13:1-14

download

1). INTRODUCERE. Ca și Aspecte generale[1] se poate prezenta faptul că Numele prorocului se poate traduce prin ”Domnul pune fundație” sau ”Acela pe care Domnul l-a instalat”. Ieremia a fost contemporan cu șapte împărați, în Iudeea de la Iosia la Zedechia. A fost contemporan cu prorocii Țefania, Habacuc și prorocița Hulda. El a prorocit   timp de 50 de ani. Dumnezeu nu ia permis lui Ieremia să se căsătorească (Ier. 16:2). Ieremia a fost un proroc care a suferit mult din partea compatrioților lui. De trei ori a fost în închisoare, a fost bătut și torturat de către evrei fanatici, și aruncat într-o fântână seacă (Ieremia 38:6). A fost denunțat ca și trădător, iar semenii lui îi cer moartea ( Ieremia 26:11 și 38:4). Dar cea mai grea misiune a prorocului a fost acea a unui confesor care conduce un condamnat la moarte. După ce Ierusalimul este cucerit Nebucadnețar acesta îi dă libertate de alegere, drum în exil, sau să rămână în țară. Ieremia decide să rămână, timp în care scrie și Plângerile lui Ieremia.   Cu un grup de iudei rămași în țară, mai târziu este dus cu forța în Egipt unde continuă misiunea. Tradiția evreilor afirmă că a fost ucis cu pietre (580 B.C.), la vrâsta de 70 sau 80 de ani ca o victimă, în urma sentimentelor de ostilitate și dușmănie a semenilor lui. Perioada de timp și evenimentele din timpul lui Ieremia sunt agitate și tulburi. Sub împăratul Sanherib, imperiul Asirian a atins apogeul. O revoltă a mezilor și caldeenilor a pus capăt acestei supremații, iar împărații Cyaxares și Nabopolaasar, au împărțit regatul (626 – 612). Împăratul Egiptului, Neco s-a pregătit de luptă împotriva fiului lui Nabopolaasar, care este Nebucadnețar, dar pierde bătălia la Carchemiș (606).   Împăratul Babilonului și-a extins împărăția și s-a îndreptat spre Ierusalim, iar Ioiachim i s-a supus de bună voie. A urmat prima deportare a evreilor în Babilon, în care se afla și Daniel cu prietenii lui. După 3 ani Ioiachim, se revoltă și este pedepsit cu moartea. Ca împărat este pus Ioiachin un timp scurt de 3 luni, Ierusalimul este asediat din nou, împăratul se predă împreună cu familia și este deportat în Babilon împreună cu elita țării cam 10 000 de oameni printre care și Ezekil. Este cea de a doua deportare, iar în 597 B.C. iar la tronul Ierusalimului este pus Zedechia care face joc dublu. El ascultă de sfatul prorocilor mincinoși, se revoltă și face alianță cu Egiptul (2 Împărați 24:10). Ierusalimul este din nou asediat timp de 18 luni, este cucerit, Templu și palatul regal sunt distruse de incendiu, populația este deportată, iar în țară rămân cei mai săraci oameni. Ieremia a fost ultima avertizare a lui Dumnezeu înainte de pedeapsă. Autorul cărții [2] se identifică sigur (Ieremia 9:1). El este denumit și profetul lacrimilor. Cartea[3] este autobiografică și ne arată multe aspecte din viața prorocului. (Ier. 10:23-24; 20:7-18) El s-a născut la Anatot, au sat în apropiere de Ierusalim, localitate care există și azi sub numele de Anata. Părintele lui a fost Hilchia (Ier.1:1) și făcea parte din rândul preoților. Ieremia era timid și a acceptat cu greu această însărcinare de la Domnul (Ier. 1:5, 7, 8; 20:7).   El a avut un caracter complex, începând de la a fi sfios, dar având în același timp tăria de caracter de a spune adevărul lui Dumnezeu. El iubea poporul evreu, dar mai mult venera pe Dumnezeu. Practic a iubii în felul acesta creează o tensiune lăuntrică permanentă, era și proroc și patriot în același timp, dar rămâne fidel ca proroc a lui Dumnezeu. Era și o situație paradoxală în care Dumnezeu l-a chemat să vorbească unui popor răzvrătit, dar îi interzice să mijlocească pentru ei (Ier. 7:16; 14:11-12). El a fost urât de poporul lui și predestinat să nu cunoască dragostea de familie, sau a poporului evreu, este dus în final în Egipt și moare acolo. Titlul cărții poartă numele prorocului Ieremia , care înseamnă ”Dumnezeu aruncă”, nume care este un semnal de alarmă pentru poporul evreu pentru pedeapsa care urma să vină. Data redactării cărții cuprinde o mai mare perioadă de timp, Ieremia a fost chemat în slujbă cam la 60 de ani după moartea profetului Isaia. El își desfășoară activitatea pe parcursul a 40-50 de ani, începe pe timpul lui Iosia (Ieremia 12:3) și avea 21 de ani. Samaria a fost cucerită, iar Regatul de Nord nu mai exista , iar la orizont se ridicau nori amenințători care se apropiau de Regatul lui Iuda, era vorba de puterea Babilonului. Păcatul idolatriei a stârnit mânia și gelozia lui Dumnezeu. Cartea Ieremia[4] a fost scrisă între anii 630 și 580 î.Cr. Viaţa profetului [5], a fost deosebit de grea și enumerăm câteva aspecte din viața sa. Ieremia a fost ales să practice și să îndeplinească chemarea încă de la o vârstă fragedă (Ieremia 1:6). Dumnezeu este acela care îi încredințează slujba de profet (Ierm. 1:9-10). și începe activitatea de proroc pe timpul lui Iosia căruia îi face un cântec de jale (2 Cronici 35:25), și nu reușește să determine pe cineva să se întoarcă la Calea Domnului. Mesajul de judecată a frânt inima prorocului (Ieremia 9:1) și vrea să renunțe la slujba încredințată de Domnul (Ier. 20:9). Personalitatea profetului se reflectă în atitudinea pe care o are față de poporul evreu și față de Dumnezeu. Era un bărbat sfios, cu voce care tremura, el nu a fost impozant ca și Ilie, sau elocvent ca și Isaia, ci smerit și neajutorat dorind să înțeleagă evenimentele. Acesta a fost modalitatea prin care Dumnezeu a vorbit poporului într-o perioadă degenerată și coruptă. Domnul Isus Hristos a plâns pentru Ierusalim și a fost o imagine a profetului, dar reciproca este și mai valabilă. Mesajul prorocului a fost unul de judecată, nu a fost primit de către popor, Ieremia fiind acuzat de trădare pentru că spunea că poporul urma să fie dus în captivitate. În zilele profetului singura alternativă a poporului era să se predea, deși cu un secol înainte Isaia spunea că evreii trebuiau să reziste. Dar ceva se schimbase nespus de mult, se ajunsese la un punct fără întoarcere pentru evrei care călcaseră Legământul Mozaic și urma pedeapsa divină. În viziunea lui Dumnezeu națiunea evreilor decăzuse complet, trebuia pedepsită și în plus sosise ”vremea neamurilor”, iar Babilonul deținea supremația. Ieremia a profețit în legătură cu cei 70 de ani de captivitate (Ieremia 25:9-12), iar dincolo de această perioadă el vede o lumină pentru poporul captiv. Cuvinte cheie care apar sub diferite forme este cuvântul ” hbvm – alunecare”, care este tradus și prin ”necredincios, răzvrătit, vătămare”, care tălmăcit înseamnă în vremurile noastre apostazie. Scopul cărții [6] este de a avertiza poporul de judecta care urma să vină dacă nu se întoarce la Domnul. Ieremia recunoaște în acelși timp și starea deplorabilă de imoralitate în care a ajuns națiune, și faptul că judecata este de neînlăturat și nu se mai poate ocolii. Versete cheie se găsesc în cartea lui Ieremia, sunt : Ieremia este pus de o parte (Ierm 1:5), despre distrugerea Ierusalimului (Ieremia 52.12-13) despre inimă care este înșelătoare și rea (Ieremia 17.9), o făgăduință a întoarcerii (Ieremia 29.10-11). Prefigurări în cartea lui Ieremia, găsim despre Mesia care urma să vină și era Isus Hristos, calificat ca și o Odraslă din casa lui David (Ieremia 23.5-6), va domnii cu înțelepciune și dreptate, (v. 5, Apocalipsa 11.15). și care în cele din urmă va fi recunoscut și de poporul Israel ca adevăratul Mesia care aduce mântuirea (v. 6, Romani 11.26).  Aplicație practică, ne arată că deșii Ieremia a iubit poporul evreu, l-a venerat și ascultat   mai mult pe Dumnezeu. și noi trebuie să ascultăm de Dumnezeu în același fel și să recunoaștem voia Sa ca fiind mai importantă decât propriile dorințe și să avem credință în Bunătatea Înțelepciunea și planul lui Dumnezeu. Romani 8:28  ”De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce Sunt chemaţi după planul Său”. Ieremia[7] și-a dat seama, în urma reformei făcute de împăratul Iosia, de faptul că este nefolositoare dacă nu există și o schimbare a inimii. În scrisoarea pe care o trimite celor din Babilon (Ierm. 29), le spune evreilor că pot să se închine și acolo. El a mai observat că religia trebuie să fie morală și spirituală raportată la Dumnezeu, iar cerințele ei sunt morale și spiritule în relația cu El. de asemenea Ieremia înțelege și reponsabilitate individului în în cadrul națiunii. Acesta a fost un pas înainte în înțelegerea aspirției omului spre Divinitate. Legea lui Dumnezeu trebuie să fie scrisă în inimile noastre. Isus Hristos citează din prorocul Ieremia. Noi oamenii am fost creeați pentru a avea părtășie cu Dumnezeu, iar exemplu cu brâul este destul de elocvent, pentru că despățiți de Dumnezeu, viața nu are sens pentru om. În tragedia din Eden[8] din Geneza capitolul 3, în momentul despărțirii omului de Dumnezeu în inima sa a apărut un gol imens, care nu poate fi umplut cu surogate. Când Dumnezeu exclamă „Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul” (Geneza 3:22 ) trebuie să ne întrebăm ce înseamnă de fapt acest lucru, iar Imago Dey, în om este încă o problemă discutată și în mod categoric, Dumnezeu a luat măsuri preventive și izgonit omul din prezența Sa, a blestemat pe Adam, Eva, Șarpele, dar și Pământul. În plus sub blestem omul moare ca și trup și se întoarce din țărâna din care a fost luat iar sufletul merge la judecată. De asemenea Dumnezeu pune heruvimi pe drumul care duce la pomul vieții, ca omul să nu mai fie nemuritor. Odată răul pătruns în lume prin neascultare și păcat, s-a deschis ”cutia Pandorei” și această hotărâre a limitat răspândirea răului în lume. O întrebare legitimă este ce s-ar fi întâmplat cu Hitler, sau alți dictatori ar fi rămas nemuritori. Heruvimii și Serafimii au cel mai mare grad pe scara ierarhică a îngerilor. Dumnezeu ne înconjoară cu lucrurile făcute de El și a așezat omul în Grădina Eden ca să o lucreze și să o păzească. Pe de altă, într-o competiție absurdă omul se înconjoară cu lucruri pe care le face el, iar în Biblie vedem cum Cain face o cetate, iar astăzi noi avem orașe, drumuri, rampe de lansare pentru rachete, fabrici, etc. Pe linia lui Cain avem dezvoltarea civilizației umane și găsim faptul că Iabal a făcut corturi, Iubal a fost tatăl celor care cântă cu cavalul, Tubal – Cain, a făcut unelte de aramă și fier, Lameh își arată răutatea (Gen. 4: 17-26), iar pe linia lui Ham, Nimrod a fost puternic pe pământ (Gen. 10:8). De asemenea pe vremea lui Peleg s-a împărțit Pământul (Gen 10:25). Trebuie să recunoaștem faptul că a fost este și va fi o permanentă competiție între realizările omului și ce a realizat Dumnezeu, dar rezultatul este o funcționare disonantă, și omul este om doar în părtășie cu cel care l-a creat, cu Dumnezeu. Noi avem posibilitatea cu ajutorul științei să descoperim legile fizice ale lui Dumnezeu, să copiem natura, să facem descoperiri, să realizăm ceva, să imităm, dar tot în universul material. Dacă dorim să-l cunoaștem pe Dumnezeu, El ne-a întins mâna prin Revelația Generală și Specială, pentru a ne salva sufletul de la moarte.

2). SEPARAREA OMULUI DE DUMNEZEU[9]. În momentul în care omul s-a despărțit de Dumnezeu s-a produs un șoc moral, o traumă personală ce afectează pe Adam, Eva și întreaga rasă umană. Geneza 5:3  ”La vârsta de o sută treizeci de ani, Adam a născut un fiu după chipul şi asemănarea lui şi i-a pus numele Set”, în contrast cu Geneza 1:27  ”Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut”. Separarea de Dumnezeu a fost un act deliberat din partea lui Adam și Eva. Omul are o vină morală care constă în neascultarea poruncilor date de Dumnezeu, și reală pentru că a săvârșit fapta din voință proprie. Dar omul nu-și poate nega statutul de ființă creată iar Dumnezeu a pus în om și gândul veșniciei (Eclesiastul 3:11) și omul se închină la altceva ca : zei, alte persoane, forţe impersonale, bani, sex, putere și lui Satana. Atunci când vorbim de separare se iau în calcul mai multe aspecte și consecințe. În starea de păcat[10] apare siguranța falsă a mântuirii, pierderea siguranței mântuiri, creștini căldicei și o spiritualitate bolnăvicioasă. Păcatul este schimbarea sensului și a scopului pentru care a fost creat omul. Presupoziția de bază se află în creație și fiecare lucru sau ființă are un scop și un sens definit de către Creator. În consecință păcatul este o călcare a poruncii divine. Păcatul are în sine o doză de plăcere, exprimat în mai multe forme. El se apropie de noi sub aspectul ispitei care nu este păcat dar o invitație la păcat. (Evrei 4:15) Poți să spui da sau nu, pentru plăcerea de o clipă a păcatului (Evrei 11:25). Oamenii sunt vulnerabili dar păcatul odată comis are consecințe în planuri multiple.

a) Separarea de sine[11], este devastatoare pentru om care intră într-o criză de identitate, cu pierderea sensului vieții, și se pun întrebări la modul acut, de genul : de unde vin, cine sunt, care este rostul vieții pe pământ, și mai ales care este finalitatea ei, întrebări la care nu se poate răspunde în mod adecvat dacă nu ai o relație cu Persoana care te-a creat. Dar în plus mai apar și tot felul de crize   care se împart în trei mari categorii.

b). Crize existenţiale care înseamnă tragedii în viaţă, care lovesc stâlpii de susținere a vieții, tragedii, decese, boli grave, dezastre naturale, nașterea unor copii cu malformații, sau handicapați, abandonul copiilor, fuga de acasă și altele. Se pune întrebarea de ce se întâmplă aceste lucruri și se sare la extreme. Una este că lui Dumnezeu nu-i pasă, iar cealaltă extremă este că persoana respectivă este pedepsită de Dumnezeu. Aceste extreme pun sub semnul întrebării relația omului cu Dumnezeu, dar și viitorul. După primul val de criză este bine să apelezi la Biblie și să privești cazul lui Iov.

c). Crize spirituale apar ca și consecințe ale păcatului și trăire îndelungată în păcat. Păcatul are consecințe fizice și biologice, spirituale și afectează relațiile pe verticală cu Dumnezeu și pe orizontală cu semenii, inclusiv familia. Crizele spirituale   pot fi atacuri demonice. 1 Samuel 16:14  ”Duhul Domnului S-a depărtat de la Saul; şi a fost muncit de un duh rău care venea de la Domnul”. După respingerea Cuvântului lui Dumnezeu există o progresie în împietrirea inimi de a care se ajunge la posesie demonică.   Un alt exemplu se află în cartea lui Daniel cu pricire la împăratul Nebucadnețar (Daniel 4:24- 28). În acest caz împăratul a fost lovit de o boală grea numită în termeni medicali licantropie. Un exemplu din Noul Testament este îndrăcitul din Gadara din Marcu 5:1-6. Oamenii posedați demonic au clipe de luciditate, iar bolnavul demonizat reacționează negativ la Numele lui Dumnezeu și la Numele lui Isus Hristos. Oamenii ajung posedați demonic după trăirea îndelungată în păcat, folosirea magiei, ghicirii și prin decizii personale. Păcatul săvârșit desparte omul de Dumnezeu (Ieremia 5:21).

d). Crize psihologice. Și oamenii păgâni trăiesc în crize psihice în care există tensiunea între gânduri în care omul se vinovat sau nevinovat, iar omul nu se poate concentra până una din părți nu biruiește (Romani 2:15). Din cauza unui stil păcătos de viață apar modificări de metabolism. Este necesară îndrumarea, povățuirea învățarea, și sfătuirea persoanei în cauză de către o persoană competentă, sau dacă este creștin prin consilierea   creștină. Păcatul are consecințe veșnice, plata păcatului este moartea, Iazul de foc și nimic întinat nu va intra în cer. Romani 6:23  ”Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Isus Hristos, Domnul nostru”. Există o categorie de oameni pe care Dumnezeu îi lasă în voia minții lor blestemate (Romani cap 1), ei au trecut de faza în care se mai învinovățesc și se abandonează păcatului, găsesc de buni pe cei care fac păcat și există o cultură a păcatului. Când cineva se joacă cu păcatul există o limită invizibilă în umblarea spirituală a omului pe care o cunoaște doar Dumnezeu, iar când treci de ea nu mai există cale de întoarcere. Promisiunile lui Dumnezeu pentru iertare sunt pentru astăzi. Păcatul este o problemă spirituală și nu psihologică. Numai cine mărturisește păcatul înaintea lui Dumnezeu primește îndurare. Mărturisirea păcatului este foarte importantă 1Ioan1:9 ”Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire”. Repararea consecințelor păcatului este o responsabilitate personală și publică. Păcatul are consecințe personale, creează nu doar o stare de criză ci și un mod de viață. Tiparul din viața părinților îi vizează și pe copii. Avem ca exemplu pe Avram Isac și Iacob și în final Iosiv, care se hotărește să nu dea drumul mai departe acestui tipar al minciunii. Astfel Iosiv rămâne curat înaintea lui Dumnezeu. La fel și Noe după păcatul beției, îl bleastămă pe Ham care se duce în Canaan. Popoarele cananite erau cele mai perverse. Crize spirituale   se împart în două mari categorii ca nevroze și psihopatii.

e). Nevroze[12] sunt boli în care pacientul are o acțiune critică față de faptele sale și are mustrări de conștiință. Dintre bolile neuropsihice se pot amintii Nevroză astenică, (astenia, cefalee, insomnie) Nevroză psihastenică, (fobii,   obsesii), Nevroze isterice   (teatralismul, machiajul la barbați, și decolteuri și crăpături la femei, leșinul – întotdeauna în public, sinucidere – întotdeauna fără efect) și mixte (ticuri nervoase, bâlbâiala). Palierul[13] de boli neurologice este foarte mare. Neurologia este o ramură specială a medicinii care se ocupă cu diagnosticul şi tratamentul bolilor organice care afectează sistemul nervoscentral sau periferic. ”Termenul de „Neurologie” a fost introdus de anatomistul englez Thomas Willis. Afecţiuni dobândite ale sistemului nervos central sunt : boli vasculare: infarctul cerebral ischemic şi hemoragiile cerebrale, ramolismentul medular ischemic. Bolile ganglionilor bazaliboala Parkinson NeoformaţiiTumorile creierului şi ale măduvei spinării. Boli convulsive: diversele forme de epilepsie. Bolile inflamatoriiinfecţiunile bacteriene sau virale ale creierului (encefalite), măduvei spinării (mielite) sau învelişurilor lor (meningite), boli degenerativ-inflamatorii cauzate de prioni (de ex.: boala Creutzfeld-Jakob). Boli demielinizantescleroza multiplă. Boli degenerative primare sau eredo-degenerative: demenţe primitive (de ex.: boala Alzheimer), boala Huntigtonsindromul Gilles de la Tourette, boli sistemice ale motoneuronului (de ex.: scleroza laterală amiotrofică), bolile degenerative ale cerebelului (ataxiile ereditare). Diverse tipuri de dureri de cap (cefalee), în primul rând migrena. Mai există și boli ale sistemului nervos periferic ca: Afecţiuni ale nervilor cranieni sau periferici: neuropatiipolineuropatiinevralgii. Boli inflamatorii demielinizante: sindromul Guillain-Barrépolineuropatia cronică inflamatorie demielinizantă (PCID). Tumori ale nervilor: Neurome. Sindroame compresive: radiculopatii prin hernii ale discurilor intervertebrale (de ex.: sciatica vertebrală), sindromul de tunel carpal. Boli ale joncţiunii neuro-muscularemiastenia. Boli ale muşchilor scheletici (miopatii): distrofii muscularemiotonie, boli inflamatorii (miozite). Traumatisme ale nervillor, etc”. Am enumerat aceste afecțiuni grave pentru a scoate în evidență rezultatul păcatului și despărțirea omului de Dumnezeu. Unele se pot trata medicamentos, altele nu, dar și acelea care sunt tratabile, bolnavul rămâne cu urmări și răni în trup și suflet. Este greu să dai un verdict în ceea ce privește mântuirea la anumite boli și mai ales că nu noi trebuie să facem lucrul acesta.

f). Psihoze)[14] sunt boli în care pacientul nu are o atitudine critică față de faptele lui și nici nu are mustrări de conştiinţă. Ele sunt grave și intră în categoria ”drumului pierdut” și au puține șanse de vindecare.   Se pot enumera Scrizofrenia Paranoia,   Psihoza maniaco – depresivă și parofenii. Scrizofrenia este caracterizată de autism, bizarerii, iluzie, halucinație, delir (cu caracter religios, erotic sau revendicativ). Paranaoia este caracterizată de separarea omului de realitate, în natura sa omul apare normal, dar delirul poare fi de invenție, gelozie și grandoare. Psihoza maniaco – depresivă este caracterizată de accelerarea fluxului de idei, sau pe un fond depresiv, cu tristețe profundă și singura cale de ieșire este sinuciderea. Parofeniile sunt caracterizate prin halucinații și delir ezoteric. Bolnavul se crede trimisul divinității, sau exponentul unei civilizații extraterestre, deține putere și mecanisme cosmice, și are puterea de a face lucruri fantastice.   ”Psihiatria[15] (din limba greacăpsyché (ψυχη) înseamnă spirit, suflet şi iatros (ιατρος) = medic) este o ramură a medicinei care se ocupă cu prevenirea, diagnosticareatratamentul şi reabilitarea persoanelor cu boli mintale. Noţiunea Psihiatrie a fost introdusă în terminologia medicală în 1808 de medicul german Johann Christian Reil din Halle (iniţial „Psychiaterie”, devenită mai târziu „Psychiatrie”). Psihiatria poate fi definită ca o „disciplină de sinteză” prin care urmărirea şi menţinerea sănătăţii mintale iar scopul său principal se obţin luând în considerare diverşi factori: psihologicisocioculturalipoliticijuridicimedicofarmacologici. Domeniul psihiatriei se extinde în multe alte specialităţi medicale. Tulburările psihice şi bolile mintale influenţează aproape toate aspectele vieţii unui pacient, funcţiile fizice, comportamentul, afectivitatea, perceperea realităţii, relaţiile interumane, sexualitatea, munca şi timpul liber. Asemenea tulburări sunt cauzate de interacţiunea unor factori complecşi, biologici, sociali şi spirituali, care nu pot fi totdeauna puşi în evidenţă cu siguranţă. Sarcina psihiatriei este să clarifice rolul acestor diverşi factori şi influenţa lor asupra manifestărilor din cursul bolilor mintale. Noţiunea de „boală mintală” trebuie să intre în orbita biologiei şi medicinei. Psihiatrul francez Henry Ey (19001977) definea psihiatria drept „ramură a medicinei care are ca obiect patologia vieţii de relaţie la nivelul asigurării autonomiei şi adaptării omului în condiţiile propriei existenţe Este cumplit în ce stare poate să ajungă menirea.

g). Psihopatiile[16], au o natură dizarmonică, cu structura personalității dereglate. Ele sunt de multe feluri. Psihopatia astenic, psihastenică, isterică, epileptică, paranoică, distinică, sexuală. De asemenea apar tulburări de dinamică – la bărbați : ejaculare preroce, impotență, iar la femei   dispareumiile, frigiditatea. De asemenea apar tulburări de orintare sexuală ca : masturbația, homosexualitatea (la femei lesbianismul), bestialitatea, pedofilia, gerentrofilia, necrofilia, incestul, exchibiționismul și voionismul. De asemenea apar tulburări de identitate sexuală ca travestitismul și transexualismul. Din cauza traumatismelor cranio – celebrare apar debilitatea mintală, epilepsiile și toxicomaniile. Acest gen de boli sunt și mai grave și ne arată prăpastia în care poate să ajungă omul.

2).1. Separarea de oameni[17] este o altă consecință a sespărțiri omului de Dumnezeu. Astfel apar probleme sociale ca exemplu Esau şi Iacob Geneza 27:41  Esau a prins ură pe Iacov din pricina binecuvântării cu care-l binecuvântase tatăl său. Şi Esau zicea în inima sa: „Zilele de bocet pentru tatăl meu Sunt aproape, apoi am să ucid pe fratele meu Iacov.” și raoada firii pământești își spune cuvântul Faptele firii din Galateni 5:19  Şi faptele firii pământeşti Sunt cunoscute, şi Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrînarea, 20  închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, desbinările, certurile de partide, 21  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Ele despart pe oameni și apar conflicte în familie, societate și în Biserică. Se pot reamintii războaiele, recolte sociale, exploatarea omului de către om, revoluții, colonizări, etc. De multe ori ești singur într-o mare mulțime. Revenind la Biserică nu există o părtăşie reală între fraţi pentru că nu se respectă porunca a – 2- a. Matei 22:39  ”Iar a doua, asemenea ei, este: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

2). 2. Separarea de natură[18]. Geneza 3:17  Omului i-a zis: „Fiindcă ai ascultat de glasul nevestei tale şi ai mâncat din pomul despre care îţi poruncisem: „Să nu mănânci deloc din el” blestemat este acum pământul din pricina ta. Cu multă trudă să-ţi scoţi hrana din el în toate zilele vieţii tale; Dacă până acum în Eden omul a păzit grădina și a lucrat-o, din momentul blestemului, însăși natura a devenit ostilă pentru om, iar munca sub blestem înseamnă sudoare și presupune efort și împotrivire, de multe ori cu rezultate negative. Însăși natura a devenit un pericol pentru om și se pot amintii cutremurele, inundațiile, tornadele, alunecări de teren, erupții vulcanice și alte forme de dezastre naturale în care se pierd vieți omenești. Blestemarea pământului afectează viața umană în însăși existența ei.

2).3. Separarea de vieţuitoare[19], Geneza 9:2  S-apuce groaza şi frica de voi pe orice dobitoc de pe pământ, pe orice pasăre a cerului, pe tot ce se mişcă pe pământ şi pe toţi peştii mării: vi le-am dat în mâinile voastre!. Omul nu mai respectă Creaţia, astfel   vânătoarea se face ca distracţie, (vânătoarea de bizoni din America de Nord, când aproape au fost decimați) la fel și pescuitul, sau culegerea fructelor, se fac defrişări masive pentru îmbogăţire, se produce poluarea sub toate formele, dintre care cel mai grav este radioactivitatea, ca rezultat   din explozia bombelor nucleare la   Hiroşima, sau defecționarea centralelor nucleare, un exemplu recent este Cernobâl și alte forme de poluarea care otrăvesc pământul și viața. Dar omul este separat de celelalte forme de viață neinteligentă și în mod ontologic pentru că doar în om Dumnezeu a pus un suflet viu, iar după cădere diferențierea s-a accentuat în mod radical.

3). REALITAEA TRUPULUI ȘI A SPIRITULUI[20] sau   nevoi fundamentale. Omul ca și trup are trebuiențe, este constrâns , silit, și obligat ca ființă biologică clădită pe structuri de carbon, ca trupul să primescă hrana adecvată, apa necesară, să trăiască în barem de temperatură, presiune atmosferică, și o mulțime de alți factori care țin în viață cortul acesta pământesc. David amintește acest lucru Psalmi 104:27  Toate aceste vieţuitoare Te aşteaptă, ca să le dai hrana la vreme. 28  Le-o dai Tu, ele o primesc; Îţi deschizi Tu mâna, ele se satură de bunătăţile Tale. 29  Îţi ascunzi Tu Faţa, ele tremură; le iei Tu suflarea: ele mor, şi se întorc în ţărâna lor. 30  Îţi trimiţi Tu suflarea: ele Sunt zidite, şi înoieşti astfel faţa pământului. Dar nu există a adevărată împlinire numai în trup. 2 Corinteni 5:4  Chiar în cortul acesta deci, gemem apăsaţi; nu că dorim să fim desbrăcaţi de trupul acesta, ci să fim îmbrăcaţi cu trupul celălalt peste acesta, pentru ca ce este muritor în noi, să fie înghiţit de viaţă. Sufletul nostru are nevoie de ceva mai mult, este nevoia de Dumnezeu în viețile noastre, o părtășie cu Creatorul, care nu se poate satisface cu alte surogate ca alte feluri de închinare, alte orientări spirituale, bani, putere, glorie, carieră etc. Nesiguranța omului apare în momentele de criză, când fără Dumnezeu nu mai are puncte de sprijin. Golul din inimă lăsat de Dumnezeu nu se poate umple decât tot de Dumnezeu. Atunci când Dumnezeu se raportează la relația Sa cu poporul evreu o face în termenul cel mai intim de Soț : Ieremia 31:32  Nu ca legământul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua când i-am apucat de mână, să-i scot din ţara Egiptului, legământ pe care l-au călcat, măcarcă aveam drepturi de soţ asupra lor, zice Domnul.” așa cum și Isus Hristos consideră Biserica ca și Mireasa Lui.   Matei 25:6  La miezul nopţii, s-a auzit o strigare: „Iată mirele, ieşiţi-i în întâmpinare!” 7  Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat şi şi-au pregătit candelele.…… Apocalipsa 21:2  Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea Sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei. Trebuie să acceptăm faptul că existența   efectivă și obiectivă a omului nu poate exista decât atunci când omul are o relație corectă cu Dumnezeu.

 4). IEREMIA ȘI BRÂUL. Trezirile sunt determinate de Dumnezeu[21] și nu de oameni, iar Cuvântul este acela care e responsabil de trezirile spirituale din istorie sau biserică.   Oamenii sunt doar mijloace prin care Dumnezeu lucrează. Iosia și Ieremia se cunoșteau și la moartea prematură a împăratului Iosia profetul face un cântec de jale. (1Cronici 35:25) După acest eveniment asupra poporului se abate ”noaptea babiloniană”, din care iese după 70 de ani. La oferta împăratului de a merge în exil, Ieremia preferă să rămână. Poporul caldeian era un popor crud, ei ucid pe cei doi fii a lui Zedechia, ca să fie ultima imagine din mintea împăratului, apoi îi scot ochii și este dus rob în Babilon. Plânsul și singurătatea au fost elementele care au caracterizat viața profetului Ieremia. Dumnezeu a ales acest lucru, iar profetul acceptă această stare. El a fost ales înainte de a se naște (Ierm. 13:5). Copilul este ființă umană din momentul concepției. (Ps 139:15) Avortul este o crimă cu excepția când viața mamei sau a fătului este în pericol. Motivul pentru care Dumnezeu l-a ales pe Ieremia, care era timid și iubea poporul evreu este cel mai probabil că dorea să-și arate dragostea pentru poporul ales până în ultima clipă. Sfințirea înseamnă a fi pus de Dumnezeu de o parte, ca om dar și ca vasele folosite în cort sau templu. Mesajul lui Dumnezeu trebuia transmis în mod corect și numai un om sfânt și ales de Dumnezeu poate face acest lucru. Ieremia răspunde lui Dumnezeu că este tânăr (lipsit de experiență) pentru a face această lucrare dar Dumnezeu folosește acest gen de oameni, El alege lucrurile slabe ca să le facă de rușine pe cele tari. Bisericile fundamentaliste care stau pe Cuvântul lui Dumnezeu cresc ca număr de persoane în timp ce acelea care au adoptat o teologie liberală se golesc. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie predicat și trăit, altfel nu are efect. Amvonul trebuie să comunice adevărul lui Dumnezeu, nu să vorbească pe placul audienței. Chiar dacă predicatorul este în minoritate dacă este cu Dumnezeu (nu te teme), de fapt el deține majoritatea. Pe de o parte este ușor pentru că Dumnezeu este tăria lui, iar pe de altă parte este dificil, și riști să nu mai fii ales sau chiar dat afară din Biserică. Dumnezeu pune cuvintele Lui în gura noastră, de pe paginile Bibliei în care s-a Revelat, de aceea este important să cunoști Scriptura. Ieremia a profețit în timpul a cinci împărați, fiecare cu ambițiile și planurile lui, dar pe care nu le-au realizat (ca și parlamentarii, miniștri, șefi de stat de astăzi din România anilor 2000), dar astăzi în Biblie citim despre Ieremia, și mai bine anonim dar să faci voia lui Dumnezeu decât o somitate fără Dumnezeu. Europa și America post-creștină nu mai ascultă de Dumnezeu începând de la tineri la bătrâni, dar Cuvântul lui Dumnezeu rămâne. Dacă Ieremia a fost răspunzător de mesajul ui Dumnezeu, și noi suntem la fel de responsabili de acest lucru. Dumnezeu îi oferă lui Ieremia două imagini cu privire la activitatea ceva urma. Unul este acela de veghetor, care este Dumnezeu cu privire la Cuvântul Lui, și un ”cazan clocotind” care însemna pedeapsa ce va urma prin puterea Babilonului. Ieremia trebuia să anunțe poporul ce se va întâmpla cu el. El vede și direcția din care vine pericolul și pedeapsa. Prorocii falși spuneau că Iuda va săpa de pedeapsă dar realitatea istorică ia contrazis. Profeții contemporani cu Ieremia, Osea, Ioel, Amos, Mica şi Naum, nu mai erau pe scena istoriei, Ieremia cel mai probabil era singur, dar Habacuc și Țefania se pare că mai trăiau încă. Ezekil și Obadia au început activitatea mai târziu, când poporul era dus deja în Babilon. Daniel a început să prorocească mult mai târziu. În momentul acesta Ieremia era singur, dar cu Dumnezeu. De fapt acesta este lucrul cel mai esențial pentru credincios și biserică.

5). REFACEREA RELAȚIEI OM – DUMNEZEU[22]  se poate face întru-n singur fel în termenii lui Dumnezeu care înseamnă Persoana lui Isus Hristos viața, învățăturile Lui, (și a apostolilor) dar în mod principal prin Jertfa de pe Cruce, Moartea și Învierea Lui. Ioan 3:16  ”Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică”. Aceasta este singura cale, iar aceștia sunt termenii lui Dumnezeu, omul poate să accepte sau să refuze dar nu are puterea să îi schimbe. Acceptarea cerințelor lui Dumnezeu în ceea ce privește mântuirea este o lucrare a Duhului Sfânt în inima omului. Duhul Sfânt există din veșnicie ca a treia Persoană din Trinitate. Faptele Apostolilor 5:3  Petru i-a zis: „Anania, pentru ce ţi-a umplut Satana inima ca să minţi pe Duhul Sfânt, şi să ascunzi o parte din preţul moşioarei? 4  Dacă n-o vindeai, nu rămânea ea a ta? Şi, după ce ai vândut-o, nu puteai să faci ce vrei cu preţul ei? Cum s-a putut naşte un astfel de gând în inima ta? N-ai minţit pe oameni, ci pe Dumnezeu.” De asemenea Duhul sfânt este egal în esență cu Tatăl și cu Fiul. Matei 28:19  Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Astfel Duhul Sfânt convinge oamenii de starea de păcat, iar permiterea Duhului Sfânt de a lucra în fiinţa noastră, ne scapă de pedeapsa divină. Ioan 16:8  ”Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata”. În momentul în care omul crede Duhul Sfânt lucrează în inima credinciosului și luminează   1 Corinteni 2:15  Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. 16  Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos. El regenerează inima omului proces care se numește Nașterea din Nou. Tit 3:5 ” El ne-a mântuit, nu pentru faptele, făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt”. În inima omului se produce regrete, plângerea păcatului și se începe o viață nouă . Păcatul este definit ca o lipsă de conformitate a omului vizavi de Legea Morală a lui Dumnezeu, în atitudine dispoziție sau acțiune. De asemenea Duhul Sfânt controlează viața noastră și dăm doar un exemplu Efeseni 5:18 ” Nu vă îmbătaţi de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiţi plini de Duh”. De asemenea trebuie să conștientizăm faptul că că iartarea se primește doar prin Jertfa de la Calvar, și prin Sângele lui Hristos care are puterea de a ierta păcatele. 1 Ioan 1:7  ”Dar dacă umblăm în lumină, după cum El însuşi este în lumină, avem părtăşie unii cu alţii; şi sângele lui Isus Hristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat”. Omul nu are puterea necesară de a se mântuii pe sine însuși. El nu se poate dezvinovății, și nu se poate ascunde de pedeapsa pentru păcat. Din momentul în care credinciosul s-a Născut din Nou (de sus) începe un proces de sfințire în viața lui realizată de Duhul sfânt. 1 Petru 1:15  Ci, după cum Cel ce v-a chemat este Sfânt, fiţi şi voi sfinţi în toată purtarea voastră. 1 Petru 1:16  Căci este scris: „Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt”. Credinciosul trăiește călăuzit de Duhul sfânt Galateni 5:16  ”Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti”. De asemenea noi suntem moștenitori a unor binecuvântări veșnice. Efeseni 1:13  Şi voi, după ce aţi auzit cuvântul adevărului (Evanghelia mântuirii voastre), aţi crezut în El, şi aţi fost pecetluiţi cu Duhul Sfânt, care fusese făgăduit, 14  şi care este o arvună a moştenirii noastre, pentru răscumpărarea celor câştigaţi de Dumnezeu, spre lauda slavei Lui. Dar mai există un aspect important în relația noastră cu Dumnezeu fiindcă El este Spirit Infinit și Perfect și închinarea noastră trebuie să fie în Duh și adevăr. Ioan 4:24  ”Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.” Pentru ca omul să se poată bucura de mântuire el trebuie să îndeplinească două condiții principale și anume pocăința și credința. Aceste două cerințe nu pot fi despărțite. De asemenea mântuirea este oferită tuturor oamenilor în mod gratuit, nu contează rasa, naționalitatea, clasa socială, sau alte criterii, care fac ca oamenii să pară diferiți unul față de celălalt. De asemenea mântuirea este dată prin Harul lui Dumnezeu.

5). CONCLUZII. Ieremia a fost un profet al lacrimilor, iar Cartea lui Ieremia ca și Plângerile reflectă din plin acest lucru. Atunci când poporul nu mai ascultă de poruncile lui Dumnezeu prorocul este ultimul avertisment al lui Dumnezeu, înainte de pedeapsă. Poporul evreu a călcat Legământul Mozaic pe care l-a făcut cu Dumnezeu la muntele Sinai, un Legământ condiționat, și urma o pedeapsă aspră. Evenimentele sunt tulburi pe scena internațională, Împărăția   de Nord nu mai exista, dar și imperiul Asiriana, iese de pe scena istoriei, iar puterea Babilonului se apropie vertiginos de Împărția lui Iuda și asediază Ierusalimul. Mesajul prorocului a fost unul de judecată fapt care a displăcut poporului, împăratului Zedechia și profeților falși, și din această pricină Ieremia este prigonit de nenumărate ori. Dar în mijlocul dezastrului Ieremia are o prorocie despre Mesia și despre reîntoarcerea poporului din robia Babilonului. Ca și aplicație practică a cărții avem de învățat că indiferent de circumstanțe, trebuie să-l iubim mai mult pe Dumnezeu și poruncile Sale, decât orice altceva în care se pot include familia, națiunea dorințele personale, banii, puterea, etc. Acesta este un moment în istorie ( 587 B.C.) în care răzvrătirea omului față de Dumnezeu a atins limitele după care urmează pedeapsa dar împotrivirea omului față de Dumnezeu a început încă din Geneza 3 în care sub atacul ispititor al Satanei ”veți fi ca Dumnezeu” omul cedează și prăbușește întreaga rasă umană în păcat. Dar   despărțirea omului de Dumnezeu a avut consecințe în toate aspectele umane și spirituale. Dumnezeu în dragostea Sa față de om are un plan de salvare și restabilirea lui Imago Dey în ființa omului. În inima omului nu mai era Dumnezeu ci un gol imens pe care omul a încercat să îl completeze cu ceva sau cineva dar fără șansă de reușită și chiar și astăzi cei care nu sunt creștini se împotrivesc în continuarea la oferta mântuirii pe care Dumnezeu a făcut-o omului prin Hristos, și încearcă alte variante ca să iasă din dezastru moral și spiritual în care se găsesc. Consecințele răzvrătirii s-au manifestat pe multiple planuri. În primul rând a fost șocul moral când omul și-a dat că deșii poate distinge binele de rău, nu are suficientă putere să facă binele, iar atunci când reușește este teporar și iluzoriu. Dar și în postura de creștin păcatul face ca să nu avem siguranța mântuirii, creștini nici calzi nici reci și o spiritualitate care se poate pune sub semnul întrebării, fapt care se vede în funcție de roadele pe care le aduc. De asemenea omul se separă și față de el însuși și apar nenumărate drame care au un caracter de criză în domeniul existenței omului, crize spirituale după trăire îndelungată în păcat și posedare demonică, dar și tot felul de boli neurologice sau psihice, în care de multe ori omul nu mai poate fi recuperat. Dacă în nevroze, omul are stări de regrete față de ceea ce a săvârșit, în cazul multor boli psihice omul nu mai poate să fie vindecat, există un prag știut numai de Dumnezeu, și dacă se trece de el ființa umană este pierdută. Dar omul se separă și de ceilalți oameni, am dat exemple din Biblie, și apar conflicte între semeni pentru că nu se respectă Poruncile date de Dumnezeu, cele zece în Vechiul Testament și două porunci comprimate de Isus Hristos din Noul Testament. Oamenii se despart în clase sociale, apar revolte , revoluții și războaie. De asemenea și exploatarea omului de către om se poate aminti aici. Omul în plus se separă față natură și de viețuitore pe care le exploatează. Despărțirea omului de Dumnezeu a fost și este dureroasă și ne arată de fapt cât de mult suntem dependenți de Creator. Omul și întreaga paletă de viețuitoare au nevoii biologice pentru ca să se mențină în viață și acest lucru depinde de Dumnezeu. Sunt realități care nu pot fi contestate. Omul ca și ființă inteligentă are nevoie în plus și de părtășie cu Dumnezeu. Omul funcţionează corect doar în armonie cu cerinţele Creatorului. Dar contrafacerea și falsificarea relației cu Dumnezeu nu ajută omul cu nimic în procesul de salvare a sufletului. Numai Dumnezeu prin Isus Cristos poate să rezolve problema mântuirii. Exemplu elocvent îl avem în textul analizat în care brâul trebuie să rămână în jurul coapselor lui Ieremia ca să nu fie deteriorat, și tot așa și omul sau națiunea trebuie să fie aproape de Dumnezeu, pentru că să nu alunece în păcat. Galateni 2:20  Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. ……..”. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie predicat indiferent de circumstanțe. De asemenea Cuvântul trebuie să fie însoțit de dragoste față de Dumnezeu și de oameni, ca și la Ieremia. Timpul în care trăim necesită o predicare curată a Evangheliei, chiar în epoca post creștină a mileniului trei în Occident și nu numai și sub presiunea invaziei musulmane, cu riscurile aferente. Refacerea relațieie dintre om și Dumnezeu se poate face numai în termenii lui Dumnezeu prin Jertfa lui Isus Hristos. Această întoarcere a omului la pocăință și împăcare cu Dumnezeu se realizează prin lucrarea Duhului Sfânt în inima credinciosului dar și prin acceptarea aceste lucrări de către persoana în cauză. Nașterea din Nou este o lucrarea a Duhului Sfânt. De asemenea credința și pocăința sunt elemente inseparabile în relația noastră cu Dumnezeu în procesul de mântuire și sfințire a credinciosului   şi în final glorificarea lui. Aici apare și aspectul închinări în fața lui Dumnezeu ca și Creator, iar noi ca țărână, și nu se poate face decât cu respect și reverență. De asemenea nu se pune accent pe ritualul exterior și pe inima omului care trebuie să se închine în Duh și Adevăr. Împăcarea cu Dumnezeu este urgentă şi necesară, fiindcă trecutul nu se poate întoarce, prezentul este efemer, iar viitorul nu ne aparține. Cuvântul astăzi are o importanță deosebită. Evrei 3:15  ”câtă vreme se zice: „Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, ……….” Amin

 7). BIBLIOGRAFIE :

SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de EENEST AEBI

Sait Theofilos. www.theophilos.3x.ro

Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-ieremia.html

Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

Consiliere Spirituală (curs intern 1) de dr Paul Negruț

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihiatrie

DICŢIONAR BIBLIC   SOCIETATEA MISIONARĂ ROMÂNĂ,     Editura “Cartea Creştină” Oradea 1995.

PSIHIATRIE de Prof. dr.   doc. V. Predescu   EDITURA MEDICALĂ București 1976

Ardelean Viorel

 [1] SCURTĂ INTRODUCERE BIBLICĂ de EENEST AEBI pag 76-77

[2] Sait www.theophilos.3x.ro

[3] Sait www.theophilos.3x.ro

[4] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-ieremia.html

[5] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[6] Sait http://www.gotquestions.org/Romana/cartea-ieremia.html

[7] Dicționar Biblic pag 557

[8] Ardelean Viorel

[9] Ardelean Viorel

[10] Consiliere Spirituală (curs intern 1) de dr Paul Negruț

[11] Consiliere Spirituală (curs intern 1) de dr Paul Negruț

[12] Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihiatrie

[13] Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Neurologie

[14] PSIHIATRIE de V PREDESCU pag 811 – 872

[15] Sait https://ro.wikipedia.org/wiki/Psihiatrie

[16] PSIHIATRIE de V PREDESCU pag 811 – 872

[17] Ardelean Viorel

[18] Ardelean Viorel

[19] Ardelean Viorel

[20] Ardelean Viorel

[21] Sait Itinerar Biblic http://www.twrro.ro/attb/

[22] Ardelean Viorel

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.