1). INTRODUCERE
2). MOTIVE DE DISCIPLINARE
a). SCOPUL DISCIPLINĂRII
b). ATITUDINI ŞI OBIECTIVE BIBLICE ÎN DISCIPLINARE
c). MOTIVE DE DISCIPLINARE
3). DISCIPLINAREA
4). CONCLUZII
5). BIBLOGRAFIE
1).INTRODUCERE
Cuvântul folosit pentru disciplinare[1] este ”pandeia”, care însemnă în original şi pedagogie a educa prin care se înţelege şi insruirea copiilor. Cuvântul se trage din termenul grecesc medical ”pediatric Pedo”, termenul original pentru copii. Cuvântul pedeapsă are conotaţii negative, dar cuvântul pandeia are un spectru mai larg, deoarece are şi un aspect pozitiv dar şi negativ, este ca o balanţă în transmiterea unor lucruri ca învăţarea adevărului, virtuţi şi caracter, în care pe de altă parte cei disciplinaţi primesc destulă durere, şi trebuie direcţionaţi de la lucruri rele spre fapte bune, şi în consecinţă vor evita răul. Prin folosirea acestui cuvânt se presupune un efort, pentru cultivarea unor virtuţi creştine, care înseamnă corectarea greşelilor şi atenuarea pasiunilor. De asemenea se încearcă eliminarea răului şi încurajarea a ceea ce este bun. Dumnezeu şi Biserica prin reprezentaţi fac acest lucru în viaţa noastră. Ar trebui să fie o balanţă între pozitiv şi negativ. Când vorbim de pedeapsa divină ea are legătură mai mult cu sfinţirea noastră. Există şi excepţii când se cade în păcat sau erezii. Atunci când folosim termenul de biserică ne referim la noţiunea de Trup al lui Hristos. (Romani 12:5) Credincioşii sunt mădularele trupului iar capul este Isus Hristos (Ephesians 5:23). Imaginea Trupului simbolizează legătura dintre Biserică şi credincioşii care compun Biserica şi Hristos care este Capul Bisericii, o părtăşie pe verticală dar şi una pe orizontală între fraţi. Se face confuzie între clădirea bisericii şi cei care compun biserica, dar şi mai mult adevăratul trup al bisericii este totalitatea tuturor credincioşilor din toate veacurile şi timpurile, care au spălaţi de păcate în Sângele lui Isus Hristos şi care au fost Născuţi din Nou. Biserica s-a născut la Rusalii ( Fapte 2), iar prima referinţă despre Biserică o găsim în Matei 6:18, pe care o foloseşte Domnul Isus dar o face cu referinţă la timpul viitor. Termenul grecesc pentru Biserică este εκκλεσια care înseamnă adunarea celor credincioşi. şi în Vechiul Testament şi în Noul Testament Dumnezeu era acela care vorbea şi poporul asculta[2]. Biserica are patru funcţii principale descrise în Fapte 2:42 şi care sunt învăţătura apostolilor, legătura frăţească, frângerea pâini şi rugăciune. În legătura frăţească intră şi zidirea Trupului, părtăşie pe orizontală între credincioşi. Dacă cine se bucură ea se amplifică şi se bucură tot Trupul, iar dacă cineva suferă, în părtăşie durerea se micşorează. Autoritatea în Biserică este o autoritate delegată, iar disciplinarea se face prin cei care reprezintă biserica, fraţi aleşi, pastor, diaconi şi comitet. Disciplina este totalitatea regulilor de comportare şi ordine pentru membrii unei colectivităţi. Ea este într-un anume fel liberă dar în acelaşi timp este condiţionată şi impusă.[3] Cuvântul folosit pentru disciplină este καταρτιζειν , care înseamnă reabilitarea unui frate căzut într-o greşeală, cuvântul mai înseamnă şi a adapta, a pune în ordine, sau a reface.[4] Atunci când analizăm Biserica o facem prin cel puţin două lentile, din care una este lentila Scripturii şi alta este lentila culturii respective.[5] De asemenea atunci când se face disciplinarea trebuie să avem în minte mai mulţi factori. Ne gândim la biserica locală dar şi la Biserica Universală, la biserica vizibilă dar şi la Biserica invizibilă care este adevăratul Trup a lui Hristos. De asemenea Biserica este şi Mireasa lui Hristos care are un veşmânt curat şi fără pată. (Ephesians 5:27). O adevărată relaţie cu Dumnezeu presupune sfinţenie atât din partea credinciosului cât şi a Bisericii. Nimic întinat nu poate sta în preajma lui Dumnezeu şi ca exemplu când Adam şi Eva au păcătuit ei au fost izgoniţi din Grădina Eden. (Geneza 3:23). Biserica este un grup de credincioşi sfinţi dar şi declaraţi ca sfinţi care se adună pentru a asculta vocea lui Dumnezeu, a avea părtăşie, laudă şi rugăciune, şi a împărtăţi sacramentele. Păcatul nu are loc în acestă ecuaţie.
2).MOTIVE DE DISCIPLINARE
a). SCOPUL DISCIPLINĂRII
Calificarea pentru a fi membru într-o biserică este să ai o relaţie mântuitoare cu Isus Hristos, ca presupune o închinare în duh şi adevăr (Ioan 4:24), şi Naşterea din Nou conform cu Ioan 3: 3-6. De asemenea prin botez devii în mod vizibil aparţinător al unei biseici locale (Fapte2: 41)[6] de asemenea acest lucru presupune o perioadă de chatechizare, când avem timpul necesar a familiarizare cu doctrinele de bază şi în acest timp un comportament sănătos din punct de vedere biblic. De asemenea nu trebuie să se facă confuzie dintre membralitatea din biserică (Anania şi Safira din Fapte 5) şi Biserica adevărată ca şi Trup al lui Hristos. Această Biserică[7] nu e o organizaţie pământească vizibilă, ci e organismul viu, spiritual, al celor ce au crezut în Hristos şi au fost născuţi din nou. Evrei 12:23 “de Biserica celor întâi născuţi, cari sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi,” Scopul pentru care se fac disciplinarea este restaurarea credincioşilor care merg pe căi greșite.[8] Păcatul este acela care împiedică părtăşia credinciosului cu Dumnezeu şi afectează întreaga biserică. Scopul presupune refacerea relaţiei celui care a păcătuit cu Dumnezeu dar şi cu credincioşii din Biserică. Disciplinarea se face într-un mod pedagogic. Disciplinarea se face conform cu Matei 18 :15-17. Disciplina constă în mustrare, ridicarea drepturilor şi excluderea din Biserică. Reprimirea unui exclus se va face, la fel, pe baza mărturisirii. De asemenea sunt relevante în acest scop textele din 2 Tesaloniceni 3:6 şi 1 Corinteni 5:11. Noi trebuie să dovedim că ţinem la onoarea lui Dumnezeu[9], se confirmă diferenţa dintre cei care sunt mântuii şi cei care nu sunt mântuiţi, iar disciplinarea se face în dragoste şi se urmăreşte readucerea celui care a greşit în Biserică. Prin disciplinare dovedim ascultare de Dumnezeu, de Sfânta Scriptură, de normele statuare şi de Mărturisirea de Credinţă.[10]
b). ATITUDINI ŞI OBIECTIVE BIBLICE ÎN DISCIPLINARE
Disciplina nu este răzbunătoare, nu se aplică retributiv şi nu se face în mod sadic[11]. Ea trebuie să fie întotdeauna constructivă, se aplică în folosul celui care nu a reuşit să facă binele. Dacă păcatul este mustrat cu duritate, însuşi mustrarea este un păcat. Dacă atitudinea celor care fac disciplinarea este doar de al arunca afară din biserică, a nu este biblică.[12] Nu este admisă răzbunarea personală şi se poate adăuga faptul că şi antipatia nu este permisă. Spiritualitatea blândeţea, umilinţa, trebuie să fie o trăsătură de caracter a celor care disciplinează. (Galateni 6:1) La fel este necesară şi o poziţie în care nu se face compromis. Izgonirea vânzătorilor din Templu (Ioan 2: 13-17) de către Isus este un bun exemplu. De asemenea dragostea este absolut necesară în contextul disciplinării. Cel disciplinat trebuie socotit nu ca un vrăşmaş ci ca un frate. (2Tesaloniceni 3:15) De asemenea trebuie să dai posibilitatea celui în cauză să se apere. La fel cei care fac disciplinarea nu trebuie să îşi asume puteri mai mari ca acelea cu care a fost investit. Cel care disciplinează are o autoritate delegată. Se face consilierea şi se caută împăcarea. Dacă eforturile individuale dau greş, ia cu tine martori iar acesta este un motiv de sinceritate[13], şi în ultimă instanţă se apelează la Biserică. Dacă membrii bisericii au fost primiţi prin vot tot prin vot vor fi diciplinaţi şi dacă este cazul daţi afară.[14] Adunarea nu este în principiu o instanţă de judecată (1Corinteni 5:2), dar trebuie să acţioneze în cazul unor păcate evidente şi dovedite.[15] Unul dintre obiectivele disciplinării este îndepărtarea păcatului şi a urmărilor lui.[16] Judecata şi pedeapsa oficială au fost poruncite. Păcatul penetrează şi murdăreşte întregul grup şi biserica. Puţin aluat dospeşte toată plămădeala, iar dacă păcatul rămâne nejudecat, încurajază atitudinea celorlalţi de a păcătui. Aşa se pierde mărturia bisericii. Organizaţia Bisericii locale e făcută pe principiul democraţiei autonome. Programul Dumnezeiesc are ca scop stabilirea Împărăţiei lui Dumnezeu în inimile oamenilor, iar Bisericile sunt mijloace alese de Dumnezeu pentru atingerea acestui scop. Bisericile au menirea de a proslăvi pe Dumnezeu, de a răspândi Evanghelia şi prin părtăşia frăţească de a da creşterea spirituală necesară fiecărui membru în parte. Hristos este capul Bisericii. Efeseni 1:22-23 “El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile, Bisericii, care este trupul Lui, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi.”
c) . MOTIVE DE DISCIPLINARE
Motivele pentru care o persoană este disciplinată sunt variate, dar este obligatoriu ca ele să aibă un suport biblic. Cei căzuţi în păcat nu se pot împărtăşii. Este necesară a păstra sfinţenia bisericii şi sănătatea spirituală, altfel îşi pierde mărturia[17]. Biserica trebuie să rămână curată şi în sensul acesta avem în Fapte 5 pe Anania şi Safira. Cei care slujesc şi conduc trebuie să fie exemplu: Titus 2:7 şi dă-te pe tine însuţi pildă de fapte bune, în toate privinţele. Iar în învăţătură, dă dovadă de curăţie, de vrednicie. Motive de disciplinare :
– O viaţă dezordonată 2 Tesaloniceni 3: 6-15
– Abateri morale 1 Corinteni 5 în care se face mustrarea şi se refuză părtăşia
– Desconsiderarea autorităţii Bisericii. Matthew 18:17 Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş.
– Învăţături false[18] în care disciplina nu se confundă cu democraţia 1 Timotei 1: 19-20 şi sunt daţi exemplu Imeneu şi Alexandru.
– Dezbinările cer disciplinare Titus 3:10 După întâia şi a doua mustrare, depărtează-te de cel ce aduce dezbinări,
– O atitudine de nepocăinţă[19]
Am înţeles că disciplinarea are un scop. Păcatul nu este compatibil cu pocăinţa şi cu sfinţenia lui Dumnezeu, atât credinciosul cât şi biserica trebuie să rămână curate. Corectarea se face cu dragoste chiar dacă se ajunge la excludere. Motivele pentru care este disciplinată o persoană trebuie să aibă ca suport Sfânta Scriptură. Dacă disciplinarea nu se aplică Biserica îşi pierde mărturia.
3). DISCIPLINAREA
Înainte ca Domnul să ia ultima cină ”Cina cea de Taină” împreună cu ucenicii Iuda trebuie să place. Cercul intim al ucenicilor trebuia purificat. (Matei 29:17-29) membralitatea într-o biserica se poate pierde. Disciplinarea poate presupune :
– Matei 18: 15 în care dacă mustrarea rezolvă problema lucrurile se opresc aici.
– Interdicţia de a participa la Cina Domnului (1 Corinteni 5:11) şi alte activităţi
– Excluderea celui vinovat[20], se face de către biserică. Autoritatea Bisericii îşi are fundamentul în Scriptură şi emană din Cristos. Excluderea se face când credinciosul stăruie în păcat. Pavel spune corintenilor să scoată afară răul acela (1Corinteni 5:13). Îndepărtarea răului din mijlocul poporului lui Dumnezeu se practica şi în Vechiul Testament (Deutronom 17:7) iar închinarea la idoli era pedepsită cu moartea (Iosua 7)
– Măturarea aluatului cel vechi 1 Corinteni 5:5
Tot în contextul disciplinării se pot amintii câteva din problemele actuale ale bisericilor, trebuie să recunoaştem realitatea lor şi să se caute soluţii. Ignorarea acestor probleme poate genera în viitor acte grave de indisciplină. Probleme de genul acestora ar fi:
– gelozia între două grupe de studiu
– neînţelegeri în cor
– partide în biserică
– grup adunat în mijlocul unui lider ambiţios
– absenţa respectului şi a reverenţei
– servicii slab organizate şi pregătite
– copii indisciplinaţi
– râsul şi vorbire neglijente, rumoare în sală
– tineri fireşti, indiferenţi şi sfidători
– indiferenţa, credincioşi care nu-şi asumă răspunderea[21] şi altele.
În faţa acestor probleme biserica trebuie să dea dovadă de înţelepciune, dragoste şi răbdare, dar să nu fie indulgentă. Se pot face greşeli în aplicarea disciplinei cum ar fi :
– severitate excesivă
– atitudine părtinitoare cu rudele şi cu prietenii care sunt un obstacol în calea credincioşiei bisericii faţă de Dumnezeu
– nu se confirmă vinovăţia
– aplicarea disciplinei se face în grabă.[22]
Măsurile de disciplinare se iau şi împotriva slujitorilor bisericii. Pastorii diaconii, membrii în comitet, dirijori sau lideri, sunt supuşi disciplinei bisericeşti ca şi orice membru. Învinuirea trebuie adusă cu martori şi probe nendoielnice. (1 Timotei 5:19) Cauzele pot să fie abateri de la învăţătura Scripturii, căderea în păcat, ispita mândriei, ispita bunurilor materiale, imoralitate, nendeplinirea datoriei faţă de Biserică. [23]Biblia dă reguli cu privire la viaţa noastră spirituală (1Timotei 4:7) ” să fii evlavios”, tradus şi cu deprinde-te (disciplinează-te…engl GBV). Dacă ar fi să ”măsurăm” regulile de disciplinare, pentru a simplifica viaţa spirituală dar cu standarde biblice, poate am avea de câştigat în realitate, sau din contră am avea de pierdut. Dacă Biserica nu ia măsuri, va suporta consecinţe de ordin spiritual, coborârea standardelor Scripturii la bunul plac al normelor omeneşti. Acolo unde biserica refuză să exercite disciplina dumneziască, ea mai devreme sau mai târziu, prin adunarea locală va înceta să reprezinte Biserica Universală şi invizibilă care este Trupul lui Cristos.[24] Am înţeles faptul că există numeroase motive pentru a disciplina şi este necesară autoritatea derivată a bisericii ca să facă acest lucru pentru membrii simpli din biserică dar poate să exercite autoritatea şi asupra slujitorilor din biserică. Dar principala poziţie a bisericii în procesul de disciplinare este aceea de corectare. Dacă cei disciplinaţi dau dovadă de pocăinţă, ei pot fi reprimiţi în Biserică. Dar mai există o problemă atunci când disciplinarea o face Dumnezeu. În Evrei 12:5 Şi aţi uitat sfatul pe care vi-l dă ca unor fii: „Fiule, nu dispreţui pedeapsa Domnului, şi nu-ţi pierde inima când eşti mustrat de El. Dacă un tată pământesc pedepseşte pe fiul lui şi Dumnezeu face acest lucru ca un Tată şi se poartă cu noi ca şi cu nişte fii şi o face pentru binele nostru pentru ca să fim părtaşi sfinţeniei Lui. Proverbs 3:11 Fiule, nu dispreţui mustrarea Domnului, şi nu te mâhni de pedepsele Lui. În Evrei capitolul 11 sunt prezentaţi eroii credinţei care într-un fel sau altul au luat poziţie faţă de Dumnezeu, dar dacă mergem mai departe de la versetele 33-40 sunt prezentate două feluri de creştini, unii aparent înfrânţi, alţii aparent biruitori, dar lucrul care este esenţial este faptul că Dumnezeu îi priveşte la fel.
4). CONCLLUZII
Apariţia bisericii pe scena istoriei ca Trup al lui Cristos, pe lângă beneficiile aduse dă posibilitatea unei relaţi corecte tuturor oamenilor credincioşi cu Dumnezeu. Se realizează părtăşia pe verticală cu Divinitatea şi pe orizontală ceilalţi credincioşi. Dar s-a generat şi o serie de probleme în interiorul bisericii, de la cele mai simple, (creştini care sunt copii în credinţă şi care se hărănesc cu lapte) până la probleme grave ca păcate sau învăţături false, partide în biserică, care au necesitat clarificarea lor şi chiar excluderea unor persoane. Ca exemplu avem în biserica din Corint în care s-a ajuns la schisme. Aceste probleme trebuiau rezolvate, dar pentru rezolvarea lor este necesară o bază scripturală, bazată pe învăţătura Vechiului Testament, dar în primul rând pe cea a Noului Testament, în care predomină învăţătura lui Hristos, a ucenicilor şi a apostolilor. Scopul disciplinării era şi este ca Biserica să rămână curată, pentru a nu-şi pierde mărturia. Dacă Biserica nu este curată, ea rămâne cu statutul de biserică locală, dar nu mai face parte din Biserica ca şi Trup al lui Hristos. Biserica trebuie să aibă o atitudine biblică atunci când trebuie să intervină, pentru a mustra, corecta şi disciplina, iar disciplinarea se face în DRAGOSTE. Obiectivul principal trebuie să fie îndepărtarea păcatului din biserică, care aşa cum am văzut nu este compatibil cu sfinţenia lui Dumnezeu. Biserica nu este scutită de greşeli dar ea trebuie să le evite. Disciplina trebuie să aibă un suport telogic, doctrinal logic şi raţional. Motivele pentru care o persoană este disciplinată pot să fie variate, dar fără o bază scripturală se transformă în abuz de putere. Scopul disciplinei este sfinţenia bisericii şi recuperarea celui care a greşit şi trebuie salvat. Un lucru care necesită claritate este faptul că în disciplinare există o autoritate derivată, biserica trebuie să ţină seamă că Domnul le-a încredinţat în mână fiecare membru al bisericii de care vor da socoteală. Acts 20:28 Luaţi seama, deci, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.
5). BIBLOGRAFIE
Doctrina şi Administrarea Bisericii de Paul R. Jackson
Disciplina în Biserica Creştină de Ioan Râmcu
Acolo Eu Sunt în mijlocul lor de Christian Briem
Prelegeri de Teologie Sistematică de H. C. Thiessen
Analiza Semantică a unor termeni din Noul Testament de W. Barclay
Doctrine Biblice de Ionel Truţă
Teologie Creştină de Millard J. Ericson vol 3
Disciplinează-te fără legalism de Don Whnitey
Disciplinarea plină de dragoste a lui Dumnezeu de de John F. MacArthur, Jr.
Ardelean Viorel
[1] Disciplinarea plină de dragoste a lui Dumnezeu de de John F. MacArthur, Jr.
[2] Teologie Creştină de Millard J. Ericson vol 3 pag 215
[3] Disciplina în Biserica Creştină de Ioan Râmcu pag 7
[4] Analiza Semantică a unor termeni din Noul Testament de W. Barclay pag 198
[5] Dinamica Bisericii de Gene A. Getz pag 14
[6] Doctrina şi Administrarea Bisericii de Paul R. Jackson pag 30
[7] Mărturisirea de Credinţă a Cultului Creştin Baptist din România http://www.baptist-tm.ro/
[8] Doctrina şi Administrarea Bisericii de Paul R. Jackson pag 849
[9] Disciplina în Biserica creştină de Ioan Râmcu Pag 14-15
[10] Doctrine Biblice de Ionel Truţă pag 478
[11] Analiza Semantică a unor termeni din Noul Testament de W. Barclay pag 191
[12] Doctrina şi Administrarea Bisericii de Paul R. Jackson pag 82
[13] Doctrina şi Administrarea Bisericii de Paul R. Jackson pag 88
[14] Doctrina şi Administrarea Bisericii de Paul R. Jackson pag 87
[15] Acolo Eu Sunt în mijlocul lor de Christian Briem pag 178
[16] Doctrina şi Administrarea Bisericii de Paul R. Jackson pag 85-86
[17] Prelegeri de Teologie Sistematică de H. C. Thiessen pag 380-384
[18] Disciplina în Biserica Creştină de Ioan Râmcu pag 16
[19] Doctrina şi Administrarea Bisericii de Paul R. Jackson pag 82
[20] Disciplina în Biserica Creştină de Ioan Râmcu pag 26-29
[21] Doctrina şi Administrarea Bisericii de Paul R. Jackson pag 131-136
[22] Disciplina în Biserica Creştină de Ioan Râmcu pag 30-32
[23] Disciplinează-te fără legalism de Don Whnitey
[24] Acolo Eu Sunt în mijlocul lor de Christian Briem pag 180-181
Apreciază:
Apreciază Încarc...
Blog Creștin Ardelean Viorel 