Nelămuriri din… Egipt

O cămilă în zona piramidelor din Egipt - foto de  Fynn schmidt - unsplash.com

Zilele trecute am pus mâna pe o biblie care o aveam de mult în casa părinților, primită de la un prieten vechi de familie venit din America să instruiască – pe vremea comunismului – o mână de oameni din biserică cursuri biblice fundamentale. Nu o să intru în detalii despre el sau despre ceea ce făceau ei, v-am spus de unde aveam Biblia. Și am deschis-o la Iosua 24… și în timp ce citeam, mi-au sărit în ochi versetul 4: ”Și lui Isaac i-am dat pe Iacov și pe Esau; și lui Esau i-am dat muntele Seir, pentru a-l stăpâni; dar Iacov și fiii săi au coborât în Egipt” (sublinierile din text îmi aparțin).

La doar câteva zile în urmă citeam despre relatarea nașterii lui Isus, cum îngerul îl avertiza pe Iosif și Maria să… plece în Egipt (vezi Matei 2:13 – ”Și după ce au plecat, iată, îngerul Domnului se arată lui Iosif în vis, spunând: Ridică-te și ia copilul și pe mama lui și fugi în Egipt și stai acolo până îți voi trimite eu vorbă; fiindcă Irod va căuta copilul, să îl nimicească”)… așa că acest pasaj parcă vroia să-mi spună ceva. O să vă relatez mai jos detaliile.

Cu câțiva ani în urmă un alt amic de al meu urma să se căsătorească și m-a rugat să-i găsesc o ofertă de lună de miere în… Egipt. După ce i-am trimis mai multe variante, care includeau ”tot tacâmul” (avion, cazare, masa, transferuri, informații despre viza, etc.) am revenit cu un mesaj la el să-l întreb ce a decis. Interesant e că nu se decisese pentru Egipt. Am rămas puțin uimit – în sensul rău al cuvântului pentru că lucrasem ceva la oferta lui… și el… pur și simplu a dat cu piciorul în eforturile depuse de mine. Desigur că eu nu m-am supărat, am încercat să-l ajut pe amicul meu și să mă pun în pielea lui… ce ar fi pentru el o lună de miere fericită?

În cele din urmă el s-a dus pe cont propriu în Italia. Rămăsesem dezamăgit de felul cum a abordat lucrurile. Culmea e că atunci când am citit zilele trecute Iosua 4, că Iacov și fiii săi au coborât în Egipt, mi s-a adus aminte și de prietenul meu care ar fi vrut să meargă în luna de miere în Egipt. De curiozitate l-am întrebat atunci de ce nu a mai ales Egiptul, pentru că nu se punea vorba de buget prea mare, nici de alte aspecte la el. Răspunsul lui m-a frapat. A auzit de la alți prieteni, colegi de-ai lui cum că… oamenii de acolo sunt colorați la piele… și că el nu prea ar vrea să își petreacă luna de miere printre colorați.

Probabil că era bine dacă ”amicul” meu l-ar fi cunoscut întâi pe Esau (care era roșcat, conform descrierilor din Geneza 25:25, și păros) și ar fi primit o altă părere și un ”review” pozitiv de la Iacov (care înseamnă ”cel care trage de călcâi”), care, forțat de circumstanțe… a mers cu fiii săi în Egipt. Acum parcă îmi vine să-i zic, ”Prietene, nu ai citit Biblia cum trebuie!”

Am căutat să văd circumstanțele sau paralelismele dintre relatarea din Iosua 24 și cea din Matei 2:13 legat de coborârea în Egipt… și am contra-pus toate acestea într-o altă paralelă cu întâmplarea neplăcută a amicului meu care nu a mai dorit să-și facă luna de miere în Egipt.

Iosua – precum și o mare parte din Vechiul Testament – vorbește din punct de vedere istoric atunci când relatează despre Iacov și coborârea sa în Egipt. De fapt, Iosif, unul din copiii lui Iacov a fost vândut de frații săi și a ajuns să fie conducător peste toate lucrurile din Egipt. După alte sute de ani, după mulți ani de robie – o stare jalnică în care a ajuns poporul Israel în Egipt – Dumnezeu aude strigătul poporului evreu și îi scoate din Egipt.

Doar că inima lor era tot în Egipt. Și ceva dramatic – pentru ei, că au trebuit să experimenteze asta – și dureros – pentru noi, că trebuie să recitim lucrurile acestea și să simțim prin intermediul imaginației noastre ceea ce s-a întâmplat cu ei atunci – are loc în Iosua 5 (despre care am mai scris și în această postare uimitoare, un mesaj care l-am predicat cu câțiva ani de zile la o biserică din Brașov).

Poporul care ieșise din Egipt, după ce au fost scăpați cu mână tare de Dumnezeu, după ce au văzut toate minunile făcute de Dumnezeu prin Moise și Aaron, au ajuns în pustie și ei nu erau tăiați împrejur pentru că Moise nu a mai făcut acest ritual cu copiii lui Israel.

Tăierea împrejur este de fapt găsită pentru prima dată în Geneza 17 unde Dumnezeu a reînnoit legământul de promisiune cu Avraam. Dumnezeu îi promisese lui Avraam țara Canaanului pentru el și urmașilor lui și le-a dat semnul circumciziei care avea să fie impus asupra lui Avraam și a urmașilor săi ca un semn al acelui legământ (Geneza 17:10). Pentru israeliți circumcizia era un ritual religios care avea intenția de a marca începutul solidarității față de aceste legământ pentru Avraam și urmașii lui mai degrabă decât să descrie originile istorice a acestei proceduri (pentru mai multe detalii, consultați acest material în limba engleză). Acest obicei trebuia făcut la copiii evreilor de la vârsta de 8 zile… și se pare că Moise a dat uitării acest aspect. În Exod 4:24 Moise era cât pe ce să fie ucis de Domnul pentru acest aspect, însă soția lui, Sefora, a îndeplinit acest ritual asupra copiilor săi.

În Iosua 5, după ce Iosua ascultă de porunca Domnului de a face cuțite și de a tăia împrejur pe toți copiii lui Israel care au ieșit din Egipt, are loc ceva dramatic. În timp ce ei erau în tabără și stăteau să fie vindecați după această procedură religioasă… Dumnezeu îi spune lui Iosua că ”Astăzi am ridicat ocara Egiptului de deasupra voastră…” (Iosua 5:9). Și tot în acel moment pentru ei încetează să mai apară mana, și au sărbătorit Paștele. De a doua zi ei au mâncat din grânele țării pe care Dumnezeu a promis că o va da lui Avraam și urmașilor săi.

Este uimitor să vedem acest lucru acum. Ei au plecat în Egipt forțați de circumstanțe… au devenit robi acolo… și când au fost scoși din robie, ei încă aveau în inimile și mințile lor Egiptul. Pentru mulți dintre ei li se părea că în Egipt le era mai bine, duceau dorul mâncării de acolo atunci când nu aveau carne în pustie. Și totuși, Dumnezeu le-a purtat de grijă, le-a dat prepelițe… și după o lungă perioadă de timp a scos din inimile lor ”memoria” Egiptului.

Atât în cazul lui Iacov și a fiilor săi, cât și în cazul lui Iosif și Maria – cu pruncul Isus – Egiptul a fost doar ”o ușă de scăpare” pentru o vreme. Am realizat ulterior că Dumnezeu a folosit o țară vecină cu poporul Israel pentru a aduce ”refugiu” pentru ei. În decursul istoriei Egipt nu a fost altceva decât un ”anti-refugiu” pentru poporul Israel, chiar dacă pruncul Isus a fost acolo adăpostit pentru o vreme, până ce îngerul a înștiințat pe Iosif și Maria să revină în Iudeea cu pruncul pentru că Irod murise.

Și totuși, Dumnezeu are milă de Egipt, printre alte neamuri, și spune că își va întinde mâna să-și răscumpere rămășița din Egipt (și din alte țări) – Isaia 11:11. Adică El va interveni ca să aducă în țara Israel pe poporul Israel care mai este risipit prin aceste locuri. Și o va face precum a făcut-o atunci când a scos din robie pe poporul evreu.

Așadar, Egipt încă este încă în planul și în inima lui Dumnezeu. În Isaia 19 ni se spune:

Atunci Domnul Se va descoperi egiptenilor, și egiptenii vor cunoaște pe Domnul în ziua aceea. Vor aduce jertfe și daruri de mâncare, vor face juruințe Domnului și le vor împlini. Astfel, Domnul va lovi pe egipteni, îi va lovi, dar îi va tămădui. Ei se vor întoarce la Domnul, care-i va asculta și-i va vindeca. În aceeași vreme, va fi un drum care va duce din Egipt în Asiria: asirienii se vor duce în Egipt, și egiptenii, în Asiria, și egiptenii împreună cu asirienii vor sluji Domnului. Tot în vremea aceea, Israel va fi al treilea, unit cu Egiptul și cu Asiria, ca o binecuvântare în mijlocul pământului. Domnul oștirilor îi va binecuvânta și va zice: „Binecuvântat să fie Egiptul, poporul Meu, și Asiria, lucrarea mâinilor Mele, și Israel, moștenirea Mea!”” (Isaia 19:21-25)

Probabil că suntem martori, sau vom fi, a ceea ce scrie Isaia mai sus. Probabil că acesta este un motiv în plus să ne rugăm pentru Egipt. Nu știu dacă veți avea vreodată posibilitatea să vizitați Egiptul, însă dacă o veți face, rog să nu vă uitați la culoarea pielii oamenilor de acolo. Egiptul și egiptenii sunt oameni care au fost folosiți de Dumnezeu, în decursul istoriei, pentru multe scopuri, deși există multe profeții și împotriva Egiptului. Dumnezeu, în dreptatea și mila Sa, printre sutele de nedumeriri pe care le avem acum și aici… a ales să ridice o laudă din inima unor oameni cu care noi poate nu vrem să avem vreodată de a face. Sper ca Cuvântul lui Dumnezeu să vă lumineze în ceea ce vă rugați și gândiți cu privire la Egipt – și nu numai. Mai jos vă redau un videoclip (disponibil la momentul postării) cu un grup mare de peste 70.000 de egipteni care laudă numele Domnului – poate chiar mai autentic și mai unic decât mulți dintre noi. Ei cântă despre Emanuel, cel care s-a născut în Betleem, care a venit să ne răscumpere din moarte și păcat. El este Domnul care este cu noi, fie că suntem români, evrei, egipteni, sau de oricare altă nație.

31622400 secunde ale anului 2018 – Ce am făcut cu ele?

 

De obicei oameni se scoală dimineața și se culcă seara. La mine este altfel: „Mă scol azi și mă culc mâine.” De ce? Nu am timp să fac tot ce-mi propun. Asta nu e ceva lăudabil, ci mai degrabă lipsă de organizare sau dorință de a face prea multe.

„Timpul mă face să prețuiesc veșnicia” spunea unul din bunii mei prieteni (Emil Creangă), omul care măsură totul cu privirea și cântărea totul cu inima. Am învățat de la el că totul trebuie privit prin prisma lui Dumnezeu și mai cu seamă „timpul” în care au loc o sumedenie de evenimente dorite sau unele nedorite, evenimente ce ne umplu viață de zi cu zi. Gândindu-mă la prietenia mea cu Emil Creangă, am rămas cu multe amintiri ale anilor de pe vremea comunistă. Petreceam timp pe ascuns pentru studierea Cuvântului lui Dumnezeu, rugăciune sau uneori chiar discuții legate de viața de fiecare zi trăită într-un sistem comunist. Ne gândeam cum ar fi oare ca întreaga noastră echipă de prieteni să dăm timpul peste cap emigrând în lumea „liberă” unde să luăm viața (timpul) de la început. După un „timp” destul de lung trăit în țara ta nu era ușor să te gândești cum ar fi să lași totul și să iei viața de la zero, să iei „timpul” de la început. Și totuși s-a întâmplat!

Eu am plecat în lumea largă, iar prietenul meu bun Emil a rămas pradă șacalilor din lumea comunistă. A rămas dincolo de gard continuând „timpul” în lumea comunistă. După plecarea mea din țară, l-au chemat „tovarășii” să-l întrebe: „Tovarășe Creangă, ce relații sunt între dumneavoastră și domnul Ilie Tomuța (eu nu mai eram tovarăș, eram numit domn pentru că eram de partea cealaltă a gardului). Răspunsul prietenului meu Emil a fost pe măsura întrebării puse: „Nici o legătură tovarăși. Eu doar îi spun domnului Tomuța ce se întâmplă la noi în România și el îmi spune ce se întâmplă în lumea capitalistă.” Sărmanul, s-a trezit cu un alt buboi în cap. L-am felicitat. Nu pentru buboi, ci pentru deșteptăciunea lui de filosof. I-am zis doar trei cuvinte: „Bravo ție Emil.”

Comuniști ne-au învățat că „timpul” trebuie omorât. Cu mintea mea de anticomunist nu puteam înțelege de ce trebuie să omorâm timpul care în sine este o mare valoare? Cu ce-i devină el să-l omorâm? Pentru ei, tot ce era de valoare trebuia făcut praf, trebuia omorât. Ei nu puteau crede că o să le vină și lor „timpul”. Ei nu credeau că omorând timpul puteau face greșeala fatală de a vătăma eternitatea.

Mi-a venit în minte un cuplu de pe vremea comunistă ce voiau să-și sărbătorească ziua căsătoriei. Soția a zis soțului: „Dragul meu, ce repede trece timpul. Parcă abia ne-am căsătorit. Ce-ai zice să facem sărbătoare și să chemăm rudele și prietenii și să avem un „timp” în care să ne veselim!” „Draga mea, dorința ta e nemaipomenită. Chiar că merităm să ne facem timp pentru o asemenea sărbătoare, dar de unde bani?” La care soția i-a zis: „Nu te îngrijora, o să tăiem porcul.” Soțul și mai speriat i-a zis: „Draga mea, cu ce-i devină porcul că noi ne-am căsătorit.” „Nici nu a fost la nunta noastră. Ce vina are el?” Așa era în comunism nu trebuia să ai vreo vină. Vina o născoceau ei.

Dumnezeu deschide pentru noi în fiecare zi un nou cont format din 86.400 de secunde, și acest cont se expiră la încheierea fiecărei zi. La sfârșitul fiecărei zi ceea ce ni s-a încredințat nu mai este al nostru, nu ne mai aparține. Rămâne să ne facem socotelile cum am folosit acel „timp”. E scopul lui Dumnezeu să ne învețe matematica Lui, cum să numărăm secundele, minutele, orele, zilele și astfel să dobândim o inimă înțeleaptă. El are întotdeauna „timp” pentru că îi aparține, nu stă de vorbă cu oamenii grăbiți! El vrea ca noi să învățam numărătoarea corectă în care este inclusă fiecare secundă fiecare minut. El vrea să învățam să ne numărăm bine zilele în așa fel încât să-L cuprindă pe El în prim plan al listei noastre, iar apoi să investim timp și în viețile altora care trec pe lângă noi fără să-i vedem, fără să le auzim gemetele, fără să le înțelegem suferința.

Apostolul Pavel spune Filipenilor să fie echilibrați chiar și în lucrurile legate de semeni. Fiecare să ne uităm ce nevoi au și alții. În Filipeni 2:4, expresia „nevoile altora” poate fi legată chiar de cei care nu sunt lângă noi, ci de unii care sunt destul de departe și indiferent cât de mulți ar fi ei.

  • Să investim timp în a-L face cunoscut pe Dumnezeu celor de lângă noi sau celor de departe,
  • să ne facem „timp” să le arătăm oamenilor pe Isus Hristos,
  • să ne facem „timp” smulgându-I din iad și pentru a le îndrepta privirile spre Cel ce le poate da viața veșnică,
  • să ne facem „timp” pentru cei lipsiți de pâinea cea de toate zilele de cei în suferință.

Asta vrea Dumnezeu de la noi. Numărătoarea lui Dumnezeu începe cu „unu”, cu un suflet (care este mai de preț decât tot cerul și pământul) și continuă cu: „… în oricât de mare număr îi va chema Dumnezeu”. Este sigur că vom da socoteală de fiecare secundă, de fiecare minut sau de felul în care am tratat oamenii, care sunt singurele valori eterne.

Timpul a fost, este și va rămâne al lui Dumnezeu. Nouă ni s-a dat să-l administrăm printr-o trăire zilnică cu Dumnezeu. Îl avem ca să-l investim în sufletele oamenilor.

Încheiem din nou un alt an. Ce fel de administratori am fost în anul 2018? Cum am administrat cele 3153600 de secunde ale anului 2018?

Ne vom grăbi și în anul 2019 ca și în 2018? Încotro mergem?

Traian Dorz

Versurile lui Traian Dorz sunt o adevărată inspirație divină în a ne arata cum să folosim timpul. Vom învață oare?

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ți timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ți timp să vezi durerea și lacrima arzând,
Fă-ți timp să poți, cu mila, să le alini, trecând.

Fă-ți timp pentru-adevăruri și adânciri în vis,
Fă-ți timp pentru cântare cu sufletul deschis,
Fă-ți timp să vezi pădurea, s-asculți lâng-un izvor,
Fă-ți timp s-auzi ce spune o floare, un cocor.

Fă-ți timp s-aștepți din urmă când mergi cu slăbănogi,
Fă-ți timp pe-un munte, seara, stând singur sâ te rogi,
Fă-ți timp să stai cu mama și tatăl tău bătrâni,
Fă-ți timp de-o vorbă bună și-o coajă pentru câini.

Fă-ți timp să stai aproape de cei iubiți, voios,
Fă-ți timp să fii și-al casei în slujba lui Cristos,
Fă-ți timp să guști frumsețea din tot ce e curat,
Fă-ți timp, căci ești de taine și lumi înconjurat.

Fă-ți timp de rugăciune, de post și meditări,
Fă-ți timp de cercetarea de frați și de-adunări,
Fă-ți timp și-adună-ți zilnic din toate câte-un pic,
Fă-ți timp, căci viața trece și când nu faci nimic.

Fă-ți timp lângă Cuvântul lui Dumnezeu să stai,
Fă-ți timp, căci toate-acestea au pentru tine-un grai,
Fă-ți timp s-asculți la toate, din toate să înveți,
Fă-ți timp să dai vieții și morții tale preț.

Fă-ți timp acum, că-n urmă zadarnic ai să plângi;

Comoara risipită a vieții n-o mai strângi.

utu-creion2

Rev. Ilie U. Tomuța

DIRECTOR GENESIS MISSION

TREI MERE

download

Se spune că trei mere au schimbat istoria lumii: mărul din grădina Eden, mărul care a căzut pe capul lui Isaac Newton şi compania Apple Inc.

Steve Jobs, cofondatorul, preşedintele şi directorul executiv al companiei Apple Inc. avea un talent deosebit de a anticipa schimbarea tehnologică. Apple şi produsele sale se află în fruntea revoluţiei IT care transformă modul în care folosim şi comunicăm informaţiile. În ceea ce îl priveşte pe Isaac Newton, mărul nu a căzut literal pe capul lui, ci l-a determinat să gândească: „De ce oare mărul acela coboară întotdeauna perpendicular înspre pământ?” Legile gravitaţiei formulate de el, alături de lucrările din alte ramuri ale ştiinţei, datează din secolul al XVII-lea, dar se află încă la baza înţelegerii pe care o avem despre univers.

Ce să zicem despre primul măr? Biblia îl numeşte „rodul” pomului cunoştinţei binelui şi răului. Când Adam şi Eva au mâncat din acest rod, au făcut ceea ce Dumnezeu le spusese să nu facă „pentru că, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” (Geneza 2:17; 3:6). Neascultarea lor, nu rodul, a avut ca rezultat acest efect mortal. De ce? Deoarece păcatul – împlinirea voinţei proprii – ne separă de Dumnezeu, izvorul întregii vieţi. Aceasta este cea mai mare schimbare dintre cele trei, iar Biblia o rezumă în felul acesta: „după cum printr-un singur om păcatul a intrat în lume, şi prin păcat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, pentru că toţi au păcătuit” (Romani 5:12)

Unii dintre noi folosesc produse marca Apple, alţii nu. Cei mai mulţi oameni recunosc geniul ştiinţific al lui Isaac Newton, însă ne descurcăm în viaţă fără a înţelege toate detaliile descoperirilor lui. Cu toate acestea, noi toţi am fost implicaţi în mod personal în schimbarea care a avut loc în grădina Eden.

S-ar putea să ignorăm acest eveniment, să îl negăm, să îl luăm în râs, însă nu putem să ne sustragem de la realitate acestuia şi de la consecinţele sale. În plus, Biblia afirmă următoarele: „Şi nici o făptură nu este ascunsă înaintea Lui, ci toate sunt goale şi descoperite înaintea ochilor Aceluia cu care avem a face” (Evrei 4:13).

Steve Jobs a murit la vârsta de 56 ani datorită unui cancer. A spus un lucru renumit cu privire la înfruntarea morţii: „Eşti deja gol. Deci nu ai niciun motiv să nu îţi urmezi inima”. Dacă eşti tentat să îi urmezi sfatul, la urma urmei a avut dreptate în multe lucruri din domeniul tehnologiei, ascultă mai întâi ce spune Biblia: „Inima este nespus de înşelătoare şi fără nicio speranţă de vindecare: cine poate s-o cunoască?” (Ieremia 17:9). Inima noastră este aceea care ne-a adus într-o stare nenorocită chiar de la început! Nu, trebuie să ne întoarcem de la sinele nostru la Fiul – Fiul lui Dumnezeu, Domnul Isus Hristos, care ne iubeşte atât de mult încât „a suferit o singură dată pentru păcate, Cel drept pentru cei nedrepţi, ca să ne aducă la Dumnezeu” (1 Petru 3:18).

Dumnezeu are tot dreptul să ne judece, însă El este „îndelung-răbdător faţă de voi, nevrând ca vreunii să piară, ci toţi să vină la pocăinţă” (2 Petru 3:9). Prin urmare „vă rugăm, pentru Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe Cel care n-a cunoscut păcat [Domnul Isus], L-a făcut păcat pentru noi [pentru mine şi pentru tine], ca noi să devenim dreptate a lui Dumnezeu în El” (2 Corinteni 5:20, 21). Isaac Newton a spus cu privire la univers: „Acest sistem extrem de frumos… putea să îşi aibă originea doar în planul şi guvernarea unei Fiinţe inteligente şi puternice.” El a avut dreptate, iar această salvare extrem de minunată izvorăşte din aceeaşi sursă.

Crede în Domnul Isus şi vei fi mântuit” (Fapte 16:31)

PENTRU MINE ESTE PREA TÂRZIU

download

Dragă surioară,

Mă gândesc foarte mult la tine în ultimul timp. Sper că ceea ce scriu să aibă sens, şi mai ales să aibă un anumit efect. Aş dori să-ţi scriu despre soţii creştini sau, mai degrabă, despre lipsa acestora.Mai întâi vreau să-ți spun că-l iubesc pe soţul meu din toată inima. El este un om bun, responsabil, muncitor, de încredere – lucruri care sunt foarte importante. Dar el nu este creştin. Deseori îmi sună în minte încurajările şi sfaturile părinților noștri. Aș dori să fi putut înțelege cuvintele lor pe deplin. Rugăciunile mele pentru soțul meu sunt neîncetate. Doresc ca interesul lui pentru lucrurile spirituale să fie cumva stârnit, ca el să-L accepte pe Dumnezeu, si pe Fiul Lui, Domnul Isus Hristos.

Nu pot să-ți descriu durerea ce mă încearcă atunci când nu pot împărtăși cu soțul meu ceea ce este cel mai important în viaţa mea— relația mea cu Hristos. Doare duminica  dimineaţa, atunci când trebuie să mă pregatesc pe mine şi pe copii pentru a merge la biserică. Doare când stau singură și văd soți şi soții, care se străduiesc să crească în puterea lui Dumnezeu. Doare atunci când eu şi soţul meu avem neîntelegeri din cauza faptului că eu îmi bazez cunoştinta pe Cuvântul lui Dumnezeu, iar el şi-o bazează pe cunoştinţa lumii. Ne ciocnim, uneori în linişte, pentru că inimile şi minţile noaste sunt în lumi diferite. Angajamentul meu faţă de Dumnezeu nu este atât de complet pe cât mi-aş dori, pentru că nu pot participa la viaţa bisericii aşa cum simt nevoia s-o fac.

Câteodată sunt nevoită să le răpesc copiilor timpul de părtăşie, care trebuie sacrificat pentru a putea avea timp împreună ca familie. Mă gândesc la veşnicia soţului meu. Am sa fiu dureros de cinstită şi am să-ţi spun că el nu va fi în cer cu noi dacă nu-l acceptă pe Domnul Isus ca Mântuitor al său personal. Acest gând mă face să plâng, ca să nu mai menţionez bucuria şi direcţia pe care ar putea-o avea dacă i-ar permite Domnului să vină în viaţa lui. Mă rog pentru soţul meu în fiecare zi. Știu că Domnul are putere ca să intre, dar ştiu, de asemenea, că El este un gentleman şi nu forţează pe nimeni.

Mă îngrijorează faptul că soţul meu ar putea divorţa din cauza angajamentului meu faţă de Dumnezeu. Trebuie să-mi pregătesc inima pentru pierderea căsătoriei mele, datorită credincioşiei mele în Dumnezeu. Totuşi, atunci când inima mea este zdrobită, îmi aduc aminte de „la oameni este imposibil, dar nu la Dumnezeu; pentru că toate sunt posibile la Dumnezeu” (Marcu 10 :27).

Viaţa devine mai serioasă pe măsură ce îmbătrânești, surioară. Nu mai este joacă şi distracţie. Este căsătorie, şi copii, şi muncă din greu, şi mai ales a învăţa să-L pui pe El pe  primul loc. Cu orice persoană cu care îţi dai întâlnire există riscul de a te îndragosti. Sunt foarte mulţi bărbaţi drăguţi care nu sunt creştini; dar dacă ei nu au aceleaşi angajamente şi crezuri ca şi tine, iar tu îţi vei permite să fii vulnerabilă, există posibilitatea să te îndrăgosteşti şi să te măriţi cu unul ca acesta. Atunci vor începe conflictele şi durerile de cap. Îmi iubesc soţul. Nu pot să-ți spun cât de mult! Ne bucurăm unul de celălalt şi împartăşim lucrurile bune. Dar, pentru că inima lui este închisă faţă de Dumnezeu, aceasta produce tristeţe întregii familii uneori.

Îmi iubesc şi familia de la biserică. Atunci când se strâng împreună să manânce, sau se urcă în autobuzul bisericii pentru a merge în excursii, îmi doresc mult să fiu cu ei. Dar pentru că nu putem face lucrul acesta ca familie, lucrul acesta ne desparte şi ne creează neplaceri. Deci nu putem să mergem.

Surioară, roagă-te în fiecare zi Domnului pentru un soţ frumos şi credincios. Şi roagă-te pentru ca El să-ţi deschidă inima să primeşti ce are El pentru tine. S-ar putea ca prinţul tău fermecat să vină călare pe un tractor si nu pe un porsche. Dar gândeşte-te la Domnul Isus. El a călărit un magaruş. Roagă-te pentru un bărbat care e smerit în Domnul!

Eşti sora mea, şi te iubesc tare mult! Mă rog ca Domnul să-ţi dea ce este mai bun pentru tine. Mă rog, de asemenea, să primeşti acest lucru.

Ce este lumea și cum poate trăi un creștin în ea – de J. N. Darby

download

Pentru cel sincer și preocupat să mediteze, de multe ori se ridică întrebarea: Ce este lumea? De ce anume trebuie să ne păstrăm neîntinați? Există trei sensuri în care cuvântul „lume” poate fi folosit: literal, înseamnă ordinea sau sistemul conform căruia se conduc afacerile oamenilor pe pământ; pământul însuși este lumea, pentru că este platforma pe care lumea ca sistem operează, iar oamenii care trăiesc conform acestui sistem alcătuiesc, la rândul lor, lumea. Se poate observa deci această diferență:

Lumea — spațiu fizic (pământul)
lumea — totalitatea oamenilor
lumea — sistem.

Atunci când citim că Isus Hristos a venit în lume să-i salveze pe cei păcătoși, înțelegem că El a venit în lumea ca spațiu și, făcând aceasta, în mod obligatoriu a venit în contact cu lumea ca sistem, care L-a urât. El le-a spus ucenicilor Săi: „voi nu sunteți din lume, după cum Eu nu sunt din lume”, adică nu sunteți sub sistemul guvernat de lume, negăsindu-vă astfel viața în el. Cel care este prietenul acestui sistem, lumea, este un dușman al lui Dumnezeu, pentru că sistemul se guvernează independent de Dumnezeu, nu supus Lui. Să luăm drept exemplu sistemul militar. Atunci când un om merge la război, găsește totul aranjat pentru el: departamentul de contabilitate furnizează salariul, alt departament, îmbrăcămintea, alt departament, muniția. Sunt organizate pentru el locurile în care trebuie să meargă și cele în care trebuie să locuiască; există ore fixe pentru exerciții, pentru paradă, pentru încolonare, etc., etc.

Iar când intră în armată, el devine legat de acest sistem care este atât de ordonat și de organizat în toate aranjamentele lui, încât este de remarcat că reprezintă „o lume în ea însăși”. Aceasta nu este decât o imagine palidă a sistemului numit ‚lume’, unde pentru fiecare dorință a omului se furnizează și unde fiecare capacitate este pusă în exercițiu.

Omul vrea societate, iar lumea furnizează sistemul social. Acesta este un studiu amplu în el însuși. Poziția înseamnă totul, este căutată cu mare ardoare, și nicio cheltuială nu este prea mare pentru a o asigura. Priviți măreața scară „Societatea”, cu miliardele ei trepte: unii încearcă să se suie din ce în ce mai sus, alții să-și mențină credibilă poziția la care au ajuns. Ce putere teribilă are sistemul social de a absorbi inima și mintea!

Apoi omul vrea guvernare politică, vrea protejarea vieții, aproprietății, a drepturilor; această nevoie este împlinită deplin de sistemul lumii — adică de lume ca sistem. Și ce aranjament complet pentru ceea ce numim afaceri! Sistemul de funcționare al lumii este uimitor de perfect. Oamenii cu forță fizică găsesc muncă fizică; mințile ingenioase au obictive clare pentru „geniul” lor; sufletele artistice se descoperă în lumea sculpturii, a picturii, a muzicii, a poeziei; studenții aprofundează și dezleagă probleme; scriitorii redactează cărți. Luxul și pofa unora furnizează mijloace de existență pentru alții. Se spune că pentru a forma lumea este nevoie de toate genurile.

Omul este o ființă nespus de complexă. În majoritatea cazurilor, se cer multe domenii distincte întrepătrunse: puțină afacere, puțină politică, puțină societate, puțin studiu, puțină religie. Omul este în mod natural religios.

Religia lumii, pe care o folosim atât de mult, este amintită doar de cinci ori în toată Biblia. Religia nu implică evlavie, pentru că și închinătorii la idoli sunt religioși. Religia este parte din natura omului la fel de mult ca intelectul sau memoria; fiind deci o parte atât de importantă a naturii omului, sistemul lumii are resurse specifice pentru toate necesitățile lui, complete în orice aspect. Unul este foarte receptiv pentru latura afectivă — are o dragoste pentru ce este frumos, pentru muzica armonioasă, pentru festivitățile impunătoare; pentru o asemenea persoană sunt oferite ceremoniile religioase. Altul este spontan și dezinvolt în natura lui: el trebuie să aibă ocazia să dea frâu liber și fără restricții sentimentelor sale. Altul este rezervat, rece, rațional: o ortodoxie severă i se potrivește foarte bine. Un altul cu o fire conștiincioasă își impune anumite pedepse, de o formă sau de alta, iar pentru exigențele lui de asemenea sunt resurse. Există crezuri și doctrine și secte pentru fiecare tip de temperament, pentru fiecare formă de sentiment religios.

Poate fi oare un alt sistem mai demn de admirație și mai complet? Nimic nu este trecut cu vederea. Există îndeajuns de multă satisfacție și bucurie pentru a ține ocupată această largă masă a umanității, și, în mod evident, împlinită; inimile lor sunt ținute ocupate; mințile lor sunt de asemenea acaparate; dacă un lucru eșuează, un altul îi ia locul; chiar și moartea și doliul nu sunt lăsate în afara calculelor, pentru că sistemul lumii are procesiunile lui de înmormântare, haine de doliu, vizite și telegrame de simpatie, precum și întreaga paletă de accesorii; astfel lumea este capabilă să acopere durerile cu mult înainte și să se mențină la fel de ocupată ca mai înainte.

Dumnezeu îi conduce pe unii, foarte puțini, să vadă că toate acestea — afacerile, politica, educația, guvernările, știința, invențiile, transporturile, aranjamentele sociale, instituțiile caritabile, reformele, religia — fac parte din sistemul lumii. Iar acest sistem se perfecționează în fiecare zi. „Progresul vremii” este doar acel element al lumii care se dezvoltă de unul singur.

Indiferent care este relația tă a lui Hristos cu lumea, aceeași prezeneste și a celui credincios cu lumea — adică Domnul prezent în cer și în același timp absent pe pământ — și aceasta definește poziția noastră. De unde toate acestea? Ar surprinde oare pe cineva să audă că Satan este dumnezeul lumii acesteia, căpetenia autorității văzduhului și conducătorul acestui sistem extraordinar? El este energia, geniul conducător, prințul ei. Atunci când Isus Hristos a fost pe pământ, diavolul a venit și I-a oferit toate împărățiile lumii și gloria lor, spunând că toată stăpânirea „mie mi-a fost dată și o dau oricui vreau”, și „dacă Te vei închina înaintea mea, toată va fi a Ta”. Aici cortina este ridicată și este descoperit motivul real al întregii închinări religioase omenești. Scriptura îl descrie ca „plin de înțelepciune, desăvârșit în frumusețe”, prezentându-se pe sine însuși ca „un înger de lumină”. Este oare de mirare că oameni care nu gândesc și chiar și cei raționali sunt înșelați și păcăliți? Cât de puțini sunt cei care au ochii deschiși să vadă, prin Cuvântul lui Dumnezeu și prin ungerea Duhului Sfânt, ce este de fapt lumea! Unii cred că au scăpat de capcana de a fi lumești dacă au renunțat la așa-zisele plăceri lumești și dacă au devenit membri ai unor biserici sau ai unor asociații religioase, nerealizând că sunt la fel de mult implicați în sistemul lumii ca și mai înainte și că Satan, prințul lumii acesteia, i-a mutat dintr-un departament în altul, ca să le liniștească conștiințele tulburate, făcându-i mulțumiți de ei înșiși.

https://tineri.clickbible.org/2018/12/22/ce-este-lumea-si-cum-poate-trai-un-crestin-in-ea/

RĂSCUMPĂRARE, RĂSCUMPĂRĂTOR.

download

RĂSCUMPĂRARE, RĂSCUMPĂRĂTOR.

Răscumpărare înseamnă eliberarea de un rău prin plătirea unui preţ. Este mai mult decât o simplă eliberare. Astfel, prizonierii de război pot fi puşi în libertate prin plătirea unui preţ numit „preţ de răscumpărare” (gr. lytron). Grupul de cuvinte bazat pe lytron a fost format în mod specific pentru a reda această idee de eliberare pe baza plătirii preţului de răscumpărare. În acest context de idei, moartea lui Cristos pe cruce poate fi considerată „o răscumpărare pentru mulţi” (Marcu 10:45).

De asemenea, sclavii puteau fi eliberaţi printr-un proces de răscumpărare. Printr-o cumpărare fictivă de către un zeu, sclavul plătea preţul libertăţii lui în vistieria templului. Apoi trecea prin formalitatea solemnă de a fi vândut zeului „pentru libertate”. Practic, el continua să fie sclavul zeului, şi îi reveneau anumite obligaţii religioase. Dar din punct de vedere omenesc, era liber din acel moment. În mod alternativ, sclavul putea să-i plătească acel preţ stăpânului său. Aspectul caracteristic în legătură cu oricare dintre formele de eliberare este plătirea preţului de răscumpărare (lytron). „Răscumpărarea” este numele dat procesului respectiv.

Printre evrei putem discerne o situaţie diferită, bine ilustrată în Exod 21:28-30. Dacă un om avea un bou periculos, trebuia să-l ţină închis. Dacă ieşea şi împungea pe cineva, astfel încât persoana respectivă murea, legea era clară: „boul să fie ucis cu pietre… şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea”. Însă acesta nu este un caz de ucidere intenţionată. Nu există o intenţie criminală premeditată. Astfel se prevedea ca stăpânului să i se pună un preţ de răscumpărare (ebr. koper). El putea să plătească o sumă de bani, şi astfel să-şi răscumpere viaţa.

Alte utilizări ale răscumpărării în antichitate sunt în cazul răscumpărării proprietăţii etc., dar cele trei pe care le-am menţionat sunt cele mai importante. Toate trei au în comun ideea libertăţii câştigate prin plătirea unui preţ. În afara Bibliei, utilizarea termenului este aproape invariabilă. Apar câteva pasaje metaforice, dar acestea servesc doar pentru a clarifica semnificaţia fundamentală a cuvântului. Plătirea unui preţ pentru eliberare este aspectul de bază şi caracteristic.

Acest sens face conceptul atât de util pentru primii creştini. Isus îi învăţase că „oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului” (Ioan 8:34). În această idee, Pavel poate să se considere pe sine „pământesc, vândut rob păcatului” (Romani 7:14), vândut ca de către un stăpân de sclavi plin de cruzime. El le aminteşte creştinilor din Roma că mai demult ei fuseseră „robi ai păcatului” (Romani 6:17). Din alt punct de vedere, oamenii erau sub pedeapsa morţii din cauza păcatului lor. „Fiindcă plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). Păcătoşii sunt robi. Păcătoşii sunt sortiţi morţii. Oricum am privi lucrurile, lumea antică se vedea pe sine într-o căutare disperată a răscumpărării. Fără răscumpărare robia avea să continue, şi pedeapsa cu moartea avea să fie dusă la îndeplinire. Crucea lui Cristos este văzută în acest cadru. Ea este preţul plătit pentru eliberarea robilor, pentru a le reda celor condamnaţi libertatea.

Ceea ce conferă forţă metaforei este constanta prezenţă a ideii de plătire a unui preţ. Dar tocmai aceasta este ceea ce constituie subiectul de dispută al unora care cred că răscumpărarea nu este decât o altă alternativă de a spune „eliberare”. Cauza principală a acestei interpretări este existenţa unor pasaje din VT în care se spune că Iahve a eliberat (izbăvit) pe poporul Său (Exod 6:6; Psalmul 77:14 ş.urm., etc.) şi este de neconceput ca El să plătească cuiva un preţ. Dar se deduce prea mult. Metafora n-a fost deprivată de ideea ei (comp. afirmaţia „el şi-a vândut pielea scump”). Uneori Iahve este considerat atât de puternic, încât toată puterea naţiunilor este înaintea Lui doar un lucru neînsemnat. Dar în astfel de pasaje nu se vorbeşte despre răscumpărare. În pasajele referitoare la răscumpărare este implicat conceptul efortului. Iahve răscumpără „cu braţul întins”. El îşi face cunoscută puterea. Deoarece îşi iubeşte poporul, El îl răscumpără plătind El însuşi. Acest efort este considerat „preţul”. Aceasta explică folosirea terminologiei răscumpărării.

Termenul caracteristic din NT echivalent cu răscumpărare este apolytrosis, un cuvânt care de altfel apare relativ rar. Este întâlnit de zece ori în NT, dar se pare că se mai găsesc opt alte apariţii în întreaga literatură greacă. Acest lucru poate să exprime convingerea primilor creştini că răscumpărarea prin Isus este unică. Nu înseamnă, aşa cum au crezut unii, că ei înţelegeau răscumpărarea doar ca pe o „eliberare”. Pentru eliberare ei foloseau termenul rhyomai: „scăpare”. Dar apolytrosis înseamnă eliberarea pe baza plătirii unui preţ, iar acel preţ este moartea reconciliatoare a Mântuitorului. Când citim despre „răscmpărarea prin sângele Lui” (Efeseni 1:7), sângele lui Cristos este în mod clar considerat preţul de răscumpărare. Tot astfel reiese şi din Romani 3:24 ş.urm.: „Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire”. Pavel foloseşte aici trei metafore, pe cea a judecăţii, a jertfelor şi a eliberării. Pe noi ne interesează a treia. Pavel vizează un proces de eliberare, însă prin plătirea unui preţ, sângele lui Cristos. Răscumpărarea este asociată cu moartea lui Cristos şi în Evrei 9:15. Uneori este menţionat preţul, dar nu şi răscumpărarea, ca de exemplu în expresia „cumpăraţi cu un preţ” (1 Corinteni 6:19 ş.urm.; 7:22 ş.urm.). Ideea de bază este aceeaşi. Cristos i-a cumpărat pe oameni cu preţul sângelui Lui. În Galateni 3:13 preţul răscumpărării este redat astfel: „făcându-Se blestem pentru noi”. Cristos ne-a răscumpărat luând locul nostru, purtând blestemul nostru. Aceasta ne îndreaptă atenţia spre ideea categoric substitutionară din răscumpărare, o idee care uneori este accentuată, ca în Marcu 10:45 („răscumpărare pentru mulţi”).

Răscumpărarea nu numai că priveşte înapoi spre Calvar, ci şi înainte spre libertatea de care se bucură cei răscumpăraţi. „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru” (1 Corinteni 6:20). Tocmai pentru că au fost răscumpăraţicu un asemenea preţ, credincioşii trebuie să fie oameni ai lui Dumnezeu. Ei trebuie să arate în vieţile lor că nu mai sunt prinşi în sclavia din care au fost eliberaţi, şi sunt îndemnaţi să rămână tari şi să nu se mai plece iarăşi sub jugul robiei (Galateni 5:1).

BIBLIOGRAFIE

LAE, p. 318 ş.urm. L. Morris, The Apostolic Preaching of the Cross, 1965, cap. 1; B.B. Warfield,The Person and Work of Christ, ed. S.G. Craig. 1950, cap. 9, O. Procksch, F. Büchsel, în TDNT 4, p. 328-356; C. Brown ş.a. în NIDNTT 3, p. 177-223. L.M.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/rascumparare-rascumparator.html

MODURI ÎN CARE FACTORII CULTURALI, SEX ŞI SPIRITUALITATE INFLUENŢEAZĂ RAPORTAREA MEMBRILOR BISERICII LA SECTELE ŞI MIŞCĂRILE ERETICE DIN ROMÂNIA

download

CUPRINS :

1). INTRODUCERE

2). FACORII CULTURALI

  1. televiziunea
  2. literatura
  3. sportul
  4. abordarea de la om la om

3). FACTORI SPIRITUALI

  1. religia minţii
  2. sentimente umane
  3. psihologia
  4. îndumnezeirea omului

4). FACTORII DE SEX

  1. televiziunea
  2. literatura
  3. relaţii extraconjugale
  4. pervertirea minţii

5). CONCLUZIE

6). BIBLIOGRAFIE

1). INTRODUCERE

Omenirea mileniului trei a pornit pe o pantă spirituală descendentă parcă fără precedent. Europa de Est scăpată din chingile comunismului, aflată într-o perioadă de tranziţie prelungită  şi o criză acută, scapă din vedere valorile creştine fundamentale,  mulţumindu-se doar cu aspectul declarativ al numelui de creştin,  viaţa şi spiritualitatea fiind golite de conţinut. 2 Timotei 3:2  Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie. România nu face excepţie de la această stare. Succesul material este acela care primează, iar din păcate, şi în biserică, „regula jocului” se numeşte realizare în plan profesional şi material[1]  Marcu 12:17  Atunci Isus le-a zis: „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.  Etica protestantă s-a erodat suficient de mult  pentru ca multe din bisericile noastre, să nu mai fie sare şi lumină. Matei 5:13  Voi Sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni. Biserica are de luptat pe trei fronturi, ducând un război în plan cultural, sex şi spiritualitate (în afară de frământările interne), un război pe care pe care se pare  că îl pierde. Coloseni 2:8  Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Secolele XIX şi XX, au dus la definitivarea ideii scornite de Satan, în ideea că „veţi fi ca Dumnezeu”.[2] Pe de altă parte cea mai mare găselniţă a lui Satan este că „ el nu există.  Modernismul şi Pragmatismul au dorit ca Biserica să fie modernă[3]  mai actuală, dar schimbarea  formelor de închinare a dus şi la pierderea unora din funcţiile bisericii vizavi de textul din Fapte 2: 42.   Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Paul Thilic  a redefinit termenii biblici[4]  lucru de care s-au folosit sectele şi cultele eretice, pentru a penetra creştinismul, dar sub această formă nu poate exista o comunicare reală între un credincios şi un eretic, sau necreştin.[5]  Misticismul face parte din modul indian de a trăi şi, în această ţară, el a fost practicat sub diferite  forme de-a lungul secolelor. Sunt mii de ani de când ţări ca India sunt celebre prin învăţăturile lor mistice care,  într-o mare măsură, stau la baza întregii lor culturi. Însuşi termenul de “guru”, care este atât de strâns legat de  misticismul de astăzi, e un cuvânt indian. Gurul era poate un maestru în diferite formă de învăţământ, în domenii  ca lupta şi muzica, dar poziţia avea şi conotaţii spirituale centrate deasupra structurii generale a religiei de stat  hinduse.[6] Pe de altă parte şi bisericile s-au schimbat  mult şi suntem martorii unor programe bisericeşti menite să satisfacă apetitul  simţurilor şi mândriei omeneşti[7]. Din păcate societatea este aceea care modelează bisericile şi nu Biserica este aceea care ar trebuii să fie diferită de lume, să se confrunte cu lumea şi să o transforme. Matei 5:14  Voi Sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Nu putem enumera toate sectele din România, care pot să influenţeze creştinismul, dar pe parcurs vom atinge câteva. Scopul alegerii aceste teme este de a arăta şi atenţiona pericolul care pândeşte Biserica lui Hristos, pericol care a planat atât asupra bisericii primare,  a Evului Mediu, cât şi asupra bisericii din mileniul trei, şi care constă în faptul a nu păstra puritatea învăţăturile creştine de bază şi modul în care se raportează credincioşii la lumea în care trăiesc şi la cultele eretice. Se va încerca o metodă de analiză a societăţii şi a influenţelor suferite de biserici în momentul actual.

 2). FACORII CULTURALI

După  revoluţia din 1989, România scăpată din chingile comunismului a devenit o ţară deschisă tuturor posibilităţilor, privită mai ales sub aspectul negativ al influenţelor americane, occidentale, sau orientale. Până în 1989, în ţară printre alte lucruri de import, în principal erau interzise pentru a fi introduse în ţară trei lucruri: arme, droguri şi biblii.  După acest moment ţara a fost realmente invadată cu absolut orice începând de la lucruri materiale, până la aspectul cultural  spiritual şi religios. Pentru mentalitatea românului tot ce este străin este şi bun. Multe dintre realizările românilor, în plan spiritual sau cultural, au rămas în uitare. În România interesul pentru cultura şi religia orientală există de multă vreme. Despre guru se credea că este dovada vie că Dumnezeu Se manifestă în carne în epoca contemporană; a-i  urma exemplul însemna să faci posibilă dobândirea idealurilor spirituale ale divinităţii. Dacă voiai să fii iniţiat în  cunoaşterea zeilor, atunci trebuia să urmezi învăţăturile acestui guru, căci el era cel care putea conduce la  Dumnezeu. Căutătorul sincer auzea o voce interioară, şi această voce îl conducea la un guru care urma să aibă  o influenţă asupra direcţiei speciale pe care trebuia s-o urmeze viaţa sa. El continua să ducă o viaţă normală,  dar gurul lui îi recomanda să-şi facă sadhana, sau exerciţii spirituale, mai ales în timpul sfârşitului de săptămână.  Unii adepţi înflăcăraţi şi-au abandonat modul obişnuit de trai şi s-au consacrat în întregime căutării contopirii  sufletului cu „Dumnezeu”[8]. Mircea Eliade a dezvoltat aceste ideii[9], „profunde  şi inedite”, ele având în general un ecou modest,  dar abia mai târziu în zilele noastre ele au luat un avânt considerabil. De fapt ele primează în gândirea multor credincioşi cochetând cu ele, şi acest lucru este periculos.

 televiziunea

Televizorul a avut un impact deosebit asupra credincioşilor, timpul de închinare trecând pe planul al doilea. Înainte de 1989, programele erau puţine, şi timpul de vizionare foarte scurt, primând cultul personalităţii, iniţiat de „cel mai iubit dintre pământeni”, ca după revoluţie, să se producă reversul.  Pe ecran sunt prezentate horoscoape[10], vrăjitoare, (Exodul 22:18  Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.), divertisment de orice natură, ştiri mai mult sau mai puţin importante, toate fiind în vogă.  Ideile oculte apar  sub cele mai neaşteptate forme. Există o similaritate între ocultism şi fenomenul OZN.[11] Aceste teorii, oferă oamenilor o falsă salvare extraterestră, fiind de fapt o deviaţie de la Cuvântul lui Dumnezeu. Romani 1:17  deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Filmele science – ficţion, au făcut credibile[12] puterile supranaturale, copiii şi tineretul ajungând să facă grave confuzii între realul de zi cu zi, şi imaginarul de pe ecrane, mai târziu ei dorind să deţină cu adevărat aceste puteri.   Proverbe 22:6  Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.  Au apărut şi filmele creştine, în care actorii joacă rolul Mariei,  al lui Moise, dar şi mai grav al Domnului Isus Hristos, şi se calcă astfel prunca a doua din Exodul 20:4  Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul, iar dacă gândim în termeni Trinitari responsabilitatea este şi mai mare.  Sunt mulţi credincioşi care se mulţumesc cu vizionarea unui program religios, dar se pierde părtăşia cu ceilalţi credincioşi.

 Literatura

Literatura de ficţiune a apărut mai de mult, ştim că nu este adevărată, dar acum a părut şi literatura creştină de ficţiune[13] şi pentru mulţi există o periculoasă extindere de la Cuvântul lui Dumnezeu în domeniul imaginaţiei. Dar realitatea este alta : Psalmi 18:30  Căile lui Dumnezeu Sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Literatura de proastă calitate este consumată în detrimentul unor opere care fac parte din Literatura Universală, sau a Bibliei şi în care există valori mult mai reale.  Ioan 17:3  Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Pe de altă parte cultele eretice asaltează creştinii cu o serie de manuale, broşuri, tractate. Ca exemplu avem Martorii lui Iehova cu „Turnul de veghe” care şi-au dat seama că sunt milioane de creştini declaraţi,  care nu sunt suficient de bine ancoraţi în Scriptură, fiind uşor să se desprindă de Biblie, pentru a adera la secta lor.[14]  Scriptura ne avertizează asupra acestor aspecte. Coloseni 2:8  Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Şi alte secte au înţeles acest lucru şi asaltează creştinismul cu literatură specifică. Doctorul Koch afirmă faptul că se merge şi mai departe şi face afirmaţia că în spatele multora mişcări pseudo- creştine, sau necreştine, citirea cărţilor ocultice şi aderarea la aceste mişcări, este un lucru periculos, persoana în cauză poate deveni medium, cu grave consecinţe asupra spiritualităţii.[15]  Cartea sa Be Here Now (Fii aici acum), un ansamblu de meditaţii şi tehnici în care se regăsesc multe imitaţii ale  creştinismului, a fost pe placul publicului. Dass vorbeşte în ea despre căutarea pură a credinţei şi despre  puritatea credinţei. Totuşi, în ochii iniţiatului (cum era Richard Alpert),  acest bătrânel scund era o personificare a iluminării universale. Pe el – şi pe discipolul său, Richard Alpert (acum  Baba Ram Dass) – trebuie să-i asculte lumea.[16] 2 Timotei 4:3  Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 4  Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

 sportul

A face sport nu este un lucru rău în sine, dar au apărut elemente noi care înseamnă mai mul decât sport în sensul că s-au înfiinţat tot feluri de cluburi şi societăţi care practică carate, yoga (în care realitatea ultimă este Brahma, care este un zeu hindus, deci un demon)[17], arte marţiale[18],  tot felul de meditaţii, cursuri de folosire a bioenergiei, iar în spatele acestui paravan se ascund tot felul de secte şi culte eretice dintre care unele cochetează cu  forţele ocultice. Bineînţeles tineretul este atras în primul rând, dar şi alte persoane în etate care aspiră la tot feluri de lucruri noi şi inedite, şi care nu au un orizont spiritual suficient de clar. Scriptura este clară în acesta privinţă. Evrei 12:2  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Dacă sporul rămâne la nivel de activitate sportivă în sine, fără a tinde spre performanţă, şi nu mă refer aici ca exemplu la,  fotbal, box, alergare, etc, nu există nici o problemă în a dobândii o cupă de aur, argint sau bronz,  dar în privinţa  artelor marţiale lucrurile se schimbă, prin faptul că presupune dobândirea unor puteri specifice, dobândite prin contactarea forţelor demonice. Lucrul acesta este păcat.

 abordarea de la om la om

Cultele şi sectele eretice folosesc  abordarea de la om la om, care este invitat într-o discuţie, în care se foloseşte un limbaj religios creştin dar cu conotaţii şi semantici diferite[19], şi încearcă să le îmbrace într-o haină culturală adecvată.  Galateni 1:8  Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Dialogul de felul acesta nu este benefic pentru credincios, care simte cum îşi pierde echilibrul spiritual. În loc ca noi să evanghelizăm, se stă foarte comod în biserică, iar mesagerii cultelor eretice preiau iniţiativa, aşa fac Martorii lui Iehova, Ştiinţa Creştină, Spiritismul, Scientologia, etc. Scopul lor final este de a opune Evangheliei un fals credibil şi comod, pentru a înşela oamenii.[20] Acest lucru îl face şi mas – media prin televiziune, ziare, reviste şi alte mijloace pentru a dezinforma, denigra şi a duce oamenii în rătăcire, pentru a fi mai uşor manipulaţi.[21]  Noi nu respectăm  Matei 28:19  Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Standardul de căpetenie pentru credincioşi trebuie să fie Sfânta Scriptură, şi nici un alt fel de literatură nu trebuie să influenţeze gândirea credinciosului, ei trebuie să ţină pasul cu realizările acestei lumi în diferite domenii, dar să nu fie contaminaţi de ea. Realizarea în diferite domenii, culturale, sportive, profesionale, trebuie să fie pe locul doi în viaţa credinciosului şi „ Marea Trimitere” din Mat : 28:18-20 ar trebuii să fie motivaţia fiecărui dintre noi. Mesajul Evangheliei este adesea o piatră de poticnire şi supărătoare pentru mândria omenească conform cu Romani 9:33  după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.”  şi deşi de multe ori nu avem succes, exeplul lui Ieremia este  util pentru noi. Cultele eretice, mascate sau nu prin ceea ce fac influenţează spiritualitatea credinciosului. Pericolul major vine totuşi din interior.  2 Petru 2:1-2.   În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. 2  Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.[22]

 3). FACTORI SPIRITUALI

 religia minţi

Metafizica oferă o religie amintii, a intelectului şi o alternativă pentru oamenii „inteligenţi”[23]  care doresc o mântuire prin propriile puteri. Yoga oferă omului acest gen de mântuire, punând  accentul pe faptul că gândirea umană gândirea umană este cea mai mare din univers. Yoga aplicată în fiecare zi glorifică eul personal, dar adevărata decepţie va fi sub anticrist.[24]  În general, se crede că această Kundalini nu poate fi trezită în alt mod decât prin procedee specifice, însoţite  de semne specifice. Cu toate acestea, multe grupări oculte folosesc metode diferite pentru a trezi Kundalini (de  exemplu, metoda lui Edgar Cayce nu este cea a lui Avalon), dar rezultatele sunt asemănătoare, ceea ce arată  că trezirea are loc în moduri diferite. Astfel, “Kundalini” poate servi ca deghizare pentru activitatea demonică,  permiţând demonilor să-şi atingă scopurile prin metode diverse.[25] Pe de altă parte Meditaţia Transcedentală este o tehnică simplă, fără efort, ea se practică de două ori pe zi, nu este în sine o religie, nu presupune o credinţă anume şi are efecte imediate[26]. Dar Meditaţia Transcedentală face un lucru periculos în sensul că goleşte mintea umană care poate fi invadată de demoni[27]. Matei 12:43  Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte…. „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit…. 45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Deşi nu s-a făcut cunoscut publicului larg posedarea adevărată datorată MT, există cazuri cunoscute. Ocultiştii  înşişi avertizează că cei care caută fără să ştie ce caută pot deveni primele ţinte ale spiritelor rele. Meditaţia  de genul non-MT, totdeauna orientală, a ocazionat posedarea şi stări apropiate de nebunie. Meditaţia, inclusiv  MT, poate produce scrierea şi pictura automată, fenomene care nu pot avea loc fără demonizare. Este de  remarcat că înşişi demonii, cu care comunică mediumii, îşi încurajează subiecţii să practice meditaţia de tip  oriental – zicând chiar că în ea se găseşte însăşi cheia contactului cu spiritele. Această meditaţie este uneori  absolut paralelă cu genul MT, completată cu utilizarea obligatorie a mantrelor[28]. Gândirea Pozitivă a cărei campioni sunt liderii charismatici[29], chiar dacă mulţi nu ştiu ce înseamnă acest lucru, cu adevărat, este la fel de periculoasă.  Noua gândire este mişcarea care l-a înlăturat pe Dumnezeu din calculele minţii omeneşti şi a ridicat raţiunea la rangul de dumnezeu.  New Age este un conglomerat de sincretism religios, nedefinit în termeni clari, care luat fiinţă în anii şaptezeci. În ciuda celor o mie cinci sute de pagini de documente predate de gruparea MT în favoarea  pretenţiilor sale “nereligioase”, judecătorul H. Curtis Meanor a declarat că: “Singura concluzie posibilă este că  învăţăturile SCI/MT şi puja sunt de natură religioasă, nu există altă concluzie‚ acceptabilă’ sau rezonabilă”. (E  interesant de remarcat faptul că “promisiunea făcută lui Maharishi” semnată de orice profesor de MT declară că  el îşi recunoaşte datoria de a “servi Sfânta Tradiţie şi de a răspândi Lumina lui Dumnezeu tuturor celor care au  nevoie de ea” – A se vedea ultimul paragraf al capitolului următor). Şi totuşi, la conferinţa sa publică, fiecare  profesor de MT pretinde că “MT nu e o religie”[30]. El a pătruns şi în biserică prin aşa zisă „ Evanghelie a prosperităţii, şi prin ideea de gândire pozitivă[31]. Dar dacă suntem deplini în El, Galateni 2:20  Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine, ce completări mai poate aduce o religie, orientală, indiană sau de altă natură care nu face altceva decât să fie o amăgire a Satanei.

 sentimentele umane

Teofizia susţine că Dumnezeu trebuie experimentat în mod direct, dacă vrem să-L cunoaştem într-un anumit fel[32],   astfel se ajunge la un sistem filozofic şi religios de tip panteist, cu trăsături mistice cristalizate în secolele XIX şi XX[33]. Ea nu are nici o legătură adevărată cu relaţia de tipul  Dumnezeu Tatăl şi omul regenerat prin puterea Duhului Sfânt. Luca 6:12  În zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. În momentul în care rugăciunea creştină devine un şablon, a cărei încărcătură sentimentală este ignorată, ea devine un fel de mantră creştină,[34] dar fără vreun efect în domeniul relaţiei dintre om şi Divinitate. Isaia 59:1  Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, 2  ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să vă asculte! Din păcate mulţi dintre credincioşi vor să se simtă bine în biserică, şi mulţi clerici şi predicatori vor să placă oamenilor[35]. Nu există dragoste, se vorbeşte tot mai puţin despre păcat, de păcatele din biserică cum ar fi invidia, răutatea, mândria, bârfa, minciuna, lupta pentru putere, adică roadele firii pământeşti. Galateni 5:19  Şi faptele firii pământeşti Sunt cunoscute, şi Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, 20  închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

 psihologia creştină

A apărut în scenă modernă şi psihologia creştină care este o altă amăgire a oamenilor. Se face afirmaţia că lumea modernă este influenţată şi modelată de psihologie[36] în contrast cu avertismentul din Biblie din Iacov 3:13  Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! 14  Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. 15  Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească. În cadrul acestei discipline se studiază senzaţiile, percepţia, imaginaţia, afectivitatea, temperamentul, caracterul, etc,  enumerând doar câteva dintre ele, dar care prezintă un teren alunecos, cu un grad mare de risc. Câţi dintre credincioşii care studiază psihologia, au un bagaj mare de încărcătură biblică, literatură creştină, sau teologică, pentru a contrabalansa riscul la care se expun. D-ea lungul istoriei au fost numeroase glasuri care au afirmat faptul că filozofia este necesară creştinismului, iar altele au afirmat contrariul. Credinţa sau puterea credinţei poate fi denaturată în scopuri negative, nefiind în acest caz vorba despre credinţa în Dumnezeu.  Matei 12:43  Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. 44  Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. 45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”Golul lăsat în inimă prin abandonarea credinţei, este umplut de parapsihologie, ocultism,[37] etc. În final prin aceste practici se ajunge la o închinare directă în faţa lui Satan. Unii evanghelici au împrumutat psihologia şi metodologia practicilor şi standardelor din lume[38], în contrast cu ce spune Biblia  în  1 Corinteni 1:17  De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. (Ocultismul şi alte practici necreştine, sunt o rătăcire fiind interzise de Dumnezeu. Exodul 22:18  Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.  În mod categoric ele implică contacte demonice[39] care sunt ostile creştinismului.

 îndumnezeirea omului.

Setea de putere îşi face simţită prezenţa şi în biserici.[40] 2 Petru 2:3  În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.  Există o tentaţie reală a puterii celor mulţi, care pretind faptul că vor să-l cunoască pe Dumnezeu, dar în realitate o face doar pentru o slavă deşartă, şi a manipula,[41]  dar sigurele puteri acceptarea de creştinii autentici sunt Darurile Duhului Sfânt din Gal. 5: 22-23. De fapt mulţi dintre aşa zişii credincioşi, încearcă să se afirme, eul personal fiind pe primul loc. Isaia 2:12  Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat. Se produce astfel procesul întoarcerii omului spre sine ceea ce înseamnă o îndumnezeire a omului, ceea ce este un păcat. Păcatul de bază nu este mândria ci chiar cel pomenit mai sus, păcat de care s-a făcut vinovat Adam şi rasa umană. Dorinţa omului de a fi apreciat, a condus inevitabil la căderea multora dintre lideri creştini de la credinţă. 2 Timotei 4:10  Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit, şi a plecat la Tesalonic.….. Omul merge mai departe şi doreşte să exploreze supranaturalul, dar aceasta este o atitudine de răzvrătire faţă de Creator[42]. El doreşte puteri supranaturale şi astfel invocă puteri ostile lui Dumnezeu[43]. Matei 7:22  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”. Oamenii umblă să dobândească o proprie neprihănire, o slavă deşartă, (ca şi iudeii din timpul lui Hristos ), dar numai Duhul Sfânt convinge omul de păcat. Ioan 16:8  Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata,  pe când firea caută justificare. Lauda în biserică,  înălţarea eului personal, este tema unui mare procentaj de predici creştine[44]. Credinţa adevărată este o credinţă în Dumnezeu şi  este în primul rând o credinţă a minţii dar şi o schimbare a inimi, care este puternic ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu. Sentimentele umane îşi au locul în părtăşia pe care o are credinciosul cu Dumnezeu şi cu Biserica, factorul unificator fiind Duhul Sfânt. Efeseni 5:23  ………….., după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Există zone interzise în Biblie în care ne opreşte să ne aventurăm. De asemenea în mintea şi inima noastră Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc.

 4)FACTORII DE SEX

 televiziunea

Majoritatea programelor de televiziune abordează sexualitatea mai ales sub aspect negativ. Filmele şi alte programe trebuie să aibă o încărcătură sexuală pentru a fi atractive, intervenind nu calitatea ci preţul de piaţă. Chiar şi în unele reportaje despre animale se surprinde foarte des aspectul reproducerii. Este suficient ca să priveşti, nu este obligatoriu să faci păcatul şi în trup. El există şi sub aspectul mintal, te uiţi şi pofteşti în inima ta : Matei 5:27  Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” 28  Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui[45].  dar tot păcat rămâne.  Căsătoria este actul de bună voie prin care un bărbat şi o femeie consimt să trăiască împreună toată viaţa.  Bărbatului îi este îngăduit a avea o singură femeie, ca soţie; la fel şi femeii îi este îngăduit să aibă un singur bărbat, ca soţ.  După moartea unuia din soţi, cel rămas se poate căsători. 1 Corinteni 7:39  “O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea, numai în Domnul.[46]”  În calitate de creştin după ora 24, dar chiar şi mai devreme trebuie să fii atent ce fel de canal de televiziune alegi pentru vizionare. Prin faptul că televiziunea ocupă un loc important în viaţa cotidiană, ea oferă o educaţie de prost gust şi cu tendinţe agresive în domeniul depravării umane, pe care îl accentuează. Biblia spune altfel : În cazul de adulter dovedit sau a unei părăsiri răutăcioase a căminului, credem că Sfânta Scriptură admite divorţul. Matei 19:9  “Isus le-a răspuns: ‘Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară din pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte

 literatura

La toate chioşcurile de ziare, poţi să găseşti reviste şi broşuri în care eşti asaltat de subiecte de acest gen. Mai grav este faptul că şi copii au acces la ele. Una din cele mai vândute cărţi din anul 2000 a fost Farmecul discret al adulterului, carte care reflectă prin succesul ei tendinţele oamenilor contemporani. Civilizaţia secolului XX, a ajuns o junglă sexuală[47]. Există o adevărată industrie în literatura pornografică, şi care aduce profituri enorme. La capitolul moralitate, raportat la etica din Scriptură stăm cel mai prost. Ceea ce seamănă omul aceea va secera şi aşa zisa libertate te transformă de fapt în rob al păcatului. Romani 1:28  Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. 29  Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; Sunt şoptitori, 30  bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31  fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Dacă se calcă porunca lui Dumnezeu, oamenii suferă consecinţele, fiindcă :  Plata păcatului este moartea (Rom. 6:23). Cu ce fel de informaţii se  hărănesc oamenii din punct de vedere spiritual, acele informaţii vor fi procesate de mintea lor, în cazul de faţă sub aspectul negativ. Se pune întrebarea câţi dintre tineri, sau adulţi citesc o literatură de calitate, chiar dacă nu este de factură creştină. În revista Divine Times din ianuarie-februarie 1979 se află un  articol conţinând douăzeci şi patru de fotografii ale lui Maharaj Ji şi intitulat “Fotografiile secrete şi revelate ale  lui Dumnezeu”, şi în el se regăseau pretenţiile la atotputere. Desigur, adevăratul Dumnezeu vede aceste  pretenţii cu un alt ochi: “Inima ţi s-a înălţat, şi tu ai zis: Eu sunt Dumnezeu, şed pe scaunul lui Dumnezeu… de  aceea, pentru că îţi iei voia ta drept voia lui Dumnezeu… vei muri de moartea celor necircumcişi” (Ezechiel  28:2,6,10)[48].

 relaţii extraconjugale

Rata divorţurilor a ajuns să fie alarmantă nu în lume ci chiar în biserici. Mai mult, persoane divorţate, cântă în cor sau au tot felul de activităţi în biserică. Societatea modernă a dezlănţuit un război fără precedent împotriva familiei.[49]  Pe de altă parte, pacea şi înţelegerea sunt mai importante decât o învăţătură sănătoasă ancorată în Scriptură şi preferăm să ne ocupăm de subiecte contemporane şi mondene.[50] Natura noastră păcătoasă nu opune rezistenţă la păcat şi ne complace-m în îndepărtarea faţă de Dumnezeu. Se calcă în mod deliberat porunca a şaptea din Exod 20, şi   Matei 5:31  S-a zis iarăşi: „Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.” 32  Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.5: Matei 5:31  S-a zis iarăşi: „Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.” 32  Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte. Iubirea aproapelui nu presupune relaţii cu partenera sa. Se ajunge la divorţ prin a pofti, şi prin relaţii extraconjugale. În Evrei 13:4 Cuvântul spune : căsătoria să fie ţinută în toată cinstea. Într-un studiu făcut acum 15 ani, 75 % dintre bărbaţii căsătoriţi  şi 60 % dintre femei au avut relaţii extraconjugale[51].   Din 10 fete, 8 îşi pierd virginitatea până la 18 ani. Mai grav în Arad există o mişcare denumită Familia, cu blazon creştin, dar admit relaţii sexuale libere între membrii grupării lor.[52] De asemenea şi rata avorturilor este foarte mare,  familiile din biserică au unul sau doi copii, chiar şi în cazul pastorilor. Rezultă printre altele şi o populaţie îmbătrânită. Din religiile orientale apar alte învăţături. Deseori oamenii sunt sfătuiţi de către ghizi spiritişti, de către adepţi ai reincarnării sau de către vindecători-mediumi să comită adulter sau să divorţeze pentru că nu s-ar fi căsătorit chipurile cu adevăratul lor “suflet-frate/soră”, adică cel cu care ar fi trăit într-o  viaţă precedentă. Dacă aceşti subiecţi doresc să înainteze din punct de vedere spiritual, ar trebui atunci să se  alăture acestui nou partener sub ameninţarea de a suferi consecinţele karmice. [53]

 Pervertirea minţii

Biblia ne îndemnă să „ fugiţi de curvie”, cuvântul grecesc este poreneia. 1 Corinteni 6:18  Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său, care implică toate formele în care conceptul de sexualitate permis de Dumnezeu este deformat. El este un păcat în trup, iar porunca a şaptea se poate traduce  prin a nu avea relaţii sexuale nelegitime cu altcineva[54]. Dar în primul rând acest păcat este un păcat al minţii, care ulterior se poate traduce şi în practică. Dacă se calcă porunca a şaptea se mai calcă şi câteva porunci, cum ar fi a treia, a opta,  nouă şi zece. Pavel îl îndeamnă pe Timotei să fugă de poftele tinereţii. 2 Timotei 2:22  Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.  Un alt mare păcat al omului este mândria, el ţine să fie bine văzut.  Filipeni 2:3  Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuş,  iar smerenia a devenit desuetă. Telenovela preferată, microbiştii, un serial din care ai pierdut un episod anume, a devenit o problemă pentru un credincios. Dar cuvântul citit sau învăţat, are impact real asupra vieţii spirituale, prin ajutorul Duhului Sfânt. De cele mai multe ori nu Biblia este hrana noastră spirituală, ci folosim tot felul d surogate, şi fiind săraci în faţa ispitelor cedăm mult prea uşor. Se ajunge din păcate la o situaţie în care păcatul nu mai este recunoscut ca păcat, pentru că avem o minte stricată şi pervertită. Religiile orientale au un impact major. Mişcarea Hare Krishna  Una dintre caracteristicile acestei grupări este faptul că membrii ei cred că pot atinge iluminarea cântând  numele zeului lor – şi acesta este motivul pentru care cete de oameni defilează pe străzile oraşelor cântând  “Hare Krishna” sau “Hare Rama”, Krishna şi Rama fiind cele două nume ale zeului lor. Melopeea este adesea  însoţită de transe şi devoţiune extatică[55].

 5). CONCLUZIE

Dumnezeu alege pe Avram  Isac şi Iacob iar din mari partriahi apare pe scena istoriei poporul evreu, care trebuia să fie o lumină a neamurilor, având ca scop glorificarea lui Dumnezeu. (Deutr. 4:4-9). Deşii ei nu îşi îndeplinesc mandatul, fiind duşi în robie , şi o mică parte repatriaţi, Dumnezeu îşi îndeplineşte promisiunea făcută lui David, şi Mesia cel promis se Întrupează şi face Lucrarea Ispăşitoare pentru păcatele omenirii. Apariţia creştinismului a avut acelaşi rol de a fi lumina neamurilor. Religiile necreştine , sectele, cultele eretice,  ect, au avut ca scop de a prezenta un fals credibil, fiind o lucrare a diavolului. Mormonii , Hare Crisna,  Budismul Zen, Sahaja Yoga[56],  şi altele au negat divinitatea lui Hristos, şi Doctrina Trinităţii[57]. Ele prosperă în perioade de tranziţie sau instabilitatea socială[58]. Aceşti guru continuă să vină în Occident. Un lucru este limpede: aduc cu ei învăţături distrugătoare ale  moralităţii, ale spiritualităţii inteligente şi ale valorilor creştine. Pledoaria lor făţişă în favoarea diferitelor forme  de ocultism (de exemplu yoga), a spiritismului, a imoralităţii sexuale (de exemplu tantra) a ruinat mii de vieţi. Fie  că este vorba de Hare Krishna care e un atac la adresa caracterului sacru al căsătoriei, femeii şi familiei, fie că  e vorba de ritul de posedare divină şi anarhia socială a lui Bubba Free John, ori de credinţa lui Meher Baba că  nebunia este o formă de înaltă spiritualitate, ori de spiritismul lui Ram Dass, ori de ciudatele experienţe oculte  ale lui Muktananda, ori de eforturile lui Paramahansa Yohananda de a “hinduiza” creştinismul, etc…, mai  devreme sau mai târziu va trebui plătit preţul angajamentului personal. Adevăratul înţelept e cel care evită tot  ce este “înţelepciune” şi “spiritualitate” orientală[59].  În confruntarea dintre ele şi creştinism, în mod obligatoriu, termenii şi conceptele biblice trebuie să fie în mod clar definiţi, pentru a exista un dialog adevărat. Creştinismul nu este deloc o cale simplă, căci ni se cere să abandonăm ceea ce iubim,  orgoliul nostru, succesul şi stima de sine, tendinţa de a ne demonstra singuri valoarea,[60] alternativa fiind succesul de sine care au devenit importante şi în biserică.  Cu cât o biserică este mai mare cu atât mai mult este considerată o biserică de succes. Credincioşii care fac parte din „mega bisericii”, au înţeles că au probleme şi s-au format grupuri mai mici de rugăciune şi părtăşie, dar tot aparţinând bisericii. Smerenia a devenit ceva demodat. Credinţa este ceva ce ai înţeles şi realizat prin revelaţia personală prin Cuvânt,  iar adevărata părtăşie cu Hristos şi Biserica, o are doar cel care este regenerat, Născut din Nou. Nu se poate ajunge la dorinţa de „îndumnezeirea” omului, dacă suntem Născuţi din Nou, şi ancoraţi în Sfânta Scriptură. Factorii culturali, sex, literatură, sport, televiziune, şi alte forme, pot să influenţeze în mod negativ, datorită presiunii pe care o exercită. Mulţi credincioşi se raportează la factorii culturali, sau secte şi culte eretice, respingându-le în mod declarativ, dar acceptând în mod tacit învăţăturile lor. Alţii pur şi simplu părăsesc biserica. După 1989, a avut loc un proces de divizare a bisericilor, de coborâre a standardelor spirituale. La acest proces şi-au adus aportul factorii culturali şi sectele, cultele eretice, şi religiile orientale. Acolo unde învăţătura a rămas curată, factorii culturali sau ereziile nu au avut nici un succes. Întotdeauna mandatul cultural trebuie subordonat mandatului spiritual.

 6). Bibliografie:  

Dave, Hunt. T.A. McMahon   Seducerea Creştinătăţii, Editura Agape. 1995

Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei Pap

John, F. MacArthur   Când sarea îşi pierde gustul, Editura   „AGAPE”   Făgăraş copyright 1997

Martin, Walter  Împărăţia Cultelor Eretice,   Editura Cartea Creştină Oradea 2001

Religii noi în România, de Constantin Ciucu

Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu

VALEA, ERNEST   Creştinismul şi Spiritualitatea indiană, Editura ARIEL, Timişoara, 1996

CELE 10 PORUNCI de Cristian Bărbosu Editura MULTIMEDIA Arad 2001

Sait www.theophilos.3x.ro

Sait http://www.baptist-tm.ro/

 Ardelean Viorel   

[1] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 13

[2] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei Pap, pag 13

[3] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag 12

[4] Împărăţia Cultelor Eretice, de Walter Martin, pag 22-23

[5] Împărăţia Cultelor Eretice, de Walter Martin, pag 22-23

[6] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[7] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag 14

[8] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[9] Religii noi în România, de Constantin Ciucu pag 105

[10] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 9-10

[11] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 9-10

[12] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 50

[13] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 51

[14] Împărăţia Cultelor Eretice, de Walter Martin, pag 158-159

[15] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 28

[16] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[17] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 40

[18] Religii noi în România, de Constantin pag 106

[19] Împărăţia Cultelor Eretice, de Walter Martin, pag 476

[20] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 8

[21] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag 73-79

[22] N a.  o lucrare de rătăcire

[23] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 5

[24] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 5

[25] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[26] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag  pag 47

[27] Creştinismul şi Spiritualitatea Indiană de Ernest Valea pag 42

[28] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[29] Creştinismul şi Spiritualitatea Indiană de Ernest Valea pag  49

[30] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[31] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 67

[32] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 25

[33] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 25

[34] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 25

[35] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 25

[36] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 31

[37] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag  35-43

[38] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag 8

[39] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 31

[40] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 10

[41] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag  115

[42] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 24

[43] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 24

[44] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 66

[45] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 36

[46]   Sait http://www.baptist-tm.ro/

[47] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 18

[48] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[49] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 66

[50] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 162

[51] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 162

[52] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 162

[53] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[54] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 153

[55] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[56] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 150

[57] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 150

[58] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 150

[59] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[60] Religii noi în România, de C.  Constantin pag 5