RĂSCUMPĂRARE, RĂSCUMPĂRĂTOR.

download

RĂSCUMPĂRARE, RĂSCUMPĂRĂTOR.

Răscumpărare înseamnă eliberarea de un rău prin plătirea unui preţ. Este mai mult decât o simplă eliberare. Astfel, prizonierii de război pot fi puşi în libertate prin plătirea unui preţ numit „preţ de răscumpărare” (gr. lytron). Grupul de cuvinte bazat pe lytron a fost format în mod specific pentru a reda această idee de eliberare pe baza plătirii preţului de răscumpărare. În acest context de idei, moartea lui Cristos pe cruce poate fi considerată „o răscumpărare pentru mulţi” (Marcu 10:45).

De asemenea, sclavii puteau fi eliberaţi printr-un proces de răscumpărare. Printr-o cumpărare fictivă de către un zeu, sclavul plătea preţul libertăţii lui în vistieria templului. Apoi trecea prin formalitatea solemnă de a fi vândut zeului „pentru libertate”. Practic, el continua să fie sclavul zeului, şi îi reveneau anumite obligaţii religioase. Dar din punct de vedere omenesc, era liber din acel moment. În mod alternativ, sclavul putea să-i plătească acel preţ stăpânului său. Aspectul caracteristic în legătură cu oricare dintre formele de eliberare este plătirea preţului de răscumpărare (lytron). „Răscumpărarea” este numele dat procesului respectiv.

Printre evrei putem discerne o situaţie diferită, bine ilustrată în Exod 21:28-30. Dacă un om avea un bou periculos, trebuia să-l ţină închis. Dacă ieşea şi împungea pe cineva, astfel încât persoana respectivă murea, legea era clară: „boul să fie ucis cu pietre… şi stăpânul lui să fie pedepsit cu moartea”. Însă acesta nu este un caz de ucidere intenţionată. Nu există o intenţie criminală premeditată. Astfel se prevedea ca stăpânului să i se pună un preţ de răscumpărare (ebr. koper). El putea să plătească o sumă de bani, şi astfel să-şi răscumpere viaţa.

Alte utilizări ale răscumpărării în antichitate sunt în cazul răscumpărării proprietăţii etc., dar cele trei pe care le-am menţionat sunt cele mai importante. Toate trei au în comun ideea libertăţii câştigate prin plătirea unui preţ. În afara Bibliei, utilizarea termenului este aproape invariabilă. Apar câteva pasaje metaforice, dar acestea servesc doar pentru a clarifica semnificaţia fundamentală a cuvântului. Plătirea unui preţ pentru eliberare este aspectul de bază şi caracteristic.

Acest sens face conceptul atât de util pentru primii creştini. Isus îi învăţase că „oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului” (Ioan 8:34). În această idee, Pavel poate să se considere pe sine „pământesc, vândut rob păcatului” (Romani 7:14), vândut ca de către un stăpân de sclavi plin de cruzime. El le aminteşte creştinilor din Roma că mai demult ei fuseseră „robi ai păcatului” (Romani 6:17). Din alt punct de vedere, oamenii erau sub pedeapsa morţii din cauza păcatului lor. „Fiindcă plata păcatului este moartea” (Romani 6:23). Păcătoşii sunt robi. Păcătoşii sunt sortiţi morţii. Oricum am privi lucrurile, lumea antică se vedea pe sine într-o căutare disperată a răscumpărării. Fără răscumpărare robia avea să continue, şi pedeapsa cu moartea avea să fie dusă la îndeplinire. Crucea lui Cristos este văzută în acest cadru. Ea este preţul plătit pentru eliberarea robilor, pentru a le reda celor condamnaţi libertatea.

Ceea ce conferă forţă metaforei este constanta prezenţă a ideii de plătire a unui preţ. Dar tocmai aceasta este ceea ce constituie subiectul de dispută al unora care cred că răscumpărarea nu este decât o altă alternativă de a spune „eliberare”. Cauza principală a acestei interpretări este existenţa unor pasaje din VT în care se spune că Iahve a eliberat (izbăvit) pe poporul Său (Exod 6:6; Psalmul 77:14 ş.urm., etc.) şi este de neconceput ca El să plătească cuiva un preţ. Dar se deduce prea mult. Metafora n-a fost deprivată de ideea ei (comp. afirmaţia „el şi-a vândut pielea scump”). Uneori Iahve este considerat atât de puternic, încât toată puterea naţiunilor este înaintea Lui doar un lucru neînsemnat. Dar în astfel de pasaje nu se vorbeşte despre răscumpărare. În pasajele referitoare la răscumpărare este implicat conceptul efortului. Iahve răscumpără „cu braţul întins”. El îşi face cunoscută puterea. Deoarece îşi iubeşte poporul, El îl răscumpără plătind El însuşi. Acest efort este considerat „preţul”. Aceasta explică folosirea terminologiei răscumpărării.

Termenul caracteristic din NT echivalent cu răscumpărare este apolytrosis, un cuvânt care de altfel apare relativ rar. Este întâlnit de zece ori în NT, dar se pare că se mai găsesc opt alte apariţii în întreaga literatură greacă. Acest lucru poate să exprime convingerea primilor creştini că răscumpărarea prin Isus este unică. Nu înseamnă, aşa cum au crezut unii, că ei înţelegeau răscumpărarea doar ca pe o „eliberare”. Pentru eliberare ei foloseau termenul rhyomai: „scăpare”. Dar apolytrosis înseamnă eliberarea pe baza plătirii unui preţ, iar acel preţ este moartea reconciliatoare a Mântuitorului. Când citim despre „răscmpărarea prin sângele Lui” (Efeseni 1:7), sângele lui Cristos este în mod clar considerat preţul de răscumpărare. Tot astfel reiese şi din Romani 3:24 ş.urm.: „Şi sunt socotiţi neprihăniţi, fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Cristos Isus. Pe El Dumnezeu L-a rânduit mai dinainte să fie, prin credinţa în sângele Lui, o jertfă de ispăşire”. Pavel foloseşte aici trei metafore, pe cea a judecăţii, a jertfelor şi a eliberării. Pe noi ne interesează a treia. Pavel vizează un proces de eliberare, însă prin plătirea unui preţ, sângele lui Cristos. Răscumpărarea este asociată cu moartea lui Cristos şi în Evrei 9:15. Uneori este menţionat preţul, dar nu şi răscumpărarea, ca de exemplu în expresia „cumpăraţi cu un preţ” (1 Corinteni 6:19 ş.urm.; 7:22 ş.urm.). Ideea de bază este aceeaşi. Cristos i-a cumpărat pe oameni cu preţul sângelui Lui. În Galateni 3:13 preţul răscumpărării este redat astfel: „făcându-Se blestem pentru noi”. Cristos ne-a răscumpărat luând locul nostru, purtând blestemul nostru. Aceasta ne îndreaptă atenţia spre ideea categoric substitutionară din răscumpărare, o idee care uneori este accentuată, ca în Marcu 10:45 („răscumpărare pentru mulţi”).

Răscumpărarea nu numai că priveşte înapoi spre Calvar, ci şi înainte spre libertatea de care se bucură cei răscumpăraţi. „Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru” (1 Corinteni 6:20). Tocmai pentru că au fost răscumpăraţicu un asemenea preţ, credincioşii trebuie să fie oameni ai lui Dumnezeu. Ei trebuie să arate în vieţile lor că nu mai sunt prinşi în sclavia din care au fost eliberaţi, şi sunt îndemnaţi să rămână tari şi să nu se mai plece iarăşi sub jugul robiei (Galateni 5:1).

BIBLIOGRAFIE

LAE, p. 318 ş.urm. L. Morris, The Apostolic Preaching of the Cross, 1965, cap. 1; B.B. Warfield,The Person and Work of Christ, ed. S.G. Craig. 1950, cap. 9, O. Procksch, F. Büchsel, în TDNT 4, p. 328-356; C. Brown ş.a. în NIDNTT 3, p. 177-223. L.M.

http://dictionarbiblic.blogspot.com/2012/08/rascumparare-rascumparator.html

MODURI ÎN CARE FACTORII CULTURALI, SEX ŞI SPIRITUALITATE INFLUENŢEAZĂ RAPORTAREA MEMBRILOR BISERICII LA SECTELE ŞI MIŞCĂRILE ERETICE DIN ROMÂNIA

download

CUPRINS :

1). INTRODUCERE

2). FACORII CULTURALI

  1. televiziunea
  2. literatura
  3. sportul
  4. abordarea de la om la om

3). FACTORI SPIRITUALI

  1. religia minţii
  2. sentimente umane
  3. psihologia
  4. îndumnezeirea omului

4). FACTORII DE SEX

  1. televiziunea
  2. literatura
  3. relaţii extraconjugale
  4. pervertirea minţii

5). CONCLUZIE

6). BIBLIOGRAFIE

1). INTRODUCERE

Omenirea mileniului trei a pornit pe o pantă spirituală descendentă parcă fără precedent. Europa de Est scăpată din chingile comunismului, aflată într-o perioadă de tranziţie prelungită  şi o criză acută, scapă din vedere valorile creştine fundamentale,  mulţumindu-se doar cu aspectul declarativ al numelui de creştin,  viaţa şi spiritualitatea fiind golite de conţinut. 2 Timotei 3:2  Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţămitori, fără evlavie. România nu face excepţie de la această stare. Succesul material este acela care primează, iar din păcate, şi în biserică, „regula jocului” se numeşte realizare în plan profesional şi material[1]  Marcu 12:17  Atunci Isus le-a zis: „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Şi se mirau foarte mult de El.  Etica protestantă s-a erodat suficient de mult  pentru ca multe din bisericile noastre, să nu mai fie sare şi lumină. Matei 5:13  Voi Sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce îşi va căpăta iarăşi puterea de a săra? Atunci nu mai este bună la nimic decât să fie lepădată afară, şi călcată în picioare de oameni. Biserica are de luptat pe trei fronturi, ducând un război în plan cultural, sex şi spiritualitate (în afară de frământările interne), un război pe care pe care se pare  că îl pierde. Coloseni 2:8  Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Secolele XIX şi XX, au dus la definitivarea ideii scornite de Satan, în ideea că „veţi fi ca Dumnezeu”.[2] Pe de altă parte cea mai mare găselniţă a lui Satan este că „ el nu există.  Modernismul şi Pragmatismul au dorit ca Biserica să fie modernă[3]  mai actuală, dar schimbarea  formelor de închinare a dus şi la pierderea unora din funcţiile bisericii vizavi de textul din Fapte 2: 42.   Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pâinii, şi în rugăciuni. Paul Thilic  a redefinit termenii biblici[4]  lucru de care s-au folosit sectele şi cultele eretice, pentru a penetra creştinismul, dar sub această formă nu poate exista o comunicare reală între un credincios şi un eretic, sau necreştin.[5]  Misticismul face parte din modul indian de a trăi şi, în această ţară, el a fost practicat sub diferite  forme de-a lungul secolelor. Sunt mii de ani de când ţări ca India sunt celebre prin învăţăturile lor mistice care,  într-o mare măsură, stau la baza întregii lor culturi. Însuşi termenul de “guru”, care este atât de strâns legat de  misticismul de astăzi, e un cuvânt indian. Gurul era poate un maestru în diferite formă de învăţământ, în domenii  ca lupta şi muzica, dar poziţia avea şi conotaţii spirituale centrate deasupra structurii generale a religiei de stat  hinduse.[6] Pe de altă parte şi bisericile s-au schimbat  mult şi suntem martorii unor programe bisericeşti menite să satisfacă apetitul  simţurilor şi mândriei omeneşti[7]. Din păcate societatea este aceea care modelează bisericile şi nu Biserica este aceea care ar trebuii să fie diferită de lume, să se confrunte cu lumea şi să o transforme. Matei 5:14  Voi Sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte, nu poate să rămână ascunsă. Nu putem enumera toate sectele din România, care pot să influenţeze creştinismul, dar pe parcurs vom atinge câteva. Scopul alegerii aceste teme este de a arăta şi atenţiona pericolul care pândeşte Biserica lui Hristos, pericol care a planat atât asupra bisericii primare,  a Evului Mediu, cât şi asupra bisericii din mileniul trei, şi care constă în faptul a nu păstra puritatea învăţăturile creştine de bază şi modul în care se raportează credincioşii la lumea în care trăiesc şi la cultele eretice. Se va încerca o metodă de analiză a societăţii şi a influenţelor suferite de biserici în momentul actual.

 2). FACORII CULTURALI

După  revoluţia din 1989, România scăpată din chingile comunismului a devenit o ţară deschisă tuturor posibilităţilor, privită mai ales sub aspectul negativ al influenţelor americane, occidentale, sau orientale. Până în 1989, în ţară printre alte lucruri de import, în principal erau interzise pentru a fi introduse în ţară trei lucruri: arme, droguri şi biblii.  După acest moment ţara a fost realmente invadată cu absolut orice începând de la lucruri materiale, până la aspectul cultural  spiritual şi religios. Pentru mentalitatea românului tot ce este străin este şi bun. Multe dintre realizările românilor, în plan spiritual sau cultural, au rămas în uitare. În România interesul pentru cultura şi religia orientală există de multă vreme. Despre guru se credea că este dovada vie că Dumnezeu Se manifestă în carne în epoca contemporană; a-i  urma exemplul însemna să faci posibilă dobândirea idealurilor spirituale ale divinităţii. Dacă voiai să fii iniţiat în  cunoaşterea zeilor, atunci trebuia să urmezi învăţăturile acestui guru, căci el era cel care putea conduce la  Dumnezeu. Căutătorul sincer auzea o voce interioară, şi această voce îl conducea la un guru care urma să aibă  o influenţă asupra direcţiei speciale pe care trebuia s-o urmeze viaţa sa. El continua să ducă o viaţă normală,  dar gurul lui îi recomanda să-şi facă sadhana, sau exerciţii spirituale, mai ales în timpul sfârşitului de săptămână.  Unii adepţi înflăcăraţi şi-au abandonat modul obişnuit de trai şi s-au consacrat în întregime căutării contopirii  sufletului cu „Dumnezeu”[8]. Mircea Eliade a dezvoltat aceste ideii[9], „profunde  şi inedite”, ele având în general un ecou modest,  dar abia mai târziu în zilele noastre ele au luat un avânt considerabil. De fapt ele primează în gândirea multor credincioşi cochetând cu ele, şi acest lucru este periculos.

 televiziunea

Televizorul a avut un impact deosebit asupra credincioşilor, timpul de închinare trecând pe planul al doilea. Înainte de 1989, programele erau puţine, şi timpul de vizionare foarte scurt, primând cultul personalităţii, iniţiat de „cel mai iubit dintre pământeni”, ca după revoluţie, să se producă reversul.  Pe ecran sunt prezentate horoscoape[10], vrăjitoare, (Exodul 22:18  Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.), divertisment de orice natură, ştiri mai mult sau mai puţin importante, toate fiind în vogă.  Ideile oculte apar  sub cele mai neaşteptate forme. Există o similaritate între ocultism şi fenomenul OZN.[11] Aceste teorii, oferă oamenilor o falsă salvare extraterestră, fiind de fapt o deviaţie de la Cuvântul lui Dumnezeu. Romani 1:17  deoarece în ea este descoperită o neprihănire pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: „Cel neprihănit va trăi prin credinţă.” Filmele science – ficţion, au făcut credibile[12] puterile supranaturale, copiii şi tineretul ajungând să facă grave confuzii între realul de zi cu zi, şi imaginarul de pe ecrane, mai târziu ei dorind să deţină cu adevărat aceste puteri.   Proverbe 22:6  Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.  Au apărut şi filmele creştine, în care actorii joacă rolul Mariei,  al lui Moise, dar şi mai grav al Domnului Isus Hristos, şi se calcă astfel prunca a doua din Exodul 20:4  Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care Sunt sus în ceruri sau jos pe pământ sau în apele mai de jos decât pământul, iar dacă gândim în termeni Trinitari responsabilitatea este şi mai mare.  Sunt mulţi credincioşi care se mulţumesc cu vizionarea unui program religios, dar se pierde părtăşia cu ceilalţi credincioşi.

 Literatura

Literatura de ficţiune a apărut mai de mult, ştim că nu este adevărată, dar acum a părut şi literatura creştină de ficţiune[13] şi pentru mulţi există o periculoasă extindere de la Cuvântul lui Dumnezeu în domeniul imaginaţiei. Dar realitatea este alta : Psalmi 18:30  Căile lui Dumnezeu Sunt desăvârşite, Cuvântul Domnului este încercat: El este un scut pentru toţi cei ce aleargă la El. Literatura de proastă calitate este consumată în detrimentul unor opere care fac parte din Literatura Universală, sau a Bibliei şi în care există valori mult mai reale.  Ioan 17:3  Şi viaţa veşnică este aceasta: să Te cunoască pe Tine, singurul Dumnezeu adevărat şi pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu. Pe de altă parte cultele eretice asaltează creştinii cu o serie de manuale, broşuri, tractate. Ca exemplu avem Martorii lui Iehova cu „Turnul de veghe” care şi-au dat seama că sunt milioane de creştini declaraţi,  care nu sunt suficient de bine ancoraţi în Scriptură, fiind uşor să se desprindă de Biblie, pentru a adera la secta lor.[14]  Scriptura ne avertizează asupra acestor aspecte. Coloseni 2:8  Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos. Şi alte secte au înţeles acest lucru şi asaltează creştinismul cu literatură specifică. Doctorul Koch afirmă faptul că se merge şi mai departe şi face afirmaţia că în spatele multora mişcări pseudo- creştine, sau necreştine, citirea cărţilor ocultice şi aderarea la aceste mişcări, este un lucru periculos, persoana în cauză poate deveni medium, cu grave consecinţe asupra spiritualităţii.[15]  Cartea sa Be Here Now (Fii aici acum), un ansamblu de meditaţii şi tehnici în care se regăsesc multe imitaţii ale  creştinismului, a fost pe placul publicului. Dass vorbeşte în ea despre căutarea pură a credinţei şi despre  puritatea credinţei. Totuşi, în ochii iniţiatului (cum era Richard Alpert),  acest bătrânel scund era o personificare a iluminării universale. Pe el – şi pe discipolul său, Richard Alpert (acum  Baba Ram Dass) – trebuie să-i asculte lumea.[16] 2 Timotei 4:3  Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor. 4  Îşi vor întoarce urechea de la adevăr, şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite.

 sportul

A face sport nu este un lucru rău în sine, dar au apărut elemente noi care înseamnă mai mul decât sport în sensul că s-au înfiinţat tot feluri de cluburi şi societăţi care practică carate, yoga (în care realitatea ultimă este Brahma, care este un zeu hindus, deci un demon)[17], arte marţiale[18],  tot felul de meditaţii, cursuri de folosire a bioenergiei, iar în spatele acestui paravan se ascund tot felul de secte şi culte eretice dintre care unele cochetează cu  forţele ocultice. Bineînţeles tineretul este atras în primul rând, dar şi alte persoane în etate care aspiră la tot feluri de lucruri noi şi inedite, şi care nu au un orizont spiritual suficient de clar. Scriptura este clară în acesta privinţă. Evrei 12:2  Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-i era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Dacă sporul rămâne la nivel de activitate sportivă în sine, fără a tinde spre performanţă, şi nu mă refer aici ca exemplu la,  fotbal, box, alergare, etc, nu există nici o problemă în a dobândii o cupă de aur, argint sau bronz,  dar în privinţa  artelor marţiale lucrurile se schimbă, prin faptul că presupune dobândirea unor puteri specifice, dobândite prin contactarea forţelor demonice. Lucrul acesta este păcat.

 abordarea de la om la om

Cultele şi sectele eretice folosesc  abordarea de la om la om, care este invitat într-o discuţie, în care se foloseşte un limbaj religios creştin dar cu conotaţii şi semantici diferite[19], şi încearcă să le îmbrace într-o haină culturală adecvată.  Galateni 1:8  Dar chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie, deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema! Dialogul de felul acesta nu este benefic pentru credincios, care simte cum îşi pierde echilibrul spiritual. În loc ca noi să evanghelizăm, se stă foarte comod în biserică, iar mesagerii cultelor eretice preiau iniţiativa, aşa fac Martorii lui Iehova, Ştiinţa Creştină, Spiritismul, Scientologia, etc. Scopul lor final este de a opune Evangheliei un fals credibil şi comod, pentru a înşela oamenii.[20] Acest lucru îl face şi mas – media prin televiziune, ziare, reviste şi alte mijloace pentru a dezinforma, denigra şi a duce oamenii în rătăcire, pentru a fi mai uşor manipulaţi.[21]  Noi nu respectăm  Matei 28:19  Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Standardul de căpetenie pentru credincioşi trebuie să fie Sfânta Scriptură, şi nici un alt fel de literatură nu trebuie să influenţeze gândirea credinciosului, ei trebuie să ţină pasul cu realizările acestei lumi în diferite domenii, dar să nu fie contaminaţi de ea. Realizarea în diferite domenii, culturale, sportive, profesionale, trebuie să fie pe locul doi în viaţa credinciosului şi „ Marea Trimitere” din Mat : 28:18-20 ar trebuii să fie motivaţia fiecărui dintre noi. Mesajul Evangheliei este adesea o piatră de poticnire şi supărătoare pentru mândria omenească conform cu Romani 9:33  după cum este scris: „Iată că pun în Sion o Piatră de poticnire, şi o stâncă de cădere: şi cine crede în El, nu va fi dat de ruşine.”  şi deşi de multe ori nu avem succes, exeplul lui Ieremia este  util pentru noi. Cultele eretice, mascate sau nu prin ceea ce fac influenţează spiritualitatea credinciosului. Pericolul major vine totuşi din interior.  2 Petru 2:1-2.   În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică. 2  Mulţi îi vor urma în destrăbălările lor. Şi, din pricina lor, calea adevărului va fi vorbită de rău.[22]

 3). FACTORI SPIRITUALI

 religia minţi

Metafizica oferă o religie amintii, a intelectului şi o alternativă pentru oamenii „inteligenţi”[23]  care doresc o mântuire prin propriile puteri. Yoga oferă omului acest gen de mântuire, punând  accentul pe faptul că gândirea umană gândirea umană este cea mai mare din univers. Yoga aplicată în fiecare zi glorifică eul personal, dar adevărata decepţie va fi sub anticrist.[24]  În general, se crede că această Kundalini nu poate fi trezită în alt mod decât prin procedee specifice, însoţite  de semne specifice. Cu toate acestea, multe grupări oculte folosesc metode diferite pentru a trezi Kundalini (de  exemplu, metoda lui Edgar Cayce nu este cea a lui Avalon), dar rezultatele sunt asemănătoare, ceea ce arată  că trezirea are loc în moduri diferite. Astfel, “Kundalini” poate servi ca deghizare pentru activitatea demonică,  permiţând demonilor să-şi atingă scopurile prin metode diverse.[25] Pe de altă parte Meditaţia Transcedentală este o tehnică simplă, fără efort, ea se practică de două ori pe zi, nu este în sine o religie, nu presupune o credinţă anume şi are efecte imediate[26]. Dar Meditaţia Transcedentală face un lucru periculos în sensul că goleşte mintea umană care poate fi invadată de demoni[27]. Matei 12:43  Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte…. „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit…. 45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Deşi nu s-a făcut cunoscut publicului larg posedarea adevărată datorată MT, există cazuri cunoscute. Ocultiştii  înşişi avertizează că cei care caută fără să ştie ce caută pot deveni primele ţinte ale spiritelor rele. Meditaţia  de genul non-MT, totdeauna orientală, a ocazionat posedarea şi stări apropiate de nebunie. Meditaţia, inclusiv  MT, poate produce scrierea şi pictura automată, fenomene care nu pot avea loc fără demonizare. Este de  remarcat că înşişi demonii, cu care comunică mediumii, îşi încurajează subiecţii să practice meditaţia de tip  oriental – zicând chiar că în ea se găseşte însăşi cheia contactului cu spiritele. Această meditaţie este uneori  absolut paralelă cu genul MT, completată cu utilizarea obligatorie a mantrelor[28]. Gândirea Pozitivă a cărei campioni sunt liderii charismatici[29], chiar dacă mulţi nu ştiu ce înseamnă acest lucru, cu adevărat, este la fel de periculoasă.  Noua gândire este mişcarea care l-a înlăturat pe Dumnezeu din calculele minţii omeneşti şi a ridicat raţiunea la rangul de dumnezeu.  New Age este un conglomerat de sincretism religios, nedefinit în termeni clari, care luat fiinţă în anii şaptezeci. În ciuda celor o mie cinci sute de pagini de documente predate de gruparea MT în favoarea  pretenţiilor sale “nereligioase”, judecătorul H. Curtis Meanor a declarat că: “Singura concluzie posibilă este că  învăţăturile SCI/MT şi puja sunt de natură religioasă, nu există altă concluzie‚ acceptabilă’ sau rezonabilă”. (E  interesant de remarcat faptul că “promisiunea făcută lui Maharishi” semnată de orice profesor de MT declară că  el îşi recunoaşte datoria de a “servi Sfânta Tradiţie şi de a răspândi Lumina lui Dumnezeu tuturor celor care au  nevoie de ea” – A se vedea ultimul paragraf al capitolului următor). Şi totuşi, la conferinţa sa publică, fiecare  profesor de MT pretinde că “MT nu e o religie”[30]. El a pătruns şi în biserică prin aşa zisă „ Evanghelie a prosperităţii, şi prin ideea de gândire pozitivă[31]. Dar dacă suntem deplini în El, Galateni 2:20  Am fost răstignit împreună cu Hristos, şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine, ce completări mai poate aduce o religie, orientală, indiană sau de altă natură care nu face altceva decât să fie o amăgire a Satanei.

 sentimentele umane

Teofizia susţine că Dumnezeu trebuie experimentat în mod direct, dacă vrem să-L cunoaştem într-un anumit fel[32],   astfel se ajunge la un sistem filozofic şi religios de tip panteist, cu trăsături mistice cristalizate în secolele XIX şi XX[33]. Ea nu are nici o legătură adevărată cu relaţia de tipul  Dumnezeu Tatăl şi omul regenerat prin puterea Duhului Sfânt. Luca 6:12  În zilele acela, Isus S-a dus în munte să Se roage, şi a petrecut toată noaptea în rugăciune către Dumnezeu. În momentul în care rugăciunea creştină devine un şablon, a cărei încărcătură sentimentală este ignorată, ea devine un fel de mantră creştină,[34] dar fără vreun efect în domeniul relaţiei dintre om şi Divinitate. Isaia 59:1  Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, nici urechea Lui prea tare ca să audă, 2  ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru; păcatele voastre vă ascund Faţa Lui şi-L împiedecă să vă asculte! Din păcate mulţi dintre credincioşi vor să se simtă bine în biserică, şi mulţi clerici şi predicatori vor să placă oamenilor[35]. Nu există dragoste, se vorbeşte tot mai puţin despre păcat, de păcatele din biserică cum ar fi invidia, răutatea, mândria, bârfa, minciuna, lupta pentru putere, adică roadele firii pământeşti. Galateni 5:19  Şi faptele firii pământeşti Sunt cunoscute, şi Sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, 20  închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, 21  pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

 psihologia creştină

A apărut în scenă modernă şi psihologia creştină care este o altă amăgire a oamenilor. Se face afirmaţia că lumea modernă este influenţată şi modelată de psihologie[36] în contrast cu avertismentul din Biblie din Iacov 3:13  Cine dintre voi este înţelept şi priceput? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! 14  Dar dacă aveţi în inima voastră pizmă amară şi un duh de ceartă, să nu vă lăudaţi şi să nu minţiţi împotriva adevărului. 15  Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească (Greceşte: sufletească.), drăcească. În cadrul acestei discipline se studiază senzaţiile, percepţia, imaginaţia, afectivitatea, temperamentul, caracterul, etc,  enumerând doar câteva dintre ele, dar care prezintă un teren alunecos, cu un grad mare de risc. Câţi dintre credincioşii care studiază psihologia, au un bagaj mare de încărcătură biblică, literatură creştină, sau teologică, pentru a contrabalansa riscul la care se expun. D-ea lungul istoriei au fost numeroase glasuri care au afirmat faptul că filozofia este necesară creştinismului, iar altele au afirmat contrariul. Credinţa sau puterea credinţei poate fi denaturată în scopuri negative, nefiind în acest caz vorba despre credinţa în Dumnezeu.  Matei 12:43  Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte. 44  Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită. 45  Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”Golul lăsat în inimă prin abandonarea credinţei, este umplut de parapsihologie, ocultism,[37] etc. În final prin aceste practici se ajunge la o închinare directă în faţa lui Satan. Unii evanghelici au împrumutat psihologia şi metodologia practicilor şi standardelor din lume[38], în contrast cu ce spune Biblia  în  1 Corinteni 1:17  De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia: nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică. (Ocultismul şi alte practici necreştine, sunt o rătăcire fiind interzise de Dumnezeu. Exodul 22:18  Pe vrăjitoare să n-o laşi să trăiască.  În mod categoric ele implică contacte demonice[39] care sunt ostile creştinismului.

 îndumnezeirea omului.

Setea de putere îşi face simţită prezenţa şi în biserici.[40] 2 Petru 2:3  În lăcomia lor vor căuta ca, prin cuvântări înşelătoare, să aibă un câştig de la voi. Dar osânda îi paşte de multă vreme, şi pierzarea lor nu dormitează.  Există o tentaţie reală a puterii celor mulţi, care pretind faptul că vor să-l cunoască pe Dumnezeu, dar în realitate o face doar pentru o slavă deşartă, şi a manipula,[41]  dar sigurele puteri acceptarea de creştinii autentici sunt Darurile Duhului Sfânt din Gal. 5: 22-23. De fapt mulţi dintre aşa zişii credincioşi, încearcă să se afirme, eul personal fiind pe primul loc. Isaia 2:12  Căci este o zi a Domnului oştirilor împotriva oricărui om mândru şi trufaş, împotriva oricui se înalţă, ca să fie plecat. Se produce astfel procesul întoarcerii omului spre sine ceea ce înseamnă o îndumnezeire a omului, ceea ce este un păcat. Păcatul de bază nu este mândria ci chiar cel pomenit mai sus, păcat de care s-a făcut vinovat Adam şi rasa umană. Dorinţa omului de a fi apreciat, a condus inevitabil la căderea multora dintre lideri creştini de la credinţă. 2 Timotei 4:10  Căci Dima, din dragoste pentru lumea de acum m-a părăsit, şi a plecat la Tesalonic.….. Omul merge mai departe şi doreşte să exploreze supranaturalul, dar aceasta este o atitudine de răzvrătire faţă de Creator[42]. El doreşte puteri supranaturale şi astfel invocă puteri ostile lui Dumnezeu[43]. Matei 7:22  Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”. Oamenii umblă să dobândească o proprie neprihănire, o slavă deşartă, (ca şi iudeii din timpul lui Hristos ), dar numai Duhul Sfânt convinge omul de păcat. Ioan 16:8  Şi când va veni El, va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata,  pe când firea caută justificare. Lauda în biserică,  înălţarea eului personal, este tema unui mare procentaj de predici creştine[44]. Credinţa adevărată este o credinţă în Dumnezeu şi  este în primul rând o credinţă a minţii dar şi o schimbare a inimi, care este puternic ancorată în Cuvântul lui Dumnezeu. Sentimentele umane îşi au locul în părtăşia pe care o are credinciosul cu Dumnezeu şi cu Biserica, factorul unificator fiind Duhul Sfânt. Efeseni 5:23  ………….., după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Există zone interzise în Biblie în care ne opreşte să ne aventurăm. De asemenea în mintea şi inima noastră Dumnezeu trebuie să fie pe primul loc.

 4)FACTORII DE SEX

 televiziunea

Majoritatea programelor de televiziune abordează sexualitatea mai ales sub aspect negativ. Filmele şi alte programe trebuie să aibă o încărcătură sexuală pentru a fi atractive, intervenind nu calitatea ci preţul de piaţă. Chiar şi în unele reportaje despre animale se surprinde foarte des aspectul reproducerii. Este suficient ca să priveşti, nu este obligatoriu să faci păcatul şi în trup. El există şi sub aspectul mintal, te uiţi şi pofteşti în inima ta : Matei 5:27  Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” 28  Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui[45].  dar tot păcat rămâne.  Căsătoria este actul de bună voie prin care un bărbat şi o femeie consimt să trăiască împreună toată viaţa.  Bărbatului îi este îngăduit a avea o singură femeie, ca soţie; la fel şi femeii îi este îngăduit să aibă un singur bărbat, ca soţ.  După moartea unuia din soţi, cel rămas se poate căsători. 1 Corinteni 7:39  “O femeie măritată este legată de lege câtă vreme îi trăieşte bărbatul; dar dacă-i moare bărbatul, este slobodă să se mărite cu cine vrea, numai în Domnul.[46]”  În calitate de creştin după ora 24, dar chiar şi mai devreme trebuie să fii atent ce fel de canal de televiziune alegi pentru vizionare. Prin faptul că televiziunea ocupă un loc important în viaţa cotidiană, ea oferă o educaţie de prost gust şi cu tendinţe agresive în domeniul depravării umane, pe care îl accentuează. Biblia spune altfel : În cazul de adulter dovedit sau a unei părăsiri răutăcioase a căminului, credem că Sfânta Scriptură admite divorţul. Matei 19:9  “Isus le-a răspuns: ‘Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, afară din pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte

 literatura

La toate chioşcurile de ziare, poţi să găseşti reviste şi broşuri în care eşti asaltat de subiecte de acest gen. Mai grav este faptul că şi copii au acces la ele. Una din cele mai vândute cărţi din anul 2000 a fost Farmecul discret al adulterului, carte care reflectă prin succesul ei tendinţele oamenilor contemporani. Civilizaţia secolului XX, a ajuns o junglă sexuală[47]. Există o adevărată industrie în literatura pornografică, şi care aduce profituri enorme. La capitolul moralitate, raportat la etica din Scriptură stăm cel mai prost. Ceea ce seamănă omul aceea va secera şi aşa zisa libertate te transformă de fapt în rob al păcatului. Romani 1:28  Fiindcă n-au căutat să păstreze pe Dumnezeu în cunoştinţa lor, Dumnezeu i-a lăsat în voia minţii lor blestemate, ca să facă lucruri neîngăduite. 29  Astfel au ajuns plini de ori ce fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; Sunt şoptitori, 30  bârfitori, urâtori de Dumnezeu, obraznici, trufaşi, lăudăroşi, născocitori de rele, neascultători de părinţi, 31  fără pricepere, călcători de cuvânt, fără dragoste firească, neînduplecaţi, fără milă. Dacă se calcă porunca lui Dumnezeu, oamenii suferă consecinţele, fiindcă :  Plata păcatului este moartea (Rom. 6:23). Cu ce fel de informaţii se  hărănesc oamenii din punct de vedere spiritual, acele informaţii vor fi procesate de mintea lor, în cazul de faţă sub aspectul negativ. Se pune întrebarea câţi dintre tineri, sau adulţi citesc o literatură de calitate, chiar dacă nu este de factură creştină. În revista Divine Times din ianuarie-februarie 1979 se află un  articol conţinând douăzeci şi patru de fotografii ale lui Maharaj Ji şi intitulat “Fotografiile secrete şi revelate ale  lui Dumnezeu”, şi în el se regăseau pretenţiile la atotputere. Desigur, adevăratul Dumnezeu vede aceste  pretenţii cu un alt ochi: “Inima ţi s-a înălţat, şi tu ai zis: Eu sunt Dumnezeu, şed pe scaunul lui Dumnezeu… de  aceea, pentru că îţi iei voia ta drept voia lui Dumnezeu… vei muri de moartea celor necircumcişi” (Ezechiel  28:2,6,10)[48].

 relaţii extraconjugale

Rata divorţurilor a ajuns să fie alarmantă nu în lume ci chiar în biserici. Mai mult, persoane divorţate, cântă în cor sau au tot felul de activităţi în biserică. Societatea modernă a dezlănţuit un război fără precedent împotriva familiei.[49]  Pe de altă parte, pacea şi înţelegerea sunt mai importante decât o învăţătură sănătoasă ancorată în Scriptură şi preferăm să ne ocupăm de subiecte contemporane şi mondene.[50] Natura noastră păcătoasă nu opune rezistenţă la păcat şi ne complace-m în îndepărtarea faţă de Dumnezeu. Se calcă în mod deliberat porunca a şaptea din Exod 20, şi   Matei 5:31  S-a zis iarăşi: „Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.” 32  Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.5: Matei 5:31  S-a zis iarăşi: „Oricine îşi va lăsa nevasta, să-i dea o carte de despărţire.” 32  Dar Eu vă spun că ori şi cine îşi va lăsa nevasta, afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; şi cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte. Iubirea aproapelui nu presupune relaţii cu partenera sa. Se ajunge la divorţ prin a pofti, şi prin relaţii extraconjugale. În Evrei 13:4 Cuvântul spune : căsătoria să fie ţinută în toată cinstea. Într-un studiu făcut acum 15 ani, 75 % dintre bărbaţii căsătoriţi  şi 60 % dintre femei au avut relaţii extraconjugale[51].   Din 10 fete, 8 îşi pierd virginitatea până la 18 ani. Mai grav în Arad există o mişcare denumită Familia, cu blazon creştin, dar admit relaţii sexuale libere între membrii grupării lor.[52] De asemenea şi rata avorturilor este foarte mare,  familiile din biserică au unul sau doi copii, chiar şi în cazul pastorilor. Rezultă printre altele şi o populaţie îmbătrânită. Din religiile orientale apar alte învăţături. Deseori oamenii sunt sfătuiţi de către ghizi spiritişti, de către adepţi ai reincarnării sau de către vindecători-mediumi să comită adulter sau să divorţeze pentru că nu s-ar fi căsătorit chipurile cu adevăratul lor “suflet-frate/soră”, adică cel cu care ar fi trăit într-o  viaţă precedentă. Dacă aceşti subiecţi doresc să înainteze din punct de vedere spiritual, ar trebui atunci să se  alăture acestui nou partener sub ameninţarea de a suferi consecinţele karmice. [53]

 Pervertirea minţii

Biblia ne îndemnă să „ fugiţi de curvie”, cuvântul grecesc este poreneia. 1 Corinteni 6:18  Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său, care implică toate formele în care conceptul de sexualitate permis de Dumnezeu este deformat. El este un păcat în trup, iar porunca a şaptea se poate traduce  prin a nu avea relaţii sexuale nelegitime cu altcineva[54]. Dar în primul rând acest păcat este un păcat al minţii, care ulterior se poate traduce şi în practică. Dacă se calcă porunca a şaptea se mai calcă şi câteva porunci, cum ar fi a treia, a opta,  nouă şi zece. Pavel îl îndeamnă pe Timotei să fugă de poftele tinereţii. 2 Timotei 2:22  Fugi de poftele tinereţii, şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată.  Un alt mare păcat al omului este mândria, el ţine să fie bine văzut.  Filipeni 2:3  Nu faceţi nimic din duh de ceartă sau din slavă deşartă; ci în smerenie fiecare să privească pe altul mai presus de el însuş,  iar smerenia a devenit desuetă. Telenovela preferată, microbiştii, un serial din care ai pierdut un episod anume, a devenit o problemă pentru un credincios. Dar cuvântul citit sau învăţat, are impact real asupra vieţii spirituale, prin ajutorul Duhului Sfânt. De cele mai multe ori nu Biblia este hrana noastră spirituală, ci folosim tot felul d surogate, şi fiind săraci în faţa ispitelor cedăm mult prea uşor. Se ajunge din păcate la o situaţie în care păcatul nu mai este recunoscut ca păcat, pentru că avem o minte stricată şi pervertită. Religiile orientale au un impact major. Mişcarea Hare Krishna  Una dintre caracteristicile acestei grupări este faptul că membrii ei cred că pot atinge iluminarea cântând  numele zeului lor – şi acesta este motivul pentru care cete de oameni defilează pe străzile oraşelor cântând  “Hare Krishna” sau “Hare Rama”, Krishna şi Rama fiind cele două nume ale zeului lor. Melopeea este adesea  însoţită de transe şi devoţiune extatică[55].

 5). CONCLUZIE

Dumnezeu alege pe Avram  Isac şi Iacob iar din mari partriahi apare pe scena istoriei poporul evreu, care trebuia să fie o lumină a neamurilor, având ca scop glorificarea lui Dumnezeu. (Deutr. 4:4-9). Deşii ei nu îşi îndeplinesc mandatul, fiind duşi în robie , şi o mică parte repatriaţi, Dumnezeu îşi îndeplineşte promisiunea făcută lui David, şi Mesia cel promis se Întrupează şi face Lucrarea Ispăşitoare pentru păcatele omenirii. Apariţia creştinismului a avut acelaşi rol de a fi lumina neamurilor. Religiile necreştine , sectele, cultele eretice,  ect, au avut ca scop de a prezenta un fals credibil, fiind o lucrare a diavolului. Mormonii , Hare Crisna,  Budismul Zen, Sahaja Yoga[56],  şi altele au negat divinitatea lui Hristos, şi Doctrina Trinităţii[57]. Ele prosperă în perioade de tranziţie sau instabilitatea socială[58]. Aceşti guru continuă să vină în Occident. Un lucru este limpede: aduc cu ei învăţături distrugătoare ale  moralităţii, ale spiritualităţii inteligente şi ale valorilor creştine. Pledoaria lor făţişă în favoarea diferitelor forme  de ocultism (de exemplu yoga), a spiritismului, a imoralităţii sexuale (de exemplu tantra) a ruinat mii de vieţi. Fie  că este vorba de Hare Krishna care e un atac la adresa caracterului sacru al căsătoriei, femeii şi familiei, fie că  e vorba de ritul de posedare divină şi anarhia socială a lui Bubba Free John, ori de credinţa lui Meher Baba că  nebunia este o formă de înaltă spiritualitate, ori de spiritismul lui Ram Dass, ori de ciudatele experienţe oculte  ale lui Muktananda, ori de eforturile lui Paramahansa Yohananda de a “hinduiza” creştinismul, etc…, mai  devreme sau mai târziu va trebui plătit preţul angajamentului personal. Adevăratul înţelept e cel care evită tot  ce este “înţelepciune” şi “spiritualitate” orientală[59].  În confruntarea dintre ele şi creştinism, în mod obligatoriu, termenii şi conceptele biblice trebuie să fie în mod clar definiţi, pentru a exista un dialog adevărat. Creştinismul nu este deloc o cale simplă, căci ni se cere să abandonăm ceea ce iubim,  orgoliul nostru, succesul şi stima de sine, tendinţa de a ne demonstra singuri valoarea,[60] alternativa fiind succesul de sine care au devenit importante şi în biserică.  Cu cât o biserică este mai mare cu atât mai mult este considerată o biserică de succes. Credincioşii care fac parte din „mega bisericii”, au înţeles că au probleme şi s-au format grupuri mai mici de rugăciune şi părtăşie, dar tot aparţinând bisericii. Smerenia a devenit ceva demodat. Credinţa este ceva ce ai înţeles şi realizat prin revelaţia personală prin Cuvânt,  iar adevărata părtăşie cu Hristos şi Biserica, o are doar cel care este regenerat, Născut din Nou. Nu se poate ajunge la dorinţa de „îndumnezeirea” omului, dacă suntem Născuţi din Nou, şi ancoraţi în Sfânta Scriptură. Factorii culturali, sex, literatură, sport, televiziune, şi alte forme, pot să influenţeze în mod negativ, datorită presiunii pe care o exercită. Mulţi credincioşi se raportează la factorii culturali, sau secte şi culte eretice, respingându-le în mod declarativ, dar acceptând în mod tacit învăţăturile lor. Alţii pur şi simplu părăsesc biserica. După 1989, a avut loc un proces de divizare a bisericilor, de coborâre a standardelor spirituale. La acest proces şi-au adus aportul factorii culturali şi sectele, cultele eretice, şi religiile orientale. Acolo unde învăţătura a rămas curată, factorii culturali sau ereziile nu au avut nici un succes. Întotdeauna mandatul cultural trebuie subordonat mandatului spiritual.

 6). Bibliografie:  

Dave, Hunt. T.A. McMahon   Seducerea Creştinătăţii, Editura Agape. 1995

Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei Pap

John, F. MacArthur   Când sarea îşi pierde gustul, Editura   „AGAPE”   Făgăraş copyright 1997

Martin, Walter  Împărăţia Cultelor Eretice,   Editura Cartea Creştină Oradea 2001

Religii noi în România, de Constantin Ciucu

Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu

VALEA, ERNEST   Creştinismul şi Spiritualitatea indiană, Editura ARIEL, Timişoara, 1996

CELE 10 PORUNCI de Cristian Bărbosu Editura MULTIMEDIA Arad 2001

Sait www.theophilos.3x.ro

Sait http://www.baptist-tm.ro/

 Ardelean Viorel   

[1] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 13

[2] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei Pap, pag 13

[3] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag 12

[4] Împărăţia Cultelor Eretice, de Walter Martin, pag 22-23

[5] Împărăţia Cultelor Eretice, de Walter Martin, pag 22-23

[6] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[7] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag 14

[8] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[9] Religii noi în România, de Constantin Ciucu pag 105

[10] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 9-10

[11] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 9-10

[12] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 50

[13] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 51

[14] Împărăţia Cultelor Eretice, de Walter Martin, pag 158-159

[15] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 28

[16] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[17] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 40

[18] Religii noi în România, de Constantin pag 106

[19] Împărăţia Cultelor Eretice, de Walter Martin, pag 476

[20] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 8

[21] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag 73-79

[22] N a.  o lucrare de rătăcire

[23] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 5

[24] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 5

[25] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[26] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag  pag 47

[27] Creştinismul şi Spiritualitatea Indiană de Ernest Valea pag 42

[28] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[29] Creştinismul şi Spiritualitatea Indiană de Ernest Valea pag  49

[30] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[31] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 67

[32] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 25

[33] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 25

[34] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 25

[35] Tendinţe şi practici oculte, în creştinismul contemporan de Timotei pag 25

[36] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 31

[37] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag  35-43

[38] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag 8

[39] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 31

[40] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 10

[41] Când sarea îşi pierde gustul. de Jhon  F. MacArthur, pag  115

[42] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 24

[43] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 24

[44] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 66

[45] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 36

[46]   Sait http://www.baptist-tm.ro/

[47] Devieri de la calea vieţii de Cristian Moisescu, pag 18

[48] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[49] Seducere Creştinătăţii de Dave Hunt, T. A. Mc Mahon, pag 66

[50] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 162

[51] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 162

[52] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 162

[53] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[54] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 153

[55] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[56] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 150

[57] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 150

[58] CELE 10 PORUNCI se Cristian Bărbosu pag 150

[59] Sait http://www.theophilos.3x.ro

[60] Religii noi în România, de C.  Constantin pag 5

Când barba, sutana și crucea nu mai sunt îndeajuns. Câteva revelații de campanie / Valentin Făt 26 NOIEMBRIE 2014

download

Atât de tare ne-am bucurat de victoria lui Klaus Iohannis la alegerile prezidențiale, încât aproape că am pierdut din vedere câteva aspecte deosebit de importante. Pentru cine a avut ochi să vadă, perioada alegerilor a fost una a revelațiilor și nu mă refer doar la lumea politică. S-a observat deci, fără eforturi considerabile (!), apariția unei noi generații. Pentru că ne aflăm în contextul alegerilor, am putut să observăm și opțiunile politice ale acestei noi generații. De fapt am văzut mult mai clar ce nu-i place, decât ceea ce-i place. Am văzut că oamenii nu mai sunt dispuși să accepte corupția și disprețul sistemului și că sunt gata să taxeze derapajele. Consider însă că ar fi interesant și important deopotrivă, să privim câteva clipe la opțiunile religioase ale acestei generații. Cred că nu doar clasa politică, dar și preoții, pastorii și biserica, în general, au foarte multe de învățat din săptămânile acestea.

Nu sunt dogmatic în afirmațiile pe care urmează să le fac. Mai degrabă este vorba despre presupuneri, dar cred că sunt presupuneri cu un temei destul de solid în realitate. Astfel o parte din această nouă generație nu este doar anti-sistem politic corupt, ci și anti creștinism și, în mod deosebit, anti-biserică. Cei care au avut ochii deschiși au putut să vadă lucrurile acestea cu mult timp înainte de alegeri. Această aversiune față de creștinism se bazează, parțial, pe argumente. În opinia mea însă, nu argumentele solide sunt forța principală care generează aversiunea. În general este vorba de argumente slabe, adeseori aduse de oameni care nu prea pricep credința creștină. Care e atunci problema?

(1) Corupția, compromisul observate în sânul bisericii. Biserica permite politicului să pătrundă în viața ei de alegeri, iar între alegeri politicul permite, ca răsplată, bisericii, să se amestece în treburile lui. (este de notat problema orelor de religie, fonduri pentru construcții etc. etc.) Aceasta este corupția sistemului, dar trebuie să amintim și corupția măruntă, pe care omul o simte direct pe pielea lui: plătește la înmormântări, plătește la nunți, comerțul cu obiecte religioase.  Întotdeauna când oficiez un serviciu de înmormântare pentru un membru al bisericii noastre al cărui familie este ortodoxă, oamenii se uită foarte mirați la mine când refuz banii și le spun că noi nu percepem taxă pentru actele de cult.  Să punem însă pietrele jos. Corupție există și la evanghelici. Da, corupție. Și la noi se amestecă biserica și politicul. Pastorii trăiesc adesea cu impresia că ”micile” aranjamente nu se observă. Fals! Se observă și sunt taxate, în mod special de tineri.

(2) Prostia, ignoranța. Îmi cer scuze că trebuie să fiu atât de direct, dar nu am găsit  cuvinte mai bune. Pentru foarte mulți credința creștină se rezumă la ritualuri  prea puțin înțelese, dar care sunt practicate cu obstinație și îndârjire, în speranța că or face ele ceva bun. Ca băbuța care a fost întrebată ce face ceaiul pe care îl bea și care a răspuns ”știe el ce are de făcut înăuntru.”Este foarte trist că biserica nu are niciun interes în a stopa aceste ”cumplite meșteșuguri de tâmpenie.” Revin din nou în ograda evanghelică. Dragostea noastră nemăsurată de kitschuri, teama de semnul fiarei, predicile slab pregătite, studiile biblice în carul cărora fiecare spune ce vrea…

Corupția și ignoranța sunt deci cele care dau forță, argumentelor împotriva creștinismului, cele mai multe foarte slabe. (Prea puțini atei cunosc argumentele serioase ce pot fi aduse împotriva creștinismului…În general aceștia sunt mai rezervați, pentru că le cunosc și pe cele bune ale creștinilor.)  Să înțelegem deci că am ajuns vremuri în care postularea autorității nu mai e suficientă. Faptul că te cheamă preot, pastor, ai sutană sau barbă nu îți conferă automat autoritate. Să ne lepădăm de orice formă de compromis bisericesc ca de cel rău. (cele două sunt oarecum sinonime.) Să prezentăm credința relevant și argumentat. Să înțelegem că o predică înseamnă mai mult decât trei puncte care încep cu ”co-” și ”re-.” Să redescoperim profunzimea învățăturii biblice și să ne supunem.

Foarte important pentru păstori: să ciulim urechile la mediul virtual și să ascultăm mesajul pe care ni-l transmite, întrebările pe care le adresează. Să mai ieșim un pic din lumea amvoanelor, a ședințelor și a conferințelor.

Faptul că biserica s-a implicat într-o asemenea măsură în această campanie, a trezit și a întărâtat multe spirite. Să ne oprim, să cugetăm și să acționăm. Biserica poate să trateze ceea ce se întâmplă ca o chemare la reformare, la transformare.

dead-church

Bine ar fi să se trezească înainte ca manifestanții furioși să apară la ușă și să ne spună că lumea ar fi mult mai frumoasă fără noi.

Mai multe articole de Valentin Făt pe:https://valentinfat.wordpress.com/

https://ardeleanlogos.wordpress.com/apologetica/cand-barba-sutana-si-crucea-nu-mai-sunt-de-ajuns-cateva-revelatii-dupa-campanie/

Cel mai bun prieten – de Emanuel Munteanu

download

Subiectul acesta este unul foarte popular, dar poate prea puțin înțeles. Cei talentați pot scrie frumos despre acest subiect, dar realitatea este că există foarte puțini prieteni adevărați în viața noastră. Cineva îmi spunea odată că poți avea doar un singur prieten care să fie „cel mai bun”. O persoană cu care să împărtășești lucruri pe care nu le poți spune nimănui este greu de găsit. Chiar Scriptura spune acest lucru: „Mulți oameni își vor vesti propria bunătate, dar cine va găsi un om credincios?”(Proverbe 20:6) Pentru cei care își doresc un astfel de prieten vestea bună este că se poate. În ciuda unor experiențe triste care poate ne-au descurajat, putem spera și ne putem ruga pentru o astfel de persoană în viața noastră. Mă refer acum la tinerii care vor citi aceste rânduri și nu sunt încă căsătoriți, și care doresc o astfel de relație sănătoasă, aprobată de Scriptură. Există astăzi în mediul creștin evanghelic o practică pe care Scriptura nu o aprobă, ci o sancționează: prietenia între un tânăr și o tânără, mascată de multe ori de așa zise „intenții serioase”. Astfel de relații, care nu onorează un copil de Dumnezeu, se sfârșesc de cele mai multe ori cu răni, lacrimi, și chiar consecințe nedorite. M-am gândit să scriu pentru cei care doresc un astfel de prieten trei lucruri care se văd atât de frumos în caracterul Domnului Isus. Trei lucruri pe care El le-a arătat față de ucenicii Săi, și care au cimentat între ei o relație de dragoste, în care au mers până la moarte, pentru prietenul cel mai bun. Mai întâi El și apoi unul câte unul, fiecare a mers până la capăt drumul prieteniei adevărate.

Prima trăsătură a unui prieten adevărat este dispoziția de se smeri pentru binele celuilat. Ioan 13:5 este scena umitoare în care El, care era cel mai mare, se coboară pentru a le spăla picioarele. Fără nicio ezitare, dorea ca ceea ce ar fi putut împiedica părtășia lor să fie dat la o parte. Și pentru aceasta El s-a coborât, lăsând un model și pentru noi: „fericiți sunteți dacă le veți face.

A doua trăsătură este comunicarea fără rezerve. „Toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut.” Ioan (15:15). Doi prieteni care nu-și ascund nimic, care au o mare încredere unul în celălat și care-și pot deschide inima fără rezerve de a comunica orice lucru.

A treia trăsătură este dispoziția de a ierta. Vă mai aduceți aminte de Petru? De declarațiile lui de prietenie? „…cu Tine sunt gata să merg și la închisoare și la moarte” (Luca 22:33). Chiar după ce Petru a tăgăduit a treia oară că-L cunoaște, urmeaza ceva divin: „Și Domnul întorcându-se a privit la Petru”. Deja iertat. Acea privire spunea, „Petru, rămânem prieteni. Cei mai buni prieteni!”

Poate cineva se întreabă: „mai există astăzi asemenea persoane?” Răspunsul este: Da! Aceste trăsături divine care s-au văzut atât de clar în caracterul Lui, sunt trăsăturile pe care Duhul Sfânt le formează în toți cei care se bucură de libertatea creștină. Acea trăsătură descrisă de Pavel, un alt minunat prieten al Domnului Isus: „Iar noi toţi, privind ca într-o oglindă, cu faţa descoperită, gloria Domnului, suntem transformaţi în acelaşi chip, din glorie spre glorie, întocmai ca de la Duhul Domnului.”(2 Corinteni 3:18). Curaj, rugăciunea făcută cu credință va găsi răspuns înaintea Domnului și El te va ajuta și pe tine să poți avea o asemenea relație.

Prietenia… o binecuvântare sau o cursă – de Costi Dosinescu

Cuvântul „prietenie” înseamnă mai mult decât o amiciție, cunoștință, coleg sau cineva cu care ai anumite legături de conjunctură. Astfel mă gândesc la textul din Evanghelia după Ioan capitolul 15, versetele 13-15, unde Domnul Isus vorbește ucenicilor cu scopul de a-i învața ce înseamnă prietenia. El se referă la cea mai înaltă formă a prieteniei, pe care numai El a realizat-o și viața Sa ne este descrisă pentru a sădi în noi dorința de a-L urma: „Nimeni nu are iubire mai mare decât aceasta, ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii Mei, dacă faceţi ceea ce Eu vă poruncesc. Nu vă mai numesc robi, pentru că robul nu ştie ce face stăpânul său; ci v-am numit prieteni, pentru că toate câte am auzit de la Tatăl Meu vi le-am făcut cunoscut”. Pe scurt, vedem că în relația de prietenie există câteva caracteristici :

– dăruire — El a mers până la moarte pentru noi;
– menținerea prieteniei — nu poți avea o relație de prietenie cu cineva care nu ține cont de anumite reguli și dorințe ale celui cu care intră în această relație;
– sinceritate — în relația de prietenie inimile se deschid pentru a cunoaște gândurile, planurile, sentimentele celuilalt.

Dumnezeu l-a creat pe om și apoi a spus: „nu este bine ca omul să fie singur…”. Acest verset se referă în mod direct la familie, Dumnezeu i-a dăruit lui Adam o soție, pe Eva. Omul nu a fost creat pentru a trăi singur, ba mai mult, Biblia chiar acuză omul care trăiește în singurătate: „cine se izolează caută plăcerea lui, este cu totul împotriva oricărei înțelepciuni”  (Proverbe 18:1). Așadar, omul este o ființă socială care are nevoie de semenii săi și interacționează cu ei.

În cazul unei prietenii, trebuie să ne punem câteva întrebări: care este motivul pentru care ne împrietenim cu cineva? Ce dorim de la prieteniile pe care le legăm? Unde ne vor duce acestea? Avem nevoie de orice relație de prietenie?

Tinerii, adolescenții, simt cu toții nevoia de a aparține unui grup, sau de a dezvolta prietenii și mai târziu de a-și întemeia o  familie. Unii dintre noi poate au gustat deja roadele amare ale unei prietenii nepotrivite, sau poate alții se află într-o astfel de prietenie.

Realizând că niciun om nu ar putea răspunde la toate întrebările pe care le au tinerii, dorința mea este să vedem ce ne spune Dumnezeu în Cuvântul Său în privința relațiilor și prieteniilor pe care le legăm. Părinții credincioși își instruiesc copiii astfel încât ei să capete obiceiuri bune, obiceiuri care să-i ajute mai târziu să-L slujească pe Domnul. În funcție de prieteniile pe care le legăm, caracterul nostru, obiceiurile și viața noastră pot căpăta o direcție bună sau rea. În 1 Corinteni 15:33 citim un avertisment: „Nu vă amăgiți: Tovărășiile rele strică obiceiurile bune!”, astfel ceea ce au investit părinții în creșterea copiilor, poate fi stricat în momentul în care se leagă o tovărășie greșită. Tot ceea ce ei au construit cu multă dragoste și responsabilitate poate fi distrus de aceste tovarășii greșite.

În Proverbe 1:8,9 fiul (fiica) este povățuit să asculte îndrumarea tatălui său și să nu părăsească învățătura mamei, iar pericolul este arătat începând cu versetul 10, unde sunt descriși niște păcătoși ce dau târcoale pentru a-l abate pe tânărul (tânăra) instruit după gândul lui Dumnezeu. Observăm că, pentru a exercita o astfel de influență asupra tânărului, aceștia trebuie să aibă legătură cu el, în verset fiind menționată învoiala. Amos 3:3 spune: „Pot să meargă împreună doi, fără să se fi învoit?”.

Sfatul pentru o astfel de „priete nie” este atât de clar: „fiul meu, – să nu porneşti la drum cu ei, fereşte-ţi piciorul de cărarea lor” (Proverbe 1:15). Dragul(a) meu(a), te rog oprește-te puțin și analizează-ți prieteniile, vezi încotro te duc relațiile pe care le ai, ce sfaturi primești, ce activități desfășori împreună cu prietenii tăi? Acest lucru nu înseamnă că suntem chemați să nu avem niciun fel de relație cu oamenii din jur, însă, trebuie să fim atenți în permanență până unde putem înainta în relațiile pe care le avem.

Sunt multe exemple în Biblie lega te de prietenii rele care au dus ladistrugere, iar pentru cei care au dorința sinceră de a descoperi adevărul și să ia aminte la ele, menționez câteva din acestea:

– 2 Samuel 13: Prietenia lui Amnon cu Ionadab, un om șiret, finalul a fost moartea.
– 1 Împărați 22: prietenia lui Iosafat cu Ahab, puțin a lipsit ca Iosafat să sfârșească rușinos.
– Geneza 34: biata Dina, fiica lui Iacov, din dorința de a cunoaște preocupările, felul de a fi al fiicelor Sihemului a sfârșit înjosită…

O mare binecuvântare este pentru tânărul (tânăra) care ia aminte la Cuvântul lui Dumnezeu. El(ea) este scutit(ă) de multe răni sufletești, dar și trupești. Prieteniile lumii acesteia rămân un real pericol pentru tânărul și tânăra care dorește să-l urmeze pe Domnul. Însă, pentru a fi scutit de prietenii nepotrivite și înainte de orice prietenie cu oamenii, este nevoie de o relație personală cu Prietenul care nu a dezamăgit niciodată pe nimeni.Drag suflet, ai nevoie de o relație de prietenie cu Domnul Isus! Prietenia cu El este atât de scumpă și are o valoare veșnică! El Și-a arătat la Golgota, pe cruce, dorința de a intra în această relație cu fiecare dintre noi. Să nu gândim niciodată că Domnul are nevoia acestei relații, noi suntem cei care avem nevoia urgentă și permanentă cu El. În această relație nu se intră decât prin pocăință și acceptarea unei vieți de ascultare față de El. „Împrieteneşte-te cu El, te rog, şi fii în pace: prin aceasta îţi va veni fericirea” (Iov 22:21-22).

Primeşte, te rog, învăţătura din inima ta.” Aici înțelegem că cine nu s-a împrietenit cu Domnul, în fapt, nu are pace cu El. Asta arată clar că mai există o latură, pentru cei ce nu se vor împăca cu El, într-o zi vor suporta judecata eternă datorită respingerii dragostei Sale. Dorința Sa este pentru noi, dar respingerea relației cu El va fi trasă la răspundere.

În dragostea Sa, Domnul ne-a pre gătit și prieteni, oameni cu care să ne bucurăm, să ne împărtășim întristările, frământările, preocupările… Apostolul Pavel îi scria tânărului Timotei: „Dar fugi de pofele tinereţii şi urmăreşte dreptatea, credinţa, dragostea, pacea, cu cei care-L cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată” (2 Timotei 2:22).

În concluzie, prieteniile de dorit sunt cu oameni (tineri) care urmăresc virtuțile lui Dumnezeu. Doresc sa închei cu aceste întrebări: tu, ce urmărești de la o prietenie? Tu, ce fel de prieten ești și la ce îți îndemni prietenii? Ai tu dorința să împărtășești din relația ta cu Domnul și cu alții?

El a mers până la cruce. Tu până unde vrei să mergi?

download

Emanuel Munteanu       Viaţa de credinţă

Permalink

Avem din ce în ce mai multe dificultăți în a merge pentru Domnul. Nu are importanță unde. La adunare, într-o vizită, la studiu, la o conferință, la metrou cu pliante, la spital, la colinde. Ne este greu să mergem. Suntem ocupați, obosiți lipsiți de energie, de motivație. Nu mai sunt resurse pentru lucrurile spirituale. Pur și simplu rezervorul este gol, și nu mai avem nicio dorință. Nici măcar dorința de a merge la “stație” ca să facem un plin. Culmea este că plinul e gratis. Nu te costă nimic. Doar să mergi. Prea departe, prea devreme, prea lung programul, prea plictisitor vorbitorul, prea lungi rugăciunile. Pur și simplu prea de tot!

Acum aș pune și eu o întrebare. El până unde a mers? Până unde a mers El pentru tine? Adică Hristos. Despre El este vorba, poate nu ți-ai dat seama. Nu ai pus niciodată problema în felul acesta, nu-i așa? Nici măcar nu ți-a trecut prin minte că așa ar trebui să gândim. Să fim motivați.

Păi hai să vedem. Chiar așa, până unde a mers?

Prima oară, dacă-ți mai aduci aminte, a mers până la iesle. În han nu a fost loc pentru El și a trebuit să meargă undeva unde să poată dormi la adăpost. Până la iesle. Știi ce este o iesle, nu? Un obiect unde se pune fânul ca să poată mânca animalele. Un obiect care să găsește în grajd. Un loc special construit pentru animale, nu pentru oameni. Oamenii stau în casă.

A mers apoi la templu și a adus, așa cum cerea legea pentru fiecare întâi născut, o pereche de porumbei. Atât aveau părinții lui. Aveau ceva, nu mult, dar au dorit ca puținul lor să fie în ascultare de Cuvânt.

A urmat apoi o pauză lungă, de la 12 la 30 de ani. Probabil a fost vremea în care a mers în fiecare zi în atelierul de tâmplărie al tatălui său, ca să construiască și să repare. Oare cum era mobila ieșită din mâna Lui?

Apoi de la 30 de ani, a mers prin satele Galileii, Iudeii și Samariei. În Samaria nu mergea nimeni, ca să nu se întineze și să păstreze religia națională neatinsă de vreun samaritean. Nici azi nu merge nimeni în „Samaria”. Miroase. E praf. Nu au apă. Niște păcătoși.

După trei ani de slujire neobosită, în care a făcut atât de mult bine încât lumea n-ar putea cuprinde înregistrările faptelor Sale, a mers în grădina Ghetsimani, ca să se roage, să plângă să lupte pentru mine. Și pentru tine. A mers cu prietenii Lui dar ei erau prea obosiți să meargă în aceea luptă sufletească, a rugăciunii. Mult prea obosiți. A mers și a luptat singur.

Apoi trădat de unul pe care l-a iubit și l-a slujit a mers la judecată. Nu pentru ce a făcut ci pentru cine era. Ai mai auzit așa ceva? Pentru identitatea Lui. A mers la Ana, la Caiafa, la Irod, și la urmă a mers la Pilat.

Pentru un scurt timp a mers în pretoriu, sala de judecată. Acolo a fost biciuit fără milă, lovit peste cap, scuipat și insultat. Era să uit. Pe cap i-a fost apăsată o cunună de spini. Tot în batjocură.

De acolo a mers la Golgota, un cimitir. La cruce, la răstignire. I-au fost bătute cuie și în mâini și în picioare. A fost ridicat între cer și pămînt.

Apoi ultimul loc în care a mers a fost în sala de judecată a lui Dumnezeu. A stat acolo 3 ore. Înainte să intre în această sală a luat ceva cu el. De fapt asupra Lui. Păcatele mele. Pe toate. Urâte, murdare, grele. Și pe ale tale. A ieșit de acolo spunând ultimul Lui cuvânt de pe cruce: S-a sfârșit! Adică totul a fost plătit!

Data viitoare când vei fi prea obosit să mergi undeva pentru El, să-ți aduci aminte până unde a mers El: PÂNĂ LA CRUCE!

http://www.clickbible.org/teme-biblice/viata-de-credinta/el-mers-pana-la-cruce-tu-pana-unde-vrei-sa-mergi/

Creștinul și dragostea de bani

download

În Vechiul Testament există două păcate care sunt în mod special caracteristice necredinței poporului Israel: idolatria și curvia. Din nefericire și noi trebuie să fim avertizați față de ele foarte serios în Noul Testament. Suntem de asemenea avertizați și față de alte pericole. Unul dintre ele pare să fie un pericol foarte mare pentru creștin: dragostea de bani. Există multe referințe pentru acest lucru în a doua parte a Cuvântului lui Dumnezeu.

Lăcomia de bani în Noul Testament

Niciunul din scriitorii Noului Testament nu omite acest subiect. Ei ne avertizează din nou și din nou să nu ne punem încrederea în valorile materiale sau financiare pentru că le putem pierde peste noapte. Atât de multe lucruri pot merge greșit. Într-adevăr ne putem asigura față de anumite riscuri, cum ar fi focul, etc. dar Dumnezeu are multe căi prin care ne poate descoperi natura trecătoare a acestor bogății. Nu trebuie să fie neapărat un portofoliu financiar care își pierde valoarea dramatic. Dumnezeu are multe feluri prin care ne poate descuraja în a ne pune încrederea în valori pe care am încercat să le protejăm. Cei care cred că sunt în siguranță datorită bogăției lor materiale se înșală amarnic. Sunt multe cazuri în istoria creștinismului care ne avertizează împotriva acestei concepții greșite.

Poți să-ți crești bogăția materială dacă te ocupi constant cu a deveni mai bogat. Dar poți de asemenea să o protejezi, ignorând nevoile celor credincioși și a celorlalți oameni. Scriitorii Noului Testament condamnă ambele lucruri foarte tăios.

Sunt multe expresii pe care le putem folosi pentru a descrie tendința firească a bărbaților și femeilor de a tânji și de a se încrede în lucrurile materiale: lăcomie, invidie (în sensul financiar), zgărcenie (în legătură cu cei săraci) certuri pe moștenire, etc. Cine poate spune că nu are nicio slăbiciune în aceste lucruri? Nimeni nu ar trebui să se grăbească în a se absolvi de la o asemena atitudine. Este un pericol și pentru cei bogați și pentru cei săraci. Deseori o persoană bogată dorește să devină și mai bogată, uneori chiar și prin metode nepotrivite, iar cei săraci sunt în pericolul de a invidia pe cei bogați. Dacă așa stau lucrurile și ei pot sfârși în a face orice efort pentru a deveni bogați de asemenea.

Câteva exemple luate de la scriitorii Noului Testament arată cât de multe aspecte are acest subiect:

Matei: Isus i-a spus: „Dacă vrei să fii desăvârşit, du-te, vinde ce ai şi dă la săraci şi vei avea comoară în cer; şi vino, urmează-Mă! Dar tânărul, când a auzit cuvântul acesta, a plecat întristat, pentru că avea multe proprietăţi.” (Matei 21:22)

Marcu: Şi a spus: „Ce iese din om, aceea îl întinează pe om. Pentru că dinăuntru, din inima oamenilor, ies gânduri rele, adultere, curvii, ucideri, furturi, lăcomii, răutăţi, înşelăciuni, destrăbălări, un ochi rău, hulă, trufie, nebunie;” (Marcu 7:20–22).

Luca: Şi cineva din mulţime I-a spus: „Învăţătorule, spune-i fratelui meu să împartă moştenirea cu mine.” Dar El i-a spus: „Omule, cine M-a pus judecător sau împărţitor peste voi? Şi le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de orice lăcomie de bani, pentru că viaţa cuiva nu este în belşugul averilor lui” (Luca 12:13–15).

Ioan: “Dar cine are bunurile lumii şi îl vede pe fratele său având nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17)

Pavel: ‘Pentru că iubirea de bani este o rădăcină a tot felul de rele; după care unii, umblând, s-au rătăcit de la credinţă şi s-au străpuns pe ei înşişi cu multe dureri. Dar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de acestea” (1 Tim. 6:10–11,1 Tim. 3:3; 2 Tim. 3:2; Evr. 13:5).

Iacov: “Dacă un frate sau o soră sunt fără îmbrăcăminte şi lipsiţi de hrana zilnică, iar unul dintre voi le-ar spune: „Mergeţi în pace, încălziţi-vă şi săturaţi vă!“, dar nu le daţi cele necesare trupului, ce folos? Aşa şi credinţa: dacă nu va avea fapte, este moartă în sine.” (Iacov 2:15–17; 5:1–5).

Petru: “având ochii plini de adulter şi care nu se opresc de la păcat, ademenind suflete nestatornice; având o inimă deprinsă la lăcomie, copii ai blestemului.” (2 Petru 2:14).

Iuda: “s-au dedat rătăcirii lui Balaam, pentru răsplată.” (Iuda v. 11).

A ști și a acționa

Oricine știe că următorul citat al apostolului Pavel către Timotei, atât de des citat, este o evidență din viață: ‘Pentru că nimic n-am adus în lume şi nici nu putem lua ceva din ea. (1 Timotei 6:6–8). Nu avem nevoie de o descoperire specială să înțelegem că atunci când ne naștem nu aducem nicio posesiune cu noi. Venim în această lume goi. La fel stau lucrurile și cu sfârșitul vieții aici: nimeni nu poate lua nici măcar un bănuț cu el sau ea pentru ceea ce urmează după. Cu toate acestea, deseori trăim și acționăm ca și cum aceste posesiuni materiale ar fi ale noastre de sute de ani, și ca și cum succesul, existența, și fericirea noastră ar depinde de bogăția noastră. Ce vedere scurtă putem avea! Oricine citește cartea Eclesiastul cu atenție va fi condus spre această convingere! Solomon a avut tot ceea ce ți-ai fi putut imagina ca și proprietăți pământești în acele zile, dar în ciuda acestui lucru a experimentat un sentiment de goliciune interioară.

Bogății cerești

Creștinii au bogății care le întrec cu mult pe cele pământești. Dumnezeu ne-a dat binecuvântări spirituale în cele cerești (Efeseni 1:3) Acestea sunt cerești în natură deci le vom gusta deplin în cer dar și aici pe pământ. Prin contrast va trebui să ne lăsăm banii și posesiunile aici pe pământ.

Atunci de ce ne lipim de ele atât de mult? De ce atât de multe certuri pentru moștenire între cei credincioși? Domnul a refuzat odată să se ocupe de o problemă de moștenire (Luca 12:14). Moștenirea unor lucruri materiale este deseori mult mai importantă decât să ne luăm moștenirea spirituală, credință pe care au avut-o înaintașii noștrii. Ne luptăm pentru posesiuni pământești decât să ne îndreptăm inimile spre cele cerești. Ce ușor ne punem încrederea în bogăția materială în loc să ne-o punem în Dumnezeu ca el să ne țină în siguranță și să ne ajute în provocările cu care ne confruntăm aici! Uneori Dumnezeu ne arată căt de trecătoare și instabile sunt posesiunile pământești. Dar alteori El ne lasă în voia felului nostru de viață atât de orientat spre pământ. În astfel de cazuri vom realiza doar mai târziu pierderea spirituală pe care am suferit-o, poate doar la scaunul de judecată al lui Hristos.

Oare dragostea lui Dumnezeu rămâne în noi?

Am citat deja cuvintele apostolului Ioan în prima sa epistolă. Sunt foarte mișcătoare: “Dar cine are bunurile lumii şi îl vede pe fratele său având nevoie şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea lui Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17). Astăzi mulți dintre cei răscumpărați de Domnul au mult mai mult decât este necesar pentru viață. Cu toate acestea avem deseori dificultăți să ne deschidem mâna atunci când vedem că un frate sau o soră suferă o nevoie. Dumnezeu ne încearcă pentru a vedea dacă avem o inimă pentru cei care au nevoie de ajutor și dacă suntem dispuși să le dăm ceva din abundența noastră: ”cum rămâne dragostea lui Dumnezeu în el?” Dragostea este un lucru abstract dar se arată întotdeauna în mod practic. Dumnezeu și-a arătat dragostea față de noi dându-l pe Fiul Său. Noi arătăm dragoste fraților în credință prin acțiunile pe care le facem față de ei. Nu vom fi capabili să ne bucurăm de dragostea lui Dumnezeu dacă nu ne ocupăm de nevoile fraților și ale surorilor într-un mod iubitor.

Pavel a scris odată ”Iar dacă cineva nu îngrijeşte de ai săi şi mai ales de cei ai casei, a tăgăduit credinţa şi este mai rău decât un necredincios.” (1 Timotei 5:8). Acest verset se referă în mod deosebit la văduve dar îl putem aplica oricui și-a pierdut capul familiei într-o anume împrejurare a vieții. Acei credincioși care sunt aproape de noi au nevoie de interesul noastru special. Dumnezeu se îngrijește de ei, dar El dorește ca și noi să avem grijă de ei.

Cine se lipește de banii săi și iubește ceea ce are, mai mult decât pe Domnul și poporul Său, va suferi declin spiritual mai devreme sau mai târziu ca urmare a lăcomiei sale. S-ar putea să sune foarte spiritual cuvintele noastre, dar ele sunt fără valoare și goale dacă faptele bune nu împodobesc viața noastră.

O persoană care-L iubește pe Domnul și deci iubește poporul Său, arată aceasta în mod practic. El va fi răsplătit din belșug dacă face acest lucru. Aceasta nu este răsplată materială în general. Totuși este de asemenea adevărat că Domnul nu ne oferă o răsplată doar în viitor, ci nu este nimeni care slujind pe Domnul cu posesiunile sale si este generos astăzi ”care să nu primească însutit acum, în timpul acesta: case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ogoare, cu persecuţii, şi, în veacul care vine, viaţă eternă.” (Marcu 10:30). Răsplata Domnului este todeauna din belșug. Întrebarea este: unde căutăm răsplata?

http://www.clickbible.org/teme-biblice/alte-teme/crestinul-si-dragostea-de-bani/