Adventiştii de ziua a şaptea nu iţi vor spune că ei sunt în spatele „Seminarelor Revelaţiei” pe care ei le sponsorizează. Dacă sunt întrebaţi ei toţi acţionează „interconfesional”. Urmăriţi şi aceste misiuni ale AZS (Adventiştii de ziua a şaptea): Vocea Profeţiei, Credinţă pentru Azi, Este Scris, Ora Tăcută, Adevăruri Uluitoare, etc. De asemenea, ei se ascund în spatele spectacolelor orientate pe Sănătate de pe reţele şi sponsorizează clinicile „nu mai fumaţi” etc, toate ca introduceri la Adventismul de ziua a şaptea.
Adesea, singura avertizare pe care o citeşti îşi are originea în ei este că este publicată de „Presa Pacifică”. Ei produc cărţi pentru Copii colorate şi strălucitoare, adesea văzute în birouri medicale şi dentare şi desigur, în librării creştine ne-suspecte.
Ei vor foarte mult să fie percepuţi ca şi Creştini Evanghelici, căutând un loc în părtăşia ministerială. Toate acestea sunt relaţii publice bune pentru ei, dar ce cred ei cu adevărat?
Ce adevăruri nu ţi le vor spune?
Ei nu iţi vor spune că ei se consideră pe sine a fi singura şi adevărata rămăşiţă a Bisericii. Profeta lor, Ellen G. White, pe care ei o respectă şi o cred fără îndoială le-a spus că: „… Satan a luat in deplină stăpânire Bisericile”. (Daruri Spirituale, V1, p.189-90) Ei mai cred că rugăciunile noastră sunt o „oroare” pentru Dumnezeu. (Daruri Spirituale, V1, p.190)
Aceasta este ceea ce cred ei despre tine şi biserica ta, chiar dacă ei nu vor spune aceasta tare în public, sau în faţa ta.
Ei o venerează pe profeta lor fondatoare Ellen G. White şi fac următoarea afirmaţie în Revista lor de „Misiune” din octombrie 1981 şi nu au retractat-o niciodată: „Noi credem că revelaţia şi inspiraţia Bibliei şi a scrierilor lui Ellen White au o calitate egală. Supravegherea Duhului Sfânt a fost la fel de atentă într-un caz ca şi în celălalt”.
Ei nu iţi vor spune prea mult despre Ellen G. White la seminarele lor publice, dar scopul lor este să aducă persoana care le frecventează la punctul convertirii şi al botezului.
Certificatul lor de botez din 2000 are întrebări la care candidatul trebuie să răspundă cu „da”. Întrebarea 8 spune: „Accepţi învăţătura biblică a darurilor spirituale şi crezi că darul profeţiei este unul din semnele de identificare ale rămăşiţei bisericii”.
Dacă candidatul spune „da” şi este botezat, în curând ei învaţă că „darul profeţiei” sunt scrierile lui Ellen G. White. Punctul 13 îi face pe ei să accepte că Biserica Adventistă de ziua a şaptea este biserica rămăşiţă a profeţiei Bibliei. Ei au fost botezaţi într-un grup exclusiv, dar ei încă nu ştiu cât este el de exclusiv, încă!
Fără îndoială că ei vor fi îndemnaţi să folosească o „Biblie cu Cuvânt Clar”. Această publicaţie a lor a inserat cuvintele şi doctrinele lui Ellen G. White chiar în textul Biblie, asigurându-se de faptul că persoana care o studiază va avea mintea lui Ellen G. White.
Încet, dar sigur, noul Adventist de ziua a şaptea va începe să creadă aceste doctrine extra-biblice care fac Adventiştii de ziua a şaptea să fie separaţi de Creştinii Evanghelici.
Doctrina despre Hristos
Adventiştii de ziua a şaptea, în zilele lor de început, au negat Trinitatea, dar acum ei o acceptă. Totuşi, ei au „resturi” din această erezie. Ellen G. White a scris în Patriarhi şi Profeţi, pag. 761, „… El (Isus) le-a fost revelat lor ca şi Înger al lui Iehova, Căpetenia Oştirii Domnului, Mihail Arhanghelul”.
Adventişti, nu puteţi să le aveţi pe amândouă! Sau Isus Hristos este Dumnezeu, sau El este un fel de Înger. Nu puteţi vorbi despre ambele părţi cu gura voastră pentru a încerca să acoperiţi afirmaţiile stânjenitoare ale lui Ellen G. White. Ei nu vă vor spune că ea a greşit & a sfârşit în cenuşă; când este vorba de „ea sau Biblia”, ea câştigă întotdeauna!
Doctrinele Mântuirii
Dacă îl primeşti pe Hristos ca Mântuitor al tău prin Adventiştii de ziua a şaptea, doar păcatele tale din trecut, până în acel moment sunt iertate. Acum trebuie să treci la lucru să iţi câştigi mântuirea. Ellen G. White a spus în Corecţia Adventistă şi în Mesagerul Sabatului din 26:10:1897 această afirmaţie: „… Termenii mântuirii pentru fiecare fiu şi fiică a lui Adam sunt schiţate aici. Se afirmă clar că condiţia câştigării vieţii veşnice este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu”.
Desigur, este accentuată a patra poruncă, de vreme ce Ellen a văzut aceasta strălucind în una din viziunile ei. Acum mântuirea devine dependentă de acea zi a săptămânii pe care cineva o observă.
Adventiştii moderni ţin Sabatul de la apusul soarelui de vineri până la apusul soarelui de sâmbăta, dar mai înainte în istoria lor ei îl ţineau de vineri ora 6 p.m. până sâmbăta la ora 6 p.m.
Restul dintre noi „care ţin duminica” suntem sortiţi să primim „semnul fiarei” şi să ne pierdem viaţa veşnică. (Spiritul profeţiei V. 4, p. 505) Cu siguranţă că ei nu vor spune aceasta la seminarele lor!
Hristos a exclamat „S-a sfârşit” când El a murit pentru păcatele noastre, dar aceasta nu este sfârşită în Adventismul de ziua a şaptea! Ellen G. White a scris în „Credinţa prin care trăiesc” p. 211,
„La timpul stabilit pentru judecată & sfârşitul în cenuşă; sfârşitul celor 2300 de zile, în 1844; a început lucrarea de anchetare şi de marcare a păcatelor … deopotrivă cei vii şi a cei morţi vor fi judecaţi „cu privire la acele lucruri care au fost scrise în cărţi, potrivit faptelor lor”. (Apocalipsa 20:12)”.
Oamenilor nu li se spune niciodată în Seminare că dacă ei devin Adventişti de ziua a şaptea şi sunt botezaţi, un înger raportor care urmăreşte fiecare mişcare a lor pentru a hotărî în final mântuirea lor. Ellen G. White afirmă această avertizare în Credinţa prin care trăiesc p. 210,
„Fiecare lucrare a omului trece prin recenzie înaintea lui Dumnezeu … În dreptul fiecărui nume din cărţile din ceruri este scris, cu o exactitudine teribilă, fiecare cuvânt greşit, fiecare faptă egoistă, fiecare datorie neîndeplinită şi fiecare păcat secret, care a fost ascuns cu măiestrie. Avertizările trimise din cer sau reproşurile neglijate, momentele pierdute, ocaziile neameliorate, influenţa exercitată pentru bine sau pentru rău, cu rezultatele lor îndepărtate, toate sunt trecute într-o cronică de îngerul raportor.”
Nu este prea amuzant să fii un Adventist şi să fii urmărit constant de acel înger raportor cu „exactitudinea sa teribilă”. Pregătiţi-vă să deveniţi foarte încordaţi.
Creştinii vor spune, „cu siguranţă, uneori ne scăpăm şi păcătuim fără intenţie, dar avem un mijlocitor în Hristos Isus”. Nu, în Adventismul de ziua a şaptea nu există aşa ceva. Pregătiţi-vă pentru această doctrină a Adventiştilor de ziua a şaptea a lui Ellen G. White: „… Cei care trăiesc pe pământ când mijlocirea lui Hristos se va încheia în sanctuarul de sus vor sta în faţa unui Dumnezeu sfânt fără un mijlocitor. Robele lor trebuie să fie fără pată, caracterul lor trebuie să fie purificat de păcat prin sângele stropirii. Prin harul lui Dumnezeu şi prin efortul lor harnic ei trebuie să fie biruitori în lupta cu răul….” (Marea controversă p. 425)
În mod evident, ei au ales doctrina lui Ellen G. White în locul celei afirmate în Biblie în Evrei 7:25, „De aceea şi poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru că trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.”
Unde am fi cu toţi fără Hristos ca mijlocitor al nostru, care mijloceşte ÎNTOTDEAUNA pentru noi?
Hristos a purtat păcatele noastre în trupul său pe lemn potrivit Bibliei. 1 Petru 2:24 spune: „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn…” Dacă devii un Adventist de ziua a şaptea în final Satan iţi va purta păcatele tale! Ellen G. White a scris: „… deci Hristos va pune toate aceste păcate asupra lui Satan, iniţiatorul şi instigatorul la păcat … deci Satan, purtând vina tuturor păcatelor pe care el i-a determinat pe cei din poporul lui Dumnezeu să le comită, va fi reţinut pe pământ o mie de ani, care va deveni pustiu…” (Marea controversă p. 485)
Nu vei auzi aceasta la Seminare! Ei îşi vor păstra învăţăturile lor radicale pentru mai târziu.
Profeţii false
Nu ţi se va spune despre
Adventismul de ziua a şaptea a crescut în ciuda faptului că ei au oferit o dată falsă pentru întoarcerea lui Hristos. Ce început dubios!
Ellen G. White a afirmat o profeţie falsă a lui William Miller că Hristos se va întoarce, mai întâi în 1843 şi apoi în 1844. Miller s-a pocăit când Hristos nu a apărut în data oferită de el dar Ellen nu a vrut să fie privită ca o profetă falsă pentru că l-a aprobat în viziunile ei. Ideea a fost inventată de unul din urmaşii săi că data a fost corectă, dar evenimentul a fost greşit. Ellen a acceptat „aceasta” cu nerăbdare şi a fost oferită această explicaţie pentru a clarifica profeţia falsă: Hristos nu a venit vizibil pe pământ, ci El, în mod invizibil, în cer, a schimbat compartimentele de la Sfânta la Sfânta Sfintelor în 1844 şi a început lucrarea de „investigaţie a judecăţii” despre care am vorbit mai înainte.
Această dată falsă şi eşecul ei au declanşat alte erezii despre ispăşirea lui Hristos care continuă până în această zi. Inimilor cinstite dintre Adventiştii de ziua a şaptea care au arătat eroarea investigaţiei judecăţii din 1844 li s-a arătat uşa de către Conferinţa lor. Cu siguranţă nu vi se va spune adevărata poveste din spatele doctrinei din 1844 de către Adventiştii de ziua a şaptea!
Profeţiile false stânjenitoare ale Adventiştilor de ziua a şaptea au fost schimbate, acoperite şi ţinute sub cheie de Adventiştii de ziua a şaptea. Nu ţi se va spune despre ele, dar iată aici câteva.
O profeţie falsă făcută în numele Domnului îl marchează pe cineva ca şi profet fals (Vezi Deuteronom 18).
Ellen G. White a spus că oamenii vii în 1856 vor fi transformaţi la a doua venire a lui Isus. (Mărturii, V1, p. 131, 132)
Ea a spus în Mărturii pentru Biserică, volumul 1, p. 259, că Statele Unite vor fi „… umilite până în ţărână” de englezi în timpul Războiului Civil.
Nu este de mirare că Isus ne-a spus „Să ne ferim de profeţii falşi”. Timpul este duşmanul lor. Aceste profeţii false nu vor fi niciodată menţionate de Adventiştii de ziua a şaptea.
Legături cu alte culte
Nu ţi se va spune la Seminarele Adventiştilor de ziua a şaptea despre lucrurile pe care ei le au în comun cu Martorii lui Iehova şi cu Mormonii.
Adventiştii de ziua a şaptea împărtăşesc istoria lor timpurie cu Martorii lui Iehova. Un Adventist timpuriu, N. H. Harbour a publicat alături de Charles Taze Russell. Ei au avut o poticnire cu privire la datele pentru sfârşitul lumii! (1844 şi 1874) şi s-au despărţit.
Totuşi, amândouă au păstrat doctrine eretice până în această zi cum ar fi că Isus este Mihail Arhanghelul, negarea Iadului şi amândouă sprijină adormirea sufletului. Amândouă au inventat apariţii invizibile în cer pentru datele eronate ale întoarcerii vizibile ale lui Hristos, investigaţia pentru judecată pentru Adventiştii de ziua a şaptea şi „prezenţa” invizibilă a lui Hristos pentru Martorii lui Iehova.
Există şi o legătură cu Mormonii a Adventiştilor de ziua a şaptea. Este un fapt dovedit că Ellen G. White a plagiat majoritatea scrierilor ei. Biserica a fost provocată de Walter Rea, autorul Minciunii Albe pentru a dovedi că doar 20% din scrierile ei sunt originale. Ei nu pot. Apărarea lor slabă a fost că nu existau legi de drept de autor în zilele lui Ellen, deci ceea ce a făcut ea era legal. Adventiştii de ziua a şaptea nu iţi vor spune niciodată despre faptul că ea a plagiat.
În timp ce Ellen devenea celebră, Joseph Smith tocmai murise. Scrierile ei conţin multe fraze folosite de Joseph Smith. Dacă vă interesează, şi el a fost acuzat de plagiat. Am un dosar gros de asemănări, dar timpul nu ne permite să detaliem în acest moment, dar aceasta ilustrează cât de departe a mers „împrumutul” ei. În mod definitiv nu vi se va spune despre asemănările ei cu Joseph Smith la Seminare!
Consultarea celor morţi
Într-adevăr nu vi se va spune despre implicarea lui Ellen G. White în necromanţie, comunicarea cu cei morţi, care este interzisă expres de Dumnezeu în Deuteronom 18:10-12, „Să nu fie la tine nimeni care să-şi treacă pe fiul sau pe fiica lui prin foc, nimeni care să aibă meşteşugul de ghicitor, de cititor în stele, de vestitor al viitorului, de vrăjitor, de descîntător, nimeni care să întrebe pe cei ce cheamă duhurile sau dau cu ghiocul, nimeni care să întrebe pe morţi. Căci oricine face aceste lucruri este o urâciune înaintea Domnului; şi din pricina acestor lucruri va izgoni Domnul, Dumnezeul tău, pe aceste neamuri dinaintea ta.”
Această necromanţie particulară a avut loc după moartea soţului ei James, pe care ea îl numea „Tată”. Ea îşi povesteşte experienţa într-o scrisoare către fiul ei în „Anii de pensionare” p. 161-163.
Ea îşi începe scrisoarea afirmând că îl căuta pe Dumnezeu cu privire la viitorul ei, „La câteva zile de când îl rugam pe Domnul să îmi dea lumină în privinţa datoriei mele”… Este evident că ea credea că acest vis era un răspuns la rugăciunile ei către Dumnezeu. James (pe care ea îl numea „Tată”) a apărut lângă ea în timp ce ea era într-o trăsură. Ea a relatat că el arăta „foarte palid, dar calm şi liniştit”. (La o adică, el era mort!)
Ea spune, „… Te-am văzut cum ai murit; te-am văzut îngropat. A avut Domnul milă de mine şi te-a lăsat să te întorci …?”
Noi nu trebuie să avem discuţii cu cei morţi, dar Ellen şi James au discutat înainte şi înapoi despre chestiuni bisericeşti şi despre sănătatea lor. La un moment dat James îi prezice viitorul lui Ellen, „… Acum, Ellen, vei primi telefoane aşa cum ai mai primit, care vor dori ca tu să frecventezi întâlniri importante…”
James, soţul ei mort, continuă să îi spună că ea trebuie să evite să îşi istovească puterea mergând la întruniri şi să se pensioneze şi să scrie. El îi spuse „… Să faci din aceasta afacerea primară”.
Apoi Ellen se înţelege cu soţul ei mort să păstreze legătura, „Bine, am spus eu, James tu vei sta întotdeauna cu mine acum şi vom lucra împreună”.
Aceasta implică o comunicare mai departe cu cel mort. Ellen îşi aminteşte că apoi ea s-a trezit şi a luat întreaga chestiune ca fiind de la Domnul cu aceste cuvinte, „… Nu simt nici o datorie să merg la Battle Creek … Nu am nici o datorie să stau la Conferinţa Generală. DOMNUL ÎMI INTERZICE. Aceasta este suficient.”
Ei bine, aceasta este suficient pentru a concluziona, nu numai din scrisoare, ci din faptul că Ellen a consultat mortul şi a considerat că totul vine de la Domnul. Ea a indicat că ea dorea să continue această practică.
Putem să avem încredere în acest vis? Nu, cu siguranţă că nu. Atunci cum să credem alte 200 de vise aşa numite „inspirate de Dumnezeu” şi de viziuni care au avut loc în timpul vieţii sale? Nu putem face aceasta dacă judecăm lucrurile prin Cuvântul lui Dumnezeu. Nu ţi se va spune la Seminare că Ellen G. White a practicat necromanţia!
Prostii potrivite
Adesea, cercetarea cultelor este plictisitoare şi incomodă. Îi sunt recunoscător lui Ellen G. White pentru că a avut umor, a fost ridicolă, şi pur şi simplu prostuţă. Scrierile sale care îi poartă numele sunt de 17 ori la fel de lungi ca Biblia & sfârşesc în cenuşă; plagiate sau nu.
Multe dintre ele au legătură cu doctrinele ei despre sănătate şi mâncare.
Ca şi Adventist de ziua a şaptea vei fi încurajat să devii vegetarian. Ellen a indicat că mântuirea ta ar putea să depindă de renunţarea ta la carne. Nici un mâncător de carne nu va fi „transformat” la venirea lui Hristos (Sfaturi asupra dietei şi asupra alimentelor p. 380).
Nu ti se va spune acest verset din Scriptură de către Adventiştii de ziua a şaptea: „… cel care este slab în credinţă mănâncă numai vegetale …” (Romani 14:2). (Un lucru amuzant de citit celor ce sunt vegetarieni.)
Ea a învăţat în Sfaturi asupra dietei la p. 390 (în unele ediţii) că „… dacă trăim mult mâncând din carnea animalelor moarte, vom împărtăşi natura lor”.
Vom împărtăşi natura lor? Aceasta este împotriva legilor creaţiei după „soi”, şi este Imposibil. În mod convenabil este uitat punctul de vedere al lui Pavel, „Să mâncaţi din tot ce se vinde pe piaţă, fără să cercetaţi ceva din pricina cugetului.” (1 Corinteni 10:25) Este evident că în biserica primară nu existau vegetarieni!
Majoritatea dintre preocupările lui Ellen G. White asupra dietei erau un efort de a controla ceea ce ea considera a fi forţă excesivă a sexului la bărbat. Ea a dedicat pagini nenumărate pentru a discuta „viciul secret” (masturbarea) şi a învinuit practica de a fi cauza unei palete largi de boli. Aici, în „Apel Solemn” la pagina 12 sunt câteva din bolile care se spune că sunt cauzate de „viciul secret” „… indigestia, dureri spinale, durerea de cap, epilepsia, deteriorarea vederii, palpitaţii ale inimii, durere într-o parte, sângerarea plămânilor, spasme ale inimii şi ale plămânilor, diabetul, incontinenţa urinei, fluorina sau albeaţa, inflamarea organelor urinare … reumatismul, transpiraţia abundentă, tuberculoza, astmul, guturaiul, polipi la inimă, afecţiuni ale oaselor, friguri, etc. etc.
Tratamentul pentru viciul secret era mai nostim. Cel care comitea aşa ceva trebuia să facă baie la o temperatură cât mai joasă. În acelaşi timp, el trebuia să facă o baie fierbinte la picioare, în timp ce îşi punea haine reci pe frunte. El trebuia să poarte o legătură abdominală sau o cingătoare udă noaptea „pentru avantajele bune”.
Ea concluziona, „O îmbăiere răcoroasă ale părţilor afectate este benefică şi ea”.
Pentru acei Adventişti de ziua a şaptea care îmi scriu că trebuie eu susţin masturbarea pentru că fac aceasta publică, vă asigur că nu este cazul. De ce nu îl acuză pe conducătorul lor cu aceeaşi acuzaţie? Ea a scris despre aceasta mai mult decât am făcut eu vreodată aceasta! Eu doar expun prostia ei în chestiuni de sănătate. Nu vei auzi niciodată aceste subiecte ridicole de la Adventişti!
Mulţumită influenţei lui Ellen White, fraţii Kellogg au fost inspiraţi să dezvolte floricele de porumb, deoarece fiertura de ovăz putea „înfierbânta sângele” cu efecte nedorite!
Ea a avertizat sever împotriva folosirii paturilor din pene pentru acelaşi motiv, dar am găsit o scrisoare de la ea în care îi cerea cuiva să îi trimită patul ei din pene! (Ellen G. White Vol. 3, p. 341)
Ea a dezvoltat şi o „reformă a îmbrăcămintei” bazată pe instrucţiunile primite de la Dumnezeu, ce era o afacere voluminoasă cu pantaloni sub o rochie lungă. În cele din urmă ea a renunţat la a-i mai purta şi tot aşa au făcut şi celelalte femeile, după câţiva ani de suferinţă provocată de incomodare.
Alte absurdităţi potrivite includeau Îngeri care aveau nevoie de carduri aurite ca şi paşapoarte la poartă pentru a intra şi a ieşi din cer. (Scrieri Timpurii p. 37-39),
Deci şi ea a „călătorit” spre alte planete în viziunile sale, şi a mai pretins că l-a întâlnit pe Enoh (mai multă necromanţie). (Ellen G. White: Anii Timpurii Vol. 1 p. 114; p. 157)
Ea a învăţat că anumite rase de oameni sunt rezultatul combinării dintre om şi animal. (SG Vol. 3, p. 64, 75) Care rase? Nu ţi se va spune aceasta la Seminare şi nici mai târziu!
Prostia sa s-a extins şi la peruci. Orice femeie care îndrăznea să poarte una îşi „… pierdea raţiunea şi înnebunea fără speranţă”. (Mame Creştine, # 2, p. 121)
Ei bine, cam atât despre prostii. Am putea continua, dar nu o vom face.
În concluzie, este uimitor pentru mine faptul că Biserica Adventistă de ziua a şaptea o respectă pe Ellen G. White, alegând viziunile, visele, doctrinele şi învăţăturile ei mai presus de Biblie. Alte femei ar fi arătat mai bine pe coperta lor, totuşi, în timp ce ei nu ar visa să ordineze o femeie în confesiunea lor care este în totalitate dominată de bărbaţi.
Adventiştilor le place să îl citeze pe Walter Martin care a fost al lor când era un tânăr şi credea afirmaţiile lor fără să verifice îndeaproape problemele, pentru a dovedi că ei nu sunt un cult. Totuşi, înainte de a muri, el a făcut o afirmaţie la Spectacolul lui John Ankerberg: „Mi-e frică de faptul că dacă ei continuă să se dezvolte la această rată, atunci clasificarea de cult nu poate fi omisă de a fi re-aplicată Adventismului de ziua a şaptea, deoarece de vreme ce ai un interpret al Scripturii, o curte finală de apel care iţi spune ce înseamnă Scriptura, de vreme ce judeci Scriptura prin aceasta, de vreme ce ai pe cineva care a făcut erori doctrinale în trecut, chiar asupra divinităţii lui Hristos şi asupra doctrinei ispăşirii şi asupra altor lucruri, şi acea persoană este ridicată la acea poziţie sau autoritate, ai o polarizare în jurul acelei persoane”.
Prin propriile lor acţiuni şi de aderare încăpăţânată la Ellen G. White, învăţăturile ei extra-biblice, viziunile şi doctrinele ei, Adventiştii de ziua a şaptea s-au pus în categoria unui cult. Cu siguranţă că ei nu iţi vor spune acest lucru! Ei sunt un cult!
ÎN CONCLUZIE
Adesea Adventiştii de ziua a şaptea fac fiecare efort de a apărea „evanghelici”, alăturându-se grupurilor inter-misionare şi încercând să se „amestece” cu comunitatea creştină.
Totuşi, să nu greşiţi cu privire la aceasta, ei cred că sunt corecţi exclusiv deoarece ei o recunosc şi o urmează pe Ellen G. White. Printre ei, sunt unii care ridiculizează credinţele creştine, numind conceptul nostru de mântuire, „har ieftin”. În particular ei se consideră a fi superiori faţă de restul dintre noi. Sursele multor puncte de mai sus pot fi găsite mai detaliat în alte articole pe pagina noastră de internet şi în cartea: Adventiştii de ziua a şaptea şi scrierile lui Ellen G. White. De asemenea şi în cartea documentaţie care vine împreună cu caseta video Adventiştii de ziua a şaptea. (Disponibilă în catalogul nostru)
Urmăriţi caseta noastră video despre Adventiştii de ziua a şaptea…
Pentru mai multe informaţii şi documentaţie despre biserica Adventistă de ziua a şaptea vizitaţi aceste site-uri pe internet.
http://www.Bible.ca/sabbath.htm
http://www.ratzlaf.com http://
http://www.servant@ellenwhite.org
http://members.tripod.com/~Help_for_SDAs/index.html
Blog Creștin Ardelean Viorel 