Astăzi, mai mult ca oricând, observăm că se duce o luptă acerbă împotriva învăţăturii de credinţă, în general, şi a spiritualităţii creştin-ortodoxe, în special. Prin glasul diferitelor concepte evoluţioniste, existenţialiste, hedoniste şi al libertinajului, societatea noastră vrea cu orice preţ să convingă omul să renunţe la demnitatea şi veşnicia pe care i le oferă şi i le asigură Biserica. Postmodernismul a furat omului adevărata identitate şi l-a expulzat într-o lume din care lipsesc sensul şi viaţa. Desconsiderând şi discreditând veşnicia omului alături de valorile sale religioase şi culturale, lumea contemporană postmodernă reduce realitatea la aici şi acum. Un interviu cu pr. dr. Daniel Enea, lector universitar la Facultatea de Teologie Ortodoxă din Timişoara.
Tot mai multe curente ideologice îşi fac apariţia şi influenţeză societatea care, până nu demult, îşi avea un filon trainic în cultura şi spiritualiatea creştină. În acest context se vorbeşte tot mai mult de postmodernism. Definiţi, vă rog, pentru început, noţiunea „postmodernism“.Pentru a înţelege cât mai bine ce este postmodernismul, ce înseamnă a fi postmodern, să vedem ce este modernismul, ce înseamnă a fi modern. Cuvântul „modern“ îşi are originea în latinescul „modo“, care înseamnă „chiar acum“. Postmodern înseamnă deci, ad litteram, „după chiar acum“.Aşadar, prin modernism înţelegem însuşirea de a fi modern, caracterul a ceea ce este modern, atitudinea modernă; preferinţa (uneori exagerată) faţă de tot ceea ce este nou, modern. Modernismul, ca tendinţă (curent) în literatura şi arta secolelor alXIX-lea – alXX-lea îşi are specificul în negarea tradiţiei şi susţine principii de creaţie noi.În acest sens, modernul este întotdeauna post-ceva…Da. Modernismul este întotdeauna, din punctul de vedere istoric, într-o luptă cu ceea ce a fost imediat înaintea sa. Modernismul sfârşeşte prin a se lupta cu el însuşi şi astfel devine inevitabil postmodernism. Aşadar, postmodernismul apare ca o consecinţă, respectiv, ca o continuare a modernismului, dar şi ca o realitate ce se opune modernismului prin unele aspecte proprii; deci, continuare a modernismului, dar şi o reacţie deconstructivistă la adresa modernismului.În drumul de la modernism spre postmodernism, „deplasarea“ a înlocuit ierarhia valorilor culturale şi spirituale aflate în disensiune şi continuă proliferare; s-a extins geografia conflictului, iar prezentul a fost devastat de „războaie culturale“, care au condus la nevoia presantă de a reafirma ordinea socială a lucrurilor.Deci postmodernismul este o reacţie împotriva modernismului.Într-adevăr, dacă modernismul vorbea despre o realitate universală, despre puterea nelimitată a raţiunii, despre un adevăr obiectiv, pe care-l garanta raţiunea, negând într-un fel rolul tradiţiei, postmodernismul nu mai neagă vehement şi categoric tradiţia. În postmodernism, tradiţia este invocată şi acceptată, dar nu pentru a fi luată ca reper valoric, ci mai ales pentru a fi ironizată, caricaturizată, minimalizată, adaptată la forme, expresii şi structuri care sunt, de fapt, netradiţionale, antitradiţionale. Se poate vorbi de o adevărată ură şi violenţă, sub multe aspecte, faţă de tradiţie şi faţă de ceea ce este spiritualitatea religioasă în cultură şi, în special, cultura creştină.Postmodernismul se defineşte astfel în căutarea unor noi viziuni şi orizonturi. Se recomandă soluţia de a rezista chiar fără alternative, a încerca reconstrucţia posibilă, pentru a evita fragmentarea socială şi tensiunea nihilistă. Postmodernismul, după cum sesizează IPS Mitropolit Nifon, Arhiepiscopul Târgoviştei şi exarh patriarhal, se încadrează în critica şi evoluţia certitudinilor convenţionale şi a „paradigmelor cu caracter universalist, ceea ce înseamnă: dereglarea sistemelor filosofice şi a fundamentelor religioase, dislocarea şi destructuralizarea instituţiilor tradiţionale, convertirea conceptelor teologice (de pildă, teologia feministă), a limbajului şi a simbolismului filosofic şi cultural“.
„Postmodernismul Îl închide pe Dumnezeu în spaţiul său“Ca orice curent ideologic, postmodernismul penetrează diverse domenii culturale: literatură, artă, arhitectură ş.a. Ce prejudicii aduce postmodernismul pe plan teologic?Postmodernismul neagă doctrinele cu valoare universală, paradigmele unice, crezurile gata făcute, limbajul şi simbolica impuse de un centru unic. Postmodernismul respinge, pe de o parte, transcendenţa şi absolutul lui Dumnezeu, dar, pe de altă parte, şi contingenţa sau neutralitatea lumii. Se afirmă că legătura dintre Dumnezeu şi om este discontinuă, iar de aici se explică şi derivă pluralismul religios, diversitatea, spiritualitatea individualistă, religiozitatea populară. În postmodernism, credinţa, ca valoare religioasă absolută, este permanent pusă la îndoială. Pe plan religios, postmodernismul nu neagă existenţa lui Dumnezeu, dar nu se duce să-L cunoască, să-L descopere, ci caută să-L închidă pe Dumnezeu în spaţiul său.Atunci, cum caracterizaţi omul postmodern?Omul postmodern este pândit la tot pasul de pericole, căci peste tot este asaltat de cei ce cred că „totul este permis“ şi nu au respect pentru viaţa umană, fiindcă sunt postmoderni, şi a fi postmodern înseamnă a nu mai crede în Dumnezeu şi nici în valoarea omului creat după chipul lui Dumnezeu şi cu infinite posibilităţi de a ajunge la asemănarea cu Ziditorul său.Ca rezultat al nivelului slab, chiar subuman, la care a ajuns omul postmodern, el nu se mai bucură să guste din cultura adevărată şi nu mai poate crea o cultură autentică. Acest lucru explică suferinţa multor tineri de astăzi. Aceasta nu cere un mare efort în actul creaţiei şi nici în cel de receptare, dar nici nu hrăneşte spiritul. Suferinţa provocată de neputinţa potolirii setei după Absolut, Adevăr şi Viaţă, sădită în om prin actul creaţiei – ca destin al său -, după înălţimile de dincolo de lumea naturală, îl face pe omul postmodern să devină prea adesea, şi tot mai mult, victima surogatelor: alcool, droguri, sex, prostituţie, aventură, lux, violenţă, pornografie, internet etc. Dar acestea nu ţin loc de Dumnezeu şi nu rezolvă problema fundamentală a omului – mântuirea.Negând valorile eterne ale credinţei creştine, refuzând Modelul Suprem – Hristos (Dumnezeu – Omul), unde mai caută omul postmodern modele?Printre oameni, dar, din cauza confuziei provocate de el însuşi prin nesocotirea Revelaţiei divine, omul postmodern se declară pe sine „măsura tuturor lucrurilor“ şi el hotărăşte ce este bine şi ce este rău. Aşa se face că el îşi caută şi găseşte drept modele de conduită persoane imorale, fără căpătâi şi fără Dumnezeu, numai pentru că ele au fost declarate „megastaruri“ şi „superstaruri“. Toate aceste confuzii dintre bine şi rău, dintre adevăr şi minciună, dintre frumos şi urât, dintre muzică şi zgomot, dintre operă de artă şi kitsch, dintre moralitate şi imoralitate sunt rezultatul indiferenţei faţă de Dumnezeu şi au generat răsturnarea scării de valori. De aceea, sfântul, ca prieten al lui Dumnezeu, este desconsiderat, iar starul, chiar dacă este imoral, este idolatrizat.Observăm, cu stupoare, cum postmodernismul a coborât omul în lumea obiectelor. Omul are un preţ şi este vândut la „bursa de acţiuni“ a acestor idei şi concepte însumate în postmodernism. Se vinde inteligenţa, se vinde trupul sau doar anumite componente şi organe. Omul este tranşat şi se ia din el doar ceea ce este necesar. Postmoderniştii doresc cu orice preţ ca omul să nu mai fie om, chip şi slavă a Sfintei Treimi. Vor să-l descreştineze şi să-l neopăgânizeze, aducându-l la starea de animal, obiect sau robot. În mai toată mass-media de astăzi se vorbeşte despre animalitatea umană: crime, desfrâuri, violenţă. Apoi, ştiinţa aduce o nouă provocare prin manipulările genetice, culminând cu clonarea umană – o ştiinţă fără de Dumnezeu. Iată doar câteva dintre rătăcirile şi căderile omului în faţa provocărilor postmodernismului.
„Postmodernismul distruge valorile în virtutea nonvalorii absolute“Pentru omul care a crescut şi trăieşte în realitatea postmodernă, deci care nu cunoaşte altă „doctrină“, care ar fi soluţia salvatoare?În faţa lui Dumnezeu, valoarea omului este aceeaşi, cea pe care a avut-o la creaţie. Cu toate căderile şi rătăcirile lui, cauzate de provocările postmoderne, omul rămâne tot chipul lui Dumnezeu. Singura soluţie pentru salvarea omului de la provocările postmodernismului este întoarcerea la Hristos, urmarea lui Hristos şi trăirea vieţii în Hristos. În Iisus Hristos ni se descoperă măsura tuturor lucrurilor şi a tuturor valorilor din această lume. Credem aşadar că aceste probleme de criză puse de cultura postmodernă îşi vor găsi rezolvarea şi salvarea printr-o nouă cultură creştină, prin spiritu-alitatea ortodoxă, cea care îl are ca model pe Dumnezeu Omul – Domnul nostru Iisus Hristos, „care ieri, azi şi în veci este acelaşi“ (Evrei, 13, 8).Care sunt mijloacele specifice prin care Biserica acţionează ca răspuns la provocările postmodernismului?Biserica conţine destule mijloace pentru purtarea unui dialog, sub aspectul atât al problematicii aduse de postmo-dernism, cât şi al soluţiilor reale pentru ieşirea omului recent din criza şi căderile sale. Realismul antropologic al teologiei patristice, dar şi accentul pe dimensiunea duhovnicească sunt două aspecte de bază care se regăsesc în perspectiva îndumnezeirii omului. Aici se descoperă omul în toată amplitudinea staturii sale, de mediator sau sacerdot între Dumnezeu şi creaţie, între cer şi pământ, însă această perspectivă nu poate fi utilizată eficient dacă teologia şi morala rămân extaziate în faţa formelor gândirii patristice şi nu pătrund până la duhul sau conţinutul acestei gândiri. Părintele Stăniloae ne atrage atenţia spunând că „ne-am silit să înţelegem învăţătura Bisericii în spiritul părinţilor, dar în acelaşi timp să o înţelegem aşa cum credem că ar fi înţeles-o ei astăzi. Căci ei n-ar fi făcut abstracţie de timpul nostru, aşa cum n-au făcut de al lor“. Conţinutul acestei perspective este destul de uşor de transpus în categoriile omului contemporan (dacă există dispoziţie şi voinţă), omul este natură şi persoană, creată după chipul lui Dumnezeu şi creat din ţărână, având o alcătuire fiinţială complexă, în care se întâlnesc nevăzutul şi văzutul, spiritul şi materia.În mod natural, omul tinde la asemănarea cu Dumnezeu, dar nu-şi poate întâlni destinul dacă nu iese din starea păcatului şi nu se angajează într-un efort de colaborare cu harul divin ce izvorăşte din Hristos în Biserică. Fiind creat după chipul Sfintei Treimi, el, omul, este deschis spre comuniune cu alte persoane. Spiritualitatea ortodoxă ca ţintă spre desăvârşire morală are la bază adevărul chipului şi asemănării, pe când postmodernismul se fundamentează pe negaţii şi eliminarea oricărui criteriu. Structura lui este parazitară, are permanentă nevoie de valori pe care trebuie să le distrugă. Imaginea pe care o creează este terifiantă: postmodernismul distruge valorile în virtutea nonvalorii absolute. Dar, oare, această nonvaloare nu devine ea însăşi criteriu şi valoare în postmodernism sau post-postmodernism?Ce se întâmplă cu cei care se identifică cu postmodernismul?Ar trebui să ne inspire doar milă. El a apărut ca o expresie a unei grave decăderi spirituale şi culturale. În numele postmodernismului sunt produse azi în cultură multe bazaconii şi chiar fapte detestabile. De aceea, atitudinea firească faţă de provocările ideologice postmoderniste nu poate fi decât una de categorică respingere şi distanţare. În faţa provocărilor secularizante sau pietiste ale zilei de astăzi, Biserica Ortodoxă nu trebuie să piardă din vedere nici o clipă că lumea tot mai tehnicizată, robotizată şi frustrantă, are nevoie mai mult ca oricând de spiritualitate, de comuniune şi de sfinţenie. Toate acestea îşi au izvorul nesecat în Sfânta Treime şi în relaţia sinergetică dintre Dumnezeu şi om prin Sfintele Taine, dintre lume şi cosmos. Cât timp omul rămâne ancorat şi statornic în această relaţie dată de harul dumnezeiesc, este ferit de a deveni străin de semenul său şi de sine însuşi şi poate tinde spre orizontul totdeauna deschis al transfigurării sale.În calitatea noastră de creştini şi mărturisitori ai valorilor spirituale şi culturale, avem datoria să respingem ferm şi categoric aceste provocări ale postmodernismului şi să ne facem din nădejde un mod de viaţă firesc. Personal, nădăjduiesc că toate aceste provocări vor avea un rol pozitiv, în a descoperi frumuseţea creştinismului, a lumii de la începutul mileniului al III-lea.
Crăciunul postmodern seamănă cu Saturnaliile Romei anticeSpuneaţi că postmodernismul caricaturizează tradiţiile. Iată, ne aflăm în preajma marii sărbători a Naşterii Domnului şi oricine poate afirma că „nu mai este Crăciunul ca altădată“. Credeţi că stilul în care se sărbătoreşte astăzi Crăciunul este un produs al postmodernismului?Într-adevăr, Sărbătoarea Naşterii Domnului şi sărbătorile tradiţiei creştine au fost denaturate ori înlocuite cu serbări convenţionale. De cele mai multe ori, desacralizarea şi convenţionalismul au mers până la uciderea ideii de sărbătoare. S-a ajuns acum la sărbătorirea Crăciunului în stil saturnalian. Ştim că Saturnaliile erau zilele de serbare închinate zeului prosperităţii Saturn, în care abunda veselia vitalităţii. Era un fel de „nebunie religioasă“ şi un alt mod de a arăta dragostea de viaţă, voluptatea şi prosperitatea. După acel model, lumea creştină secularizată a transformat Crăciunul şi Anul Nou în serbări saturnaliene, cu explozii de vitalitate, cu răsfăţul mesei superbogate, cu sclipirile hainelor „de marcă“ sau cascadele de râs alimentate de fluide bahice. Bucuria Naşterii Domnului nu mai transpare în zâmbetul isihastic al creştinului împlinit şi mântuit obiectiv. Crăciunul contemporan nu mai trimite la adânca smerenie din peştera luminată şi blândă, plină de zâmbetul cald şi matern al Maicii Domnului. Chiar dacă nu se mai recunoaşte, Crăciunul trăit de omul postmodern nu mai este bucuria naşterii Pruncului, ci mai degrabă Saturnaliile Romei în haină creştină. Revenind la poporul nostru, care a trăit, şi nădăjduiesc că încă mai trăieşte, în modul cel mai sublim Evanghelia, el a ştiut să-şi exprime bucuriile marilor praznice împărăteşti într-un stil cu totul aparte, ce emană jovialitate sănătoasă şi multă moralitate. De aceea, trebuie să promovăm autenticele şi adevăratele tradiţii şi datini româneşti cu frumoasele colinde din această perioadă a anului, cu pregătirea duhovnicească prin post, intensificare a rugăciunii, milostenie ca dimensiune a iubirii aproapelui, spovedanie şi unirea reală cu Hristos în Euharistie.
DE ȘTEFANIA BRÂNDUȘĂ / EXTERNE / Publicat: Vineri, 07 decembrie 2018, 19:13 / Actualizat: Vineri, 07 decembrie 2018,
Țările membre ale Uniunii Europene care vor refuza acceptarea imigranților extracomunitari ar putea fi obligate să achite contribuții de solidaritate, confirm unui proiect elaborat de Franța și Germania, afirmă surse citate de agenția Reuters.
Conform unui proiect de document circulat la o reuniune a miniștrilor de Interne din țările UE și obținut de agenția Reuters, planul prevede în continuare obligativitatea țărilor europene de a accepta solicitanți de azil, dar pot fi făcute excepții pentru țările care contribuie cu „măsuri alternative de solidaritate”, scrie mediafax.ro. urse diplomatice au explicat că terminologia se referă la contribuții la bugetul UE sau la proiecte pentru dezvoltare în țări africane.
Planul vizează depășirea disensiunilor între națiuni UE precum Germania, care acceptă imigranți, și țări estice precum Ungaria, reticente să ofere azil.
Documentul prevede instituirea unui mecanism la nivelul Uniunii Europene pentru a se evita o situație în care toate țările ar putea opta pentru achitarea de contribuții financiare.
În aprilie 2017, Consiliul Uniunii Europene a propus oferirea unor subvenții de câte 60.000 de euro pentru fiecare imigrant statelor UE care primesc extracomunitari peste cotele stabilite de Comisia Europeană, iar țările care nu primesc ar urma să achite sumele.
Consiliul Uniunii Europene a stabilit, în septembrie 2015, să distribuie pe bază de cote 160.000 de refugiați extracomunitari ajunși în spațiul UE. România, Cehia, Slovacia și Ungaria au votat, în Consiliul UE pentru Justiție și Afaceri Interne, împotriva sistemului de relocare a imigranților conform unor cote obligatorii, dar schema a fost aprobată. După atentatele comise la Paris în noiembrie 2015, Polonia a semnalat că nu va mai primi refugiați.
Familia Wycliffe România are o nouă listă de motive de mulțumire și rugăciune. Familia Cuceuan s-a lărgit. Micuțul Timotei a venit pe lume, iar echipa lărgită de misionari trăiește diverse momente dificile. Și aria de slujire se mărește. Vă chemăm să vă faceți timp să le cunoașteți bucuriile și poverile și să îi purtați în inimile și rugăciunile voastre în următoarele zile.
Nevoia de vindecare și putere în încercări Doi membrii din echipa de traducere a Bibliei pentru Surzii din România au fost implicați săptămâna trecută într-un accident de mașină. Rugați-vă pentru vindecarea traumelor sufletești și pentru ca membrii echipei să rămână tari în credință. Rugați-vă ca Dumnezeu să schimbe răul în bine și urmările accidentului să aibă ca rezultat proslăvirea Numelui lui Dumnezeu, să lucreze la înaintarea Evangheliei și la mântuirea altor oameni care au nevoie de salvarea prin Isus Hristos. Cereți-I lui Dumnezeu să intervină în rezolvarea problemelor legale și de orice natură.
Atelierul de instruire pentru traducerea Bibliei în limbajul semnelor Ovidiu și Jessica lucrează în cadrul proiectului TBSR (Traducerea Bibliei pentru Surzii din România). În perioada 6-10 decembrie, ei vor participa la un atelier de instruire pentru echipele de traducere a Bibliei în limbajele semnelor din Lituania, Ungaria și Serbia. Rugați-vă pentru protecția lor pe drum, întrucât vor călători la Budapesta, unde va avea loc atelierul. Rugați-vă pentru sănătate, putere de slujire și înțelepciune în pregătirea și prezentarea materialelor în cadrul atelierului. Rugați-vă pentru o bună comunicare cu echipele de traducere, și ca acestea să dobândească noi cunoștințe pe care să le poată aplica în proiectele lor.
Un dar de la Domnul pentru familia Cuceuan: Timotei Lăudați-L pe Dumnezeu pentru răspunsul Lui bun la rugăciunile pentru familia Cuceuan și aduceți-I mulțumiri pentru micuțul Timotei. Deși s-a născut prematur, Timotei este bine, dar este încă în spital. Rugați-vă pentru sănătate deplină, ca el să se dezvolte normal și să fie o mare bucurie și binecuvântare pentru părinți. Rugați-vă pentru refacerea completă a Danielei în urma nașterii.
Progresul proiectelor de alfabetizare: Asia În următoarele zile, Lumi M. va participa la o întâlnire cu una din echipele din proiectele de alfabetizare. Scopul atelierului este schițarea unui manual pentru una din limbi, care să servească drept material de instruire pentru coordonatori în vederea organizării unor ateliere similare și pentru celelalte limbi. De asemenea, vor avea loc discuții despre strategia lucrării în general, planuri pentru anul viitor, instruirea voluntarilor și editarea materialelor. Rugați-vă ca timpul petrecut la această întâlnire să fie folosit sub călăuzirea Domnului și în concordanță cu planul Lui pentru grupurile lingvistice pentru care se dezvoltă proiectele de alfabetizare.
Unitate în rugăciune: Filipine Oamenii implicați în Tambuli, parteneriatul din Filipine al agențiilor de traducere a Bibliei, s-au adunat pentru rugăciune în Ziua Mondială de Rugăciune Wycliffe (WDOP) din 13 noiembrie. În spiritul prieteniei și al unității, grupul se numește Tambuli, un cuvânt filipinez pentru cornul indigen folosit pentru a convoca oamenii din triburi la o adunare sau pentru a semnala un pericol sau o criză. WDOP a fost într-adevăr o chemare la unitate, o chemare la umilință (să fii deschis, nu închis, la colaborare) și o chemare la acțiune. Acestea sunt cele trei scopuri ale parteneriatului Tambuli, întrucât oamenii lucrează împreună pentru cele 45 de limbi din Filipine rămase fără Scriptură. Rugați-vă, folosind rugăciunea lui Isus din Ioan 17:2-23, deoarece ei se concentrează asupra unității lor în Hristos. Rugați-vă pentru solidaritate, ca să decidă împreună mijloacele pe care să le folosească pentru cercetarea acestor 45 de limbi, pentru a vedea care sunt nevoile și cerințele lor pentru traducerea Scripturilor.
Proiectul de traducere Balangao: Filipine Asociația Traducătorilor din Filipine și Wycliffe Filipine vor lucra împreună pentru a continua proiectul de traducere al Vechiului Testament în limba Balangao din Filipine. Rugați-vă pentru unitate la nivelul inimilor și a minților, deoarece oameni din diferite organizații și biserici lucrează împreună în echipă. Rugați-vă pentru o comunicare deschisă și eficientă și o încurajare reciprocă deliberată.
Proiecte noi de traducere: India Rugați-vă pentru noile proiecte de traducere din sudul Indiei. Rugați-vă ca oamenii să răspundă chemării Domnului și să-și asume angajamentul și sarcina de a iniția traducerea Bibliei în aceste comunități. Pe măsură ce echipele se stabilesc și încep construirea de relații și învățarea limbii în comunitate, cereți-I lui Dumnezeu să deschidă uși de oportunități pentru ei.
Sursa: Wycliffe România
Militari din Uzbekistan au intrat și au oprit serviciul de închinare al unei biserici baptiste din Tashkent. Autoritățile au spus că militarii au fost implicați într-o „operațiune specială”, iar poliția a amenințat, că „vor veni în fiecare duminică și vor perturba serviciul bisericii până aceasta își va înceta activitatea”.
Duminică, 25 noiembrie, 20 de oficiali îmbrăcați în civil au Întrerupt serviciul de închinare de dimineață al baptiștilor din districtul Yashnobod din Tashkent, capitala Uzbekistanului. Numărul lor a urcat mai târziu la 40. Pentru prima dată în astfel de raiduri, au fost implicați membrii Gărzii Naționale. Garda Națională, înființată în 1992 de către președintele de atunci Islam Karimov, este parte a miliției și este considerată egală cu Forțele Marine, Armata și Forțele Aeriene. Printre rolurile Gărzii Naționale se numără păzirea funcționarilor de rang înalt, cum ar fi președintele. La raid au participat și oficiali din poliția secretă a Serviciului de Securitate de Stat (SSS), oficiali ai ministerului de justiție și oficiali din poliția districtului Yashnobod. Întrebați, de ce Poliția Secretă și Garda Națională au luat parte la acțiune, atacatorii au răspuns, că este vorba de „o operațiune specială”. Conform declarațiilor credincioșilor baptiști pentru Forum 18, oficialii implicați nu și-au prezentat documentele de identificare, cum ar fi fost obligați să o facă, ci au menționat numai căror agenții aparțin. „L-am recunoscut numai pe ofițerul poliției locale, Bakhrom Khalyigitov”, au spus creștinii, care de teamă au dorit să rămână anonimi.
Credincioșii erau strânși de aproximativ o oră, când oficialii au intrat în clădirea în care se întâlnea biserica. „Au început să filmeze toate persoanele adunate și ceea ce făceam, fără să acorde atenție obiecțiilor noastre. Au sosit tot mai mulți oficiali, iar după scurt timp, numărul lor a ajuns la aproximativ 40.”
Mai multe raiduri asupra credincioșilor adunați pentru închinare au avut loc în perioada 23-25 noiembrie și în altă parte din Uzbekistan, inclusiv în Urgench.
Deținuți timp de 9 ore și jumătate
Paisprezece creștini care erau la închinare au fost duși cu forța cu un autobuz la secția de poliție Yashnobod. De asemenea, oficialii au fotografiat și au înregistrat datele personale – numele, adresa și locul de muncă – ale tuturor participanților la închinare. După aceea, pe data de 27 noiembrie, poliția a vizitat casa unuia din cei prezenți, pentru un control al pașaportului, și au cerut, de asemenea să vadă și documentele de proprietate ale casei. Cei luați la secția de poliție, printre care și un tânăr de 14 ani, au fost ținuți afară, în frig, în timp ce oficialii încercau să îi forțeze să semneze declarații că ar fi participat la „o întâlnire neautorizată”. Când au refuzat să facă acest lucru, au fost duși în secția de poliție, li s-au înregistrat datele personale și au fost interogați timp de nouă ore și jumătate, până la ora 21 în acea seară.
Confiscări ilegale
Funcționarii au cerut atunci să li se permită să caute literatura creștină din biserică, însă membrii bisericii au refuzat să le permită acest lucru fără mandatul legal de percheziție. Un mandat de percheziție aprobat de Olimzhan Azimov, procurorul districtului Yashnobod și Atamurod Akhmedov, șeful poliției din același district, a fost eliberat în cele din urmă în jurul orei 16. Acest mandat pretindea că „baptiștii sunt implicați în propagandă ilegală.”
Oficialii au percheziționat toată clădirea bisericii. Au fost confiscate aproximativ 7.800 de articole de literatură și DVD-uri, inclusiv toate cărțile de cântări folosite de biserică pentru întâlnirilie de închinare. Autoritățile impun cenzura asupra tuturor cărților de literatură religioasă publicate sau importate în țară. Adesea se comandă distrugerea literaturii confiscate.
Conform declarațiilor credincioșilor pentru Forum 18, se crede că Atamurod Akhmedov, șeful poliției din Yashnobod este cel care a ordonat raidul. Cei reținuți la sediul de poliție au fost amenințați, că dacă biserica nu va fi înregistrată oficial, atunci poliția va veni în fiecare duminică să perturbe serviciul bisericii, până aceasta va renunța și își va încheia activitatea.
Congregația dinTashkent face parte din Consiliul Bisericilor Baptiste care refuză să se înscrie la stat. Acesta este dreptul lor, din cauza obligațiilor internaționale legate de drepturile omului, sub care se află și Uzbekistanul. Aceste obligații nu permit ca un stat să acorde permisiunea pentru ca oamenii să își poată exercita drepturile omului (vezi Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa(OSCE)/Instrucțiunile Comisiei de la Veneția privind Identitatea Religioasă sau de Credință a Comunităților). Uzbekistanul este un stat participant la OSCE.
Membrii bisericii au spus oficialilor de la raid că ei sunt parte a Consiliului Bisericilor Baptiste. „Le-am explicat că nu ne dorim înregistrarea la stat, deoarece aceasta va însemna că statul se va putea interpune credinței noaste. Nu vrem să conducem biserica noastră ca o organizație de stat.”
Acțiuni asemănătoare care sunt împotriva legii, au avut loc și împotriva baptiștilor din bisericile înregistrate la stat. În luna mai, autoritățile au făcut procesul de înregistrare al comunităților religioase mai dificil și au pedepsit – inlcusiv prin tortură – pe cei care au încercat să se înregistreze.
De ce?
În legătură cu acțiunea din 25 noiembrie, oficialii au răspuns credincioșilor baptiști: „Noi, ca stat, nu ne putem adapta la ceea ce faceți voi, de aceea voi trebuie să vă adaptați legilor noastre.” Ei nu au menționat nimic despre obligațiile internaționale, care trebuie să se asigure că statul respectă și facilitează exercitarea libertății religioase, libertății de exprimare, asociere și comunitate.
Ofițerul poliției locare, Khalyigitov, a declarat pentru Forum 18 următoarele: „Nu știu care a fost scopul. Oficialii ministerelor și organelor centrale împreună cu poliția districtului Yashnobod, au condus raidul”. Apoi a refuzat să discute cazul în continuare.
Asistentul lui Akhmedov, care a refuzat să-și dea numele, a afirmat pe 26 noiembrie că Akhmedov este „ocupat și nu poate vorbi”. Persoana care a răspuns la telefonul lui Akhmedov pe 27 noiembrie, a închis telefonul de fiecare dată imediat ce a auzit numele Forumului 18. Și alți ofițeri de poliție din Yashnobod au acționat asemănător pe 27 noiembrie, de fiecare dată când au auzit numele Forumului 18.
Akbar Abrayev, șeful departamentului Ministerului Justiției din orașul Tashkent, a afirmat, la 27 noiembrie, că nu poate răspunde la întrebările Forumului 18 fiindcă „trebuie să analizeze toată documentația și să caute motivele”. Întrebat de ce Uzbekistanul încalcă obligațiile sale internaționale în materie de drepturile omului, și nu permite credincioșilor să își exercite drepturile omului, Abrayev a cerut Forumului 18 să revină pe 28 noiembrie. În acea zi, telefonul său a rămas fără răspuns, iar recepția Departamentului Justiției asusținut că era „ocupat”.
Ministerul Apărării și Garda Națională au refuzat, la 27 noiembrie, să explice de ce Garda Națională a percheziționat persoanele care și-au exercitat libertatea de religie și credință în conformitate cu obligațiile legale din punct de vedere juridic ale drepturilor omului din Uzbekistan.
Un oficial al Ministerului Apărării care a răspuns la telefonul purtătorului de cuvânt al Ministerului de Presă Timur Narziyev, a refuzat să răspundă la întrebările adresate de către Forumul 18. Acesta a spus că Forum 18 ar trebui să apeleze la purtătorul decuvânt al Gărzii Naționale, Davron Jumanazarov.
Un oficial al Gărzii Naționale care a răspuns la telefonul lui Jumanazarov, a afirmat că Jumanazarov este ocupat și a cerut Forumului 18 să revină. De fiecare dată când Forumul 18 a sunat înapoi, telefonul lui Jumanazarov a rămas fără răspuns.
Încălzirea a fost întreruptă în condiții sub-zero
Foarte târziu în aceași seară de 25 noiembrie, poliția a ordonat angajaților serviciului de pompieri și celor din sectorul de gaze să întrerupă sistemul de încălzire al clădirii bisericii – iar temperatura a scăzut deja în această perioadă sub zero grade. O familie din clădire au fost aproape înghețați, deoarece este foarte rece noaptea. Încălzirea a fost întreruptă cu toate că facturile utilitare fuseseră plătite în avans.
Angajații serviciului de gaze au sigilat conducta de gaz care duce la boilerul sistemului de încălzire, iar departamentul de pomperi a justificat acest lucru, spunând că este vorba despre „un control de siguranță la incendiu”.
Un oficial de la serviciul de gaze din Yashnobod, a declarat pe 28 noiembrie pentru Forum 18, că șeful departamentului de gaze naturale, Aleksey Abdumamenov, „nu este disponibil să vorbească”. Întrebat, de ce serviciul de gaze a întrerupt încălzirea într-o clădire în condiții de îngheț, oficialul a răspuns: „Să vină locuitorii clădirii în cauză la biroul nostru și vor primi explicații”.
Cele mai puternice două arme împotriva normalizării pornografiei în casele noastre și în societatea în care trăim sunt educația și prevenția.
Cercetările arată că pornografia dăunează grav mintea și relațiile persoanelor care o consumă. De cele mai multe ori, consumatorii tineri nu decid să vizioneze materiale pornografice pentru prima dată, ci ajung să intre în contact cu ele în mod accidental. Acesta este modul prin care o mulțime de copii sunt expuși la astfel de materiale și, de cele mai multe ori, sfârșesc prin a se lupta cu pornografia încă de la o vârstă foarte fragedă.
Copiii sunt curioși când vine vorba de sex. Acest lucru este normal și sănătos. Ce nu este însă sănătos? Să apeleze la pornografie pentru a-și satisface curiozitatea.
De obicei, un copil se simte liber să le spună părinților ce a auzit pe terenul de joacă. Nu același lucru se întâmplă și când găsesc pe internet materiale pornografice. Majoritatea copiilor nu le vor pune întrebări despre sexualitate părinților din propria inițiativă, nici nu le vor spune că au vizionat cu sau fără voia lor materiale pornografice. Însă faptul că nu vor vorbi cu părinții despre acest subiect, nu rezolvă problema.
Credem că este important ca părinții să vorbească deschis cu copiii lor despre sexualitate. Prin inducerea fricii față de pornografie problema e „rezolvată” doar parțial și pentru o perioadă scurtă de timp, însă nu este o soluție pe termen lung. Dacă copiii simt că părinții sunt deschiși să vorbească despre problemele cu care se confruntă și să primească răspunsuri într-un mod înțelegător și iubitor la întrebările pe care le au, aceștia vor fi mult mai deschiși să se adreseze adulților atunci când vor avea curiozități în loc să caute răspunsuri singuri pe internet sau la prieteni.
Filtrele și dispozitivele de monitorizare a calculatorului sau a telefonului sunt minunate și ajută la păstrarea siguranței pe internet, însă nu este suficient. Trebuie să existe conversații sincere, de la inimă la inimă, între un părinte și copilul lui, pentru ca copilul să înțeleagă și să conștientizeze de ce pornografia este atât de dăunătoare minții și sufletului omului.
Copiii și adolescenții din zilele noastre se confruntă cu probleme pe care tu, ca părinte, nici nu ți le-ai imaginat atunci când erai de vărsta lor. În urmă cu 15-20 de ani era mult mai greu să intri în posesia unor reviste cu caracter pornografic. Pe când astăzi, copiii pot accesa acest tip de materiale cu un singur click. În zilele noastre, pornografia este tot mai violentă și se poate accesa din ce în ce mai ușor.
Deci, dacă aveți adolescenți sau copiii dumneavoastră vor fi în curând adolescenți ori vreți pur și simplu să ajutați tinerii în general, citirea resurselor noastre vă va oferi arme și informații importante despre cum să luptați împotriva pornografiei.
Ca părinte poate fi uneori dificil să intri în lumea copilului tău și să ai o conversație sinceră cu privire la subiecte care contează pentru el și care vor aduce o schimbare în viața lui………………………….
La sfârșitul fiecărei lucrări despre abuz ofer posibilitatea ca oricine dorește rugăciune personală să vină în față. După ce termin slujirea, majoritatea supraviețuitorilor au o singură cerere de rugăciune. Lucrarea mea i-a făcut să realizeze că competențele părintești de până atunci au fost abuzive. Una din cele mai mari nevoi ale trupului lui Hristos este să audă predici și lecții despre competențele părintești.
Aceasta nu trebuie să ne surprindă. Unde învățăm aceste abilități de creștere a copiilor? De la părinții noștri. Aceste competențe părintești disfuncționale ajung să fie transmise de la o generație la alta. Nu mă înțelegeți greșit, sunt excepții. Am cunoscut părinți excepționali care proveneau din familii disfuncționale oribile și am cunoscut părinți groaznici care proveneau din familii excepționale. Dar în mare parte, imităm competențele părintești ale celor care ne-au crescut. De aceea consider înțelept să prezint următoarele ponturi despre parenting pozitiv.
Construiește încrederea de sine a copilului tău:
● Recunoaște când copilul tău face ceva bun, nu doar prin corectarea lui când greșește ceva. Când fiul meu cel mai mic era copil mic, s-a întâmplat ca tatăl meu să fie prezent când l-am corectat într-o zi. Mi-a spus: „Fiule, ai procedat bine. Ai fost ferm, totuși iubitor. Dar îți dai seama că de fiecare dată când îl corectezi pentru ceva greșit, trebuie să-l lauzi de fiecare dată când face ceva bun?” Instantaneu miam dat seama că avea dreptate. Am învățat mai târziu că psihicul uman este atât de fragil, încât are nevoie de o duzină de afirmații pozitive pentru a compensa fiecare lucru negativ pe care îl aude. Nu pot să-mi dau seama cum a devenit tata atât de înțelept între timp, pentru că pe mine nu m-a crescut așa. Totuși, și în ziua de azi sunt recunoscător pentru această picătură de înțelepciune părintească.
Dacă tot ce facem este să îi criticăm pe copii și niciodată nu îi lăudăm, în final vor crede că indiferent cât se străduiesc, nu pot să ne facă pe plac. Concluzia lor este deseori „de ce să îmi mai bat capul?”
Același scenariu se poate întâmpla și la locul de muncă. Dacă șeful tău te critică întruna, în final vei ajunge în punctul în care vei renunța să mai încerci.
● Laudă-ți copilul pentru că a încercat, nu doar pentru că a reușit să facă ceva. Învățăm atât din eșecuri, cât și din succesuri.
● Cât de mult posibil, împuternicește-i pe copiii tăi, incluzându-i în deciziile care le afectează viața.
● Dă-le responsabilități potrivite vârstei lor.
● Exprimă dragoste necondiționață. Copiii trebuie să știe că și atunci când fac alegeri greșite și te dezamăgesc, totuși dragostea ta necondiționată pentru ei nu s-a schimbat.
● Acceptă-ți copiii așa cum sunt. Copiii pot avea trăsături de personalitate asemănătoare cu ale tale, dar vor avea și trăsături contrastante.
● Încurajează speranțele, visele copiilor tăi și când este posibil lasă-i să-și satisfacă curiozitatea. Dezvoltă competențe bune de comunicare:
● Fii sincer cu soțul/soția ta și cu copiii, și încurajează sinceritatea.
● Stabilește contact vizual cu persoana cu care vorbești. Oferă-le atenția ta neîmpărțită.
● Ascultă, nu te lăsa distras de faptul că vorbești cu un copil.
● Folosește un vocabular pe care copilul să-l înțeleagă.
● Încurajează întrebările pentru a stabili claritatea.
● Acceptă greșelile ca o parte din învățare. Atât părinții, cât și copiii trebuie să recunoască greșelile.
Managementul comportamentului:
● Stabilește niște rutine ale familiei, și fii consecvent și corect în reguli, așteptări și consecințe.
● Pune-ți așteptări realiste bazate pe vârsta și abilitățile copilului tău.
● Asigură-te că toți cei care au grijă de copii, au aceleași așteptări.
● Consecințele trebuie să fie potrivite cu „infracțiunea”. Nu exagera sau reacționa greșit.
● Permite copiilor să experimenteze consecințele naturale ale acțiunilor lor.
● Oferă recompense pentru comportament pozitiv, și fii consecvent în acordarea recompenselor și consecințelor.
Crează exemple pozitive de urmat:
● Învață-l pe copilul tău toleranța. Ține minte, copiii învață din felul cum te porți tu, nu numai din ce le spui. Ai grijă cum te porți când nu ești de acord cu cineva sau când ești furios.
● Tratează copiii cu respectul pe care-l așteptai tu când erai copil.
● Fii exemplu bun în a avea o părere diferită sau a fii furios.
● Învață copiii să rezolve o problemă, lăsându-i să te vadă pe tine cum o faci. Dacă nu ai resurse umane de a învăța aceste lecții în casă, procură filme de la Focus On The Family.
Cum poți ajuta:
➢ Achiziționează competențe părintești pozitive.
➢ Confruntă-ți propriile sentimente și comportamente negative.
➢ Învață să recunoști semnele avertizatoare ale abuzului copiilor.
➢ Învață să recunoști semnele unei personalități abuzive.
➢ Niciodată să nu disciplinezi copiii când ești furios.
➢ Învață-i pe copii comportamente potrivite pentru ei, și de la alții.
➢ Învață-i pe copii ce să facă când nu se simt în siguranță.
➢ Învață-i pe copiii tăi limitele fizice potrivite.
➢ Învață-i pe copii diferența între secrete bune și rele.
Inlauntrul zidurilor Orasului Vechi, descoperirile din Palatul lui Irod au captat atentia eruditilor evrei si crestini. Mai mult de 2 000 de ani de istorie sunt adunati intr-o singura cladire, acolo unde Pilat din Pont L-ar fi condamnat pe Isus.
La marginea de vest a Orasului Vechi, Turnul lui David se ridica deasupra zidurilor. Cu 16 ani in urma, arheologii au descoperit o cladire in timp ce lucrau la muzeul din Turnul lui David. Inscriptiile de pe pereti preced chiar si perioada lui Isus si a guvernatorului roman care L-a condamnat la moarte pe cruce, Pilat din Pont.
Ani la rand, expertii au sugerat ca Pilat ar fi rostit sentintele din fortareata Antonia, aflata in cealalta parte a orasului, unde erau cazati soldatii romani.
Dovezile recente, descoperite in palatul regelui Irod, indica insa faptul ca opulentul Pilat ar fi pronuntat sentintele de aici.
Arheologul Amit Reem a ajutat la descoperirea sitului palatului in anul 1999. El cunoaste istoria din spatele acestor ziduri, din vremea lui Irod pana in 1940, cand locul a fost invadat de britanici: „Pana in prezent, aceste ziduri impresionante sunt singurele vestigii ale palatului lui Irod. Nu stim ce s-a intamplat cu suprastructura, cu palatul in sine. Poate a fost distrus in timpul unei revolte mari, poate a fost distrus de catre romani, de catre cruciati sau de catre otomani.”
„Nu stim exact locul in care a fost judecat Isus, unde a fost interogat de catre Pontiu Pilat, dar stim ca a avut loc undeva in palatul lui Irod.” David Pillegi este pastor la Christ Church, biserica situata la cativa pasi de acest loc. „Stim ca, dupa moartea lui Irod, palatul sau a devenit proprietate romana. Mai stim ca, in fiecare an de Paste, Pontiu Pilat venea din Cezareea pana la Ierusalim, pentru a asigura paza orasului in timpul sarbatorii pe care evreii o numeau sarbatoarea libertatii. Daca se producea agitatie in Ierusalim, de obicei se intampla in timpul sarbatorii de Paste.”
Pillegi spune ca, intr-un fel, Turnul lui David cuprinde intreaga poveste a vietii lui Isus: „De jumatate de secol, oamenii de stiinta sustin ca viata lui Isus incepe la Turnul lui David, care a fost palatul lui Irod, locul unde au venit si magii. Viata lui Isus a luat sfarsit atunci cand Pontiu Pilat L-a condamnat la moarte, cam in aceeasi locatie. Exista o ironie interesanta in aceasta poveste.”
Arheologul israelian Renee Sivan este inca uimita de forta si opulenta palatului, desi a ajutat si ea la inceperea excavatiilor: „Ierusalimul e asemenea unei cepe. Dai jos strat dupa strat si parca nu se mai termina. Apoi, mai si plangi putin. Asa se intampla si aici.”………..
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 256 – decembrie 2018, la Alfa Omega TV.
Incepem programul nostru cu o descoperire despre care unii arheologi israelieni spun ca ar fi cea mai de seama din ultimii 50 de ani. E vorba despre piatra Magdala, gasita langa malul Marii Galileii, intr-o sinagoga din primul secol, unde aproape sigur ca Isus a predicat.
Satul se numeste Magdala si e satul Mariei Magdalena. In acest sat locuia ea, aici L-a intalnit pe Isus si de aici a mers dupa El.
Arheologul israelian Afran Najar supravegheaza sapaturile de la Magdala si ne spune ca orasul statea ascuns sub un strat superficial: „In unele locuri, doar puneam mana si gaseam cate un zid, care parca astepta dupa noi
de 2 000 de ani.”
Cea mai importanta descoperire din Magdala a fost o sinagoga datand din vremea lui Isus.
Dupa spusele arheologilor, aceasta ar fi prima sinagoga descoperita in Galileea.
„Exista o expresie care apare mereu in diferite locuri din evanghelii: Isus strabatea toata Galileea, invatand pe norod in sinagogi. Aceasta sinagoga e cea mai aproape de Capernaum, locul unde locuia Isus. Aproape sigur ca Isus a trecut pe aici de mai multe ori.”
Aici, au descoperit o comoara veche de 2 000 de ani. I se spune Piatra Magdalei.
Unii arheologi spun ca aceasta e cea mai de seama descoperire din ultimele decenii.
CBN a relatat prima data despre aceasta piatra indata ce a fost descoperita, in 2009. Parintele Kelly, din ordinul catolic Legionarii lui Hristos, ne-a prezentat o replica a pietrei din Magdala, in timp ce puteam privi Muntele Sionului: „Aceasta piatra reprezinta cea mai importanta descoperire facuta vreodata in legatura cu cel de-al Doilea Templu, cel din vremea lui Isus, reconstruit de Irod si nu e ceva de mica insemnatate. Menora sapata pe piatra e una cu totul unica.”
Prima a fost descoperita inainte de distrugerea Templului din anul 70 d.H.
Legionarii lui Hristos detin acea zona si construiesc un intreg complex in Magdala, cu un parc arheologic, un hotel si un centru religios.
Parintele Solana a gandit intregul proiect si doreste ca acesta sa fie un centru pentru toata lumea: „Sunt sigur ca acesta va fi un dar pentru omenire, pentru cultura, pentru religie si, desigur, pentru Israel. Vizitatorii pot vedea cum Biblia prinde viata. Altarul e in forma unei corabii de pescuit, reamintind de Isus, Care le predica oamenilor de pe tarm, de la bordul corabiei. Pentru mine, relatarile din evanghelii au capatat viata in acest loc si nu le voi mai vedea niciodata la fel.”
Parintele Solana spune ca mottoul centrului e Duc in Altum, latineste pentru departeaz-o la adanc, si e un mesaj pentru astazi: „Isus ne spune, parca, tuturor, Departeaz-o la adanc, Mai incercati o data, Mergeti!.Cred ca acesta e un frumos mesaj de care lumea are nevoie in acest moment, in contextul crizei financiare, a problemelor de munca si a multor altor situatii. Trebuie sa incercam mereu. El e de partea noastra.”
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 256 – decembrie 2018, la Alfa Omega TV.
Dupa cum mentionam mai devreme, prezentam de langa treptele de pe partea sudica ale celui de-al Doilea Templu. Regele David din Biblie: persoana sau legenda?
La aceasta intrebare, arheologii israelieni vor raspunde cu noi descoperiri arheologice. Ei cred ca au descoperit ramasitele palatului regelui David.
Valea Elah este locul unde David l-a ucis pe urias. La vreo 30 km de Ierusalim, arheologii au gasit cel mai bun exemplu de pana acum al unui oras fortificat din Iudeea, de pe vremea regelui David.
Identificat cu orasul biblic Saaraim, orasul avea deschidere catre valea Terebintilor, locul unde David l-a ucis pe Goliat.
„Inainte sa incepem sapaturile de aici, existau multe discutii despre imparatul David, daca e sau nu un personaj istoric si daca imparatia sa cuprindea orase fortificate.”
Profesorul arheolog de la Universitatea Evreiasca, Yossi Garfinkel, spune ca, desi David e cunoscut in Biblie, nu s-a gasit nicio descoperire din vremea domniei lui in Hebron sau la Ierusalim: „Oamenii incep sa-si puna intrebari, zicand ca poate aceasta e doar o mitologie, poate ca David n-a existat niciodata. Sau, daca a existat, el locuia doar intr-un cort si nu exista nicio imparatie reala si nici orase fortificate.”
Totul s-a schimbat cu cativa ani in urma, atunci cand au inceput sapaturile arheologice la acest sit. „Dupa cateva sezoane, s-a dovedit ca aici a existat un mare oras care era foarte bine fortificat. Unele pietre de aici cantaresc opt tone.
Acesta nu era un mic satuc, ci o fortareata foarte importanta.”
Nu toti ii impartasesc entuziasmul. Unii arheologi avertizeaza ca situl ar fi putut apartine altor imparatii, multi crezand ca aceasta nu e nicio dovada a existentei imparatului David. Insa Garfinkel este convins. S-a gasit un palat intins pe 1 000 de metri patrati, aflat in centrul sitului, cu o vedere excelenta spre Marea Mediterana, spre Muntele Hebron si spre Ierusalim. O alta cladire ar fi fost folosita pentru colectarea taxelor.
„Cum se adunau taxele in antichitate? Oamenii nu aveau salarii, asa ca nu exista impozitul pe venit, cum este astazi. Ei erau agricultori si fiecare trebuia sa dea o parte din produsele agricole recoltate, fie grau, orz sau leguminoase. Mai apoi, acestea erau stocate in niste vase mari, aflate in cladirea centrala.”
Pe sit nu s-au gasit oase de porc, indicand faptul ca oamenii respectau porunca biblica ce interzicea consumul de carne de porc. Garfinkel spune ca descoperirile se potrivesc cu povestirea: „Acestea sunt diferite de cele referitoare la filisteni, canaaniti, sau chiar la imparatia lui Israel. Concluzia noastra este ca acest oras a fost din vremea lui David.”
Sapaturile de la Khirbet Qeiyafa se vor finaliza in curand, iar arheologii vor cauta mai multe raspunsuri intr-un alt sit arheologic.
„Aceasta zona va ajunge un parc national si se va amenaja pentru a deveni o locatie turistica. Turistii pot veni pentru a vedea peisajul si singurul loc din lume unde pot vedea un oras din vremea imparatului David.”
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 256 – decembrie 2018, la Alfa Omega TV.
La aproape 100 de ani dupa Elisei, peste Iuda a domnit imparatul Ezechia.
Universitatea Evreiasca din Ierusalim a anuntat descoperirea care atesta mentiunea biblica despre viata unuia dintre cei mai drepti imparati ai Bibliei.
E mic, are o latime de doar 1 cm, insa deja a avut un impact deosebit. Se numeste bula si e un sigiliu antic. Ceea ce il face asa de important este numele inscriptionat.
„Am descoperit ca amprenta sigiliului a fost imprimata de insusi regele Ezechia, in clar, in ebraica straveche: Apartine lui Ezechia, fiul lui Ahaz, imparatul Iudeii.”
Arheologul Eliat Mazar de la Universitatea Evreiasca a descoperit sigiliul in timpul unei excavatii. Pentru Mazar, aceasta a fost descoperirea vietii ei: „Am ramas perplexa. Cred ca e cea mai uimitoare descoperire pe care am facut-o. Am fost de-a dreptul uluita.”
Mazar spunea ca descoperirea e fara precedent: „N-am mai descoperit niciodata intr-un sit arheologic un articol atat de apropiat, de privat si de tangibil al unui rege din Israel sau din Iudeea. Cred ca e cel mai personal obiect al vreunui personaj biblic pe care-l avem, cu atat mai mult cu cat e vorba de regele Ezechia.”
Biblia il descrie pe Ezechia in 2 Imparati 18:5: El si-a pus increderea in Domnul, Dumnezeul lui Israel si, dintre toti imparatii lui Iuda, care au venit dupa el sau care au fost inainte de el, n-a fost niciunul ca el.
Mazar spunea ca bula a fost sigiliul personal al lui Ezechia pentru documente importante. Ea mai spunea ca descoperirea aproba spusele Scripturii: „Ma minunez vazand cum, in mod repetat, dovezile arheologice se potrivesc atat de bine cu relatarile biblice. Acestea ne arata in repetate randuri ca multe dintre povestirile biblice sunt pur si simplu precise.”
Descoperirea, de asemenea, face legatura intre poporul evreu si Israelul antic: „Este de acum 2 800 de ani, dupa cum spune si Biblia. Vorbim despre imparatul lui Iuda din Ierusalim, capitala Israelului. Vorbim, asadar, despre istoria Ierusalimului intr-un mod tangibil si independent.”
Stire difuzata in emisiunea Jerusalem Dateline 256 – decembrie 2018, la Alfa Omega TV.
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)
Blog Creștin Ardelean Viorel 