18 noiembrie 2018 #Video Blog
Există o situație care devine tot mai frecventă prin biserici. Când le este aplictă disciplina, unii credincioși aleg să se transfere într-o altă biserică sau chiar și confesiune, căci nu doresc și nu acceptă să fie puși la disciplină. Să vedem ce spune Biblia depsre astfel de situații.
https://moldovacrestina.md/fuge-de-disciplina-bisericasca-pastor-vasile-filat/
20 noiembrie 2018 #Video Blog
Bisericile ajung neputincioase, pastorii își pierd nădejdea, tinerii nu mai vor să devină pastori. Aceasta sunt unele din gravele consecințe ale neascultării credincioșilor de pastorii lor.
BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU
Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova
Servicii Divine:
Duminică, 14:00 – 16:00
Joi, 18:30 – 19:30 – ceasul de rugăciune
tel. +373 (68) 060601
https://www.facebook.com/bunavestire.chisinau/
https://moldovacrestina.md/asculta-de-pastorul-tau-pastor-vasile-filat
22 noiembrie 2018 #Video Blog
ÎNTREBARE: Ce pot face daca o biserica crestina neoprotestanta tine mai mult la brand [numele bisericii] si amana botezul? Adica trebuie sa „ai un statut” o anumita „trasatura”, o anumita „manifestare” dupa care daca treci de consiliu te vei boteza. Un prieten penticostal, mi-a spus ca daca il marturisesti ca mantuitor personal pe Iisus, te poti boteza. Ei bine aici e foarte dificil sa intelegi religia, trebuie sa treci de o examinare, se bazeaza pe „recomandari” de la frati. M-am nascut crestin ortodox, am urmarit anumite clipuri de ale dumneavoastra si am citit si in biblie ca nu era ok ce faceam in vechea religie. Vreau un botez sa fac un legamant cu Hristos, dar din pacate botez biblic se contrazice cu politica bisericii adventiste ca despre ea este vorba. Daca chiar o sa cititi mesajul meu, va rog sa imi dati un raspuns. Multumesc !
BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU
Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova
Servicii Divine:
Duminică, 14:00 – 16:00
Joi, 18:30 – 19:30 – ceasul de rugăciune
tel. +373 (68) 060601
https://www.facebook.com/bunavestire.chisinau/
PENTRU MANUALE ȘI ÎNSCRIERE LA GRUPELE DE STUDIU BIBLIC ONLINE CONTACTAȚI LA:
info@precept.md
+373(69)966779
https://moldovacrestina.md/de-ce-amana-pastorii-botezul-pastor-vasile-filat/
22 noiembrie 2018 Știri
Parlamentul bulgar a aprobat, câteva săptămâni în urmă, un proiect de modificări la Legea privind cultele religioase, care ar putea impune restricții pentru bisericile evanghelice din țară, aflate în minoritate, ca să-și exercite dreptul la libertatea cuvântului.
„Oficial proiectul de lege își propune să limiteze și să filtreze inlfuiențele grupurilor radicale în țară, dar în realitate va oferi și mai multă putere religiilor majoritare – bisericii ortodoxe și islamului” a declarat pentru CBN, Iva Tsetkova, președintele Asociației „Mission Posible”.
De fapt este vorba despre două proiecte de modificări, promovate și susținute de partidele de la guvernare și din opoziție.
„Dacă legea va fi adoptată, bisericile evanghelice nu vor putea să invite predicatori străini, nu vor putea să deschidă școli creștine private iar nicio activitate religioasă, în afara pereților bisericii, nu va mai fi permisă. Legea ar putea restricționa și dreptul la întruniri.”, a explicat Iva Tsetkova.
Creștinii din diferite confesiuni s-au mobilizat în rugăciune și proteste pașnice în toată țara, cerând Parlamentului să renunțe la această inițiativă. Liderii confesiunilor au depus o petiție comună la Parlament în acest sens. Recent, aceștia au purtat și câteva discuții cu aleșii poporului, arătând la faptul că noua lege va intra în contradicție cu drepturile fundamentale ale omului.
Proiectul de lege urmează a fi discutat în Parlament vineri, 23 noiembrie.
Comunitatea evanghelică din Bulgaria reprezintă mai puțin de 1% din populație. Să ne rugăm ca Dumnezeu să le păstreze creștinilor evanghelici din Bulgaria libertatea de a vesti Evanghelia în continuare.
https://moldovacrestina.md/libertatea-religioasa-din-bulgaria-amenintata/
22 noiembrie 2018 Blogosfera
Ceea ar trebui să fie o obișnuință devine o raritate. Bibliei, cea mai cunoscută carte din toate timpurile, i-a fost atribuită o zi internațională. E drept, mă așteptam ca în cinstea Cuvântului lui Dumnezeu să se fi organizat ceva evenimente, însă această sărbătoare a trecut ca o simplă noutăte. În realitate, Biblia este unica carte care a schimbat, schimbă și va mai schimba vieți. O confirm cu tărie că odată ce am început a citi și a studia Biblia, nu mă opresc de admirat înțelepciunea și puterea acestei cări. Nu în zadar apostolul Pavel a spus: “Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
Omenirea are doar de mulțumit lui Dumnezeu, pentru că în mila Sa ne-a lăsat Cuvântul Său pentru a ști cum să ne purtăm în diferite situații. Mai mult decât atât, noi ca și oameni suntem atât de vulnerabili și neputincioși și doar Cuvântul lui Dumnezeu este plin de putere, El are capacitatea garantată de a schimba viețile oamenilor.
Tocmai de aceea consider că doar o singură zi să îi acorzi Cuvântului Dumnezeu e infim de puțin. Nici pe departe nu te poți considera creștin dacă încă nu ai citit Biblia în întregime. Deși ne place să ne autointitulăm popor creștin, ignorăm Biblia cu desăvârșire. Istoria a demonstrat că datorită ei, Bibliei, omenirea a devenit mai umană. Absolut tot ce a fost scris în Biblie s-a împlinit cu milimetru, pentru că Biblia deține adevărul absolut. Toate promisiunile făcute de Dumnezeu s-au împlinit şi se vor împlini cu siguranţă. “Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte.” (Isaia 65:17)
“Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13). “Nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”( Matei 5:18b). Biblia este o carte vie, speciala și minunată. “Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri… judecă simţirile şi gândurile inimii”(Evrei 4:12). Biblia a schimbat, schimbă și va mai schimba viețile multor (milioane și milioane de) oameni și autenticitatea ei nu poate fi tăgăduită.
Noul Testament, cu cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor şi scrisorile reflectă fidel istoria primului secol după Hristos. Datele istorice conţinute sunt în armonie cu alte scrieri evreieşti şi romane, cum ar fi Talmudul, scrierile istoricului evreu Iosefus Flavius, precum şi ale istoricilor romani Tacitus, Plinius, Suetonius şi alţii. Circumstanţele geografice, culturale şi sociale descrise sau amintite în Noul Testament sunt confirmate şi de descoperiri arheologice care atestă din nou şi din nou autenticitatea Bibliei. Un exemplu ar fi scăldătoarea Siloamului din Ierusalim, amintită în Ioan 9:7. În vara anului 2004 s-a lucrat pentru un nou sistem de canalizare în Ierusalim şi s-au descoperit nişte scări a căror vechime s-a datat la aproximativ 2400 de ani, precum şi rămăşiţele rezervorului de apă în care, în timpul lui Isus, a fost condusă apa din fântâna Gihon prin tunelul lui Ezechia. Acest tunel de 525 metri a fost construit de Ezechia, împăratul lui Iuda, în jurul anului 700 î.H. şi mai este accesibil şi astăzi. Apoi toate evenimentele istorice descrise în Biblie pot fi confirmate cu ușurință și de alte scriei istorice.
Deci, scump prieten, poate ai o Biblie acasă și nu ești interesat de ea. Vreau prin acest articol să te îndemn să o citești și apoi pe măsură ce o citești, te vei întâlni cu Autorul ei, care nu dorește decât ca tu și eu să ne găsim toată plăcerea în Cartea Cărții. Singura și unica Carte care are soluții la cea mai mare problemă a omenirii și anume problema păcatului. Nicio altă carte nu îți va da soluții viabile, doar Sfânta Scriptură. Crede-o și vei fi salvat. Sărbătorește zilnic această carte prin studierea ei. Se merită!!!
https://moldovacrestina.md/ziua-internationala-a-bibliei-editorial/
„Superputerea umanitară” Suedia, care se laudă cu grija sa pentru drepturile omului, este pentru musulmani mumă și pentru creștini ciumă.
În octombrie 2018, Suedia, căreia îi place să-și spună „superputere umanitară”, a deciz expulzarea unui băiețel de 6 ani în Ucraina. La moartea mamei sale, micuțul a devenit „tehnic” orfan, tatăl său, un ucrainean care trăiește în Ucraina, ceruse oficial să fie decăzut din drepturile părintești. Lipsit de familie în Ucraina, Denis era sortit unui orfelinat.
În 2015, mama lui Denis însoțită de copilul ei, a părăsit Ucraina pentru a merge la părinții ei care se instalaseră în Suedia. Însă, din motive necunoscute – pe care presa nu a încercat să le afle – i-a fost refuzat permisul de ședere atât ei cât și copilului.
Agenția pentru imigranți a luat atunci decizia de a-l expulza pe Denis fără a ține cont de dosarul de adopție depus de bunicii săi materni, arată Gatestone Institute.
Prin nu se știe ce aberație, decizia administrativă a fost luată în numele „interesului superior al copilului”.
Faptul că băiatul era tehnic orfan și că bunicii săi cu care trăia demaraseră procedura de adopție nu au reprezentat motive suficiente pentru a bloca expulzarea, a declarat Karin Fahrlin, șefa Agenției pentru imigranți.
A început mai întâi printr-o ofertă: plătiți o sumă anumită și vă spunem din ce strămoși vă trageți. N-am priceput atunci care este ,,șpilul“. Goana după ADN-ul personal s-a încălzit apoi și s-a accelerat. Acum, oamenii ,,de știință“ (pe care trebuie să-i ascultăm, nu-i așa?) sunt plătiți să grăbească procesul mondial de adunare a datelor.
ADN-ul este amprenta biologică a fiecăruia dintre noi. Noua Ordine Mondială are nevoie de această amprentă ca să ne poată urmări în mod absolut.
Să mai spună cineva că oamenii de știință nu susțin Biblia …
Scientists Urge World To Share DNA In Centralized Database…
https://semnelevremurilor.wordpress.com/2018/12/02/identitatea-absoluta/
Scenariul este transparent și simplu: un om folosit intens pentru ,,prezentarea“ evenimentelor în varianta elitelor cu scopul alinierii maselor populare vorbește apoi în numele maselor ca să confirme direcția dorită de elite. În felul acesta, o ,,personalitate“ publică poate funcționa în rol dublu de difuzor-microfon. Trimisul elitelor vorbește astfel ,,în numele“ maselort populare. De data aceasta s-a cocoțat în balconul forumului mondial al Națiunilor Unite.
Și încă un amănunt, persoana aceasta este, din start, un ,,naturalist“, adică un ateu care crede că legile naturii sunt influențate de legislația societății umane și invers (In philosophy, naturalism is the “idea or belief that only natural laws and forces operate in the world.” Adherents of naturalism assert that natural laws are the rules that govern the structure and behavior of the natural universe, that the changing universe at every stage is a product of these laws).
Naturalistul David Attenborough, desemnat luna trecută cea mai populară persoană în rândul britanicilor, a tras un semnal de alarmă cu privire la viitorul omenirii la deschiderea discuţiilor pe teme climatice din cadrul conferinţei care are loc la Katowice (Polonia).
Cunoscutul prezentator le-a spus liderilor lumii că „acum avem în față un dezastru provocat de om la nivel global. Cea mai mare amenințare în următoarele sute de ani: schimbarea climatică”.
„Sunt aici doar ca să reprezint vocea oamenilor. Oamenii au vorbit. Lideri ai lumii, trebui să conduceți. Dacă nu luăm măsuri, prăbușirea civilizației noastre și dispariția a unei bune părți din natură la nivel mondial se vede la orizont”, a adăugat el, potrivit CNN.
La această întâlnire, omul de televiziune are rol de mediator între public şi legislatori: „Oamenii au vorbit. Mesajul lor e clar. Timpul se scurge. Vor ca voi, legislatorii, să luaţi atitudine”.
Secretarul general al ONU Antonio Guterres a spus, la rândul său, că schimbările climatice reprezintă deja „o problemă de viaţă şi moarte” pentru multe ţări.
Potrivit News.ro, el a explicat că lumea nu este deloc aproape de unde ar trebui să fie în ceea ce priveşte emisiile de carbon. În opinia sa, conferinţa din Polonia este un efort de a „redresa barca” şi că va convoca un summit anul viitor pentru a discuta următorii paşi.
Banca Mondială a anunţat că va sprijini cu 200 de miliarde de dolari, pe următorii 5 ani, ţările care vor acţiona împotriva schimbărilor climatice.
Evenimentul sprijinit de Organizaţia Naţiunilor Unite va dura două săptămâni și este cel mai critic la adresa schimbărilor climatice de la cea de la Paris din 2015.
https://semnelevremurilor.wordpress.com/2018/12/03/farsa-democratiei-impuse/
n postarea anterioară am explicat multele feluri în care societatea îi forțează pe bărbați să rămână tăcuți cu privire la adevăratele lor sentimente. Dar iată și adevărul șocant: și nevestele își duc la tăcere bărbații lor.
Majoritatea bărbaților nu spun soțiilor lor ceea ce simt ei de fapt pentru că dacă ar face-o, soțiile lor i-ar pedepsi pentru acest motiv. Atunci când bărbații spun adevărul, întregul adevăr și nimic altceva decât adevărul, soțiile lor devin supărate adesea. De fapt foarte supărate!
Am vorbit cu o mulțime de bărbați care s-a decis timpuriu în cadrul căsniciilor lor să se deschidă și să vorbească adevărul absolut. Și soțiile lor s-au șocat, s-au retras, au plâns, au sărit isterice și și-au astupat urechile. Acești bărbați au învățat foarte repede că soțiilor nu vroiau să audă adevărul – și că una din cheile spre fericirea maritală era să administreze cu atenție ceea ce spuneau și nu spuneau preaiubitelor lor.
Bărbaților, imaginați-vă ce s-ar întâmpla dacă ați spune soției una din următoarele lucruri:
Acum să fim cinstiți, ce s-ar întâmpla dacă ai spune acest lucruri soției tale? Crezi că o să rămână calmă? (poate) Crezi că o să-ți zâmbească și apoi îți va mulțumi că ai fost onest? (nu prea cred) Crezi că o să te tragă în dormitor și apoi să facă dragoste cu tine? (nu pentru cel puțin o săptămână) Majoritatea soțiilor o să coboare la o stare de panică dacă ar auzi aceste lucruri. Multe se vor blama – ”Iar l-am dezamăgit”. Unele și-ar acoperi urechile și o să fugă din cameră. Unele poate o să înjure sau chiar își vor ataca soții lor (e mult mai comun decât credeți).
Deci, ce o să creadă un bărbat după ce vede cum reacționează soția lui la felul cum el îi spune adevărul? ”Am făcut o greșeală colosală. I-am spus de fapt cum mă simt… și ea a înnebunit. Așa că nu o să mai fac asta niciodată. În schimb, o să am grijă de acum la ceea ce spun și ceea ce nu o să mai spun. Și o să țin lucrurile personale profunde închise în interior.”
Felicitări, femeilor. Tocmai v-ați instruit soții să țină secrete de voi.
Imaginează-ți că dai afară din casă câinele de companie. De fiecare dată când îți udă covorul primește o lovitură. Dar dacă își face nevoile afară… îl cocolești cu recompense. Eventual cățelușul o să facă ceea ce e instruit să facă, nu pentru că așa vrea el, ci pentru că așa trebuie ca să evite pedeapsa. Acum, imaginează-ți că instruiești un soț. De fiecare dată când el îți spune adevărul absolut el primește o pocnitură. Dar atunci când el își tăinuiește adevăratele lui sentimente, îl recompensezi din plin. Eventual el va începe să administreze cu atenție ceea ce îți spune ție, nu pentru că așa vrea, ci pentru că e singura modalitatea de a evita pedeapsa.
Dacă îți penalizezi bărbatul tău de fiecare dată când își revelează adevăratele sale sentimente, iată care este mesajul pe care îl transmiți: ”Dacă vrei ca viața ta să fie iad, spune-mi adevărul. Dar dacă vrei ca lucrurile să meargă lin, minte-mă. Spune-mi numai acele lucruri care nu o să mă supere.”
Nu înțelegeți greșit: Nu blamez femeile pentru fiecare eroare de comunicare din cadrul căsniciei. Soții fac aceleași lucruri față de soțiile lor. Cunosc femei care nu pot spune soților lor adevărul pentru că le e teamă că bărbații lor o să explodeze. Dar și femeile suferă. Am înțeles aceasta.
Pur și simplu cer femeilor să-și deschidă ochii față de posibilitatea că ele contribuie la tăcerea soților lor. Și le cer bărbaților să fie mai curajoși în a spune soțiilor lor adevărul – indiferent care va fi costul.
Isus a spus, ”Veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi.”
Cu ceva ani în urmă am mers cu soția mea la consiliere, a fost o perioadă intensă în care am confruntat această chestiune. Eram profund frustrat deoarece ea nu vroia să asculte adevăratele mele sentimente cu privire la un număr de chestiuni. Ori de câte ori le aduceam în discuție, ea îmi închidea gura instantaneu. Nu vroia să asculte. Mă acuza că sunt manipulator, suspicios sau neevlavios că m-am gândit astfel de lucruri.
Dar acum ea a învățat să asculte la ceea ce am să spun – indiferent ce este aceasta. Nici un subiect nu este dincolo de limite. În loc să administrăm cu atenție ceea ce ne spunem unul la celălalt, pur și simplu spunem lucrurile deschis. Căsnicia noastră nu a fost niciodată mai puternică precum atunci. Adevărul ne-a făcut liberi.
Notă: Materialul de mai sus a fost tradus și folosit cu aprobarea în scris din partea autorului, David Murrow (foto alăturat), apărut inițial în site-ul Patheos, unde are un blog. David Murrow nu este un pastor, profesor sau teolog. El este doar un tip care stă pe banca lui și care s-a săturat să vadă biserici cum au dat-o în bară în privința bărbaților. Așa că a scris o carte intitulată Why Men Hate Going to Church (De ce urăsc bărbații mersul la biserică), care a devenit un bestseller instantaneu. Cartea a lansat ulterior o slujire internațională de pregătire și discuții intitulată Church for Men (Biserica pentru bărbați). David a fost implicat până acum în patru cariere distincte: producător de televiziune, autor de carte, vorbitor profesional și purtător de cuvânt guvernamental. Pentru mai multe detalii legate de subiectul din acest articol, vă recomand să comandați o copie a cărții What Your Husband Isn’t Telling You (Ce nu îți spune soțul tău – disponibilă în limba engleză și direct de pe site-ul Church for Men) de unde a fost adaptat acest material. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el, nota aceasta de final și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.
Contrar crezului popular, bărbații au sentimente. Doar că majoritatea bărbaților sunt ezitanți în a împărtășii aceste sentimente cu alții. Femeile, pe de altă parte, nu au nici o problemă în a fi deschise. De ce există această diferență?
Bărbații sunt instruiți de la o vârstă fragedă să-și nege propriile lor sentimente adevărate. Completează următoarea frază: „Băieții mari nu _______________.” Noi aplicăm această regulă băieților noștri încă de când sunt mici. Patrick, un băiețel de cinci ani, cade de pe bicicleta lui și își julește genunchiul. Durerea este atât de intensă încât lacrimi intense curg din ochii lui. Prietenii lui se adună în jurul lui și încep să-l dojenească. „Plângăciosul!” strigă ei. Patrick învață să-și țină în interior adevăratele sale sentimente.
La vârsta de 9 ani, un bătăuș începe să se agațe de Patrick. Cu cât devine mai emoțional Patrick, cu atât mai sarcastic devine bătăușul față de el. Patrick învață să sufere în tăcere.
La vârsta de 12 ani, Patrick merge în echipa de baseball – dar nu este ales. Devine emoțional. Tatăl lui îi spune, ”Adună-te, fi bărbat!”. Patrick învață să-și țină adevăratele lui sentimente în interior.
La vârsta de 15 ani, Patrick stă alături de prietenii lui în sala de mese a școlii. El le spune,”Hei, prieteni, mă lupt cu niște temeri. Pot să împărtășesc cu voi ceea ce am pe inimă?” Apoi toți râd tare de el în întreaga încăpere. El învață să-și țină adevăratele sentimente în interior.
La vârsta de 19 ani, Patrick se simte copleșit de colegiu, de cererile frăției lui și de slujba part-time. Prietena lui tocmai l-a părăsit și contul lui bancar este fără acoperire. Atunci când își împărtășește anxietățile lui cu alte persoane de seama lui… e dat la o parte pe motiv că ar fi ”ghinionul ombilical”. El învață să-și țină adevăratele lui sentimente în interior.
De fiecare dată când Patrick se deschide și vrea să-și împărtășească sentimentele și emoțiile, există un bărbat care îi spune să se oprească. Sau plătește o penalizare că și-a deschis gura. Patrick prinde mesajul: a fi un bărbat înseamnă să-ți negi adevăratele tale sentimente.
Contrastați aceasta cu sora lui, Edie, care plânge liber atunci când își julește genunchiul, căreia i se permite să plângă atunci când se simte respinsă, și care împărtășește cu ușurință emoțiile ei cu prietenele sale.
De ce femeilor li se permite să-și împărtășească sentimentele lor interioare dar bărbaților nu?
De mii de ani bărbații au fost vânători și luptători. Vânătorii trebuiau să proiecteze un aer de tărie și de încredere tot timpul. Dacă un vânător putea să se plângă că e frig, că îi lipsește mâncarea sau frica de a fi schilodit de vreun tigru cu dinții cât un paloș, el putea să reducă de tot moralul celorlalți vânători. Dacă un soldat trebuie să vorbească ceva deschis cu privire la frica lui de moarte, sau de a fi rănit (sau mai rău și apoi să înceapă să plângă) el ar putea să-și sperie întregul pluton.
Bărbații trebuie să-și înghită lacrimile și acasă… Dacă ar fi ca un vânător să admită posibilitatea unei partide de vânătoare eșuată ar putea cauza panică în tribul său. Același lucru e valabil cu războiul – dacă un soldat ar fi să admită față de soția lui că îi era frică de a fi înfrânt în luptă, moralul casei lui ar avea de suferit.
Pe de altă parte… femeile au fost libere să-și împărtășească temerile și emoțiile în tabără. De fapt, această împărtășire era terapeutică și sănătoasă pentru femeile tribului.
Aceasta e ceea ce a dat naștere la standardul dublu. Femeile au fost libere să-și împărtășească emoția pentru că era benefică, dar bărbații trebuie să țină pentru ei durerile pentru că ar putea duce la dezastru.
Și astfel, societățile au instruit pe băieți de la o vârstă fragedă să-și țină emoțiile lor sub control. Aceasta îi pregătește pe băieți pentru ziua în care s-ar putea să fie chemați să proiecteze o imagine de încredere în fața pericolului.
Și totuși, mai avem o altă adaptare a societății care a slujit bine oamenilor în trecut, dar a uitat să țină pasul cu vremea. Astăzi majoritatea bărbaților americani nu merg la război. Ei nu se confruntă cu foametea iminentă. Da, ei se confruntă cu știri rele, șomaj și concedieri. Dar bărbații moderni rar se mai confruntă cu situații de viață și moarte care a făcut rezerva emoțională să fie atât de importantă spre supraviețuirea strămoșilor noștri.
Biserica poate ajuta pe bărbați să intre în contact cu emoțiile lor – dar trebuie să meargă pe o sfoară subțire. Trebuie să ofere forumuri de discuții pentru bărbați să fie reali unul față de celălalt, fără să împingă pe bărbați prea tare prea înainte.
Majoritatea lucrărilor pentru bărbați (din cadrul bisericilor creștine) constau în studii biblice. Suntem concentrați pe dobândirea de cunoștință, ceea ce este un lucru bun. Doar că nu prea stăm împreună să împărtășim ce avem pe inimă pentru că un astfel de format este… greșit.
Pe de altă parte, anumite grupe pentru bărbați din biserică sunt concentrate pe emoții. Unii lideri îi presează pe bărbații din aceste întâlnire să împărtășească detalii intime ale vieților lor personale. Majoritatea bărbaților nu vor merge acolo în timpul unei întâlniri inițiale; e nevoie de familiaritate înainte ca un bărbat să poată avea încredere în ceilalți.
Povestire adevărată: Prietenul meu Brian a fost invitat la un grup pentru bărbați din cadrul bisericii sale. La prima întâlnire liderul de grup a scos un prosop și un lighean și a spălat picioarele bărbaților. La întâlnirea din săptămâna următoare numai un bărbat a mai venit la întâlnire… Aceasta era prea multă intimitate prea devreme (amintiți-vă, Isus nu a spălat picioarele ucenicilor Lui decât după ce a umblat cu ei zilnic timp de trei ani).
Un alt motiv pentru care bărbații au un timp greu în a se deschide în cadrul grupelor mici de întâlniri pentru bărbați: dacă sunt complet onest cu privire la luptele mele, eu îți înmânez de fapt o armă pe care tu o poți folosi să mă distrugi. De exemplu, dacă vă spun că folosesc pornografia, acum ați avea puterea să-mi distrugeți reputația mea în cadrul bisericii, să-mi distrugeți familia, și poate chiar să mă faceți să fiu concediat de la locul de muncă.
Așadar, da, vrem ca bărbații să se deschidă și să fie reali. Doar că drumul care ne duce pe noi acolo este unul lung. Un bărbat trebuie să învingă greutatea așteptărilor societății și o grămadă mare de frică înainte ca să poată lăsa pe alt bărbat să audă ce este în inima sa.
În următoarea postare vom examina celălalt mare motiv pentru care bărbații nu-și împărtășesc sentimentele: femeile îi pedepsesc pe bărbații care sunt onești cu ele.
Notă: Materialul de mai sus a fost tradus și folosit cu aprobarea în scris din partea autorului, David Murrow (foto alăturat), apărut inițial în site-ul Patheos, unde are un blog. David Murrow nu este un pastor, profesor sau teolog. El este doar un tip care stă pe banca lui și care s-a săturat să vadă biserici cum au dat-o în bară în privința bărbaților. Așa că a scris o carte intitulată Why Men Hate Going to Church (De ce urăsc bărbații mersul la biserică), care a devenit un bestseller instantaneu. Cartea a lansat ulterior o slujire internațională de pregătire și discuții intitulată Church for Men (Biserica pentru bărbați). David a fost implicat până acum în patru cariere distincte: producător de televiziune, autor de carte, vorbitor profesional și purtător de cuvânt guvernamental. Pentru mai multe detalii legate de subiectul din acest articol, vă recomand să comandați o copie a cărții What Your Husband Isn’t Telling You (Ce nu îți spune soțul tău – disponibilă în limba engleză și direct de pe site-ul Church for Men) de unde a fost adaptat acest material. Dacă citați acest material în altă parte, rog să păstrați toate link-urile din el, nota aceasta de final și să oferiți sursa citării, adică acest blog. Mulțumesc.
https://crestinismtrait.blogspot.com/2017/07/de-ce-nu-si-impartasesc-barbatii.html
Stăteam pe un scaun dintr-un autobuz într-o seară și mă îndreptam spre biserică. Mi s-a părut ciudat faptul că ceva din mine îmi spusese… să activez spiritul de observație și să iau notițe… cum puteam. Subtil am încercat să scanez ceea ce se întâmpla în jur și deodată, în următoarea jumătate de secundă văd cum o mână duce la gură o sticlă de bere și trage un gât din ea. ”Un bețiv nenorocit”, mi-am spus în mintea mea, încercând să schimb privirea mea să nu se intersecteze cu a individului care, dacă nu era prea amețit de la băut, avea să se trezească pe jos în autobuz.
S-a așezat în fața mea, și avea un fel de guler care îi masca fața. Lângă el un altul, probabil un amic de al lui, și deodată am simțit ceea ce trebuia să simt și de care nu îmi fusese și nici nu îmi va fi dor vreodată: era mirosul acela de la care orice stomac se întoarce pe dos. Miros de împuțit, de nespălat, de băutură, de drogați împuțiți. Atmosfera din jur s-a schimbat brusc…. Am încercat să îmi astup nasul, fără să mă vadă careva, dar nu prea cred că am reușit, însă mi-am aruncat privirea spre un geam să văd dacă pot face cumva să se deschidă unul, cu privirea măcar. Nu am reușit…
Lângă mine, în stânga, chiar în clipa aceea s-a prins de balustradă o doamnă care purta pe deget un inel în formă de vârtej, care probabil că valora cam cât tot ce aveam eu pe mine și încă vreo 2 telefoane de la puștoaicele din jur care butonau din zor pe ele. Vroiam să le întreb dacă nu simt mirosul acela teribil de la cei doi aureolaci, bețivi, indivizi, nu știu cum să le mai spun…, dar nu aveam cu cine să stau de vorbă… O tânără din dreapta mea stătea picior peste picior, fără nici o grijă, ea mirosea a tutun subțire amestecat cu un fel de parfum mai slab. Butona pe telefon din lipsă de activitate. Mă gândeam ce poate înmagazina mintea ei în acea clipă în urma atâtor apăsări pe ecranul amărât al telefonului ei. Și dacă o strigam pe nume nu cred că avea să se întoarcă în jur; era prea concentrată pe ”socializarea ei”, și ignora complet totul din jur.
M-am întors spre femeia din stânga mea și… spre uimirea mea… cineva i-a făcut loc să se așeze. Apoi au apărut doi bătrâni – un bărbat cu ochelari și pălărie, și soția lui, pe chipul căreia se schița cel mai tare faptul că stomacul ei fusese deja dat pe dos de cei doi indivizi needucați din fața mea. Soțul ei a avut curajul să se așeze lângă primul, ea îi tot făcea semn cumva pe la nasul ei; eu am înțeles doar din priviri că ea spunea parcă cu răcnete: ”Nu vezi băi că ăștia put de ți se îndoaie stomacul? De ce te-ai așezat acolo?”
Cumva s-au eliberat locurile de pe o banchetă din spate și doamna în vârstă care îi gesticula soțului ei a luat repede locul la geam și apoi i-a făcut și lui semn… să iasă din ”calvarul” ăla de putoare și să se așeze lângă ea. Încă îi mai arăta cu degetul că ăia doi puțeau greu și că ce caută ei acolo.
Brusc m-am îndreptat cu privirea spre mâinile celui de-al doilea individ din fața mea, care era amicul bețivului, care aproape că se răsturnase în autobuz în timp ce încerca să mai tragă din gura de la ”butâlca” aia de bere amărâtă. Mâinile lui păreau degerate. Eu aveam mănuși pe mâini și îmi era cald. Am stat puțin și m-am uitat când la mănușile mele, când la mâinile lui. Ceva în mine mă întreba, ”ce ar fi să îi dai mănușile tale acestui nenorocit?” Mă gândeam atunci care era vocea care îmi spunea acestea și nu am dorit să mă fac observat prin acest gest. Deodată vocea aceea nu s-a mai auzit. Imediat a urmat stația unde au coborât cei doi și… oarecum eu am rămas cu mănușile me mână. Individul avea pe el 2 rânduri de geci, probabil că într-una din ele avea și el mănuși, sau putea să-și bage mâinile în buzunare, dacă chiar îi era frig. Aerul a început să se schimbe imediat ce ei au coborât. Parcă era o pauză atunci și acolo. Am început să respir normal…
Încet, încet s-au așezat alții pe scaunele unde au stat ei. Femeia în vârstă cu bărbatul ei parcă ar fi vrut să le facă semn să nu se așeze acolo pe locurile acelea ”parfumate”… pentru că acolo au stat doi oameni nenorociți. Dar a tăcut și ea. Și am observat că totul revenea la normal. În clipa următoare mi s-a dezactivat ”spiritul de observație” și luasem deja notițele care trebuiau notate. Nu am scris nimic nicăieri, dar în mintea mea am văzut cuvintele care aveam să le aștern acum aici, în această postare.
Acum am realizat de ce mi-a fost activat acest dar atunci. Trebuia să înțeleg, să observ și să percep câteva lucruri din jur. Faptul că fiecare obiect și fiecare ființă din jur poartă o etichetă și o identitate. Unii dintre noi tăcem, dar și tăcerea aceea oferă o identitate celor din jur. Unii își oferă identitatea prin vorba lor, prin gesturile lor, prin privirile lor, prin podoabele scumpe care le poartă pe degete, în urechi, care le țin în mâini – da, podoabele care le țin în mâini și care costă probabil cât chiria pe câteva luni pentru unii din jurul nostru.
Și faptul că noi ne dăm seama sau nu că toți au o etichetare și o identitate nu înseamnă că lucrurile sunt neapărat în ordine. Înseamnă că îi vedem pe oameni și lucrurile din jur în mod diferit – din nefericire (vorba unui slogan al unui magazin mare de mobilier de la noi din oraș: ”cu toți suntem diferiți, din nefericire”). Probabil că dacă nu am fi diferiți, ori am arăta toți cu degetul în jur, ori am mirosi toți urât, ori am butona toți pe telefoane mobile. Da, și probabil că o să mai fie și unii indiferenți, unii gânditori și unii guralivi. Și indiferenții.
Ne uităm la lucrurile neimportante din jur și le trecem cu vederea. Apoi ne uităm la cele mai importante și ne ținem prea mult privirea la ele și ne facem gânduri de tot felul. Și la cele care ar trebui să fie esențiale pentru noi nici nu le privim, nici nu le putem trece cu vederea… le ignorăm. Ignorăm virtuțiile care ar trebui să existe în fiecare dintre noi, fie din lipsa unei bune creșteri, fie din cauza unui prea prost anturaj în care am ajuns. Facem ce fac restul, nu ceea ce trebuie, nu ceea ce considerăm că este bine, că este plăcut, că este demn. Și apoi culegem roadele… și alții pun eticheta pe ele, logic.
Mă gândeam atunci dacă eu îi dădeam acelui individ mănușile mele ce răspuns ar fi avut el. Poate le arunca în primul gunoi că nu îi plăcea culoarea lor. Poate le arunca pe jos. Poate le lua, sau poate le refuza. El interpreta gestul meu în felul său, iar eu interpretam răspunsul lui la gestul meu… în felul meu. Probabil că abținerea mea m-a făcut să interpretez eu acum gestul meu propriu: nu am dorit să-i dau mănușile mele acelui individ greu mirositor pentru că am gândit că poate că nu are nevoie de ele, sau poate că el avea altele, sau pentru că nu i se potriveau cu hainele și mirosul lui insuportabil. Și eu nu aveam altele, nici la mine, nici acasă…
Când am ajuns la biserică am apucat să îmi notez doar titlul pentru postarea de astăzi. Și am înțeles că acel individ era de fapt un ”nimeni”, la fel ca noi ceilalți. Identificat drept… neidentificat. Deși avea hainele murdare – după care mulți din autobuz îl puteau cataloga într-un fel sau altul – deși era însoțit de unu care mirosea greu a băutură – după care putea fi pus în categoriile enunțate mai sus – deși avea toate mădularele din corp întregi – deci era apt de lucru, și nu avea motive să hoinărească aiurea ca un derbedeu, în loc să caute ceva de lucru și să își schimbe măcar puțin mirosul și aparența exterioară – acel individ, și cel de lângă el, erau și sunt în continuare identificați a fi oameni. Așa nenorociți cum erau ei. Așa de amețiți de băutură și de frig. Așa de urât mirositor cum erau în acel autobuz. Doar că acest fapt nu a contat pentru ei deloc în clipa aceea. Pentru ei nu era important ce vede sau ce crede lumea despre ei, atâta timp cât nu erau abordați, agasați sau chiar întrebați de careva din jur de ce s-au urcat în acel autobuz – probabil că nici bilet nu aveau și noi plăteam pentru călătoria lor gratuită, (ce gest nobil, nu?). Ideea e că ei își știau starea și identitatea lor. Doar că pentru ei acest lucru nu era important, pentru că lor și stomacului lor nu le păsa de ceea ce sunt ei, de ceea ce spun cei din jur despre ei, pentru că nu își vedeau și nu își percepeau identitatea lor reală: oameni nenorociți.
Am realizat atunci și am realizat și acum ceva. Dacă noi nu ne percepem ceea ce suntem noi de fapt și suntem total ignoranți de ceea ce arătăm celor din jur, cu siguranță că vom trece de ei drept ”neidentificați”. Probabil că gesturile noastre în jur vor fi catalogate. Însă în interiorul nostru noi știm cine suntem, ai cui suntem, ce scop avem în viață și în ce direcție mergem. Tu ai descoperit aceste lucruri din tine? Care este de fapt identitatea ta? (Am încheiat cam brusc postarea aceasta pentru că și eu a trebuit să cobor din autobuzul acela și să-mi continui ”alergarea”. Mi-am dat seama de ceea ce sunt eu și ceea ce sunt oamenii din jur, însă identificarea lor nu putea schimba nimic în jur. Poate că ar trebui să ne uităm fiecare în oglindă și să vedem ce suntem, cum suntem, ce transmitem în jur și cum și ce anume ar trebui să schimbăm. Da, uite asta cu schimbarea e partea care e cea mai nasoală pentru noi… și abia acum mi-am dat seama.)
https://crestinismtrait.blogspot.com/2018/12/identificat-drept-neidentificat.html?
22 noiembrie 2018 Blogosfera
Ceea ar trebui să fie o obișnuință devine o raritate. Bibliei, cea mai cunoscută carte din toate timpurile, i-a fost atribuită o zi internațională. E drept, mă așteptam ca în cinstea Cuvântului lui Dumnezeu să se fi organizat ceva evenimente, însă această sărbătoare a trecut ca o simplă noutăte. În realitate, Biblia este unica carte care a schimbat, schimbă și va mai schimba vieți. O confirm cu tărie că odată ce am început a citi și a studia Biblia, nu mă opresc de admirat înțelepciunea și puterea acestei cări. Nu în zadar apostolul Pavel a spus: “Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvîrșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”
Omenirea are doar de mulțumit lui Dumnezeu, pentru că în mila Sa ne-a lăsat Cuvântul Său pentru a ști cum să ne purtăm în diferite situații. Mai mult decât atât, noi ca și oameni suntem atât de vulnerabili și neputincioși și doar Cuvântul lui Dumnezeu este plin de putere, El are capacitatea garantată de a schimba viețile oamenilor.
Tocmai de aceea consider că doar o singură zi să îi acorzi Cuvântului Dumnezeu e infim de puțin. Nici pe departe nu te poți considera creștin dacă încă nu ai citit Biblia în întregime. Deși ne place să ne autointitulăm popor creștin, ignorăm Biblia cu desăvârșire. Istoria a demonstrat că datorită ei, Bibliei, omenirea a devenit mai umană. Absolut tot ce a fost scris în Biblie s-a împlinit cu milimetru, pentru că Biblia deține adevărul absolut. Toate promisiunile făcute de Dumnezeu s-au împlinit şi se vor împlini cu siguranţă. “Căci iată, Eu fac ceruri noi și un pământ nou; așa că nimeni nu-și va mai aduce aminte de lucrurile trecute și nimănui nu-i vor mai veni în minte.” (Isaia 65:17)
“Dar noi, după făgăduința Lui, așteptăm ceruri noi și un pământ nou, în care va locui neprihănirea” (2 Petru 3:13). “Nu va trece o iotă sau o frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi întâmplat toate lucrurile”( Matei 5:18b). Biblia este o carte vie, speciala și minunată. “Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri… judecă simţirile şi gândurile inimii”(Evrei 4:12). Biblia a schimbat, schimbă și va mai schimba viețile multor (milioane și milioane de) oameni și autenticitatea ei nu poate fi tăgăduită.
Noul Testament, cu cele patru Evanghelii, Faptele Apostolilor şi scrisorile reflectă fidel istoria primului secol după Hristos. Datele istorice conţinute sunt în armonie cu alte scrieri evreieşti şi romane, cum ar fi Talmudul, scrierile istoricului evreu Iosefus Flavius, precum şi ale istoricilor romani Tacitus, Plinius, Suetonius şi alţii. Circumstanţele geografice, culturale şi sociale descrise sau amintite în Noul Testament sunt confirmate şi de descoperiri arheologice care atestă din nou şi din nou autenticitatea Bibliei. Un exemplu ar fi scăldătoarea Siloamului din Ierusalim, amintită în Ioan 9:7. În vara anului 2004 s-a lucrat pentru un nou sistem de canalizare în Ierusalim şi s-au descoperit nişte scări a căror vechime s-a datat la aproximativ 2400 de ani, precum şi rămăşiţele rezervorului de apă în care, în timpul lui Isus, a fost condusă apa din fântâna Gihon prin tunelul lui Ezechia. Acest tunel de 525 metri a fost construit de Ezechia, împăratul lui Iuda, în jurul anului 700 î.H. şi mai este accesibil şi astăzi. Apoi toate evenimentele istorice descrise în Biblie pot fi confirmate cu ușurință și de alte scriei istorice.
Deci, scump prieten, poate ai o Biblie acasă și nu ești interesat de ea. Vreau prin acest articol să te îndemn să o citești și apoi pe măsură ce o citești, te vei întâlni cu Autorul ei, care nu dorește decât ca tu și eu să ne găsim toată plăcerea în Cartea Cărții. Singura și unica Carte care are soluții la cea mai mare problemă a omenirii și anume problema păcatului. Nicio altă carte nu îți va da soluții viabile, doar Sfânta Scriptură. Crede-o și vei fi salvat. Sărbătorește zilnic această carte prin studierea ei. Se merită!!!
https://moldovacrestina.md/ziua-internationala-a-bibliei-editorial
22 noiembrie 2018 #Video Blog
ÎNTREBARE: Ce pot face daca o biserica crestina neoprotestanta tine mai mult la brand [numele bisericii] si amana botezul? Adica trebuie sa „ai un statut” o anumita „trasatura”, o anumita „manifestare” dupa care daca treci de consiliu te vei boteza. Un prieten penticostal, mi-a spus ca daca il marturisesti ca mantuitor personal pe Iisus, te poti boteza. Ei bine aici e foarte dificil sa intelegi religia, trebuie sa treci de o examinare, se bazeaza pe „recomandari” de la frati. M-am nascut crestin ortodox, am urmarit anumite clipuri de ale dumneavoastra si am citit si in biblie ca nu era ok ce faceam in vechea religie. Vreau un botez sa fac un legamant cu Hristos, dar din pacate botez biblic se contrazice cu politica bisericii adventiste ca despre ea este vorba. Daca chiar o sa cititi mesajul meu, va rog sa imi dati un raspuns. Multumesc !
BISERICA BUNAVESTIREA DIN CHIȘINĂU
Str. Ciocârliei 2/8, Chișinău, Rep.Moldova
Servicii Divine:
Duminică, 14:00 – 16:00
Joi, 18:30 – 19:30 – ceasul de rugăciune
tel. +373 (68) 060601
https://www.facebook.com/bunavestire.chisinau/
PENTRU MANUALE ȘI ÎNSCRIERE LA GRUPELE DE STUDIU BIBLIC ONLINE CONTACTAȚI LA:
info@precept.md
+373(69)966779
https://moldovacrestina.md/de-ce-amana-pastorii-botezul-pastor-vasile-filat/?utm
25 noiembrie 2018 Știri
În data de 24 noiembrie Asociația Obștească „Engleza pentru o viață nouă” a organizat sărbătoarea Thanksgiving Day.
La eveniment au fost prezenți peste 100 de participanți din diferite localități ale Republicii Moldova. Unii elevi au fost invitați de către profesorii lor, iar alții au aflat despre desfășurarea acestuia prin intermediul rețelelor de socializare. Liza Bîrlădeanu, profesoară în cadrul Asociației „English for a New Life” menționează despre importanța și necesitatea organizării unor astfel de sărbători:
„Organizarea unor astfel de evenimente este deosebit de importantă. Fiind într-un anturaj creștin, elevii noștri se cunosc unii cu alții, se împrietenesc mai bine și astfel sunt motivați să învețe și să-și îmbunătățească nivelul lor de engleză.
De asemenea, ne-am dorit foarte mult ca elevii să învețe să fie mulțumitori lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, urmând exemplul primilor oameni, care au sărbătorit ”Thanksgiving”. La acest eveniment au fost 10 elevi din grupele pe care le conduc în Lăpușna și prin skype. Ei au rămas impresionați de sărbătoare. Au menționat că le-a plăcut evenimentul, jocurile și masa de sărbătoare și au fost motivați să participe la următorul eveniment pe care îl vom organiza de Crăciun.” Liza Bîrlădeanu.
Împărțiți în grupuri, participanții au avut parte de diferite activități în limba engleză. „Jocurile sunt importante pentru ca elevii să învețe o anumită temă într-un mod interesant și plăcut”, a menționat Liza Bîrlădeanu.
„Importanța acestor evenimente este pentru căpătarea experienței care se dezvoltă prin comunicare și încadrare. Prin această metodă a jocului am reușit să rețin acea proviniență a sărbătorii Thanksgiving Day și am cunoscut multe cuvinte noi. Am rămas impresionat și mulțumit de timpul petrecut împreună cu frații și cu persoanele noi.” David Cimpoi, participant.
„Am aflat de acest eveniment prin rețele de socializare și am fost interesată, pentru că este o oportunitate de a-mi îmbunătăți cunoștințele pin diferite jocuri și activități interesante și captivante. La fel, am avut și ocazia să slujesc în grupul de laudă și închinare, slăvind pe Dumnezeu pentru toate lucrurile.” Cristina Ștefan, participantă.
La sfârșit fiecare membru din echipa câștigătoare a primit câte o diplomă și o reducere de 25% la tabăra EFNL, care va avea loc în vara anului 2019.
„Fiind motivată de profesoara mea de limbă engleză, doamna Ina Brăguță, am ales să particip la acest eveniment deosebit. M-am bucurat foarte mult că împreună cu toată echipa din care am făcut parte, ne-am clasat pe locul I. Astfel, am obținut un cupon de 25% reducere la tabăra EFNL. Îi mulțumim foarte mult lui Dumnezeu pentru această binecuvântare.” Crina Popovcean, participantă.
Vasile Filat, directorul Asociației, a avut un mesaj special pentru toți participanții. El i-a îndemnat pe fiecare să fie mulțumitori pentru orice situație din viață. Vă invităm să priviți și acest video de mai jos:
Player video„Am rămas plăcut impresionată de momentele petrecute la acest eveniment, alături de oameni minunați. A fost un timp binecuvântat şi productiv. Aici am învățat mai multe lucruri importante pentru viața mea și anume să ne bucurăm întotdeauna, să ne rugăm neîncetat și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru toate lucrurile care ni se întâmplă în viața noastră, chiar de sunt bune sau mai puțin.” Mirela Răilean, participantă.
De asemenea, elevii au mulțumit profesorilor pentru buna organizare a acestui eveniment și în special Marcelei Tașca, care s-a implicat nemijlocit în planificarea programului:
„Vreau să mulțumesc foarte mult profesoarei mele de engleză, care m-a invitat la această sărbătoare. De asemenea, mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în organizare și buna desfășurare a evenimentului și în primul rând Domnului, pentru că m-a binecuvântat cu un așa un timp extraordinar.” Crina Popovcean, participant.
Sărbătoarea Mulțumirii s-a desfășurat în incinta bisericii „Harul” din orașul Chișinău, strada Ciocârliei 2/8. Asociația Obștească „Engleza pentru o viață nouă” invită toți doritorii să participe la următorul eveniment organizat de Crăciun, care va avea loc pe data de 22 decembrie.
De asemenea, elevii au mulțumit profesorilor pentru buna organizare a acestui eveniment și în special Marcelei Tașca, care s-a implicat nemijlocit în planificarea programului:
„Vreau să mulțumesc foarte mult profesoarei mele de engleză, care m-a invitat la această sărbătoare. De asemenea, mulțumesc tuturor celor care s-au implicat în organizare și buna desfășurare a evenimentului și în primul rând Domnului, pentru că m-a binecuvântat cu un așa un timp extraordinar.” Crina Popovcean, participant.
„Nimeni să nu disprețuiască tinerețile tale!”
Har si Pace
Universul între paginile unei cărți
Blog Filozofic
Har si Pace
Cristian Ionescu
Blog evanghelic de teologie publica
cu Dănuț Jemna
Har si Pace
Simion Ioanăș
E viată pe pământ!
Inca un gand
... pentru arădeni şi despre arădeni...şi nu numai!
Un Barzilai izvorât din Dan - O anagramare pentru Daniel Branzai
Har si Pace
Cip! Cip!
Har si Pace
Informaţia e putere.
Pentru ca în viitor nu vreau să se spună "Acele timpuri au fost întunecate pentru că până și el a tăcut"...
Locul in care te intalnesti cu CREDINTA.
Har si Pace
Mana Zilnica
"Ceea ce face farmecul unui om este bunatatea lui"
...din inima pentru tine
Har si Pace
Pecetea Dumnezeului Celui Viu primită de către Maria Divinei Milostiviri în mesajele de la Sfânta Treime și Fecioara Maria
A topnotch WordPress.com site
Susținem misionari și proiecte de misiune peste tot în lume
...fără cravată
de Teofil Stanciu
Lumea contemporana in lumina profetiilor
Luați cu voi ... puțin leac alinător și puțină miere, mirodenii, smirnă, fisticuri și migdale - Geneza 43:12
Ca sa stii!
Gânduri către o altă lume...
Revista Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România
Blog of Danut Manastireanu
Hrană pentru minte și lumină pentru suflet
Răspunsuri relevante și actuale din Biblie
„Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El, să nu piară, ci să aibă viața veșnică.” (IOAN 3: 16) „Dacă cred că există Dumnezeu şi El nu există, n-am pierdut nimic. Dar dacă nu cred că există şi El există cu adevărat, atunci am pierdut foarte mult.” (BLAISE PASCAL, filosof, matematician și fizician creștin francez)
Blog Creștin Ardelean Viorel 