ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI: Cum au fost realizate singurele fotografii ale Unirii de la 1918. Samoilă Mârza, ajuns întâmplător fotograful Unirii – GALERIE FOTO

Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, ajuns „fotograful Unirii” din întâmplare. Avea 32 de ani, iar cu patru zile înainte se întorsese din război. Ca să ajungă la Alba a mers 11 kilometri, cărând aparatul pe bicicletă.

1 Decembrie 1918, începutul României moderne, are multe poveşti, unele uitate ori ştiute doar de istorici. Una dintre ele este cea a lui Samoilă Mârza, ajuns din întâmplare „fotograful Unirii”. În 2011, doar istoricii îşi mai amintesc de Samoilă Mârza. Mormântul său este uitat şi neîngrijit într-un cimitir din Alba Iulia, iar recent reprezentanţii firmei care administrează locurile de veci i-au somat pe urmaşii fotografului că vor exhuma osemintele acestuia pentru neplata unei taxe de concesiune.

Singurele fotografii care se păstrează din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoilă Mârza, originar din localitatea Galtiu, din judeţul Alba. La 1 Decembrie 1918 Samoilă Mârza avea 32 de ani.

Istoricul Liviu Zgârciu povesteşte că Samoilă Mârza a ajuns „fotograful Unirii” dintr-o întâmplare, deoarece fotograful Arthur Bach, angajat oficial de către organizatorii Marii Adunări Naţionale de la Alba Iulia, nu s-a prezentat pentru a imortaliza evenimentele.

În timpul Primului Război Mondial, Mârza a fost încadrat în serviciul topografic şi fotografic al armatei, fiind trimis pe frontul din Italia.

Înainte cu patru zile de 1 Decembrie 1918, Samoilă Mârza s-a întors în satul natal, Galtiu, iar în dimineaţa de 1 Decembrie a pornit şi el spre Alba Iulia, după ce a făcut trei fotografii cu săteni care mergeau la Marea Adunare Naţională.

Fotograful şi-a cărat aparatul cu burduf, trepiedul şi clişeele de sticlă pe bicicletă, pe distanţa de aproape 11 kilometri dintre Galtiu şi Alba Iulia.

„Din păcate, Samoilă Mârza nu a avut acces în Sala Unirii, pentru că nu avea credenţional (permisul de acces la adunarea din Sala Unirii – n.r.) şi din sală nu există nicio fotografie. Din fericire, a făcut alte cinci fotografii, trei instantanee din mulţime şi două imagini cu tribunele oficiale, care sunt singurele fotografii ale evenimentului de la Alba Iulia”, explică Zgârciu.

În ultimii ani ai vieţii, Samoilă Mârza a trăit în sărăcie, fiind nevoit în anumite momente să-şi vândă chiar şi clişeele pe care imortalizase evenimente istorice importante.

Liviu Zgârciu spune că lucrul cel mai trist este că multe clişee nu au ajuns la colecţionari sau fotografi, ci au fost distruse, iar sticla a fost folosită la fabricarea unor oglinzi foarte căutate în acea perioadă.

Istoricul spune că, în 1967, directorul Muzeului Naţional al Unirii de la acea dată, prof. dr. Gheorghe Anghel, a reuşit să cumpere de la Samoilă Mârza aparatul folosit pentru a imortaliza evenimentele din 1 Decembrie 1918, dar şi clişeele cu fotografiile de la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia.

„Samoilă Mârza a imortalizat numeroase evenimente istorice, dar, din cauza lipsurilor materiale, multe clişee fusese nevoit să le vândă pentru sticla specială din care erau confecţionate. Cu banii primiţi de la muzeu, Mârza şi-a cumpărat un aparat performant pe care dorea să-l folosească în 1968, la evenimentele comemorative ale Marii Uniri, dar a murit în 1967”, spune Zgârciu.

Samoilă Mârza a reuşit, de-a lungul timpului, să imortalizeze evenimente istorice importante, precum vizita Regelui Ferdinand I din anul 1919 de la Alba Iulia, Abrud şi Câmpeni, încoronarea Regelui Ferdinand I cu Regina Maria, în 22 octombrie 1922, la Alba Iulia, sau în 1928 – manifestările organizate la Alba Iulia pentru a marca împlinirea a zece ani de la Marea Unire.

Fotograful a realizat, în 1919, un album despre 1 Decembrie 1918, numit „Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri”, pe care l-a oferit cadou unor personalităţi ale perioadei respective: Regele Ferdinand I, primul ministru I.C. Brătianu, Nicolae Iorga, Iuliu Maniu, generalul francez Henri Mathias Berthelot. De asemenea, un exemplar al albumului a fost folosit ca document, fiind depus de delegaţia română la Conferinţa de Pace de la Versailles.

Regele Ferdinand I l-a declarat printre furnizorii Curţii Regale, iar generalul Berthelot i-a trimis un permis de călătorie gratuită pe căile ferate franceze.

În pofida importanţei istorice a muncii sale, fotograful Samoilă Mârza a trăit mereu aproape de sărăcie, dovadă fiind şi faptul că timp de aproape 60 de ani a folosit acelaşi aparat foto vechi, cu care imortalizase evenimentele de la 1 Decembrie 1918. Ultimul său album „Marea Adunare de la Alba Iulia în chipuri” l-a dăruit fostului dictator Nicolae Ceauşescu, în 1966, în timpul vizitei acestuia la Alba Iulia.

Fotografiile lui Samoilă Mârza au ajuns celebre, însă de „fotograful Unirii” îşi mai amintesc doar istoricii.

Unul dintre istoricii de la Muzeul Naţional al Unirii a avut uimirea să descopere, recent, că rămăşiţele lui Samoilă Mârza au fost pe punctul de a fi exhumate de firma care administrează cimitirul în care se află mormântul fotografului, în Alba Iulia. Zgârciu afirmă că pe monumentul funerar fusese lipită o somaţie pentru neplata taxei de concesiune a locului de veci.

Mormântul a fost salvat doar la intervenţia mai multor istorici, însă s-a demonstrat, după cum susţine istoricul Liviu Zgârciu, că şi alte personalităţi înhumate în cimitirul din Alba Iulia ar fi putut avea aceeaşi soartă şi nimeni să nu afle.

Cei care se hotărăsc să caute în cimitirul municipal din Alba Iulia mormântul lui Samoilă Mârza trebuie să aibă multă răbdare şi timp, deoarece acesta nu iese cu nimic în evidenţă, nu e marcat şi nici îngrijit.

Cu prilejul zilei de 1 Decembrie, Descoperă te invită să citeşti mai multe materiale dedicate istoriei tumultoase a românilor şi a formării statului nostru:

O comoară veche de un secol: documentele Marii Uniri de la 1918

Cum a fost sărbătorită prima zi naţională a României, la 1 decembrie 1990? De ce a fost huiduit Coposu – VIDEO

Ce s-a întâmplat mai exact la 1 decembrie 1918? Mărturia poetului Lucian Blaga

Intenţiile mai puţin cunoscute ale artizanilor Marii Uniri de la 1918. ”Vreau Transilvania, dar fără transilvăneni!”

O scurtă istorie a zilei noastre naţionale. Cum l-au sfidat comuniştii pe Regele Mihai cu 23 august – VIDEO

Mihai Viteazu nu a fost primul protagonist al unirii românilor. Un spaniol şi un ungur i-au luat-o înainte. O istorie mai puţin ştiută

România înainte de 1 Decembrie. Adevărul din spatele încercărilor de UNIRE

https://www.descopera.ro/istorie/14904965-ziua-nationala-a-romaniei-cum-au-fost-realizate-singurele-fotografii-ale-unirii-de-la-1918-samoila-marza

1 decembrie: Nouă personalități ne oferă 100 de motive pentru care să credem în România!

DE MIHAI ȘOMĂNESCU ȘI RALUCA OANȚĂ  /   CULTURĂ   /   Publicat: Vineri, 30 noiembrie 2018, 17:54   

La 100 de ani de la Marea Unire, am întrebat politicieni, academicieni, artiști, dacă (mai) cred în România. Și atâta dragoste am găsit în răspunsul lor, încât am pus la un loc 100 de motive pentru ca noi toți să credem în România.

O mărturisire într-un singur glas: Da, credem în România!

Acad. Dr. Victor Voicu –  Medic, Vicepreședinte al Academiei Române:

„De ce cred în România ?

România este unică pentru mine, este Patria mea.

Aici, am văzut lumina soarelui, am citit la lumina lunii, am suferit, m-am bucurat, am plâns și am fost fericit.

Aici, mi-am definit vocația, am obținut succese sau neîmpliniri, am cunoscut oameni de anvergură morală și profesională, generoși și demni, care mi-au fost modele și cărora le rămân recunoscător pentru întotdeauna.

Aici, am învățat la școli bune, cu profesori dedicați misiunii lor  și am identificat mari dascăli, personalități strălucite ale românilor, cu nimic mai prejos decât reperele și valorile europene.

Aici, am identificat pe marii fondatori ai culturii, civilizației și științei românești.

Aici, am descoperit anvergura  și dedicația unor mari oameni de stat, uriașe personalități ai politicii românești, stâlpi ai națiunii și fondatori ai statului român modern.

Aici, am identificat mari personalități de alte etnii, evrei, francezi, armeni, germani, etc. care și-au pus destinele în slujba românilor, unii chiar cu sacrificiul vieții.

Aici, pe acest pământ, se află acei oameni minunați, anonimi, fideli și credincioși   României profunde, nealterată de vreme și vremuri.

Aici, m-am născut și aici voi rămâne în veșnicia pământului românesc.

Iată câteva dintre cele 100 de motive care fundamentează credința mea nealterabilă în Patria mea, România”.

Prof. Cătălin Zamfir – sociolog, membru corespondent al Academiei Române, Președintele Institutului de Cercetare a Calității Vieții din cadrul Academiei Române:

„De ce cred în România ? Simplu. Pentru că eu cred în mine. Eu fac parte din România, dar, ceea ce e mult mai mult, România e o parte a ceea ce eu sunt. Eu sunt limba română, sunt familia și rudele mele, eu sunt locul în care m-am născut și în care trăiesc. Eu sânt societatea în care trăiesc: bună și rea, cu oamenii buni și răi, cu instituțiile care adesea se ceartă absurd și dureros. România, așa cum este, este

locul în care întreaga mea viață s-a desfășurat și se va desfășura. E normal să cred în ea. Dar asta înseamnă totodată că mă simt responsabil de această partea a acestui eu însumi și încerc să fac ce pot pentru a o face să fie așa cum îmi doresc”.

Col. (r) Ion Petrescu – jurnalist, analist militar, cofondator al Clubului Militar Român de Reflecție Euroatlantică:

„De ce cred în România? În granițele interbelice ale Țării s-au născut bunicii mei, bunica la Cetatea Albă – azi aflată sub ocupație efemeră străină -, iar bunicul în comuna Lencăuți, din județul Soroca, chiar pe malul drept al Nistrului, în România de Est, ruptă samavolnic, de Patria Mamă, prin agresiunea sovietică, în urma odioasei înțelegeri dintre doi dictatori criminali, Hitler și Stalin.

De ce cred în România? La nord de capitala județelor dintre Prut și Nistru, în localitatea Românești, a văzut lumina zilei mama mea, salvată de invazia răsăritenilor cu locomotiva al cărui mecanic era chiar tatăl ei, ce nu s-a oprit, la momentul nefast al refugierii forțate – accelerată de loviturile, cu patul armei, ale unor soldați estici – decât la Gheorghieni, în Transilvania, pământ românesc. Acolo a poposit ulterior și Regele Mihai I al României, care a stat de vorbă cu refugiații basarabeni, s-a oprit în fața bunicii, ce era în brațe cu fata sa – cea care mai târziu avea să îmi dea viață – și i-a oferit o ciocolată. Un detaliu de care își mai amintea fostul suveran, într-o discuție purtată la Palatul Elisabeta, unde am poposit, în anii ’90, cu alți oficiali, civili și militari, din Ministerul Apărării Naționale.

De ce cred în România? În august 1968, imediat după invazia sovietică în Cehoslovacia, tatăl meu, ofițer de grăniceri, devenit ulterior comandant de brigadă, a participat la întrunirea de la București, unde președintele de atunci al țării a reiterat determinarea de a fi apărată Țara, chiar cu prețul vieții, dacă trupele străine, masate la granițele noastre de est și vest vor invada România. Nopți întregi, grănicerii din acea vară teribilă, au văzut tancurile sovietice mărșăluind noaptea, la lumina reflectoarelor, demonstrativ și amenințător, dincolo de frontiera nordică, spre Praga. Și nimeni nu a defectat.

De ce cred în România? În decembrie 1989, tot grănicerii au fost primii care au semnalat afluirea de convoaie militare la frontiera estică, dar și la cea vestică. Și apoi reprezentanții lor au fost invitați la dialog, cu emisarii celor dornici să intre pe teritoriul românesc. Peste tot, comandanții batalioanelor de grăniceri au spus clar, că România nu are nevoie de „ajutor” militar străin, pentru menținerea statalității sale, după schimbarea regimului politic.

De ce cred în România? Ca unul care am avut șansa să fiu în preajma oficialilor români, care au fost la Summitul NATO de la Praga, din anul 2002, unde țara noastră a fost invitată să devină membră a celei mai puternice alianțe politico-militare din lume, știu și prețuiesc faptul că fără trimiterea primului batalion românesc în Afganistan – la cererea expresă a Comandamentului Suprem Aliat de la Mons – nu am fi avut parte de actualul statut de aliat al celor pentru care rămâne aprinsă făclia simbolică a Statuii Libertății, cea de peste Ocean.

De ce cred în România? Pentru că tinerii de azi, printre care și cei doi fii ai mei, au o mentalitate de învingător, generată de voința de a își urma calea fără a fi influențați de informările și comentariile partizane, de pe micul ecran, opțiunea lor zilnică fiind pentru judecarea semenilor după fapte, nu după pasagere vorbe.

De ce cred în România? Pentru că în nicio altă țară – oricât de prosperă economic ar fi aceasta, inclusiv cu o democrație consolidată – nu este mai frumos ca pe plaiurile mioritice, așa cum sunt acestea, bântuite, din când în când, de câte un crivăț geopolitic.

Iar junii care vin după noi nu vor fi cu nimic mai prejos decât înaintașii lor demni, doritori de libertate, de la 1 Decembrie 1918. Dimpotrivă. Cu siguranță mai puternici, dar la fel de mândri de țara lor”.

Daniel Gheorghe – istoric, deputat:

„Pentru mine, România este destin, trecut si viitor deopotriva. La fel precum părinții fondatori ai României Mari au reusit să ridice o națiune înfrântă si să realizeze o Reîntregire care cu nici un an înainte de clipa de la 1 Decembrie  Alba Iulia părea mai departe ca niciodată, la fel si noi avem datoria de a le urma exemplul si a întrema și întări România. Cred în România pentru forța ei de a reveni în momentele critice ale istoriei, pentru eroismul de care știe să dea dovada atunci când pare deplin căzută, cred in România pentru că niciodată nu a putut fi distrusă de nicio mare putere care si-a dorit acest lucru. Dumnezeu să binecuvânteze România și să nu uităm niciodată sacrificiile și patriotismul înaintașilor noștri, cei care ne-au dăruit o Țară!”

Cătălin Sturza – publicist:

„Cred în România deoarece poporul acesta a rezistat în istorie când mulți i-au cântat, de multe ori, prohodul. Un popor latin aflat într-o mare de slavi – care popor, în mod miraculos, vorbește și scrie azi o limbă preponderent romanică. Niște principate mici între imperii mari – care principate, în mod miraculos, nu sunt asimilate și înghițite.

Niște negustori și crescători de animale între politicieni și războinici – care negustori și crescători de animale, în mod miraculos, nu sunt spulberați în războaie. Niște agricultori sedentari luați cu asalt de valuri de migratori – care agricultori sedentari, în mod miraculos, îi asimilează pe migratori, val după val. Niște urmași ai Bizanțului împunși în coaste de Semilună, dar și de alte confesiuni creștine – care urmași, în mod miraculos, își păstrează fondul cultural și spiritual bizantin, mult după înghițirea Bizanțului de către Semilună. Dacă istoria ar fi fost un joc de strategie, aceste mici principate ar fi fost măturate și asimilate de mult. Dar iată că istoria nu e un joc de strategie – sau nu este un joc a cărui soartă e decisă doar de strategii umani. Și iată că marile valuri ale istoriei s-au spart, de multe ori, de aceste mici principate, de reacționarismul țăranului, de priceperea politică și militară a unor mici boieri sau aventurieri, și de tenacitatea Bisericii. Suntem un mare popor în Europa? Fără îndoială că nu. Suntem o mare piatră de încercare în Balcani – și în Europa? Fără îndoială că da. De aceea cred în România – și cred că România își va împlini rostul ei în istorie cât timp românii vor rămâne români – ceea ce înseamnă, în primul rând, să rămână cu rădăcinile în istoria lor; să rămână în creștinism și în Biserică; și să rămână nedezbinați de multele încercări ale vremurilor, care au mai fost și cu siguranță că vor mai fi”.

Matei Dobrovie – jurnalist, deputat:

„Cred în România pentru că este țara mea și o iubesc cu bune și cu rele. Aici m-am născut și aici m-am întors de fiecare dată. Patriotismul nu-l regăsesc în discursurile populiste ale politicienilor, ci în gestul oamenilor care au venit din toată țara la sfințirea Catedralei. Catedrala este un simbol al unității și al legăturii între cei care au fost înaintașii noștri, între noi și cei care vor fi după noi. Am văzut mulți români frumoși care au venit din toată țara, înfruntând frigul și oboseala, pentru ca să participe la acest moment istoric. Nu i-a adus nimic altceva la București decât iubirea pentru Dumnezeu, Biserică și Neam!

Cred că România mai are un viitor atâta vreme cât avem Mânăstiri în care călugări evlavioși se roagă pentru noi toți, avem Duhovnici și preoți cu har care ne reamintesc sensul vieții și ne repun pe cale atunci când o luăm pe alături.

În ciuda jafului și a distrugerilor de tot felul la care a fost supusă țara noastră, România are în continuare o frumusețe și o bogăție a peisajelor naturale extraordinare, creație și dar al lui Dumnezeu. Nu au putut distruge oamenii cât ne-a dat El!

Pentru toți oamenii care-și manifestă iubirea de țară, ajutându-și aproapele aflat în nevoie, făcând gesturi mici, dar din suflet, cred în România.

Pentru că încă nu ne-am decuplat de tot de eroi, strămoși și voievozi, de cei care s-au jertfit pentru țara asta, cred că avem un viitor, atâta vreme cât nu uităm trecutul”.

George Simion- președintele Mișcării Unioniste „Acțiunea 2012”:

„Cred în România pentru că în timpul marșului Centenar, făcut pe jos de la Alba Iulia la Cișinău, am întâlnit atâția români care plângeau când ne vedeau cu steagurile în mână, încât- oricât ar încerca unii sau alții să ne facă să uităm cine suntem- poporul acesta va exista încă 2000 de ani!”

Răzvan Constantinescu- medic:

Cred în România pentru că am încredere în români. O țară nu înseamnă, în primul rând, reperele geografice care o descriu, ci oamenii care o locuiesc. Și ai mei au fost mereu buni oriunde s-ar fi aflat de-a lungul istoriei. Dacă ar fi să mă gândesc doar la meseria mea, de exemplu, tinerii noștri medici sunt foarte apreciați peste tot unde se duc. Și eu sunt mândru să le fiu compatriot. Pentru că nu țin cont de formele grotești la care au ajuns autoînjurăturile de neam cauzate de denaturarea sentimentului patriotic. Mă simt ca aparținând unui popor ales și pot înțelege că singura posibilitate de a-l scoate de pe șinele firescului este tentativa de a-i induce abandonarea respectului de sine. Faptul că rezistă la această agresiune mă face să cred și mai mult în România. Iar cumpenele de-a lungul timpului prin care am trecut confirmă credința mea.

Sofia Vicoveanca- interpretă de muzică populară:

„Iată că ne aflăm în ziua marii sărbători a Marii Uniri. Tuturor românilor de aici și de pretutindeni: sănătate, putere și speranță! Să vi se îndeplinească toate visele și să fim mai uniți, mai demni și mai iubitori de țară. La mulți ani, România!”

https://www.activenews.ro/cultura/1-decembrie-Noua-personalitati-ne-ofera-100-de-motive-pentru-care-sa-credem-in-Romania

Ruben Dubei: Ca toți să fie una!

„Mă rog ca toți să fie una, cum Tu, Tată, ești în Mine și Eu în Tine, ca și ei să fie una în Noi, pentru ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis.” Ioan 17:21

În ultimele două luni am fost ocupați cu organizarea a două evenimente majore: aniversarea de 10 ani a Asociației Wycliffe România (16-17 nov), și întâlnirile echipei Wycliffe Europa în Oradea (19-23 nov). Vă mulțumim pentru rugăciuni și pentru parteneriatul de-a lungul anilor. Am avut aproximativ 130 de persoane la aniversare. Mulți alții au auzit despre mișcarea de traducere a Bibliei prin promovarea evenimentului și prin transmisia televizată de către Credo TV. Printre cele mai interesante sesiuni au fost, interviul cu misionarii prezenți și mesajele video trimise de misionarii aflați pe câmpul de misiune. De asemenea, programul ținut de echipa de surzi care traduce Biblia pentru surzii din țară, a fost o experiență unică pentru majoritatea participanților. Am fost bucuros să văd mulți tineri interesați de lucrarea Wycliffe. A fost un timp în care ne-am apropiat de bisericile cu care lucrăm și de organizațiile partenere. Această legătură deschide ușa pentru o colaborare tot mai frumoasă în misiunea lui Dumnezeu pentru viitor. Mulți participanți au cumpărat cele trei cărți noi pe care le-am lansat cu ocazia acestui eveniment. Au fost prezenți și parteneri internaționali din organizațiile Wycliffe (directorul Alianței Globale Wycliffe, directorul pe Europa, directorul din Slovacia și cel din Ungaria) care au fost bucuroși văzând cum lucrează Dumnezeu în România. Ne rugăm ca Domnul să ne conducă spre o unitate mai strânsă astfel încât Numele Lui să fie glorificat în toate națiunile prin noi, și misiunea Lui să fie îndeplinită mai curând.

Rugați-vă și pentru conducerea Alianței Globale Wycliffe care caută călăuzirea lui Dumnezeu pentru viitorul lucrării. Ei caută posibilități de colaborare cu întreg Trupul lui Hristos, pentru începerea traducerii Bibliei în fiecare limbă din cele 2.163 de popoare care mai au nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu în limbile lor.

 

Parteneriate

Pe 1-3 noiembrie am fost invitat la o conferință pentru tinerii din Republica Moldova, organizată de cultul Baptist împreună cu OM Moldova. Au fost prezenți 1.200 de tineri, și împreună cu Marius Taciuc am ținut două ateliere. Mulți tineri au dorit să țină legătura cu noi. De asemenea s-a format un parteneriat frumos cu OM Moldova care este gata să împărtășească și nevoile de traducere a Bibliei cu bisericile din Moldova.

Parteneri în Misiune (un parteneriat între organizații misionare din țară) s-au întâlnit în octombrie pentru a planifica lucrarea de anul viitor. Împreună pregătim o conferință cu liderii bisericilor și a instituțiilor creștine. Scopul acestei conferințe este să dezvoltăm parteneriatele pentru misiune în Trupul lui Hristos, astfel încât Evanghelia să ajungă până la marginile lumii în generația noastră. Rugați-vă pentru pregătiri, iar lucrătorii să prindă viziunea și să fie implicați în mobilizarea bisericilor atât la misiunea mondială cât și la cea locală.

Pe 5 noiembrie am avut o prezentare despre traducerea Bibliei la Centrul Român de Studii Transculturale (CRST). Ei au fost foarte deschiși la un parteneriat și ar vrea să vadă din studenții lor implicându-se în traducerea Bibliei. Mi-au cerut să predau acolo un curs introductiv de o săptămână despre traducerea Bibliei. Mulțumim Domnului pentru aceste oportunități.

Împreună cu OM România am organizat o conferință de misiune cu bisericile din Ploiești. Am avut și ocazia să vizitez din nou Biserica Betel din Londra, o biserică ce ne susține cu credincioșie de la începutul misiunii noastre. Am vizitat și adunarea de acasă din Galați, și biserica familiei Taciuc din Iași. Familia Taciuc se află în România în această perioadă.

Maria, Miriam și Levi sunt bine. Mulțumim Domnului și dumneavoastră.

Mulțumiri și Cereri

• Mulțumim Domnului pentru cei 10 ani de parteneriat în traducerea Bibliei
• Pentru partenerii minunați care au fost alături de noi în toți acești ani
• Pentru misionarii dedicați care lucrează cu credincioșie la marginile lumii
• Pentru deschiderea tinerilor din Republica Moldova la lucrarea de misiune
• Pentru colaborarea cu Centrul Român de Studii Transculturale
• Pentru familia noastră care este bine și-L slujește pe Domnul
• Rugați-vă pentru dezvoltarea mișcării de traducere a Bibliei
• Ca Domnul să mai ridice lucrători pentru înaintarea Împărăției Sale
• Parteneriatele din Moldova să aducă rod pentru misiunea de frontieră
• Pentru pregătirile conferinței de misiune cu liderii bisericilor de anul viitor
• Pentru mine să pot pregăti un curs despre lucrarea de traducere a Bibliei
• Pentru planul de a împărtăși nevoia de traducere a Bibliei în alte țări vecine
• Pentru mântuirea rudelor din familia Mariei care încă nu s-au întors la Domnul.

Ruben, Maria, Miriam și Levi Dubei

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/27/ruben-dubei-ca-toti-sa-fie-una/

Femeie rămasă fără mâini şi fără picioare: „prin harul lui Dumnezeu pot să trăiesc o viaţă plină de bucurie!”

Poteraș Ionuț  28-11-2018 07:04:06

Kayleigh Ferguson-Walker şi soţul ei Ramon formau un cuplu ce duceau o viaţă normală  în Coral Springs, un orăşel din statul Florida în Statele Unite, însă în luna martie 2017 viaţa lor a ajuns la răscruce.

Pe când era însărcinată cu cel de-al doilea copil, Kayleigh a început să se simtă rău având simptome ce semănau cu o gripă.

„Am simţit nişte frisoane, şi la început nu m-am îngrijorat prea tare,” a declarat Kayleigh pentru CBN News.

Simptomele au devenit însă mai severe şi Kayleigh şi-a dat seama că ceva nu e în regulă, moment în care soţul ei a pornit cu ea în grabă spre spital.

La spital starea ei s-a agravat, tensiunea i-a scăzut şi a apărut şi o insuficienţă renală.

În timpul consultaţiei, doctorii au identificat o problemă cu sarcina şi au aplicat imediat proceduri pentru a induce travaliul.

„Doctorul a venit şi mi-a spus că îi pare rău, însă bebeluşul nu a supravieţuit,” îşi aduce aminte Ramon. „Cred că nici ei nu ştiau ce se întâmplă.”

În cele din urmă, doctorii au descoperit că Kayleigh avea septicemie, o infecţie periculoasă care ameninţa să întrerupă funcţia tuturor organelor vitale, inclusiv inima, plămânii şi ficatul.

Ramon îşi aminteşte: „Simţeam că am mâinile legate, că nu pot face nimic. A trebuit să aştept ca doctorii să-şi facă treaba. Nu puteam face nimic care să o ajute. A fost foarte greu pentru mine să stau să privesc cum ea se luptă pentru viaţa ei.”

Doctorii au fost nevoiţi să o inducă coma,  stare în care ea a fost timp de două săptămâni, perioadă în care a fost şi mutată la un alt spital. Acolo doctorii care au consultat-o au constatat că membrele ei s-au necrozat şi că sunt necesare nişte măsuri drastice.

Se instalase gangrena şi pentru ca doctorii să-i salveze viaţa trebuiau să-i amputeze  mâinile şi picoarele.

Famlia lui Kayleigh era pusă în faţa unei decizii dureroase. Credinţa în Hristos le-a fost sprijin. De mare ajutor au fost şi prietenii şi comunitatea de la biserică care s-au unit în rugăciune.  Laurel Robinson, mama lui Kayleigh, spune că a fost sceptică că fiica ei se va face bine.

„I-am pus lui Dumnezeu o mulţime de întrebări. L-am întrebat: de ce ea? De ce toate cele 4 membre? Am fost foarte supărată pe El, cum a putut să îngăduie aşa ceva? Ea este credincioasă.”

Soţul lui Kayleigh, Ramon, vedea lucrurile în mod diferit.

„Cea mai grea întrebare pentru mine a fost: ţi-ai da viaţa pentru un mădular? Bineînţeles că dorim viaţa mai mult decât un mădular,” a răspuns el.

Kayleigh a supravieţuit încercării, iar astăzi face eforturi pentru a se adapta la noua viaţă fără mâini şi fără picioare.

„Am o proteză pe care o folosesc,” spune ea. „Când mă hrănesc, îmi folosesc coatele, pentru că astea mi-au rămas. Mă mişc mai mult ca de obicei, dar până la urmă îmi reuşeşte.”

Kayleigh spune că credinţa în Dumnezeu a fost esenţială pentru a o ajuta să facă faţă pierderii pe care a suferit-o.

„Încerc tot timpul să văd ce pot face cu ce am rămas,” spune ea. „Mă motivez constant să mă gândesc la ce pot face, în loc doar să stau şi să mă complac într-o stare de infirmitate.”

Kayleigh recunoaşte că experienţa prin care a trecut a însemnat cea mai dificilă perioadă din viaţa ei. Ea îşi aduce aminte de un timp petrecut în rugăciune, după ce doctorii i-au amputat membrele.

„L-am întrebat: de ce eu? Nu puteam înţelege de ce tocmai mie mi s-a întâmplat. De ce toate patru? De ce nu doar două? De ce nu doar un braţ? Sau un picior? De ce patru?”, spune ea că l-a întrebat pe Dumnezeu.

„I-am spus însă lui Dumnezeu: bine, acum în starea în care sunt va trebui să îmi dai mult mai multă putere decât de obicei. Iar eu va trebui să merg înainte.”

Cu o credinţă reîmprospătată şi o perspectivă pozitivă asupra vieţii, Kayleigh găseşte putere să zâmbească.

„Mulţi oameni mă întreabă personal sau îi întreabă pe ceilalţi membri ai familiei: „Cum de mai are putere să zâmbească după tot ce a îndurat. Tocmai şi-a pierdut mâinile şi picioarele, cum de îşi păstrează zâmbetul?”  Le răspund întotdeauna că zâmbesc nu pentru că viaţa mea este perfectă. Zâmbesc pentru că încă trăiesc.”

Kayleigh şi Ramon spun că au fost copleşiţi de atenţia şi suportul pe care l-au primit din partea bisericii din care fac parte, Praise Tabernacle International.

„Doar prin harul Lui,” spune Hugh Ferguson-Walker, socrul luia Kayleigh, care este şi unul din păstorii bisericii. „Numai prin harul lui Dumnezeu. Totul este despre El. Doar El poate să-ţi dea putere să treci printr-o aşa încercare.”

Multe persoane sunt uimite de determinarea lui Kayleigh.

„Este fascinant să o urmăreşti cum îşi pune machiajul,” spune Laurel, mama lui Kayleigh. Felul în care îşi machiază pleoapele, sau îşi piaptănă părul…chiar şi modul în care mănâncă e uimitor. A fost o bucurie pentru noi să o vedem cum refuză să se dea bătută şi găseşte tot timpul noi moduri de a face lucrurile de fiecare zi, având în vedere condiţia ei.”

Chiar şi doctorii lui Kayleigh sunt inspiraţi de atitudinea ei.

Ea se află încă sub tratament, după ce a suferit un număr de 13 operaţii.

„Cred că ea este unică, atitudinea ei este remarcabilă, este una dintre cele mai graţioase şi pozitive persoane pe care le-am întâlnit” spune doctorul Fletcher. „Nu am auzit-o niciodată să se plângă de suferinţa ei.”

Dorinţa cea mai mare a lui Kayleigh şi Ramon este ca povestea lor să-i inspire şi pe alţii care trec prin suferinţe sau greutăţi.

„Dacă oamenii care ne află povestea ajung să se întrebe: cum de sunt atât de fericiţi? Cum de sunt aşa de îndrăgostiţi unul de altul? Cum de îl pot iubi pe Dumnezeu? Dacă oamenii văd asta în noi şi îşi doresc şi ei să aibă bucuria noastră, atunci experienţa noastră are un rost.”

„Nu contează prin ce treci, Dumnezeu este acolo şi El rămâne Dumnezeu,” a încheiat Kayleigh.

Sursa: CBN News

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/28/femeie-ramasa-fara-maini-si-fara-picioare-prin-harul-lui-dumnezeu-pot-sa-traiesc-o

Cum e inima ta?

 Doina Bejenaru  28-11-2018 07:04:58

O căutare rapidă pe internet arată că bolile cardiovasculare, inclusiv infarctul miocardic, sunt cauza numărul unu de deces în Statele Unite. De fapt, este cauza numeroaselor decese la nivel mondial. Este un semnal de alarmă că trebuie să avem grijă de sănătatea inimii noastre.

Dar întrebarea mea pentru tine are mai mult de-a face cu inima ta spirituală. Cum este ea? Bunăstarea noastră spirituală este esențială pentru viețile noastre de zi cu zi, așa cum o inimă puternică este importantă pentru sănătatea noastră fizică. Putem fi puternici din punct de vedere fizic, dar mental și spiritual să ne aflăm pe o spirală descendentă.

Tocmai am sărbătorit de Ziua Recunoștinței în S.U.A. și a fost plăcut să primim urări de bine și de la prieteni din întreaga lume. Ziua Recunoștinței ar trebui să fie o experieță la nivel mondial… și nu doar o dată pe an. Vedeți, mulțumirea poate duce la o inimă sănătoasă și o viață mai bună.

Notabilul autor și profesor de teologie Donald M. Demaray scria odată despre importanța de a fi mulțumitor. Un suflet recunoscător este cel car are puterea de a înlocui…

Mânia cu dragostea,
Resentimentele cu fericirea,
Teama cu credința,
Îngrijorarea cu pacea,
Gelozia cu bucurie la succesul celuilalt,
Lipsa de creativitate cu productivitate inspirată,
Auto-compătimirea cu demnitatea,                                                                                                    Lipsa dragostei cu sacrificiul de sine.

Apostolul Pavel i-a îndemnat in permanență pe prietenii săi să fie mulțumitori.

„Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi”. 1 Tesaloniceni 5:18

„Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Isus şi mulţumiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl”. Coloseni 3:17

„Nu vă îngrijoraţi de nimic; ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoştinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni şi cereri, cu mulţumiri”. Filipeni 4:6

Eugene Peterson a pus îndemnul lui Pavel în limbaj cotidian.

„Sfatul meu pentru tine este simplu: trebuie doar să mergi mai departe cu ceea ce ți-a fost dat. L-ai primit pe      Domnul Isus Hristos; acum trăiește pentru El… Faceți ceea ce ați fost învățați în predicile pe care le-ați auzit. Scoala s-a terminat; renunțați la studierea subiectului și începeți să îl trăiți! Și lăsați viața voastră să se reverse în mulțumiri.”

„Astfel, dar, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El, fiind înrădăcinaţi şi zidiţi în El, întăriţi prin credinţă, după învăţăturile care v-au fost date, şi sporind în ea cu mulţumiri către Dumnezeu”. Coloseni 2:6-7

Ziua Recunostintei nu este doar o zi. Este un mod de a trăi care duce la o inimă sănătoasă, la o viață sănătoasă și la slujire și aduce slavă Domnului nostru Isus.

Dr. Ron Harris, President
MEDIAlliance International

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/28/cum-e-inima-ta

Creştinii din Ukraina au nevoie de rugăciunile noastre pentru situaţia tensionată cu Rusia

Poteraș Ionuț  28-11-2018 19:53:09

Parlamentul Ukrainei a votat introducerea legii marţiale, după ce forţele armatei ruse au sechestrat trei nave ukrainene, situaţie care i-a determinat pe creştinii din ţară să solicite rugăciune din partea comunităţii creştine internaţionale.

Rusia a capturat trei nave ukrainene, cu tot cu echipaj, pe 25 noiembrie în strâmtoarea Kerch, aflată între Crimea şi peninsula Taman din Rusia. Crimea, care face parte din Ukraina, a fost anexată de Rusia în 2014.

Parlamentul Ukrainian a votat pe 26 noiembrie impunerea legii marţiale în 10 oblast-uri (n.tr. unitate administrativă din Ukraina), care se află la graniţa cu Rusia, pentru 30 de zile începând cu data de 28 noiembrie. Legea marţială permite guvernarea armatei şi restrângerea unor drepturi ale cetăţenilor, inclusiv libertatea de adunare şi cea de exprimare.

Uniunea Baptistă din Ukraina a cerut creştinilor din toată lumea să se roage pentru situaţia din Ukraina, pentru protecţie asupra ţării şi asupra creştinilor care se află în zonele ocupate şi cele de conflict militar.

„Nu ştim toate detaliile asupra a tot ce s-a întâmplat,” a spus Igor Bandura, prim vice-preşedinte al Uniunii Baptiste din Ukraina, „sau care sunt intenţiile preşedintelui Vladimir Putin. Situaţia este însă extrem de serioasă. Avem nevoie de rugăciune pentru situaţia din Ukraina din partea Trupului lui Hristos din toată lumea.”

Există şi opinii privind existenţa unei dimensiuni religioase a acestui conflict.

„Biserica Ortodoxă Rusă a rupt relaţiile cu patriarhia de la Constantinopol şi este gata să-şi apere „teritoriul canonic” cu orice preţ”, a declarat Michael Cherenkov, directorul de operaţiuni pentru Misiunea Eurasia.

„Bisericile baptiste ukrainene din teritoriile ocupate au fost scoase în afara legii, ca fiind extremişti. Chiar şi în Rusia, persecuţia asupra credincioşilor evanghelici se intensifică. Toate par a sugera că Rusia se pregăteşte pentru un război de proporţii, în care religia va avea un rol major,” a mai adăugat Cherenkov.

Separatiştii pro-rusi din estul Ukrainei se află în conflict cu forţele guvernului de la Kiev din aprilie 2014, la scurt timp după ce Rusia a anexat Crimea. În timpul operțiunilor militare au fost ucişi 10.000 de oameni şi mai mult de 1 milion s-a refugiat din zona de conflict.

Sursa: Caholic News Agency

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/28/crestinii-din-ukraina-au-nevoie-de-rugaciunile-noastre-pentru-situatia-tensionata-cu-rusia/?

IMN – un cadou unic pentru România, semnat de Desiderio Quintet

 Doina Bejenaru  29-11-2018 11:58:15

COMUNICAT DE PRESĂ

IMN – DESIDERIO QUINTET

Cvintetul de corzi Desiderio Quintet lansează de 1 decembrie, „Imn”, o piesă care cuprinde cele mai reprezentative imnuri din acest moment pentru țara noastră – imnul României: „Deșteaptă-te române”și imnul Europei: „Oda bucuriei”. În an de Centenar, tinerii din Desiderio Quintet cred că și credința românilor a făcut posibilă Unirea și astfel astăzi toată suflarea românească trăiește împreună, într-un singur stat, ROMÂNIA. Așa că, alături de cele două imnuri, Desiderio Quintet cântă și piesa creștină „România, hai ridică-te” ca o rugăciune pentru poporul nostru.

Videoclipul lansat îl evidențiază și pe cel care a fost o personalitate puternică pentru România, Regele Mihai, și care a avut o credință la fel de puternică atunci când spunea: „Forța cea mai mare (a românilor n.n) care a fost și care sper că este în a redeveni este credința în Dumnezeu”.

Dorința muzicienilor din Desiderio Quintet în acest an important pentru România este ca țara noastră să își amintească momentul zero din decembrie 1989 din piața Operei Timișoara, de altfel prezent și în videoclip, când românii au îngenunchiat în fața lui Dumnezeu pentru ca El să binecuvinteze țara noastră.

Desiderio Quintet este un cvintet format din 5 tineri timișoreni și arădeni care își doresc să cânte o muzică contemporană cu instrumentele lor clasice. Savurați și alte melodii celebre, interpretate de Desiderio Quintet pe canalul lor de YouTube sau pe pagina lor de Facebook!

Detalii despre trupă găsiți pe http://www.desiderioquintet.ro

Persoană de contact: Daniela Jula – tel: 0763 147 470

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/29/imn-un-cadou-unic-pentru-romania-semnat-de-desiderio-quintet

C. S. Lewis după 120 de ani de la naștere!

 Doina Bejenaru  29-11-2018 

La 29 noiembrie 2018, intelectualitatea creștină marchează o zi memorabilă – nașterea lui C. S. Lewis! Clive Staples Lewis s-a născut în Belfast, Irlanda, la 29 noiembrie 1898. Fiul al lui Albert James Lewis (1863–1929), descendentul unor fermieri galezi, și Flora Augusta Hamilton Lewis (1862–1908), fată de preot.

Lewis a fost un scriitor și cadru universitar de origine irlandeză, cunoscut pentru scrierile sale despre literatura medievală, apologiile creștine, lucrările de critică și romanele de ficțiune, în special ciclul narativ pentru copii Cronicile din Narnia. Lewis a fost bun prieten cu John Ronald Reuel Tolkien, autorul celebrului roman Stăpânul inelelor. Amândoi au fost profesori de literatură la Universitatea din Oxford și sufletul grupului literar the Inklings.

Educația de acasă nu l-a împiedicat să ajungă un ateu întărâtat! În tinerețe, C. S. Lewis s-a îndepărtat de credința în Dumnezeu. În timpul studenției, a publicat o colecție de poeme cu titlul „Spirite înrobite” (Spirits in Bondage), din care face parte și „Pâinea noastră cea de toate zilele”, unde spunea: „Nu avem nevoie de cuvinte barbare, nici de farmec sacru/ Ca să stârnim necunoscutul” tradusă de Nicoleta Samson.

Se convertește în urma lungilor discuții purtate cu prietenul său J.R.R. Tolkien, preferând însă cultul anglican celui catolic. O mare influență asupra lui Lewis a avut și Owen Barfield (1898 – 1997), pe care l-a cunoscut în 1919. C.S. Lewis își descrie pe larg convertirea în autobiografia sa, Surprised by Joy, publicată și în limba română cu titlul: „Surprins de Bucurie”, tradusă de Emanuel Conțac, prefațată de Walter Hooper și tipărită la Humanitas, București, 2008.

În Marea Britanie, Lewis a devenit celebru încă din timpul vieţii graţie conferinţelor lui vibrante despre creştinism, transmise la radio în timpul războiului. Scrierile şi cu atât mai mult conferinţele creştine ale lui Lewis erau atât de convingătoare pentru că izvorau din încărcătura emoţională a propriei convertiri. Şi chiar despre această convertire, oarecum surprinzătoare pentru un tânăr intelectual studios, lucid, deloc lipsit de spirit critic, relatează în titlul „Surprins de Bucurie”. Este, în fond, o autobiografie spirituală: în spatele vieţii exterioare se conturează evoluţia lăuntrică a autorului de la credinţa convenţională din copilărie la necredinţa frivolă din prima tinereţe şi, în fine, la credinţa profundă în Dumnezeul creştin.

Mai puţin cunoscut de publicul larg este faptul că C.S. Lewis a scris remarcabile studii de literatură medievală şi critică literară şi că e socotit cel mai important apologet al creştinismului din secolul XX. O parte din cele mai importante titluri semnate de C. S. Lewis au văzut lumina tiparului în limba română la Humanitas. Printre acestea se numără: „Despre minuni”, „Cele patru iubiri”, „Problema durerii”, „Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr”, „Despre lumea aceasta şi despre alte lumi”.

Povestea lui de iubire cu Joy Gresham au inspirat un frumos film, Shadowlands (Tărâmul umbrelor), cu sir Anthony Hopkins şi Debra Winger în rolurile principale. Pierderea femeii iubite îl face pe Lewis să pătrundă esența durerii și relatează cu lux de amănunte, fără măști, această vale a umbrei morții în titlul „Anatomia unei dureri”.

Un portret vibrant al lui C. S. Lewis cuprinde titlul „O viață” semnat de Dr. Alister McGrathcare descrie cu măiestrie extraordinara moștenire lăsată de profesorul de la Oxford, care își petrecea zilele predând literatură engleză medievală, și nopțile scriind una dintre cele mai bine vândute colecții de literatură pentru copii – seria Cronicile din Narnia. O figură universitară strălucită și celebru apărător al credinței creștine, C. S. Lewis a captivat și a stârnit imaginația a milioane de cititori prin scrierile lui.

Pentru a arunca o lumină proaspătă asupra vieții acestui autor îndrăgit, McGrath a parcurs în ordine cronologică integrală corespondenței lui Lewis și toate materialele din arhivă. Biografia schițează portretul unui gânditor profund original care continuă să fie o bogată sursă de inspirație și un „profet fără voie” a vremurilor noastre. Accesibilă și captivantă, cartea oferă un portret fascinant al unui adevărat geniu creator care continuă să inspire și să încânte milioane de cititori din toată lumea. Varianta în limba română apare în 2015 la editura Neword Press, Arad și este unul dintre cele mai complete portrete ale celui mai proeminent apologet creștin al secolului trecut.

Un ateu regăsit de Dumnezeu, Lewis s-a convertit cu penița în mână și a pus acest talent în sluba divină. A semnat cele mai fascinante titluri de carte a literaturii creștini din secolul XX. Printre multele sale cărți de excepție, se află și „Creștinismul redus la esențe”. Această lucrare a fost un far de lumină pentru multe minți sceptice, agnostice sau ateiste. Totodată, lectura ei a fortificat credința multor urmași ai lui Hristos.

C. S. Lewis oferă cititorului aventuri fascinante prin tărâmuri pe care doar le putem visa, descriindu-le atât de real, încât simți că te transpui în acele tărâmuri veșnice. Abordarea prezentului și veșniciei, durerii și bucuriei prin prisma concepției creștine despre lume și viață, îl face pe C. S. Lewis un geniu unic în generația lui și până în prezent, la 120 de ani de la nașterea sa.

Vă recomandăm să citiți top 10 cărți semnate de C. S. Lewis:

1. Creștinismul redus la esențe
2. Marea Despărțire
3. Anatomia unei dureri
4. Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr
5. Despre minuni*Cele patru iubiri * Problema durerii
6. Meditații la Psalmi
7. Ferugi și Elefanți și alte eseuri despre creștinism
8. Surprins de bucurie
9. Cronicile din Narnia
10. O viață, de Alister McGrath

Penița lui C. S. Lewis

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/29/c-s-lewis-dupa-120-de-ani-de-la-nastere

Cercetări ştiinţifice noi în domeniul geneticii sugerează că toţi oamenii şi animalele sunt descendenţii unor singure perechi originare

Oamenii de ştiinţă din Statele Unite şi Elveţia au anunţat o descoperire ştiinţifică uimitoare: toţi oamenii care trăiesc sunt descendenţi ai unui singur cuplu, mamă şi tată, care au trăit acum 100.000 – 200.000 de ani, după ce un eveniment cataclismic aproape că a eradicat specia umană.

Chiar dacă cercetătorii cred în continuare într-o explicaţie evoluţionistă a fenomenului şi nu fac nici o concesie creaţionismului sau istorisirii biblice despre prima pereche de oameni, Adam şi Eva, sau Noe si familia lui, dupa Potop,  totuşi descoperirea lor a stârnit o dezbatere aprinsă. S-ar putea dovedi că este unul dintre cele mai provocatoare studii întreprinse vreodată ce ridică o întrebare spinoasă. Ce eveniment a avut loc şi care aproape că a distrus viaţa pe planeta noastră, lăsând în urmă un bărbat şi o femeie care au devenit mama şi tatăl nostru al tuturor?!

Tabloidul britanic Daily Mail dezvăluie faptul că aceste noi descoperiri aruncă o umbră de îndoială asupra teoriei evoluţiei, teorie care este dominantă în comunitatea ştiinţifică.

Studiul a fost condus de cercetătorii Mark Stoeckle şi David Thaler de la Universitatea din Basel, Elveţia, împreună cu cercetători de la Universitatea Rockefeller din S.U.A. şi a fost publicat în Jurnalul de Evoluţie Umană.

Cercetătorii spun că au studiat „codurile de bare genetice” de la 5 milioane de tipuri de animale şi oameni – cam 100.000 de specii – pentru a formula concluziile la studiu lor. Codurile de bare sunt fragmente de ADN care sunt localizate în afara nucleului celulelor vii – aşa numitul ADN mitocondrial, pe care mamele le lasă moştenire generaţiilor ulterioare.

Stoeckle şi Thaler au descoperit de asemenea că 90% din speciile de animale în viaţă astăzi provin din părinţi care au început să dea naştere la urmaşi cam în aceeaşi perioadă, acum 250.000 de ani.

FoxNews confirmă ca studiul se aliniază cu relatarea biblică in două moduri esențiale:

1. Confirmă că oamenii şi animalele provin dintr-un eveniment creaţionist, generat printr-un mecanism încă necunoscut;
2. Codurile de bare DNA arată faptul că înmulțirea speciile a fost cantitativă. În loc de o varietate mare de animale, cum ar fi de aşteptat după milioane de ani de evoluţie graduală, speciile se încadrează în categorii foarte distincte – ceea ce Biblia descrie ca fiind „soi”, din cuvântul ebraic „min”.

Într-o perioadă când oamenii au tendinţa să se diferenţieze unii de alţii în funcţie de rasă, statut social, etc. oamenii de ştiinţă sugerează că atunci când ne referim la ceilalţi oameni, vorbim de fapt despre fraţii şi surorile noastre genetice.

Sursa: CBN News

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/30/cercetari-stiintifice-noi-in-domeniul-adn-sugereaza-ca-toti-oamenii-si-animalele

Drama „Porțile Raiului și Flăcările Iadului” într-o nouă versiune la Chișinău

 Doina Bejenaru  30-11-2018 1

În perioada, 30 noiembrie – 02 decembrie, Biserica „Isus Salvatorul” din Chișinău este din nou gazda dramei „Porțile Raiului și Flăcările Iadului”. Scenariul piesei a fost îmbunătățit, iar noua versiune prezintă același mesaj – vine ziua judecății!

Evenimentul este o unealtă eficientă în evanghelizarea generației noastre pe care Dumnezeu a folosit-o cu putere în ultimii peste 40 de ani în întreaga lume pentru mântuirea a milioane de suflete.

Drama începe în fiecare seară de la ora 18:00, pe adresa str. Sfântul Ilie 41. Nu pierdeți o seară specială pentru suflet, veniți împreună cu familia și pritenii. Răscumpărați vremea și prețuiți timpul de har pe care ni-L dă Dumnezeu.

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/30/drama-portile-raiului-si-flacarile-iadului-intr-o-noua-versiune-la-chisinau

Tim Wilkins: De ce nu voi vedea filmul „Brokeback Mountain”

 Doina Bejenaru  30-11-2018 

Cu opt nominalizări la Oscar, mai multe decât a avut orice alt film anul acesta, Brokeback Mountaincontinuă să prindă avânt. Și cu avântul vine interesul crescut al evanghelicilor de a-l vedea. Eu voi evita filmul, la fel cum un melc fără cochilie evită o solniță răsturnată și, oricât aș încerca, nu pot înțelege de ce l-ar vedea vreun evanghelic – deși par să fie mulți care o fac. Dar ceea ce mă tulbură și mai mult este că numeroși bărbați și femei despre care știu că au atracții homosexuale nedorite văd filmul.

Un reporter de la The Christian Post m-a întrebat ce gândesc despre film și i-am răspuns. Ca fost homosexual, am făcut comentarii pe baza recenziilor pe care le citisem – comentarii care au generat numeroase e-mailuri, trimise mie de indivizi care erau de părere că nu puteam să fac un comentariu inteligent despre un film pe care nu îl văzusem.

Ei sugerau că vizionarea filmului ar fi benefică pentru răspunsurile mele la întrebările reporterului. Le-am spus lor, ca și reporterului, că a mă duce să văd Brokeback Mountain ar fi similar cu a-i cere unui fost alcoolic să meargă la magazinul de băuturi să-i cumpere vecinului său o sticlă de vin.

Oponenții misiunilor foștilor homosexuali vor striga imediat: „Aha! Deci ești încă ispitit de atracțiile față de cei de același sex!” Nu voi nega asta. Martin Luther a spus-o astfel: „Dacă ai capul făcut din unt, stai departe de foc.”

Acești oponenți vor susține, de asemenea, că misiunile foștilor homosexuali „învață doar tehnici de evitare”. Într-adevăr, evitarea a ceva ce poate provoca ispita este potrivită și biblică.

• „Nu intra pe cărarea celor răi şi nu umbla pe calea celor nelegiuiţi! Fereşte-te de ea, nu trece pe ea; ocoleşte-o şi treci înainte!” (Proverbe 4:14-15)
• „Să vă feriţi… de curvie, lucruri de care, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi.” (Fapte 15:29)
• „Feriţi-vă de orice se pare rău.” (1 Tesaloniceni 5:22)
• „Fugiţi de curvie!” (1 Corinteni 6:18)
• „Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie.” (1 Tesaloniceni 4:3)

Sunt conștient că un ultraliberalist ar putea argumenta că vizionarea filmului nu constituie imoralitate sexuală, dar să ne amintim că imoralitatea sexuală poate fi un gând, la fel de mult cum poate fi un act.

La un nivel mai simplist, îi îndemn pe oamenii care sunt alergici la înțepăturile de albină să evite albinele, pe femeile cu pielea de culoare deschisă, să evite soarele, pe bărbații intoleranți la lactoză să evite produsele lactate, pe astmatici să evite parfumurile, iar pe cei care suferă de alergie să evite polenul.

Când Dr. R. Albert Mohler, Președinte la Seminarul Teologic Baptist din Sud, a fost recent invitat la talkshow-ul Larry King Live, a zis: „O să spun ceva ce este pe cât de contracultural îmi pot imagina, și anume că sunt de fapt convins, fiind creștin, că sunt lucruri pe care nu am nevoie să le văd. Și acesta este motivul pentru care, din principiu, nu m-am dus să văd filmul. Nu aș încuraja pe nimeni să vadă acest film. Nu mi-e jenă să o spun.”

Un bărbat homosexual nefericit, după cum declară el însuși, mi-a trimis un e-mail pentru a-mi spune că a văzut filmul și „a plâns trei zile după ce l-am văzut”. De ce nu sunt surprins?

Un altul a scris: „Ca bărbat care m-am luptat cu homosexualiatea toată viața, am decis că mă voi confrunta direct cu filmul, când am văzut prima dată recenziile prealabile.” (Recenziile au avut efect, nu-i așa?) Într-adevăr, un altul a scris: „Aș prefera să mă confrunt cu provocările în loc să fug de ele.” Astfel de motive ar putea să pară eroice și unii își pot imagina un bărbat care intră într-un cinematograf refuzând să evite problema care i-a provocat atâta suferință.

Dar îngăduiți-mi să întreb, este posibil ca suferința continuă a homosexualilor să rezulte în parte din faptul că alocă permanent timp lucrurilor homosexuale? Când soția lui Potifar a încercat să-l seducă pe evlaviosul Iosif, el s-a confruntat cu provocarea fugind către ușă. (Geneza 39:12)

Ca să nu pară că nu-mi pasă de homosexuali, îngăduiți-mi să vă spun (iar voi, evanghelicilor, aveți și voi nevoie să auziți asta) că am cunoștință despre suferința profundă care este parte a atracțiilor față de cei de același sex – disperare, depresie și întuneric mai întunecat decât Groapa Marianelor [cel mai adânc punct de pe suprafața Pământului, aflat în Oceanul Pacific, n. trad.].

Unul din motivele pentru care evanghelicii nu au progresat prea mult în atingerea homosexualilor cu Evanghelia este eșecul lor de a empatiza cu durerea chinuitoare pe care o experimentează aceștia.

Dar să revin la punctul principal: cel mai probabil, vizionarea filmului va afecta zidurile de apărare împotriva viitoarei imoralități.

Un bărbat gras câștigase un premiu de la colegii lui de muncă ținând regim. Totuși, bărbatul a intrat într-o zi în birou, ținând sub braț o cutie de gogoși pe jumătate goală. Colegii lui, sincer preocupați de motivul pentru care eșuase, au întrebat de ce. El le-a spus că în drum spre lucru a făcut un ocol pe la gogoșeria locală și un neon care clipea intermitent „Gogoși calde acum” i-a atras atenția.

Dar era o problemă; parcarea era plină! Le-a spus colegilor: „În acel moment I-am spus lui Dumnezeu că dacă vroia să mă opresc și să cumpăr niște gogoși, trebuia să elibereze un loc de parcare chiar în fața gogoșeriei și efectiv, a șaptea oară când am dat ocol blocului, locul era liber!”

În luna octombrie a anului 2005, Associated Press a publicat un articol intitulat: „Studiu care susține teoria ascuns vederii, dat uitării”. Studiul, făcut de Brian Wansink, a implicat plasarea unor borcane cu bomboane de ciocolată în imediata apropiere a unui grup selectat de secretare. Unele cutii erau transparente, în timp ce alte cutii erau opace. Mai mult, unele cutii erau plasate pe birourile secretarelor, în timp ce altele erau plasate la o distanță de aproape doi metri de biroul lor.

Sunteți gata pentru rezultate?

„Secretarele au mâncat în medie 7,7 bomboane de ciocolată în fiecare zi când bomboanele erau în cutii transparente, aflate pe biroul lor; 4,6 când erau în cutii opace pe biroul lor; 5,6 când erau în cutii transparente la o distanță de aproape doi metri și 3,1 bomboane când erau în cutii opace, la o depărtare de aproape doi metri.”

Studiul a mers mai departe. „Secretarele au considerat că a fost de două ori și ceva mai greu să reziste când au putut să vadă și să atingă bomboanele, decât atunci când nu au putut. A fost de două ori mai probabil să spună că s-au gândit des la bomboane sau că bomboanele le-au captat atenția dacă erau vizibile și în apropiere. În contrast, a fost de două ori mai probabil ca secretarele să spună că au uitat că bomboanele erau în apropiere, dacă erau ascunse și la distanță.”

Nu voi vedea acest film de două ore și paisprezece minute. Mai degrabă voi dedica două ore și paisprezece minute în plus timpului pe care îl petrec cu Dumnezeu, care atunci când voi fi ispitit va pregăti și un mijloc ca să rămân în picioare când ispita va veni. (1 Corinteni 10:13)

[Tim Wilkins, Why I won’t see Brokeback Mountain. Copyright © 2005 Cross Ministry, Inc. Tradus şi publicat cu permisiune.]

Sursa: First Stone Ministries

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/30/tim-wilkins-de-ce-nu-voi-vedea-filmul-brokeback-mountain

Concertul de Colinde: „Din generație, în generație” la cea de-a XII-a ediție, la Baia Mare

 Doina Bejenaru  30-11-2018 17:30:09

Calendarul evenimentelor dedicate sărbătorii Nașterii Domnului este aproape roșu. Pe harta României, fiecare oraș va avea un moment feeric, organizat de leviții Domnului și bisericile locale, pentru un scop unic – Vestirea Mânturii! La Baia Mare un astfel de eveniment este o tradiție lungă cu 12 ani de istorie. În 2018, Concertul de Colinde în scop caritabil poartă genericul: „Din generație, în generație” și vă oferă o seară de neuitat pe 22 decembrie, ora 19:00, la Teatrul Municipal!

„Din generație, în generație” vrea să transmită prin muzică valorile reale ale Crăciunului – nașterea Domnullui Isus. „Deși este o sărbătoare veche, în fiecare generație această veste este mereu la fel de actuală! Și fiecare generație vede diferit Nașterea Domnului. În această ediție, participanții vor fi colindați de copii, adolescenți, tineri și adulți, chiar și părinții adulților. Vrem să spunem tuturor, că El s-a născut, a luat chip de om, a coborât din slava Sa cerească cu un singur scop – Răscumpărarea noastră”, ne-a împărtășit Raluca Pop.

Printre colindători, amintim aceeași artisti dedicați, dar în acelasi timp veți avea parte și de invitați surpriză: Marius Pop, Alina Câmpan, Adi Vlașin, Naomi Borota, Alexandra si Axel Șerbănescu, Rozi Iluț, Thomas Onea, Tiby Banyai, Ionuț Pop și alții.

ATENTIE! Intrarea se va face pe baza unei invitaţii de intrare, pe care o veţi putea procura la preţul de 15 lei, având şi posibilitatea să vă rezervaţi online locul în sală pe site-ul EventBrite.com

Biletele se ridică cel târziu cu 30 minute înainte de concert, altfel rezervarea este anulată! Rezervarea se face apăsând butonul „REGISTER”, selectaţi câte locuri doriţi să achiziţionaţi apoi apăsaţi butonul „VIEW ON MAP”, selectaţi locul dorit şi daţi click pe butonul „CHECKOUT”, după care trebuie să treceţi datele dumneavoastră de contact, iar rezervarea va fi finalizată.

De la tradiționalul eveniment, nu lipsește nici târgul de caritate, despre care vă spunem în zilele următoare. Dacă sunteți în zonă, nu pierdeți o seară magică cu tradiție, pe 22 decembrie, la Teatrul Municipal, pe str. Crișan 8, 430405 Baia Mare.

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/30/concertul-de-colinde-din-generatie-in-generatie-la-cea-de-a-xii-a-editie-la-baia-mare

Viorel Iuga: Să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru România!

 Doina Bejenaru  30-11-2018 

România a fost şi a rămas o ţară frumoasă, cu oameni minunaţi. Indiferent cât de anevoios a fost drumul parcurs de naţiunea noastră, Dumnezeu a vegheat asupra României şi i-a binecuvântat toţi cetăţenii, mai ales pe cei cu teamă de Dumnezeu. Printre privilegiaţii care călătoresc spre veşnicie pe aceste meleaguri ne numărăm şi noi, credincioşii creştini baptişti. De la începutul prezenţei noastre pe aceste plaiuri, îndemnaţi de învăţătura Sfintelor Scripturi, Cartea noastră de căpătâi, baptiştii şi-au iubit ţara. Indiferent de conjunctură sau de sistemul de guvernământ, baptiştii s-au rugat pentru binele tuturor cetăţenilor români. În vremuri de pace şi de libertate baptiştii au muncit cu onestitate, cu sârguinţă şi şi-au crescut copiii cu iubire şi cu respect faţă de ţară. În vremuri grele, în casele şi în adunările lor, baptiştii s-au rugat fierbinte pentru România. În timp de război, baptiştii au luptat şi şi-au dat viaţa pentru independenţa şi pentru libertatea ţării. Când pentru o viaţă mai bună sau pentru o libertate religioasă mai mare baptiştii au plecat din ţară, n-au uitat să împacheteze în sufletul lor şi frumoasa lor patrie, România.

Dragi fraţi şi surori de credinţă,

Aşa cum am făcut-o şi până acum, în aceste zile de sărbătoare să-I mulţumim bunului nostru Dumnezeu că suntem cetăţeni români şi că locuim într-o ţară unită. Să-I mulţumim lui Dumnezeu că în ţara aceasta am primit viaţa vremelnică şi că tot aici am descoperit drumul spre veşnicia glorioasă. Să-I mulţumim Părintelui nostru ceresc pentru toţi fraţii şi surorile noastre de credinţă şi de neam. Convinşi că El este Sursa oricărei binecuvântări vremelnice şi veşnice să ne rugăm cu credinţă pentru binecuvântarea spirituală şi materială a României. Să cerem insistent vremuri de pace şi de libertate. Să ne rugăm pentru copiii, tinerii, familiile şi pentru bătrânii României. Cu înţelepciune, urmând Modelul Mântuitorului, în puterea Duhului Sfânt să ne implicăm mai mult în răspândirea Evangheliei, oferind astfel fraţilor noştri de neam posibilitatea cunoaşterii lui Isus Cristos şi obţinerea salvării din păcat şi din chinurile veşnice.

Dragi fraţi de neam şi de credinţă,
Să-L preţuim zilnic şi biblic pe Tatăl, pe Fiul şi pe Duhul Sfânt. Numai în felul acesta vom avea parte şi de frumoasă patrie cerească.

La mulţi ani binecuvântaţi de Dumnezeu, România.

Președintele Uniunii Baptiste

Viorel Iuga

https://www.stiricrestine.ro/2018/11/30/viorel-iuga-sa-i-multumim-lui-dumnezeu-pentru-romania